Lege nr. 206 din 27 mai 2004

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1

(1)Etica în activităţile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi de inovare, denumite în continuare activităţi de cercetare-dezvoltare, se bazează pe un ansamblu de principii morale şi de proceduri destinate respectării acestora.

(2)Principiile morale şi procedurile destinate respectării acestora sunt cele reunite în Codul de etică şi deontologie profesională al personalului de cercetare-dezvoltare, elaborat de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.

(3)Respectarea acestor principii morale determină buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare.

Articolul 2

(1)Activitatea de cercetare-dezvoltare trebuie să se desfăşoare în respect faţă de fiinţa şi demnitatea umană, precum şi faţă de suferinţa animalelor, care trebuie prevenită sau redusă la minimum.

(2)Buna conduită în cercetare-dezvoltare trebuie să se desfăşoare cu ocrotirea şi refacerea mediului natural şi a echilibrului ecologic, asigurându-se protecţia acestora faţă de eventualele agresiuni produse de ştiinţă şi tehnologie.

(3)Buna conduită în cercetare-dezvoltare exclude:

a)ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite;

b)confecţionarea de rezultate;

c)înlocuirea rezultatelor cu date fictive;

d)interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor;

e)plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor altor autori;

f)prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetători;

g)neatribuirea corectă a paternităţii unei lucrări;

h)introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare;

i)nedezvăluirea conflictelor de interese;

j)deturnarea fondurilor de cercetare;

k)neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor, precum şi înregistrarea şi/sau stocarea eronată a rezultatelor;

l)lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii proiectului, cu privire la: drepturi salariale, răspunderi, coautorat, drepturi asupra rezultatelor cercetărilor, surse de finanţare şi asocieri;

m)lipsa de obiectivitate în evaluări şi nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate;

n)publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiinţifică.

(4)Personalul de cercetare-dezvoltare are responsabilităţi conform legislaţiei în domeniu şi codurilor deontologice profesionale în cercetările pe subiecţi umani, în folosirea animalelor pentru experimente şi în protecţia mediului.

(5)Buna conduită în cercetare-dezvoltare se asigură în conformitate cu reglementările internaţionale din domeniu, cu legislaţia Uniunii Europene şi cu regulile de etică ale programelor de cercetare ştiinţifică ale acesteia.

Articolul 3

Datele contradictorii, diferenţele de concepţie experimentală sau de practică, diferenţele de interpretare a datelor, diferenţele de opinie sunt factori specifici cercetării-dezvoltării şi nu constituie abateri de la buna conduită.

Articolul 4

În sensul prezentei legi, următorii termeni sunt definiţi astfel:

a)frauda în ştiinţă - acţiunea deliberată de confecţionare, falsificare, plagiere sau înstrăinare ilicită a rezultatelor cercetării ştiinţifice;

b)confecţionarea de date - înregistrarea şi prezentarea unor date din imaginaţie, care nu sunt obţinute prin metodele de lucru folosite în cercetare;

c)falsificare - măsluirea materialelor de cercetare, a echipamentelor, proceselor sau rezultatelor; omiterea unor date sau rezultate de natură a deforma rezultatele cercetării;

d)plagiat - însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentându-le drept creaţie personală;

e)conflict de interese - situaţia de incompatibilitate în care se află o persoană care are un interes personal ce influenţează imparţialitatea şi obiectivitatea activităţilor sale în evaluarea, monitorizarea, realizarea şi raportarea activităţilor de cercetare-dezvoltare; interesul personal include orice avantaj pentru persoana în cauză, soţul/soţia, rude ori afini, până la gradul al patrulea inclusiv, sau pentru instituţia din care face parte.

Capitolul IIConsiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării

Articolul 5

(1)În vederea coordonării şi monitorizării aplicării normelor de conduită morală şi profesională în activităţile de cercetare-dezvoltare, se înfiinţează Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, denumit în continuare Consiliul Naţional de Etică, organism consultativ, fără personalitate juridică, pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.

(2)Componenţa şi Regulamentul de organizare şi funcţionare ale Consiliului Naţional de Etică se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3)Membrii Consiliului Naţional de Etică trebuie să fie persoane cu activitate recunoscută în domeniu: academicieni, profesori universitari, cercetători ştiinţifici gradul I, funcţionari publici, reprezentanţi ai autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare şi ai altor ordonatori principali de credite care au în subordine şi/sau în coordonare unităţi de cercetare-dezvoltare.

(4)Pentru activitatea desfăşurată, membrii Consiliului Naţional de Etică sunt remuneraţi de către autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare la nivelul maxim al gradului profesional cel mai mare din activitatea de cercetare-dezvoltare, stabilit pentru unităţile bugetare, în funcţie de orele efectiv lucrate.

Articolul 6

În sensul prezentei legi, autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare este Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Articolul 7

Consiliul Naţional de Etică are următoarele atribuţii:

a)stabileşte principiile etice specifice domeniului de cercetare-dezvoltare;

b)elaborează codurile de etică pe domenii de activitate;

c)stabileşte procedurile specifice de urmat în cazul apariţiei unei conduite necorespunzătoare;

d)urmăreşte aplicarea şi respectarea de către unităţile şi instituţiile de cercetare-dezvoltare, precum şi de către personalul de cercetare-dezvoltare a dispoziţiilor legale referitoare la normele de conduită morală şi profesională;

e)formulează opinii şi recomandări în legătură cu problemele de natură etică ridicate de evoluţia ştiinţei şi a cunoaşterii;

f)analizează cazurile sesizate referitoare la încălcarea regulilor de bună conduită şi face recomandări de soluţionare şi/sau de aplicare a sancţiunilor;

g)îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.

Articolul 8

(1)Consiliul Naţional de Etică îşi desfăşoară activitatea în plen şi în comisii de etică pe domenii de ştiinţă şi tehnologie, cu statut permanent sau temporar.

(2)Consiliul Naţional de Etică poate avea comisii de etică, cu statut permanent, pentru:

a)ştiinţe socioumaniste;

b)ştiinţe legate de lumea viului;

c)ştiinţe exacte şi tehnice.

(3)Consiliul Naţional de Etică are un aparat propriu de lucru şi, atunci când este cazul, poate apela la experţi.

Capitolul IIIComisiile de etică

Articolul 9

(1)Unităţile şi instituţiile care fac parte din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare, unităţile şi/sau instituţiile care conduc programe de cercetare-dezvoltare, precum şi unităţile care asigură valorificarea rezultatelor sunt responsabile pentru respectarea normelor şi a valorilor etice în cercetare-dezvoltare.

(2)În cadrul unităţilor şi al instituţiilor prevăzute la alin. (1) se înfiinţează comisii de etică, pe lângă consiliile ştiinţifice sau, după caz, pe lângă consiliile de administraţie.

(3)Componenţa comisiilor de etică este propusă de consiliile ştiinţifice sau, după caz, de consiliile de administraţie şi se aprobă prin ordin al conducătorului instituţiei sau al unităţii prevăzute la alin. (1).

Articolul 10

Atribuţiile comisiilor de etică sunt următoarele:

a)urmăresc în cadrul unităţilor sau al instituţiilor respectarea codurilor de etică specifice domeniului;

b)cercetează cazurile de abateri de la etica profesională şi propun conducerii unităţii sau instituţiei măsurile necesare.

Articolul 11

(1)În cazul abaterilor de la buna conduită, sesizate în scris, pe bază de dovezi, de persoane sau instituţii cunoscute, procedura urmată de comisiile de etică cuprinde următoarele etape:

a)informarea în scris a persoanei/persoanelor incriminate cu privire la începerea anchetei, motivele şi dovezile existente;

b)formularea de recomandări către conducătorul instituţiei sau al unităţii.

(2)Termenul de răspuns la sesizare este de maximum 30 de zile de la începerea anchetei. Persoana găsită vinovată de către comisia de etică poate să se adreseze Consiliului Naţional de Etică, ce verifică contestaţia şi stabileşte în termen de 30 de zile verdictul, propunerile şi recomandările către conducătorul instituţiei sau al unităţii.

(3)Pentru analizarea contestaţiei, membrii Consiliului Naţional de Etică au acces la acele documente ale instituţiei sau ale unităţii care sunt legate de acuzaţiile ce urmează a fi verificate.

Articolul 12

Evaluarea din punct de vedere etic a proiectelor de cercetare-dezvoltare şi inovare se realizează de către comisiile de evaluare ale acestora şi va cuprinde în mod obligatoriu verificarea conformităţii proiectelor respective cu:

a)reglementările de etică general aplicabile, referitoare la:

1.protecţia persoanei umane:

–utilizarea embrionilor umani, precum şi a altor mostre biologice umane;

–utilizarea datelor personale pentru bănci biologice, inclusiv bănci de gene;

–utilizarea pentru teste clinice a persoanelor (indivizi sau populaţie) din următoarele categorii: persoane care nu-şi pot da acordul, în special copii, femei gravide, voluntari sănătoşi;

–protecţia datelor personale;

2.protecţia animalelor, inclusiv a animalelor transgenice şi a primatelor nonumane;

3.protecţia mediului;

b)reglementările de etică specifice, interne şi internaţionale, aplicabile pentru cercetarea respectivă şi care trebuie specificate explicit prin proiect.

Articolul 13

La elaborarea normelor referitoare la etică, precum şi în derularea efectivă a activităţilor de cercetare-dezvoltare şi inovare se vor respecta reglementările internaţionale la care România este parte.

Articolul 14

(1)Pentru abaterile de la buna conduită în cercetare-dezvoltare, constatate şi dovedite, Consiliul Naţional de Etică propune aplicarea următoarelor sancţiuni:

a)îndepărtarea persoanei/persoanelor din echipa de realizare a proiectului;

b)schimbarea responsabilului de proiect;

c)retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea regulilor de bună conduită;

d)mustrare scrisă;

e)retrogradarea din funcţie;

f)suspendarea din funcţie;

g)concedierea.

(2)De asemenea, pentru abaterile de la buna conduită în cercetare-dezvoltare se aplică sancţiunile disciplinare prevăzute în Codul de etică şi deontologie profesională al personalului de cercetare-dezvoltare, precum şi sancţiunile prevăzute în Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, cu modificările ulterioare, în Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, republicată, şi în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.

Capitolul IVDispoziţii finale

Articolul 15

Codurile etice pe domenii ale cercetării se elaborează de Consiliul Naţional de Etică, în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.

Articolul 16

Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 17 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

CONSTANTIN NIŢĂ

Bucureşti, 27 mai 2004.

Nr. 206.