Decizie nr. 183 din 2 aprilie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-şef

1.Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, obiecţie formulată de Preşedintele României.

2.Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 816 din 27 februarie 2014 şi constituie obiectul Dosarului nr. 146A/2014.

3.În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, se susţine că soluţia legislativă propusă pentru alin. (1^1) al art. 43 din Legea nr. 41/1994 este lipsită de previzibilitate, întrucât, deşi prevede posibilitatea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune de a înfiinţa persoane juridice de drept privat, cu sau fără scop lucrativ, de a dobândi calitatea de asociat în cadrul unor asemenea entităţi sau, după caz, de a achiziţiona acţiunile/părţile sociale ale unei societăţi comerciale existente, nu oferă criterii clare de asociere/achiziţionare de părţi sociale sau acţiuni, cu atât mai mult cu cât finanţarea acestor operaţiuni se face din fonduri alocate de la bugetul de stat. Se mai apreciază că, atât timp cât "dobândirea calităţii de asociat se face prin achiziţionare de acţiuni", nu se poate concluziona decât că ultimele două modalităţi de asociere prevăzute de textul criticat se suprapun, şi anume dobândirea calităţii de asociat în cadrul unei persoane juridice de drept privat cu achiziţionarea acţiunilor/părţilor sociale ale unei societăţi comerciale existente.

4.De asemenea, se mai arată că, în vederea aprobării înfiinţării de persoane juridice de drept privat sau dobândirii calităţii de asociat de către Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune, nu este suficient numai avizul consultativ al comisiilor parlamentare pentru cultură ale Senatului şi Camerei Deputaţilor. O atare susţinere se întemeiază pe faptul că asemenea demersuri ar trebui să se raporteze la elemente şi criterii specifice activităţii celor două instituţii.

5.În consecinţă, se apreciază că legea criticată este insuficient de precis formulată, nerespectând criteriile de claritate, precizie şi previzibilitate, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie.

6.În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere.

7.Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 2/1.254 din 13 martie 2014, punctul său de vedere, prin care apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

8.Se arată că susţinerile autorului obiecţiei de neconstituţionalitate sunt lipsite de fundament juridic, întrucât acesta nesocoteşte dispoziţiile art. 27 lit. h) din Legea nr. 41/1994 coroborate cu cele ale art. 2 din aceeaşi lege.

9.De asemenea, se mai arată că aspectele invocate în susţinerea obiecţiei reprezintă "criterii de oportunitate", care pot constitui obiectul unei cereri de reexaminare, însă "nu pot fi reţinute în controlul constituţionalităţii legii".

10.Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune. Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi autorul ei menţionează pe tot parcursul motivării faptul că legea este neconstituţională, în realitate, aceasta vizează, în mod punctual, numai articolul unic pct. 2 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 41/1994, text asupra căruia Curtea urmează să se pronunţe prin prezenta decizie şi care are următorul conţinut normativ:

2.În vederea extinderii/dezvoltării activităţii specifice, în ţară sau în străinătate, Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune pot înfiinţa, cu avizul consultativ al comisiilor parlamentare pentru cultură ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, persoane juridice de drept privat, cu sau fără scop lucrativ, pot dobândi calitatea de asociat în cadrul unor asemenea entităţi sau, după caz, pot achiziţiona acţiunile/părţile sociale ale unei societăţi comerciale existente, în condiţiile legii.

13.Textul constituţional invocat în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate este cel al art. 1 alin. (5) referitor la cerinţa de calitate a legii.

(1)Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate

14.Curtea constată că sesizarea formulată îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie atât sub aspectul obiectului său, fiind vorba de o lege adoptată şi nepromulgată încă, cât şi sub aspectul titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind semnată de Preşedintele României.

(2)Analiza pe fond a obiecţiei de neconstituţionalitate

15.Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că "respectarea legilor este obligatorie, însă nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă şi previzibilă, întrucât acesta nu îşi poate adapta conduita în funcţie de ipoteza normativă a legii". De aceea, "una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative". Aşadar, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, respectiv să fie clar, precis şi previzibil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014).

16.Pentru a stabili dacă articolul unic pct. 2 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 41/1994 respectă exigenţele art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea trebuie să determine conţinutul normativ al textului supus controlului de constituţionalitate. Cu privire la acest aspect, Curtea, mai întâi, observă că textul criticat reglementează posibilitatea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune de a înfiinţa persoane juridice de drept privat cu sau fără scop lucrativ şi de a dobândi calitatea de asociat sau acţionar, după caz, la aceste entităţi.

17.Sediul materiei în privinţa regimului juridic al persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ îl constituie Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit acesteia, în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi cu personalitate juridică [art. 1 alin. (1) din lege] în una dintre următoarele forme: societate în nume colectiv; societate în comandită simplă; societate pe acţiuni; societate în comandită pe acţiuni şi societate cu răspundere limitată (art. 2 din lege).

18.Sediul materiei în privinţa regimului juridic al persoanelor juridice de drept privat fără scop lucrativ îl reprezintă Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare. În accepţiunea acesteia, persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes general sau în interesul unor colectivităţi ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaţii ori fundaţii, care sunt persoane juridice de drept privat fără scop lucrativ [art. 1 alin. (1) şi (2) din ordonanţă].

19.Prima teză a textului criticat prevede că, în scopul extinderii şi dezvoltării activităţii specifice, Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune pot înfiinţa persoane juridice de drept privat, cu sau fără scop lucrativ. Acest lucru înseamnă că cele două entităţi singure sau împreună cu alte persoane fizice/juridice pot constitui persoane juridice de drept privat, cu sau fără scop lucrativ, în calitate de fondatori.

20.A doua teză a acestui text prevede că pot dobândi calitatea de asociat în cadrul "unor asemenea entităţi" sau, după caz, pot achiziţiona acţiunile/părţile sociale ale unei societăţi comerciale existente, în condiţiile legii. Din analiza tezei menţionate, se constată că aceasta cuprinde două ipoteze raportat la natura juridică a persoanei juridice de drept privat. Astfel, dobândirea calităţii de asociat în privinţa persoanei juridice de drept privat fără scop lucrativ se face prin modificarea actului constitutiv sau a statutului acesteia. În privinţa persoanei juridice de drept privat cu scop lucrativ preexistente, calitatea de acţionar sau asociat este dată de dobândirea, de cele mai multe ori cu titlu oneros, a acţiunilor sau a părţilor sociale. Chiar dacă sintagma generică "pot dobândi calitatea de asociat" se poate referi atât la persoana juridică de drept privat fără scop lucrativ, cât şi la persoana juridică cu scop lucrativ - desigur cu excluderea societăţilor pe acţiuni, caz în care nu se dobândeşte calitatea de asociat, ci cea de acţionar - legiuitorul, în realitate, prin prevederea celor două ipoteze, a dorit să delimiteze persoanele juridice fără scop lucrativ de cele cu scop lucrativ şi să sublinieze, în acest fel, faptul că Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune pot dobândi şi cu titlu oneros acţiuni sau părţi sociale ale persoanei juridice de drept privat cu scop lucrativ.

21.Din cele expuse mai sus, Curtea reţine că acţiunile sunt specifice societăţilor pe acţiuni, în timp ce părţile sociale sunt specifice societăţilor în nume colectiv, societăţilor în comandită simplă, societăţilor în comandită pe acţiuni şi societăţilor cu răspundere limitată. În aceste condiţii, este evident că autorul obiecţiei de neconstituţionalitate porneşte de la o premisă greşită din moment ce consideră că "dobândirea calităţii de asociat se face prin achiziţionarea acţiunilor". Or, în privinţa societăţilor, calitatea de acţionar se referă la titularul acţiunilor la societăţile pe acţiuni, în timp ce calitatea de asociat vizează titularul părţilor sociale ale celorlalte forme de societate.

22.Aşadar, Curtea constată că nu există nicio suprapunere între cele două ipoteze ale tezei a doua a textului supus analizei Curţii; ipotezele sunt diferite, una dintre ele vizând exclusiv situaţia persoanelor juridice de drept privat fără scop lucrativ, în timp ce cea de-a doua pe cea a celor cu scop lucrativ.

23.Rezultă că ipoteza normativă a articolului unic pct. 2 din legea criticată este clară, sub aspectul caracterului neechivoc al obiectului reglementării, precisă, sub aspectul exactităţii soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, şi previzibilă, sub aspectul scopului şi consecinţelor pe care le antrenează. În consecinţă, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.

24.Cu privire la avizul consultativ al comisiilor parlamentare pentru cultură ale Senatului şi Camerei Deputaţilor necesar pentru ca Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune să poată înfiinţa persoane juridice de drept privat sau să dobândească, după caz, calitatea de acţionar sau asociat, Curtea constată că, potrivit art. 31 alin. (5) din Constituţie, serviciile publice de radio şi de televiziune sunt sub control parlamentar. Rezultă că avizul menţionat, ca cerinţă constituţională, trebuie să fie dat de un organism de lucru integrat Parlamentului. În cazul de faţă, Curtea constată că avizul este dat de comisiile parlamentare pentru cultură ale Senatului şi Camerei Deputaţilor. În lipsa vreunei alte condiţionări exprese sau implicite rezultate din textul Constituţiei, Curtea Constituţională nu este competentă să aprecieze asupra oportunităţii alegerii unei alte entităţi care ar trebui să aibă un rol de avizare în această procedură. De aceea, aspectele învederate de autorul obiecţiei de neconstituţionalitate ce ţin de oportunitatea alegerii uneia sau a altei entităţi care să controleze/să avizeze solicitările celor două societăţi în scopul extinderii/dezvoltării activităţilor lor, precum şi oportunitatea acestor solicitări nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate.

25.De altfel, Curtea reţine că, potrivit art. 27 lit. u) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, consiliul de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune şi cel al Societăţii Române de Televiziune prezintă rapoarte anuale către Parlament şi orice alte rapoarte cerute de comisiile permanente de specialitate ale celor două Camere. Având în vedere art. 46 din Legea nr. 41/1994, neluarea în seamă sau ignorarea avizului consultativ de către consiliile de administraţie ale celor două societăţi poate atrage, la sfârşitul anului, respingerea raportului anual, cu consecinţa demiterii de drept a acestora.

26.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi constată că dispoziţiile articolului unic pct. 2 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 2 aprilie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Karoly