Decizie nr. 1.607 din 9 decembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 teza întâi din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 şi ale art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Virgil Pleşca în Dosarul nr. 23.183/245/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde pentru autorul excepţiei mandatarul acestuia, Laurenţiu Pleşca, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, de renunţare la judecarea acesteia.

Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită repunerea pe rol a dosarului cauzei, în prezent suspendat.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se poate renunţa la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate odată ce aceasta a fost invocată şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea nr. 97 Rs din 29 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 23.183/245/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 teza întâi din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 şi ale art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Virgil Pleşca.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece, prin posibilitatea executării actelor notariale fără controlul instanţei, se încalcă separaţia puterilor în stat şi liberul acces la justiţie. În opinia autorului excepţiei, caracterul unitar al procesului civil impune respectarea garanţiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil atât în faza judecăţii, cât şi a executării silite, cea mai importantă dintre aceste garanţii fiind "dreptul la un tribunal" în sensul art. 21 din Constituţie şi al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Tribunalul Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată, arătând că prin reglementările criticate nu s-a adus atingere dreptului la un tribunal sau accesului liber la justiţie, ci s-a asigurat un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a drepturilor constituţionale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

În ceea ce priveşte obiectul excepţiei se constată că acesta îl constituie, cât priveşte normele din Codul de procedură civilă criticate, numai dispoziţiile tezei întâi a art. 269 alin. 1. Prin urmare, potrivit jurisprudenţei sale în materie, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 66 teza întâi din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, şi ale art. 269 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

–Art. 66 teza întâi din Legea nr. 36/1995: "Actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia.";

–Art. 269 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă: "Hotărârile judecătoreşti vor fi învestite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel."

În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată mai întâi că nu poate fi primită cererea de renunţare formulată de autorul acesteia, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (...)". Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile Legii fundamentale, iar soluţia asupra excepţiei este de interes general. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o şi nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunţării exprese la soluţionarea acesteia de către partea care a ridicat-o.

În ceea ce priveşte criticile formulate în susţinerea excepţiei, Curtea constată că asupra constituţionalităţii art. 66 din Legea nr. 36/1995 s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 1.040 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007, reţinând următoarele: "Calificarea actelor notariale care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă ca fiind titluri executorii a fost determinată de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creanţe, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părţilor. O asemenea concluzie este impusă de împrejurarea că autentificarea oricărui înscris de către notarul public dă expresie, într-o formă specifică, acordului de voinţă al părţilor, aşa cum rezultă din chiar încheierea de autentificare, care atestă prezenţa acestora în faţa notarului, identificarea lor, precum şi luarea consimţământului fiecăreia, după ce i s-a adus la cunoştinţă conţinutul înscrisului. În măsura în care actul autentificat este pus în executare silită, potrivit art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, acesta poate face obiectul unei contestaţii la executare, prilej cu care, dat fiind că executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond."

Cele statuate de Curte prin decizia menţionată sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.

Tot astfel, asupra dispoziţiilor art. 269 din Codul de procedură civilă - raportate la principiul separaţiei puterilor în stat, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 471 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 22 iunie 2007, respingând excepţia de neconstituţionalitate invocată. De altfel, în prezenta cauză, autorul excepţiei nu a formulat critici distincte cu privire la acest text de lege, invocarea sa fiind numai în scopul de a susţine raţionamentul pe care îşi fundamentează argumentarea cu privire la neconstituţionalitatea art. 66 teza întâi din Legea nr. 36/1995.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 teza întâi din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, precum şi ale art. 269 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Virgil Pleşca în Dosarul nr. 23.183/245/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta