Decizie nr. 85 din 28 februarie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. II art. 16 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar", excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului. Excepţia face obiectul Dosarului nr. 1.295D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru instituţia Avocatul Poporului, consilierul Ecaterina Mirea, cu împuternicire depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care, reiterând motivele de neconstituţionalitate invocate cu prilejul sesizării Curţii Constituţionale, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În esenţă, susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte amânarea intrării în vigoare a art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, apreciind că prin aceasta se creează o discriminare în interiorul categoriei de persoane ce beneficiază de majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001. Apreciază că prin prorogarea succesivă a datei de la care se acordă majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, în privinţa persoanelor ieşite la pensie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, dreptul acestor persoane la un cuantum majorat al pensiei devine unul teoretic şi iluzoriu.

De asemenea, arată că prin reglementarea de lege criticată se aduce atingere şi spiritului pentru care a fost edictată Legea nr. 263/2010, avându-se în vedere că la art. 2 lit. d) din acest act normativ se consacră principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 820/2006 şi Decizia nr. 119/2012. Totodată, arată că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice nu a mai fost prorogat termenul pentru intrarea în vigoare a art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Cu Adresa nr. 8.319 din 3 august 2012, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a "prevederilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. II art. 16 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar".

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, al art. 13 lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului şi al art. 11 alin. (1) lit. A.d) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.308 din 6 august 2012.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale şi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", în ceea ce priveşte amânarea aplicării art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010.

Autorul excepţiei arată că unul din drepturile prevăzute de Legea nr. 263/2010 priveşte majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001. Acest drept este recunoscut în mod egal, atât în favoarea persoanelor înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, cât şi a celor înscrise la pensie în baza Legii nr. 263/2010. Cu toate acestea, prin reglementări legale succesive, respectiv prin art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi art. II art. 16 din Legea nr. 283/2011, persoanele vizate de textul art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, adică cele înscrise la pensie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, nu au, efectiv, beneficiul recunoaşterii dreptului la majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, în vreme ce în cazul persoanelor înscrise la pensie după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 nu operează amânarea aplicării prevederilor privind majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă, astfel încât aceştia din urmă beneficiază chiar de la data înscrierii la pensie la drepturi de pensie majorate. Aşadar, apreciază că prevederile de lege criticate instituie un tratament juridic diferit între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, o discriminare în interiorul categoriei de persoane ce beneficiază de majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001.

Avocatul Poporului arată că, prin efectul reglementării criticate, se ajunge în situaţia ca, prin prorogarea succesivă a datei de la care se acordă majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, în privinţa persoanelor ieşite la pensie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, dreptul acestor persoane la un cuantum majorat al pensiei devine unul teoretic şi iluzoriu, cu atât mai mult cu cât acestea au vârste mai mari decât cei care beneficiază de pensie, în baza Legii nr. 263/2010. În situaţia în care legiuitorul a înţeles să prevadă prin lege majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, apreciază că de acest drept trebuie să beneficieze în condiţii identice toate persoanele în favoarea cărora a fost recunoscut.

În acest context, apreciază că criza economică existentă nu poate reprezenta un temei pentru adoptarea în mod discriminatoriu a unor reglementări privind măsuri financiare, precum este amânarea acordării majorării punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă, iar aceasta cu atât mai mult cu cât este vorba despre dreptul la pensie, care este consacrat la nivel constituţional.

Aşa fiind, Avocatul Poporului consideră că motivele mai sus invocate justifică declararea ca neconstituţionale a prevederilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi art. II art. 16 din Legea nr. 283/2011.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că, "din modalitatea excesiv de generică în care a fost motivată critica prevederilor legale atacate, nu reiese existenţa pretinsei discriminări pe care autorul excepţiei o invocă, deoarece prin argumentele susţinute nu sunt evidenţiate elemente concrete care să stabilească o relaţie efectivă de contrarietate dintre conţinutul normativ al prevederilor legale criticate şi dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală, pe care acesta le consideră a fi încălcate."

Totodată, Guvernul apreciază că prorogarea, până la data de 1 ianuarie 2013, a termenului prevăzut pentru intrarea în vigoare a prevederilor art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, ce vizează persoanele înscrise la pensie anterior datei intrării în vigoare a actului normativ menţionat, nu poate fi considerată a încălca principiul egalităţii, consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece această măsură se justifică în mod obiectiv şi rezonabil prin existenţa dificultăţilor financiare ale statului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând excepţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de Avocatul Poporului, îl constituie prevederile "art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. II art. 16 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar".

Curtea constată că Legea nr. 283/2011 aprobă, cu modificări şi completări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Astfel, Legea nr. 283/2011, prin articolul său unic, pe de-o parte, modifică titlul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, titlu care va avea următorul cuprins: "Ordonanţă de urgenţă pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar", iar, pe de altă parte, introduce un nou articol, art. II, în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010.

Aşa fiind, Curtea constată că, de fapt, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, şi ale art. II art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

Prevederile de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010: "Prevederile art. 102 alin. (2)-(6), precum şi cele ale art. 169 alin. (6) şi art. 170 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.";

–Art. II art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010: "Termenul prevăzut la art. 193 alin. (2), referitor la prevederile art. 102 alin. (2)-(4), art. 169 alin. (6) şi art. 170, din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2013."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că aceste texte de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, prevederile art. 102 alin. (2)-(6), art. 169 alin. (6) şi art. 170 din aceeaşi lege, care se referă la majorarea punctului de pensie, creşterea punctajelor anuale realizate în perioadele în care asiguraţii au desfăşurat munca în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă, respectiv aplicarea unui indice de corecţie la punctajul mediu anual calculat pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, intrau în vigoare la data de 1 ianuarie 2012. Prin art. II art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, legiuitorul delegat prorogă acest termen până la data de 1 ianuarie 2013, măsură pe care Avocatul Poporului o consideră ca fiind neconstituţională, întrucât instituie o situaţie discriminatorie între persoane, cauzată de modificarea în timp a legilor.

Curtea observă că autorul excepţiei susţine că reglementarea criticată instituie, prin efectele sale, un tratament discriminator şi discreţionar, sub aspectul perioadelor realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, în privinţa persoanelor pensionate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, faţă de persoanele pensionate începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, deşi ambele categorii de persoane au realizat perioade încadrate în condiţii deosebite de muncă.

Referitor la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia "prin prorogarea succesivă a datei de la care se acordă majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, în privinţa persoanelor ieşite la pensie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, dreptul acestor persoane la un cuantum majorat al pensiei devine unul teoretic şi iluzoriu", prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, cu ocazia controlului a priori a Legii privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea a constatat că acest act normativ nu contribuie la generarea unui climat de instabilitate legislativă, economică, politică ori socială, ci, din contră, ajută la crearea unui cadru legislativ mai coerent şi unitar.

Astfel, Curtea reţine că în cuprinsul art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010 se menţionează faptul că prevederile art. 100 lit. a), referitoare la majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, ce a fost ulterior abrogată prin Legea nr. 263/2010), se aplică şi persoanelor înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010. Astfel, Curtea constată că intenţia legiuitorului a fost aceea de a acorda, din raţiuni sociale, beneficiul majorării punctajului de pensie pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, fără a se crea o diferenţiere în raport cu data ieşirii la pensie, care poate fi ulterioară sau anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010. Pentru a nu se ajunge [în aplicarea art. 100 lit. a)], la situaţii inechitabile în ceea ce priveşte persoanele pensionate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, faţă de persoanele care se pensionează în baza acestui act normativ, legiuitorul a stabilit, chiar prin art. 169 alin. (6) din legea mai sus menţionată, al cărui termen de intrare în vigoare a fost prorogat pentru 1 ianuarie 2013, ca şi acestora să li se aplice majorarea punctajului pentru perioadele realizate după data de 1 aprilie 2001, în condiţii deosebite de muncă.

Faţă de critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, cauzată de schimbarea succesivă a legii în materia asigurărilor sociale, prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Curtea a statuat că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări, şi nici a celor care consacră dreptul la pensie.

Prin Decizia nr. 1.073 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 11 noiembrie 2008, Curtea a reţinut că, "potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie socială, în condiţiile stabilite de lege", însă "legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare."

Totodată, prin Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, Curtea a statuat că "principiul egalităţii se aplică în raport cu persoanele care au ieşit la pensie în baza anumitor prevederi legale şi nu în raport cu persoanele care au ieşit la pensie într-un cadru legislativ diferit. Şi, totuşi, legiuitorul, pentru a nu se ajunge la situaţii inechitabile, a stabilit ca şi acestora să li se aplice creşterile menţionate, ca măsură de justiţie socială distributivă. Însă, prin prisma principiului egalităţii, legiuitorul poate prevedea diferite momente de aplicare a măsurii pentru cele două categorii de persoane. Este vorba de o egalitate materială instituită, deci de o egalitate văzută prin prisma rezultatului la care se doreşte a se ajunge, iar legiuitorul este în drept să aprecieze momentul rezonabil al distribuirii părţilor de acordat."

În ceea ce priveşte principiul fundamental al egalităţii, Curtea apreciază ca fiind relevantă şi Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, prin care s-a statuat că "respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate."

De altfel, cu prilejul examinării unei critici similare, prin Decizia nr. 1.278 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2010, Curtea a stabilit că prevederile legale criticate cu acel prilej nu sunt "discriminatorii, în sensul că perpetuează existenţa unei stări de inegalitate, legiuitorul fiind suveran să decidă momentul intrării în vigoare a unei măsuri reparatorii. Desigur, prorogarea repetată a intrării în vigoare [...] nu este de dorit întrucât ar putea înfrânge, în final, chiar esenţa dreptului la pensie, ceea ce este inadmisibil." Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că această posibilitate acordată legiuitorului de a proroga intrarea în vigoare a unei reglementări legale se justifică datorită dificultăţilor financiare ale statului, situaţie care nu permite acordarea rapidă şi de îndată a drepturilor de pensie pentru toate persoanele îndreptăţite, motiv pentru care legiuitorul delegat a ales soluţia amânării termenului de la care se acordă drepturile de pensie cuvenite.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. II art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora