referitoare la interpretarea art. 111 alin. (9) și (10) din Legea nr. 145/2019, art. 15 alin. (3) și art. 24 din Ordinul ministrului justiției nr. 482/2020
Dosar nr. 1.792/1/2025
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Beatrice Ioana Nestor | - judecător la Secția I civilă |
| Diana Florea Burgazli | - judecător la Secția I civilă |
| Maricel Nechita | - judecător la Secția I civilă |
| Liviu Eugen Făget | - judecător la Secția I civilă |
| Cristina Dobrescu | - judecător la Secția I civilă |
| Mărioara Isailă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Minodora Condoiu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ianina Blandiana Grădinaru | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ștefan Ioan Lucaciuc | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mihaela Mîneran | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Cristinel Grosu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Veronica Dumitrache | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Mihnea Adrian Tănase | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Andra Monica Asănică | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Emilian Constantin Meiu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform prevederilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.981/62/2024, privind lămurirea următoarei chestiuni de drept:
Dacă, în interpretarea art. 111 alin. (9) și (10) din Legea nr. 145/2019, art. 15 alin. (3) și art. 24 din Ordinul ministrului justiției nr. 482/2020, sintagma „pentru o singură locuință achiziționată pe timpul carierei“ are în vedere exclusiv prima locuință cumpărată de solicitant, indiferent de durata acordării dreptului și de mutarea ulterioară în interes de serviciu, ori dreptul de opțiune conferit de art. 111 alin. (11) din Legea nr. 145/2019 are în vedere și posibilitatea acordării compensației lunare pentru chirie vizând plata ratelor aferente creditului contractat pentru achiziția unei locuințe în localitatea unde își desfășoară activitatea polițistul de penitenciare, mutat în interesul serviciului dintr-o altă localitate unde achiziționase anterior o locuință, pentru care a beneficiat de același drept pe durata detașării, fără incidența unei situații de încetare dintre cele prevăzute de art. 24 din Ordinul ministrului justiției nr. 482/2020?
După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 7 aprilie 2025, în Dosarul nr. 3.981/62/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 august 2025, cu nr. 1.792/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit la 27 octombrie 2025.
Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 145/2019
Articolul 111
(…)
(9)Polițiștii de penitenciare care îndeplinesc condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie potrivit alin. (2) și care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau încheie un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe beneficiază de compensația lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăși durata de derulare a creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate, respectiv pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate. În această situație, compensația lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. (2), dar nu poate depăși rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar sau pentru contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate.
(10)Dreptul prevăzut la alin. (9) se menține în cazul transferului sau încadrării funcționarilor publici cu statut special într-o altă instituție din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională.
(11)În situația prevăzută la alin. (9) compensația lunară pentru chirie se acordă pentru o singură locuință achiziționată pe timpul carierei. Compensația lunară pentru chirie nu se poate acorda concomitent pentru situația prevăzută la alin. (2) și pentru situația prevăzută la alin. (9), caz în care polițistul de penitenciare optează pentru una dintre aceste situații.
Ordinul ministrul justiției nr. 482/C/2020 privind stabilirea condițiilor de acordare în beneficiul polițiștilor de penitenciare a compensației lunare a chiriei, precum și a compensației lunare a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă unui credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinței, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Ordinul nr. 482/2020
Articolul 15
(…)
(3)Compensația lunară a chiriei pentru plata ratei se acordă în continuare polițiștilor de penitenciare care sunt detașați sau mutați în interesul serviciului în altă localitate decât cea în care au achiziționat imobilul, în cazul în care aceștia nu optează pentru acordarea compensației pentru chirie în localitatea unde au fost detașați sau mutați în interesul serviciului. (...)
Articolul 24
Dreptul la compensația lunară a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rată încetează în următoarele situații:
a)la data dobândirii de către polițistul de penitenciare sau de către soția/soțul/copiii aflați în întreținere, pe orice cale, a unei locuințe, alta decât cea achiziționată prin creditul imobiliar/ ipotecar sau prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru care beneficiază de acordarea compensației lunare a chiriei în vederea achitării ratei sau unei fracțiuni din rată, aflată în localitatea unde își desfășoară activitatea;
b)la data dobândirii de către polițistul de penitenciare sau de către soția/soțul/copiii aflați în întreținere, pe orice cale, a unei locuințe, alta decât cea achiziționată prin creditul imobiliar/ ipotecar sau prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru care beneficiază de acordarea compensației lunare a chiriei în vederea achitării ratei sau unei fracțiuni din rată, aflată în localitatea în care beneficiază de acest drept sau într-o localitate situată mai aproape de locul de muncă, în limita prevăzută de lege, atunci când nu există fond locativ corespunzător în localitatea în care își desfășoară activitatea;
c)la data încheierii căsătoriei, dacă soțul/soția are locuință în proprietate personală în localitatea în care își desfășoară activitatea polițistul de penitenciare sau, în situația în care nu există fond locativ corespunzător în localitatea unde își desfășoară activitatea, în localitatea unde solicită acordarea compensației lunare a chiriei ori în altă localitate situată mai aproape de locul de muncă, în limita prevăzută de lege;
d)în ziua următoare celei în care încetează contractul de credit ipotecar/imobiliar sau contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinței pentru care se acordă compensația lunară pentru chirie pentru plata ratei sau a unei fracțiuni de rată;
e)la data pierderii dreptului de proprietate asupra locuinței achiziționate prin credit ipotecar/imobiliar sau prin contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru care se acordă compensația lunară a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracțiuni de rată;
f)la data încetării obligației de plată a ratelor creditului ipotecar/imobiliar sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru care se acordă compensația lunară a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracțiuni de rată;
g)la data închirierii sau schimbării destinației locuinței achiziționate prin credit ipotecar/imobiliar sau contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru care se acordă compensația lunară a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracțiuni de rată;
h)în cazul în care soțului/soției beneficiarului încadrat/ încadrată într-o altă autoritate sau instituție publică ori în sectorul privat i se atribuie o locuință sau i se decontează chiria de către angajator în aceeași localitate în care își desfășoară activitatea polițistul de penitenciare sau, în situația în care nu există fond locativ corespunzător în localitatea unde își desfășoară activitatea, în localitatea unde solicită acordarea compensației lunare a chiriei ori în altă localitate situată mai aproape de locul de muncă, în limita prevăzută de lege;
i)în cazul încetării raporturilor de serviciu ale polițistului de penitenciare, cu excepția situației prevăzute la art. 23 alin. (5);
j)dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile de alocare la plata compensației lunare a chiriei.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul, persoană fizică, a solicitat în contradictoriu cu pârâta, instituție publică, anularea Adresei nr. (...) și a răspunsului la plângerea prealabilă, prin care i-a fost respinsă solicitarea de acordare a compensației lunare a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă unui credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinței, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de alocare la plata compensației lunare a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă unui credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinței, de la data formulării cererii până la data achitării creditului imobiliar sau data când nu va mai îndeplini condițiile legale, oricare dintre situații va interveni prima, precum și calculul și plata de despăgubiri egale cu valoarea dobânzii legale penalizatoare.
În motivare a învederat că solicitarea de aprobare a plății compensației lunare a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe i-a fost refuzată cu motivul că actele normative în vigoare prevăd acordarea compensației lunare a chiriei pentru plata unei singure locuințe achiziționate pe timpul carierei. Astfel, i s-a adus la cunoștință că nu se mai poate deconta chiria pentru plata ratei aferente locuinței achiziționate în municipiul C, având în vedere că a beneficiat de acest drept în municipiul B.
În opinia reclamantului, din interpretarea textelor de lege incidente rezultă că singura condiție sine qua non pentru recunoașterea beneficiului constând în compensația lunară pentru chirie este aceea ca nici polițistul, nici soția/soțul acestuia/acesteia să nu dețină o locuință proprietate personală în localitatea în care polițistul a fost numit în funcție sau mutat în interesul serviciului.
Din perspectiva situației de fapt, reclamantul susține că, în perioada în care a fost detașat în municipiul B, a achiziționat un imobil și a beneficiat de compensația lunară pentru plata ratei. Decontul ratei pentru imobilul din municipiul B a fost realizat pe o perioadă de doar 12 luni, ulterior detașarea a încetat, iar reclamantul a revenit la Penitenciarul C, angajatorul de bază.
Reclamantul a optat inițial pentru închirierea unei locuințe în municipiul C și a beneficiat de decontarea compensației lunare a chiriei, apoi a decis achiziționarea unui imobil în raza localității respective, dar i-a fost respinsă solicitarea de acordare a compensației lunare a chiriei pentru plata ratei aferente creditului ipotecar/imobiliar destinat achiziționării locuinței.
Refuzând acordarea ajutorului prevăzut de lege, reclamantul susține că pârâta încalcă dreptul de proprietate, garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, în condițiile în care reclamantul deține o creanță suficient de bine justificată.
Totodată, deși a beneficiat de compensația lunară pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rată ca urmare a achiziționării unei locuințe în municipiul B pentru perioada cât a fost detașat, faptul că acest drept a fost acordat doar pentru o perioadă de 12 luni nu a avut finalitatea scontată și nu poate echivala cu „acordarea dreptului“, nu a dus la îndeplinirea finală și cu efecte reale a condiției esențiale că dreptul se acordă doar o dată în carieră.
Conform art. 111 din Legea nr. 145/2019, elementul definitoriu, și anume „localitatea în care se desfășoară activitatea“ a suferit modificări, din interpretarea legii rezultând că „dreptul“ se acordă cu scopul evident de a produce efecte, respectiv de a achiziționa o locuință cu plata în rate în localitatea în care polițistul de penitenciare își desfășoară activitatea.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivare se arată că prin adresa a cărei anulare se solicită s-a respins cererea de decontare a chiriei pentru plata ratei aferente locuinței achiziționate în localitatea C, deoarece anterior a solicitat și a beneficiat de dreptul privind acordarea compensației lunare a chiriei pentru plata ratei aferente unui credit pentru achiziționarea unei locuințe în municipiul B.
În cadrul soluționării acțiunii s-au dispus suspendarea cauzei și sesizarea instanței supreme.
În conformitate cu art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ordonanța de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal.
Potrivit art. 2 din același act normativ, dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1 completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
În speță, instanța de trimitere a constatat admisibilitatea sesizării în ceea ce privește problema de drept pusă în discuție, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, motivat de faptul:
a)tribunalul este învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță a unui proces privind stabilirea și plata unor drepturi aferente raportului de serviciu al personalului plătit din fonduri publice (reclamantul având calitatea de funcționar public în cadrul Penitenciarului C, instituție publică teritorială, finanțată integral de la bugetul de stat);
b)în ce privește caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare s-a reținut că îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate a sesizării se impune a fi analizată în contextul particularităților procedurii reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care are un caracter special și parțial derogatoriu de la dispozițiile de drept comun; problema de drept pusă în discuție în speță prezintă un grad de dificultate ridicat, de natură a justifica intervenția instanței supreme, având în vedere că își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, iar modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 145/2019 nu a făcut încă obiectul vreunei decizii de interpretare de către instanța supremă ori de către instanțele judecătorești în ceea ce privește noțiunea legală ce interesează în cauza de față;
c)de lămurirea modului de interpretare a dispozițiilor legale expuse în cuprinsul problemei de drept depinde, în esență, soluționarea acțiunii din prezentul dosar, cele două părți având interpretări diferite asupra acestora;
d)prin consultarea jurisprudenței s-a constatat că asupra problemei de drept enunțate Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Coroborând art. 109 și art. 111 alin. (2), (9), (10) și (11) din Legea nr. 145/2019 cu art. 15 și 24 din Ordinul nr. 482/2020, instanța de trimitere a apreciat că a se acorda sintagmei „o singură locuință achiziționată pe timpul carierei“ exclusiv înțelesul de prima locuință pentru care s-a încheiat un contract de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe echivalează cu o interpretare formalistă a textelor de lege și în dezacord cu scopul avut în vedere de legiuitor la stabilirea acestui drept în favoarea funcționarilor publici cu statut special din cadrul poliției penitenciare.
Se are în vedere, mai întâi, norma primară din art. 111 alin. (9) din Legea nr. 145/2019, din care se desprind cele două condiții necesare pentru ca polițistul de penitenciare să beneficieze de compensația lunară pentru chirie, respectiv să îndeplinească condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie potrivit alin. (2) și să fi contractat un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe.
Relevant este că, potrivit aceleiași norme, dreptul se acordă pentru o perioadă ce nu poate depăși durata de derulare a creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate.
Or, în ipoteza polițistului de penitenciare care a beneficiat de acest drept pe o perioadă limitată, de câteva luni, echivalentă cu durata detașării în altă localitate decât cea unde este încadrat în funcție, și nu pe durata de derulare a creditului încheiat pentru locuința achiziționată în localitatea unde a fost detașat, nu se poate aprecia că a beneficiat de o locuință achiziționată pe timpul carierei.
S-a considerat, de asemenea, că nici interpretarea gramaticală a textului, pornind de la noțiunea de „o singură locuință“, nu se opune acestei interpretări extensive și în acord cu scopul urmărit de lege, care este, în esență, acela de a nu permite acordarea acestei compensații și, respectiv, dobândirea în proprietate prin plata acesteia din fonduri publice a mai mult de un singur imobil, considerat necesar și suficient de legiuitor pentru desfășurarea activității polițistului în bune condiții.
Esențial este, după cum se prevede în art. 111 alin. (11) din Legea nr. 145/2019, ca această compensație lunară pentru chirie să nu se acorde concomitent pentru situația prevăzută la alin. (2) și pentru situația prevăzută la alin. (9), caz în care polițistul de penitenciare optează pentru una dintre aceste situații.
Or, inclusiv acest drept de opțiune confirmă interpretarea extensivă a textului propusă de instanță, în condițiile în care la încetarea detașării și reluarea activității de către polițistul de penitenciare în localitatea de unde a fost detașat și unde este încadrat pe funcția publică se consideră că are dreptul la acordarea compensației pentru chirie, însă nu ar mai avea dreptul la compensația pentru rata creditului, deși sarcina bugetară pentru stat ar fi aceeași.
În același sens apar a fi și dispozițiile care reglementează momentul încetării dreptului la compensația lunară a chiriei pentru plata ratei, din cuprinsul art. 24 din Ordinul nr. 482/2020, respectiv în ziua următoare celei în care încetează contractul de credit ipotecar/imobiliar sau contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinței pentru care se acordă compensația lunară pentru chirie pentru plata ratei sau a unei fracțiuni de rată, respectiv la data încetării obligației de plată a ratelor creditului ipotecar/imobiliar sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru care se acordă compensația lunară a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracțiuni de rată.
Scopul avut în vedere de legiuitor este, în esență, acordarea dreptului până la momentul finalizării ratelor creditului contractat, în raport cu aceste cazuri de încetare impunându-se a fi corelată și noțiunea de achiziționare a unei singure locuințe pe timpul carierei, în sensul ca funcționarul public să își finalizeze ratele aferente unui imobil asupra căruia a dobândit dreptul de proprietate cu ajutorul unui credit, iar bugetul public să nu mai fie grevat de alte sarcini de aceeași natură în privința respectivului funcționar public (precum plata compensației pentru chirie).
Nu s-au formulat puncte de vedere.
Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme nu a fost necesară consultarea instanțelor naționale cu privire la practica judiciară relevantă.
Prin Decizia nr. 59 din 25 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1025 din 10 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea dispozițiilor art. 31 alin. (1^2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 31 alin. (1) și art. 31 alin. (1^1) din aceeași lege, forma anterioară modificării prin Legea nr. 113/2023 pentru modificarea și completarea art. 31 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, a stabilit că, pentru a beneficia de compensația lunară pentru chirie în vederea plății ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar, nu este necesar ca locuința achiziționată de polițist să fie situată în localitatea în care polițistul își desfășoară activitatea, locuința putând fi situată și în altă localitate aflată în proximitate (limitrofă).
Prin Decizia nr. 40 din 17 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 5 mai 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 20^1 alin. 2^1, alin. 2^2, alin. 2^3, alin. 2^5 și alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că dreptul la compensația lunară pentru chirie nu poate fi recunoscut și cadrelor militare care au încheiat contracte de credit ipotecar în vederea construirii unei locuințe, fiind însă respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „dacă dispozițiile art. 111 din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 25 din Ordinul ministrului justiției nr. 482/C/2020 privind stabilirea condițiilor de acordare în beneficiul polițiștilor de penitenciare a compensației lunare a chiriei, precum și a compensației lunare a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă unui credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinței, cu modificările și completările ulterioare, se aplică exclusiv polițiștilor de penitenciare care obțin contractarea unui credit ipotecar/imobiliar după intrarea în vigoare a Legii nr. 145/2019, adică după data de 1 august 2019.“
Prin Decizia nr. 79 din 17 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 360 din 24 aprilie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că prevederile art. 31 alin. (1)-(1^4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 2 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005 privind stabilirea cuantumului și condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și în cazul achiziționării unor locuințe cu plata în rate, inclusiv a celor edificate de Agenția Națională pentru Locuințe. În interpretarea și aplicarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, polițistul mutat la cerere cu locul de muncă într-o altă localitate decât cea unde își are domiciliul nu are dreptul la compensație lunară pentru chirie după mutarea în aceeași localitate în interesul serviciului.
Prin Decizia nr. 12 din 19 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 13 iulie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. (1^2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, introduse prin art. I din Legea nr. 288/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative, că dreptul la compensația lunară pentru chirie, pentru plata ratelor de credit, nu poate fi recunoscut polițiștilor care au încheiat contracte de credit ipotecar/imobiliar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018.
Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea este inadmisibilă.
Temeiul sesizării îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024: „Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“, iar, conform alin. (3) al aceluiași articol, „Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.“
Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente:
–existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024;
–sesizarea să privească o chestiune de drept;
–soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;
–chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea inițială are ca obiect obligarea pârâtului Administrația Națională a Penitenciarelor la acordarea compensației lunare pentru chirie în vederea plății ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe, începând cu luna aprilie 2024.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 145/2019, polițistul de penitenciare este învestit cu exercițiul autorității publice, iar beneficiul compensării chiriei în vederea plății ratelor de credit este suportat din fonduri publice, astfel încât pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în primă instanță, pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă s-a statuat mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ (spre exemplu, Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).
Noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.
În consecință, jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).
Se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege și a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite de a judeca în mod direct și efectiv procesul.
Chestiunea de drept supusă dezlegării în cauza de față nu se circumscrie însă exigențelor care să permită declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, autorul sesizării nearătând în ce constă dificultatea interpretării, în contextul în care dispozițiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete și nici neclare, neargumentându-se riscul apariției unei practici judiciare neunitare.
În acest sens se observă din modul în care instanța de trimitere a formulat punctul de vedere asupra problemei de drept că judecătorul nu se confruntă cu o veritabilă dificultate în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în circumstanțele litigiului dedus judecății, aspect ce reiese din încheierea de sesizare, în care instanța de trimitere a interpretat normele legale în discuție fără nicio dificultate.
Astfel, absența indicării elementelor de ambiguitate sau neclaritate a textelor, precum și punctul de vedere clar exprimat al instanței de trimitere relevă o solicitare de soluționare, în concret, a raportului dedus judecății, cu toate că acest atribut intră și este necesar să rămână în sfera de competență a instanțelor judecătorești (Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, și Decizia nr. 31 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 28 iulie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție).
În concluzie, în urma evaluării elementelor sesizării formulate se constată că problema ce se solicită a fi lămurită nu este susceptibilă de a primi o rezolvare de principiu printr-o hotărâre pronunțată în condițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, atât timp cât nu vizează interpretarea in abstracto a dispozițiilor legale invocate, ci doar aplicarea acestora la cazul concret dedus judecății, în funcție de particularitățile speței rezultate din analiza materialului probatoriu administrat, cu scopul de a se identifica soluția ce trebuie adoptată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Brașov.
În considerarea argumentelor expuse, constatând că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate vizând existența unei veritabile probleme de drept având un grad ridicat de dificultate care să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile în condițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care Înalta Curte să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată, se impune soluția de respingere ca inadmisibilă a sesizării.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.981/62/2024, privind lămurirea următoarei chestiuni de drept:
Dacă, în interpretarea art. 111 alin. (9) și (10) din Legea nr. 145/2019, art. 15 alin. (3) și art. 24 din Ordinul ministrului justiției nr. 482/2020, sintagma „pentru o singură locuință achiziționată pe timpul carierei“ are în vedere exclusiv prima locuință cumpărată de solicitant, indiferent de durata acordării dreptului și de mutarea ulterioară în interes de serviciu, ori dreptul de opțiune conferit de art. 111 alin. (11) din Legea nr. 145/2019 are în vedere și posibilitatea acordării compensației lunare pentru chirie vizând plata ratelor aferente creditului contractat pentru achiziția unei locuințe în localitatea unde își desfășoară activitatea polițistul de penitenciare, mutat în interesul serviciului dintr-o altă localitate unde achiziționase anterior o locuință, pentru care a beneficiat de același drept pe durata detașării, fără incidența unei situații de încetare dintre cele prevăzute de art. 24 din Ordinul ministrului justiției nr. 482/2020?
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 octombrie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
