Decizie nr. 598 din 1 octombrie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Schutz în Dosarul nr. 11.810/63/2014/a1 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 298D/2015.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că deciziile Curţii Constituţionale nr. 552 din 16 iulie 2015 şi nr. 663 din 11 noiembrie 2014 sunt incidente şi în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea nr. 31 din 26 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 11.810/63/2014/a1, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Schutz într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, prin care a fost respinsă excepţia invocată de către aceeaşi parte cu privire la contestarea nelegalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragraful 27, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că judecătorului de cameră preliminară îi revine funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată şi că, în concepţia legiuitorului, această nouă instituţie procesuală nu aparţine nici urmăririi penale, nici judecăţii, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Plecând de la aceste considerente se arată că, atâta vreme cât judecătorul de cameră preliminară este învestit cu o funcţie judiciară separată de funcţia de judecată şi întrucât procedura de cameră preliminară este o fază a procesului penal distinctă de urmărirea penală şi de judecată, cumularea funcţiei judiciare prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală cu funcţia judiciară prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod încalcă dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se susţine că, întrucât judecătorul de cameră preliminară este chemat să se pronunţe asupra legalităţii trimiterii în judecată, a actelor de urmărire penală şi a probelor, acesta îşi formează o opinie bine conturată asupra cauzei înaintea exercitării funcţiei de judecată.

Se arată, totodată, că imparţialitatea judecătorului de cameră preliminară care exercită funcţia de judecată este afectată de faptul că acesta ia cunoştinţă de probele administrate în cauză înaintea începerii judecăţii.

6.Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că, pe de o parte, funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată nu este incompatibilă cu funcţia de judecată, iar, pe de altă parte, participanţilor la procesul penal le este garantat dreptul la un proces echitabil, în această etapă a procesului penal, câtă vreme împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, conform dispoziţiilor art. 345 din Codul de procedură penală, poate fi formulată contestaţie, potrivit art. 347 din acelaşi cod.

7.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că instituţia camerei preliminare a fost concepută în scopul înlăturării duratei excesive a procedurii soluţionării cauzelor penale şi că aceasta răspunde exigenţelor de legalitate, celeritate şi echitate a procesului penal. Referitor la posibilitatea judecătorului de cameră preliminară competent să se pronunţe asupra legalităţii trimiterii în judecată de a exercita şi funcţia de judecată în cauză, conform art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, se susţine că o astfel de competenţă nu este de natură a afecta dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, fiind în interesul înfăptuirii justiţiei ca judecătorul care a verificat atât competenţa şi legalitatea sesizării, cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală să se pronunţe asupra fondului cauzei. Se mai susţine că aprecierea făcută în dosar de către judecătorul de cameră preliminară nu poate influenţa soluţia pronunţată cu privire la fondul cauzei. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 663 din 11 noiembrie 2014.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcţia de judecată".

12.Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, a reţinut că soluţia legislativă cuprinsă în art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, este neconstituţională. În acest sens, s-a reţinut prin decizia anterior citată că încheierea prin care se dispune începerea judecăţii are valenţele unui act de sesizare a instanţei de judecată, fapt care imprimă posibilităţii aceluiaşi judecător de a se pronunţa şi asupra fondului o lipsă de imparţialitate. De aceea, spre deosebire de procedura prevăzută de art. 342 şi următoarele din Codul de procedură penală, unde acuzaţia în materie penală a fost realizată deja, în cazul plângerilor formulate împotriva soluţiilor de netrimitere sau neurmărire penală dispuse de procuror, judecătorul de cameră preliminară astfel competent nu poate să exercite şi funcţia de judecată pe fond, deoarece caracterul sui generis al încheierii pronunţate în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală preia în mod vădit activitatea specifică exercitării funcţiei de urmărire penală. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost pronunţată pe data de 26 ianuarie 2015, iar constatarea neconstituţionalităţii textului criticat a intervenit, prin pronunţarea Deciziei nr. 552 din 16 iulie 2015, după data încheierii anterior referite, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privinţa soluţiei legislative conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).

14.Prin aceeaşi decizie, paragraful 19, dar şi prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, paragraful 19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 353 din 7 mai 2015, paragraful 12, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015, instanţa de contencios constituţional a respins excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privinţa soluţiei legislative conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Cu aceste prilejuri, Curtea Constituţională a arătat că este în interesul înfăptuirii actului de justiţie ca acelaşi judecător care a verificat atât competenţa şi legalitatea sesizării, cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunţe şi pe fondul cauzei. S-a reţinut, totodată, că o soluţie contrară ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcţiei de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea - esenţială în buna administrare a cauzei - de a aprecia el însuşi asupra legalităţii urmăririi penale şi a administrării probelor şi de a decide asupra întregului material probator pe care îşi va întemeia soluţia. Aşa fiind, Curtea a arătat că simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parţialitate în privinţa sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea şi importanţa acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influenţeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2000, pronunţată în Cauza Morel împotriva Franţei, paragraful 45).

15.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privinţa soluţiei legislative conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, excepţie ridicată de Maria Schutz în Dosarul nr. 11.810/63/2014/a1 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

2.Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Schutz în Dosarul nr. 11.810/63/2014/a1 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privinţa soluţiei legislative conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, este constituţională în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop