Decizie nr. 1.132 din 27 noiembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Dumitru Pănescu în Dosarul nr. 4.763/196/2007 al Judecătoriei Brăila, de Ciprian Prundurel în Dosarul nr. 1.391/306/2007 al Judecătoriei Sibiu şi de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 4.086/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.

Conexarea dosarelor şi dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2007, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, la cererea autorului excepţiei Dumitru Pănescu, pentru a da posibilitatea acestuia să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 27 noiembrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.763/196/2007, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Dumitru Pănescu în dosarul menţionat.

Prin Încheierea din 12 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.391/306/2007, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ciprian Prundurel în dosarul menţionat.

Prin Încheierea din 12 iulie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.086/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Constantin Virgil Manea în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în Dosarul nr. 4.763/196/2007 al Judecătoriei Brăila se susţine, în esenţă, că art. 278^1 din Codul de procedură penală încalcă principiul egalităţii în drepturi, deoarece persoana faţă de care s-a dispus trimiterea în judecată are calitatea de făptuitor, iar nu de inculpat. Se mai arată că se încalcă şi dreptul la un proces echitabil "prin fixarea unui termen de 20 de zile pentru judecarea cauzelor şi prin faptul că în cadrul procedurii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală nu se pot propune şi administra alte probe decât înscrisurile". În opinia autorului excepţiei, în lipsa audierii făptuitorului sau a unor eventuali martori, instanţa nu îşi poate forma o convingere şi nu poate pronunţa o soluţie temeinică.

În Dosarul nr. 1.391/306/2007 al Judecătoriei Sibiu autorul excepţiei susţine că art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, în actuala reglementare, "limitează nejustificat actele procurorului împotriva cărora se poate face plângere în justiţie". Această limitare este discriminatorie, fiind "consecinţa unei omisiuni sau erori privind inventarierea situaţiilor posibile de vătămare a unor interese legitime [...], învinuitul faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală putând fi şi el o persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate". În opinia autorului excepţiei, ar trebui să se poată formula plângere la instanţa de judecată şi împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor primului-procuror prin care s-a admis plângerea petentului şi s-a dispus refacerea urmăririi penale.

În sfârşit, în Dosarul nr. 4.086/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că art. 278^1 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", fără a motiva însă această susţinere.

Judecătoria Brăila opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă accesul liber la justiţie sau dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, instituie accesul direct la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile de netrimitere în judecată date de procuror. În ceea ce priveşte problema distincţiei între calitatea de făptuitor şi cea de inculpat, apreciază că reprezintă "o falsă problemă de neconstituţionalitate".

Judecătoria Sibiu consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu poate fi considerat contrar prevederilor constituţionale invocate.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă egalitatea în drepturi. În opinia instanţei, procedura instituită prin art. 278^1 din Codul de procedură penală cuprinde toate garanţiile procesuale pentru asigurarea respectării drepturilor persoanelor vătămate sau a oricăror altor persoane ale căror interese legitime sunt vătămate prin soluţia de netrimitere în judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, ale cărei considerente sunt valabile şi în prezenta cauză.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 278^1 din Codul de procedură penală, potrivit căruia: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.

Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului.

Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a)respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;

b)admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă;

c)admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.

În situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.

Plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent."

În motivarea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 4 şi 16 privind egalitatea în drepturi şi, respectiv, supremaţia legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 126 alin. (1) potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Se invocă totodată dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea în faţa legii şi dreptul oricărei persoane de a se adresa efectiv instanţelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile sale fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală au fost supuse în numeroase rânduri controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, Decizia nr. 141 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, şi Decizia nr. 36 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, prin care Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate, statuând, pentru considerentele acolo reţinute, că art. 278^1 din Codul de procedură penală nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, ci dă expresie acestor garanţii constituţionale.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte criticile în sensul că art. 278^1 din Codul de procedură penală limitează nejustificat actele procurorului împotriva cărora se poate face plângere în justiţie, se constată că acestea vizează în realitate completarea textului de lege criticat, în sensul de a se reglementa posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată şi împotriva altor acte ale procurorului, respectiv, în cauză, împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor primului-procuror prin care s-a admis plângerea petentului şi s-a dispus refacerea urmăririi penale. O asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Dumitru Pănescu în Dosarul nr. 4.763/196/2007 al Judecătoriei Brăila, de Ciprian Prundurel în Dosarul nr. 1.391/306/2007 al Judecătoriei Sibiu şi de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 4.086/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta