Decizie nr. 177 din 29 martie 2016

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cornel Filimon şi Angelica Filimon în Dosarul nr. 1.485/108/2015 al Tribunalului Arad - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.083 D/2015.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârea din 4 august 2005, pronunţată în Cauza Stoianova Nedelcu împotriva României, paragrafele 18-21, prin care s-a arătat că nu se ia în calcul la stabilirea duratei unei proceduri perioada cuprinsă între momentul în care se dispune soluţia de netrimitere în judecată şi data infirmării acestei soluţii. Se susţine că, dacă această perioadă nu se ia în calcul, textul nu poate avea probleme de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea penală nr. 21/C. P. din 5 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.485/108/2015, Tribunalul Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cornel Filimon şi Angelica Filimon într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorilor excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, punerea în circulaţie de produse purtând o marcă identică sau similară cu cea înregistrată, prevăzută la art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, şi de punere în circulaţie de mărfuri contrafăcute sau piratate, prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin faptul că nu prevăd un termen legal cert în interiorul căruia procurorul ierarhic superior să dispună redeschiderea urmăririi penale. Se arată că, în acest fel, textul criticat instituie un termen sine die, care începe să curgă la data emiterii ordonanţei de clasare şi poate ajunge până la data împlinirii prescripţiei răspunderii penale, în care procurorul ierarhic superior celui care a dispus clasarea poate infirma această soluţie şi poate proceda la redeschiderea urmăririi penale. Se susţine că, în acest fel, intervine arbitrariul în activitatea de urmărire penală, precum şi un cadru prielnic pentru comiterea abuzurilor judiciare. Se face trimitere la noţiunea de "lege" şi la standardele de calitate ale acesteia, aşa cum ele au fost definite prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv prin hotărârile din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999 şi 4 mai 2000, pronunţate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Rekvenyi împotriva Ungariei şi Rotaru împotriva României. Se face, totodată, referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 189 din 2 martie 2006. Se arată că, pentru aceste motive, textul criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. În ceea ce priveşte prevederile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, se arată că acestea prevăd examinarea de către judecătorul de cameră preliminară a legalităţii şi temeiniciei cererii de redeschidere a urmăririi penale, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului. Se susţine că această procedură, lipsită de contradictorialitate şi oralitate, încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare al părţilor.

6.Tribunalul Arad - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Referitor la prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, se susţine că acestea nu stabilesc un termen în care procurorul ierarhic superior să dispună redeschiderea urmăririi penale, în situaţia în care constată, ulterior emiterii ordonanţei de clasare, că nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat această soluţie. Se arată că lipsa unui astfel de termen lipseşte legea procesual penală de previzibilitate şi accesibilitate. Se susţine că legiuitorul trebuie să adopte reguli de procedură clare, care să prevadă cu precizie termenele în care pot fi formulate cereri, în care pot fi declarate căi de atac şi în care pot fi infirmate soluţii. Se arată că orice persoană trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabilă să prevadă într-o măsură rezonabilă consecinţele care pot să apară dintr-un act determinat. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care aceasta a reţinut că dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil presupune evitarea rămânerii prea mult în incertitudine a persoanei suspecte, cu privire la soarta sa. Se face trimitere la Hotărârea din 10 noiembrie 1969, pronunţată în Cauza Stogmuller împotriva Austriei. Pentru aceste motive, se susţine că prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie. Cu privire la dispoziţiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, se susţine că examinarea de către judecătorul de cameră preliminară a legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale în camera de consiliu fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului încalcă prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

7.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală este inadmisibilă în privinţa sintagmei "fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului", ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 496 din 23 iunie 2015. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, se arată că aceasta este neîntemeiată, textul criticat necontravenind dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 335 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

(1)Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale. Dispoziţiile art. 317 se aplică în mod corespunzător. [...]

(4)Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii. Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului, asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă.

12.Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil şi art. 24 referitor la dreptul la apărare.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 335 din Codul de procedură penală sunt similare prevederilor art. 273 din Codul de procedură penală din 1968, care au fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare, Curtea Constituţională pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată.

14.Prin decizia anterior referită, Curtea a reţinut că stabilirea unui termen de felul celui sugerat în susţinerea excepţiei este lipsită de temei atât timp cât redeschiderea urmăririi penale, în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire, are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestei măsuri ori atunci când a dispărut împrejurarea pe care se întemeia scoaterea de sub urmărire, ipoteze legale care pot surveni oricând înainte de prescripţia răspunderii penale şi fac necesară redeschiderea urmăririi. De asemenea, Curtea a reţinut că existenţa unui termen maxim înlăuntrul căruia poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale reiese din dispoziţiile art. 270 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedură penală din 1968 (referitoare la intervenirea amnistiei, prescripţiei ori a decesului făptuitorului, sau a radierii persoanei juridice care are calitatea de făptuitor, cazuri în care reluarea urmăririi penale nu poate avea loc), iar înainte de împlinirea acestui termen organele judiciare sunt obligate să îndeplinească actele necesare desfăşurării procesului penal în concordanţă cu prevederile art. 1-4 din acelaşi cod, privind scopul procesului penal, principiul legalităţii, principiul oficialităţii, principiul aflării adevărului şi principiul rolului activ al organelor de urmărire penală şi al instanţelor de judecată. În baza acestor principii fundamentale ale procesului penal şi atât timp cât nu există impedimente legale privind punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acesteia în continuare, organele judiciare au obligaţia să îndeplinească din oficiu actele necesare desfăşurării procesului penal în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni, potrivit vinovăţiei acestora.

15.Distinct de cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004, Curtea constată că lipsa prevederii în cuprinsul art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală a unui termen legal în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale echivalează cu dreptul organelor judiciare de a proceda la reluarea urmăririi penale, prin redeschiderea acesteia, până la împlinirea termenului legal de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile săvârşite.

16.În acest sens, dispoziţiile art. 153 alin. (1) din Codul penal prevăd că prescripţia înlătură răspunderea penală. Prin urmare, scopul instituţiei prescripţiei răspunderii penale constă în înlăturarea răspunderii penale, prin stingerea dreptului statului de a sancţiona şi a obligaţiei infractorului de a suporta consecinţele infracţiunii comise, după trecerea unui anumit interval de timp, prevăzut de lege, de la data săvârşirii faptei, indiferent dacă infracţiunea a fost sau nu descoperită ori infractorul identificat. Prin dispoziţiile art. 154 din Codul penal, legiuitorul a stabilit, în mod expres, atât durata termenelor de prescripţie, cât şi data la care acestea încep să curgă. Totodată, referitor la prescripţia răspunderii penale, legiuitorul a prevăzut la art. 155 din Codul penal întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. Potrivit alin. (1) al articolului anterior referit, cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, iar, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. De asemenea, art. 155 alin. (5) din Codul penal prevede că admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale.

17.Având în vedere modul de reglementare a prescripţiei răspunderii penale, dreptul organelor judiciare de a relua urmărirea penală, prin redeschiderea acesteia, conform art. 335 din Codul de procedură penală, apare ca fiind consecinţa juridică a acestei instituţii, respectiv consecinţa dreptului statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni în termenele de prescripţie stabilite prin lege.

18.Prin urmare, Curtea constată că aceste termene sunt, în mod expres, determinate de către legiuitor, atât sub aspectul întinderii, cât şi sub aspectul momentului la care încep să curgă, motiv pentru care nu se poate susţine că legea procesual penală este lipsită de claritate, precizie sau previzibilitate sub aspectul intervalului de timp în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale şi nici că redeschiderea urmăririi penale se poate face sine die, creând o stare de incertitudine pentru autorul faptelor prevăzute de legea penală. De altfel, dispoziţiile art. 335 alin. (1)-(3) şi (5) din Codul de procedură penală prevăd că redeschiderea urmăririi penale se face în următoarele situaţii: dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea [art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală], în cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi, din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea [art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală], când constată că suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile stabilite conform art. 318 alin. (3) din Codul de procedură penală [art. 335 alin. (3) din Codul de procedură penală] şi în cazul în care s-a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluţiei şi a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale [art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală]. Astfel reglementate, motivele de redeschidere a urmăririi penale nu reprezintă altceva decât cauze de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, ele reprezentând o aplicare directă a dispoziţiilor art. 155 din Codul penal.

19.Prin urmare, Curtea reţine că instituţia redeschiderii urmăririi penale, sub aspectul termenelor în care ea poate fi dispusă este, în mod corect, corelată de către legiuitor cu instituţia prescripţiei răspunderii penale, fiind o consecinţă directă a acesteia.

20.Aşa fiind, Curtea constată că susţinerile autorilor excepţiei - potrivit cărora instituirea în privinţa redeschiderii urmăririi penale a unui termen, în care organele judiciare se pot prevala de acest drept, egal cu timpul rămas între data ordonanţei de clasare şi împlinirea termenului prescripţiei răspunderii penale ar echivala cu crearea unei situaţii de incertitudine pentru persoana achitată şi cu instituirea, în favoarea organelor judiciare, a unui termen sine die în care pot proceda la redeschiderea urmăririi penale, favorabil comiterii unor abuzuri judiciare - apar ca fiind nejustificate. Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 335 din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale nu se face în mod arbitrar de către organele judiciare, ci doar în condiţiile expres reglementate la art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală.

21.Pentru aceste motive, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea, prin dispoziţiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, prevăzute la art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie.

22.Referitor la dreptul la un proces echitabil, reglementat la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Constituţională a constatat, în jurisprudenţa sa, că acesta obligă la asigurarea prin legislaţia naţională a unor garanţii procesuale precum egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunţate, publicitatea procesului, soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumţia de nevinovăţie şi asigurarea dreptului la apărare (a se vedea Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragraful 31).

23.Cu privire la dreptul la apărare, prevăzut la art. 24 din Constituţie, s-a reţinut, prin aceeaşi jurisprudenţă, că acesta conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la şedinţele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepţiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale şi posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător (a se vedea Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, paragraful 33).

24.Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală reprezintă opţiunea legiuitorului, în acord cu politica sa penală, şi au fost reglementate cu respectarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie şi în marja de apreciere prevăzută de acestea.

25.În fine, Curtea constată că, spre deosebire de reglementarea anterioară, instituţia redeschiderii urmăririi penale nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci, în trei dintre cele patru situaţii prevăzute la art. 335 din Codul de procedură penală, este suspusă confirmării judecătorului de cameră preliminară care, cu această ocazie, verifică legalitatea şi temeinicia ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Această nouă abordare a legiuitorului are ca scop punerea instituţiei redeschiderii urmăririi penale în acord cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

26.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 22 septembrie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăşte "fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului" este neconstituţională. Prin decizia anterior referită, Curtea a reţinut că lipsa citării suspectului sau, după caz, a inculpatului la soluţionarea cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale are ca efecte lipsirea acestuia de dreptul de a prezenta personal sau prin intermediul unui reprezentant legal, în faţa instanţei, argumentele favorabile situaţiei sale procesuale. Or, aceasta echivalează cu încălcarea dreptului la apărare al acestui participant la procesul penal, care are interesul procesual de a dovedi neîntrunirea condiţiilor privind redeschiderea urmăririi penale în privinţa sa.

27.Potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost pronunţată pe data de 5 iunie 2015, iar constatarea neconstituţionalităţii textului criticat a intervenit, prin pronunţarea şi publicarea Deciziei nr. 496 din 23 iunie 2015, după data încheierii anterior referite, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).

28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cornel Filimon şi Angelica Filimon în Dosarul nr. 1.485/108/2015 al Tribunalului Arad - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

2.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, în ceea ce priveşte soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăşte "fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului", excepţie ridicată de Cornel Filimon şi Angelica Filimon în Dosarul nr. 1.485/108/2015 al Tribunalului Arad - Secţia penală.

Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2016.

PREŞEDINTE

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop