Planul naţional de acţiune din 4 septembrie 2013

ABREVIERI

AEPC - Asociaţia Europeană de Protecţie a Culturilor

AIPROM - Asociaţia Industriei de Protecţia Plantelor din România

ANF - Agenţia Naţională Fitosanitară

ANPM - Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

ASAS - Academia de ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti"

BPMs - Ghid de bune practici manageriale

CE - Comunitatea Europeană

CEE - Comunitatea Economică Europeană

CNOPPP - Comisia Naţională de Omologare a Produselor de Protecţie a Plantelor

CoSMR - stat membru coraportor

DJA - direcţia judeţeană pentru agricultură

DSP - direcţia de sănătate publică

GNM - Garda Naţională de Mediu

INCDPM - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului

LCRPPPV - Laboratorul pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante şi Produse Vegetale

MADR - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

MMSC - Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice

MS - Ministerul Sănătăţii

s.a. - substanţă activă

SCUT - Proiect privind combaterea contrafacerii produselor de protecţie a plantelor, a comerţului şi a utilizării de produse contrafăcute de protecţie a plantelor

SMR - stat membru raportor

SMRZ - stat membru raportor zonal

SNPP - Societatea Naţională de Protecţie a Plantelor

UFJ - unitatea fitosanitară judeţeană

USAMV - Universitatea de ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti

TOPPS - Program privind instruirea operatorilor pentru prevenirea poluării din surse punctiforme

I. INTRODUCERE

La nivel internaţional, sectorul agricol va fi supus unor provocări majore, cum ar fi: lipsa resurselor naturale, schimbările climatice şi emisiile de gaze cu efect de seră. De asemenea, creşterea populaţiei la 9 miliarde de persoane, până în anul 2050, va determina o creştere semnificativă a cererii pentru alimente, furaje şi resurse regenerabile.

În acest context, agricultura trebuie să devină mai eficientă, iar productivitatea agricolă să fie îmbunătăţită pentru îndeplinirea principalelor obiective în domeniu şi, respectiv, pentru diminuarea efectelor/impactului ca urmare a provocărilor globale.

Un factor esenţial pentru majorarea productivităţii şi reducerea pierderilor la recoltare îl constituie asigurarea protecţiei fitosanitare a culturilor prin aplicarea de produse de protecţie a plantelor performante care să permită obţinerea de producţii agricole de calitate, la preţuri avantajoase, şi care să fie sigure pentru mediu.

Produsele de protecţie a plantelor sunt utilizate pentru protecţia plantelor şi a produselor vegetale împotriva dăunătorilor, bolilor şi buruienilor şi pentru reglementarea procesului de creştere a plantelor.

Astfel, utilizarea durabilă a produselor de protecţie a plantelor, în sensul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012 pentru stabilirea cadrului instituţional de acţiune în scopul utilizării durabile a pesticidelor pe teritoriul României, aprobată prin Legea nr. 63/2013, reprezintă un obiectiv esenţial pentru obţinerea unei producţii agricole durabile şi, implicit, pentru asigurarea unui sistem agricol competitiv la nivel european şi internaţional.

Autorităţile competente pentru elaborarea Planului naţional de acţiune privind diminuarea riscurilor asociate utilizării produselor de protecţie a plantelor, denumit în continuare Plan naţional de acţiune, sunt: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (MMSC), Ministerul Sănătăţii (MS), precum şi Academia de ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" (ASAS).

Planul naţional de acţiune reprezintă un document strategic privind îmbunătăţirea continuă a utilizării produselor de protecţie a plantelor, fiind conceput în vederea obţinerii unui impact scăzut asupra consumatorilor, utilizatorilor, rezidenţilor şi trecătorilor, precum şi a ecosistemelor acvatice şi terestre, luând în considerare şi stabilirea unui sistem adecvat de monitorizare a reziduurilor de pesticide în alimente, apa potabilă şi mediu.

Planul naţional de acţiune conţine obiective (ţinte) cantitative, măsuri şi calendare în vederea reducerii riscurilor şi a efectelor utilizării produselor de protecţie a plantelor asupra sănătăţii umane şi asupra mediului.

Prin intermediul Planului naţional de acţiune se dezvoltă şi se pune în aplicare sistemul de gestionare integrată a dăunătorilor şi se încurajează introducerea produselor de protecţie a plantelor care conţin substanţe active cu grad de periculozitate scăzut, a tehnicilor alternative pentru reducerea utilizării produselor de protecţie a plantelor, precum şi optimizarea metodelor de control.

II. CADRUL LEGISLATIV

În contextul asigurării compatibilităţii legislaţiei naţionale cu acquis-ul Uniunii Europene în domeniul fitosanitar a fost transpusă în legislaţia naţională Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acţiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013.

Planul naţional de acţiune a fost elaborat în temeiul art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013, şi are în vedere următoarele:

a)stabilirea cadrului instituţional pentru realizarea utilizării durabile a produselor de protecţie a plantelor;

b)reducerea dependenţei de utilizarea produselor de protecţie a plantelor;

c)reducerea riscurilor şi a efectelor utilizării produselor de protecţie a plantelor asupra sănătăţii umane şi a mediului;

d)promovarea gestionării integrate a dăunătorilor şi a unor abordări şi tehnici alternative, cum ar fi metode nechimice în cazul utilizării produselor de protecţie a plantelor.

La definitivarea Planului naţional de acţiune s-au avut în vedere şi dispoziţiile actelor normative în vigoare care se referă la efectele utilizării produselor de protecţie a plantelor, stabilite potrivit prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, republicată, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările ulterioare.

Implementarea Planului naţional de acţiune vizează aspectele privind protecţia sănătăţii publice şi a mediului, practicile agricole durabile şi protecţia zonelor specifice, plasarea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor, cerinţele privind principiul precauţiei, respectiv interzicerea pulverizării aeriene, cu excepţiile prevăzute la art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013, implementarea gestionării integrate a dăunătorilor, cu luarea în considerare şi a fertilizanţilor, în conformitate cu prevederile actelor normative naţionale şi europene:

a)Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 al Parlamentului European şi Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului;

b)Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman, transpusă în legislaţia naţională prin Legea nr. 458/2002, republicată;

c)Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conţinuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare şi hrana de origine vegetală şi animală pentru animale şi de modificare a Directivei 91/414/CEE ;

d)legislaţia privind conservarea naturii - Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice şi Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică, transpuse în legislaţia naţională prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările ulterioare. De asemenea, implementarea Planului naţional de acţiune contribuie şi la îndeplinirea obiectivelor din domeniul biodiversităţii;

e)Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, transpusă în legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările şi completările ulterioare.

Implementarea Planului naţional de acţiune contribuie la atenuarea efectelor datorate schimbărilor climatice şi la diminuarea efectelor negative în zonele specifice frecventate de copii şi alte grupuri vulnerabile, în contextul acţiunilor întreprinse de Uniunea Europeană pentru reducerea riscurilor asociate expunerii la produsele chimice, precum şi la îndeplinirea obiectivului din cadrul Strategiei Uniunii Europene privind mediu şi sănătate pentru reducerea bolilor cauzate de factorii de mediu.

III. OBIECTIVE GENERALE

A. Reducerea riscului asociat utilizării produselor de protecţie a plantelor

B. Optimizarea utilizării produselor de protecţie a plantelor asigurând parametrii cantitativi şi calitativi ai producţiei agricole

Pentru fiecare obiectiv se propun 3 arii principale de măsuri în următoarele domenii:

a)protecţia sănătăţii umane;

b)protecţia mediului, cu accent pe protecţia apelor, a biodiversităţii şi a solului;

c)reglementarea aspectelor cu privire la depozitarea, comercializarea şi utilizarea produselor de protecţie a plantelor, respectiv asigurarea competitivităţii sectorului agricol din România.

Planul naţional de acţiune conţine obiective şi măsuri ce vizează reducerea dependenţei de metodele chimice de combatere a dăunătorilor, a bolilor şi a buruienilor, oferind astfel utilizatorilor profesionişti (fermierilor) informaţii specifice cu privire la gestionarea integrată a dăunătorilor şi metodele nechimice alternative.

Reducerea dependenţei de metodele chimice de protecţie a plantelor diminuează impactul activităţilor de protecţie a plantelor asupra florei şi faunei sălbatice şi conservarea biodiversităţii, în special, prin stabilirea de măsuri concrete de promovare a unor concepte de agromediu adecvate, cum ar fi rotaţia culturilor etc.

În ceea ce priveşte diminuarea dependenţei de metodele chimice de combatere a dăunătorilor, a bolilor şi a buruienilor trebuie să se aibă în vedere următoarele:

a)veniturile la nivelul fermei nu trebuie să fie afectate de acest proces;

b)intensificarea şi îmbunătăţirea schimbului de informaţii între partenerii sociali în domeniu.

Principalele aspecte care vizează reducerea riscului asociat utilizării produselor de protecţie a plantelor sunt: protecţia consumatorilor şi a fermierilor împotriva riscurilor de sănătate şi a efectelor dăunătoare rezultate ca urmare a utilizării produselor de protecţie a plantelor, respectiv protecţia mediului împotriva efectelor dăunătoare a produselor de protecţie a plantelor, atât direct, cât şi indirect, în exploataţiile agricole, de-a lungul cursurilor de apă şi ariilor naturale protejate.

Planul naţional de acţiune include, de asemenea, indicatori de monitorizare a utilizării produselor de protecţie a plantelor care conţin substanţe active ce prezintă interes deosebit, în special dacă sunt disponibile metode alternative.

Indicatorii astfel definiţi permit evaluarea obiectivelor generale şi specifice cu privire la utilizarea durabilă a produselor de protecţie a plantelor din cadrul Planului naţional de acţiune.

De asemenea, indicatorii permit măsurarea progresului referitor la reducerea riscului şi a impactului în faza de utilizare a produselor de protecţie a plantelor şi asigură legătura dintre măsurile stabilite în cadrul Planului naţional de acţiune.

Indicatorii prezentaţi în Planul naţional de acţiune pot fi analizaţi atât la nivelul fermei/exploataţiei agricole, cât şi la nivel macro: de exemplu, sector agricol.

Conceptul de durabilitate integrează 3 componente, respectiv: economic, de mediu şi social.

A. Reducerea riscului asociat utilizării produselor de protecţie a plantelor

Obiective specifice

1.Reducerea riscului pentru operator asociat utilizării produselor de protecţie a plantelor

Metoda de implementare şi evaluarea efectelor

Reducerea riscului pentru operator rezultat din utilizarea produselor de protecţie a plantelor se face prin intermediul promovării/diseminării ghidurilor de bune practici, al organizării de instruiri teoretice şi practice în teritoriu, prin asigurarea controalelor la nivelul fermelor şi unităţilor care comercializează produse de protecţie a plantelor, respectiv prin aplicarea următoarelor măsuri:

a)promovarea bunelor practici agricole (2013-2014);

b)organizarea sistemului de certificare a utilizatorilor profesionişti, a distribuitorilor şi a consilierilor (2013-2014);

c)consolidarea sistemului de control la nivelul reţelei fitosanitare în vederea verificării respectării prevederilor legale şi a implementării obiectivelor prezentului Plan naţional de acţiune (2013-2014);

d)reorganizarea sistemului de omologare a produselor de protecţie a plantelor pentru asigurarea accesului fermierilor la produsele de protecţie a plantelor şi la tehnologiile agricole care respectă reglementările Uniunii Europene în domeniu (2013-2015);

e)monitorizarea calităţii produselor de protecţie a plantelor plasate pe piaţă şi combaterea comercializării şi utilizării produselor de protecţie a plantelor ilegale şi contrafăcute (2013-2015).

Eficienţa acestor măsuri va fi evaluată prin creşterea nivelului de profesionalism în domeniul protecţiei plantelor şi mai ales în utilizarea produselor de protecţie a plantelor. Informaţiile pentru evaluare vor fi colectate de către inspectorii fitosanitari din cadrul unităţilor fitosanitare judeţene (UFJ) şi a municipiului Bucureşti şi vor fi raportate anual în baza unui chestionar ce va fi dezvoltat odată cu implementarea măsurii 1).

Măsura 1) Promovarea bunelor practici agricole

Una dintre modalităţile eficiente şi accesibile de reducere a expunerii chimice a persoanelor (operatori) care intră în contact cu produsul de protecţie a plantelor concentrat în timpul preparării soluţiei şi pregătirii rezervorului echipamentului de aplicare a produselor de protecţie a plantelor de uz profesional pentru combaterea bolilor şi a dăunătorilor, denumit în continuare echipament de aplicare, este folosirea obligatorie a mijloacelor individuale de protecţie în cursul lucrărilor, conform instrucţiunilor.

Iniţiativa de utilizare în siguranţă a produselor de protecţie a plantelor este un proiect iniţiat şi finanţat de către Asociaţia Europeană de Protecţie a Culturilor (AEPC) şi implementat de către Asociaţia Industriei de Protecţia Plantelor din România (AIPROM), sub patronajul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu concursul Universităţii de ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti (USAMV). Acest proiect are ca obiective promovarea bunelor practici la utilizarea produselor de protecţie a plantelor în vederea reducerii expunerii chimice a persoanelor care utilizează produse de protecţie a plantelor, precum şi a utilizării corecte a produselor de protecţie a plantelor, prin promovarea:

a)echipamentelor de protecţie individuale, menţionate pe eticheta produselor de protecţie a plantelor;

b)tehnicilor adecvate de aplicare a produselor de protecţie a plantelor şi calibrarea echipamentelor de aplicare;

c)echipamentelor de aplicare care reduc efectul de deviere a produselor pulverizate (duze speciale);

d)gestionării corecte şi conform legislaţiei specifice a deşeurilor de soluţie de tratat, precum şi a ambalajelor goale de produse de protecţie a plantelor.

Proiectul a demarat în anul 2010 cu o analiză a situaţiei la momentul zero (benchmarking). În urma acestei analize au fost identificate ariile principale către care trebuie direcţionată campania de informare.

Analiza efectuată în anul 2010 a arătat că:

a)în cel mai mare procent, utilizatorii colectează informaţii referitoare la bunele practici citind eticheta produsului şi din reviste de specialitate;

b)informaţiile despre siguranţa personală în cazul aplicării produselor au fost menţionate de 68% dintre repondenţi ca fiind principalele elemente căutate pe etichetă, alături de instrucţiunile de preparare;

c)un procent important de utilizatori (33%) au menţionat faptul că nu citesc instrucţiunile de siguranţă specifice, pentru că sunt mereu aceleaşi, ei le cunosc pe toate, au propriile lor reguli sau pur şi simplu nu au timp.

În anul 2011, experţii AIPROM, în colaborare cu experţii USAMV şi ai Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională Fitosanitară, respectiv ai unităţilor fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, au elaborat "Ghidul de bune practici de utilizare în siguranţă a produselor de protecţie a plantelor".

Acest ghid a fost promovat în cadrul acţiunii de instruire destinate inspectorilor fitosanitari din zonele-pilot selectate pentru proiect şi inspectorilor invitaţi de la celelalte unităţi fitosanitare judeţene. În perioada 2013-2014, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională Fitosanitară va susţine echipa proiectului în extinderea la nivel naţional a campaniei de promovare a ghidului de bune practici, precum şi a demonstraţiilor practice privind aplicarea corectă a produselor de protecţie a plantelor, prin:

a)implicarea inspectorilor fitosanitari în diseminarea bunelor practici recomandate de ghid;

b)includerea ghidului în bibliografia recomandată în cadrul sistemului de instruire şi certificare.

Măsura 2) Organizarea sistemelor de instruire şi certificare a utilizatorilor profesionişti, a distribuitorilor şi a consilierilor

După instituirea sistemelor de instruire şi certificare, potrivit prevederilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013, autorităţile responsabile cu punerea în aplicare a acestora realizează evaluarea nevoilor de instruire şi certificare la nivel local şi naţional în vederea alocării resurselor necesare pentru implementarea acestor sisteme.

Implementarea acestei măsuri implică:

a)elaborarea materialului-suport pentru programul de instruire, pentru temele prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013, de către autorităţile competente în colaborare cu specialiştii din cadrul USAMV, ASAS, Societăţii Naţionale de Protecţie a Plantelor (SNPP), AIPROM şi/sau al asociaţiilor profesionale din agricultură, precum şi al instituţiilor din subordinea ministerelor semnatare;

b)evaluarea de către autorităţile competente implicate în procesul de implementare a Planului naţional de acţiune, respectiv Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Ministerul Sănătăţii şi ASAS, a numărului de persoane care trebuie să aibă acces la instruire şi certificare potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013;

c)organizarea sesiunilor/campaniilor de promovare a bunelor practici privind utilizarea produselor de protecţie a plantelor;

d)certificarea utilizatorilor profesionişti, a distribuitorilor şi a consilierilor.

În acest context se are în vedere crearea unui sistem de instruire şi consultanţă care să corespundă noilor cerinţe ale directivei-cadru privind utilizarea durabilă a pesticidelor, respectiv ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013.

Măsura 3) Consolidarea sistemului de control la nivelul reţelei naţionale fitosanitare în vederea verificării respectării prevederilor legale şi a implementării obiectivelor prezentului Plan naţional de acţiune

Îndeplinirea obiectivului general A din prezentul Plan naţional de acţiune depinde în mare măsură de capacitatea reţelei naţionale fitosanitare, constituită din unităţile fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv laboratoarele oficiale de control la nivel teritorial, de a gestiona activităţile de implementare, monitorizare şi control.

În conformitate cu atribuţiile stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 37/2006 privind reorganizarea activităţii de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară, cu modificările şi completările ulterioare, unităţile fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, prin inspectorii fitosanitari, au responsabilităţi în implementarea măsurilor subsumate atingerii obiectivelor Planului naţional de acţiune, cum ar fi:

a)controlul şi impunerea obligativităţii respectării bunelor practici şi a prevederilor legale privind depozitarea, comercializarea şi utilizarea produselor de protecţie a plantelor în România;

b)prelevarea probelor de produse de protecţie a plantelor în cadrul programului naţional de monitorizare a calităţii produselor de protecţie a plantelor;

c)prelevarea probelor din plante şi produse vegetale în cadrul programului naţional de monitorizare a reziduurilor de pesticide din plante şi produse vegetale;

d)monitorizarea stării fitosanitare şi îmbunătăţirea funcţionării sistemului de prognoză şi avertizare;

e)servicii de consultanţă în domeniul fitosanitar.

Agricultura din România se defineşte printr-un număr foarte mare de exploataţii agricole existente în România, respectiv 3.859 mii exploataţii agricole - date aferente anului 2010, şi prin dimensiunile diverse ale acestora: de exemplu, de la 56.132 ha în Insula Mare a Brăilei, cea mai mare exploataţie agricolă din România, şi până la media de 3,45 ha - suprafaţa agricolă utilizată/exploataţie agricolă, respectiv prin diversitatea/structura culturilor, precum şi prin niveluri foarte diferite de educaţie agricolă în rândul producătorilor agricoli.

Măsura 4) Reorganizarea sistemului de omologare a produselor de protecţie a plantelor pentru asigurarea accesului fermierilor la produsele de protecţie a plantelor şi la tehnologiile agricole care respectă reglementările Uniunii Europene în domeniu

Reducerea riscurilor asociate utilizării produselor de protecţie a plantelor impune funcţionarea eficientă şi în conformitate cu reglementările Uniunii Europene a procesului de autorizare a acestora la nivel naţional.

Autoritatea naţională desemnată pentru autorizarea produselor de protecţie a plantelor este Comisia Naţională de Omologare a Produselor de Protecţie a Plantelor (CNOPPP).

În conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, CNOPPP are următoarele atribuţii relevante pentru îndeplinirea obiectivelor Planului naţional de acţiune:

a)omologarea produselor pentru care au fost depuse dosare pentru evaluare prin procedura europeană, conform Hotărârii Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare;

b)omologarea produselor de protecţie a plantelor potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.107/2009 ;

c)reevaluarea omologărilor existente şi alinierea lor la nivelul cerinţelor actuale ale Uniunii Europene privind omologarea şi utilizarea produselor de protecţie a plantelor;

d)revizuirea certificatelor de omologare în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene;

e)participarea la procesul de reevaluare prin worksharing a omologărilor existente;

f)participarea la procesul de omologare zonală pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene;

g)omologarea produselor de protecţie a plantelor aplicând principiul recunoaşterii reciproce a produselor de protecţie a plantelor;

h)acordarea permiselor de comerţ paralel;

i)aprobarea celei de-a doua denumiri comerciale pentru un produs de protecţie a plantelor omologat pe teritoriul României.

Termenul prevăzut în Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi în Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 , pentru reevaluarea unui dosar de omologare este de un an.

Pentru ca utilizatorul să aibă acces la produsele de protecţie a plantelor în conformitate cu cerinţele şi prevederile legislaţiei naţionale şi europene în vigoare şi pentru a se putea reduce la minimum riscurile asociate utilizării acestora, este necesar ca evaluările din domeniile de expertiză specifice dosarului de omologare, de exemplu, reziduuri în alimente, toxicologie, comportare în mediu, ecotoxicologie, eficacitate, să poată fi realizate în termenul prevăzut de legislaţie, la un nivel profesional corespunzător.

Nerevizuirea la timp a autorizaţiilor de omologare şi reomologare, potrivit cerinţelor Uniunii Europene, are drept consecinţă întârzieri în plasarea pe piaţă a tehnologiilor performante din domeniul protecţiei plantelor.

Pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului Plan naţional de acţiune, dar şi, în special, a obligaţiilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 , România, ca stat membru al Uniunii Europene, participă la procesul de autorizare zonală şi europeană ca stat membru raportor (SMR) sau coraportor (CoSMR).

În actuala formă de organizare a sistemului de omologare este dificilă derularea activităţii de evaluare şi de aceea se impune reorganizarea sistemului, inclusiv pentru situaţia în care România va deveni stat membru raportor sau stat membru raportor zonal (SMRZ).

Art. 75 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 trasează obligaţii pentru statele membre, conform cărora:

(3)Statele membre se asigură că autorităţile competente dispun de personal suficient şi cu o calificare şi experienţă corespunzătoare pentru a îndeplini în mod eficient şi concret obligaţiile stabilite în prezentul regulament.

La nivelul Uniunii Europene nu există o recomandare cu privire la personalul minim necesar pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului de evaluare. Republica Cehă şi Olanda efectuează activitatea de evaluare/autorizare cu 40 de persoane, respectiv 75 de persoane, dedicate numai procesului de autorizare, în timp ce România are în prezent implicate în acest proces doar 18 persoane care nu sunt dedicate exclusiv activităţii de evaluare/autorizare.

Măsurarea eficienţei acestei măsuri se va face prin evaluarea gradului de pregătire a României pentru participarea la procesul european şi zonal de evaluare: creşterea numărului de evaluatori/domeniu de expertiză, precum şi a nivelului de instruire a evaluatorilor.

Măsura 5) Monitorizarea calităţii produselor de protecţie a plantelor plasate pe piaţă şi combaterea comercializării şi utilizării produselor de protecţie a plantelor ilegale şi contrafăcute

În perioada 2011-2012 s-a constatat creşterea numărului de cazuri de comercializare şi utilizare de produse de protecţie a plantelor contrafăcute şi se estimează că ponderea acestora la nivelul Uniunii Europene este de 5-7% din totalul produselor de protecţie a plantelor plasate pe piaţa europeană. În plus, România se află la graniţa de est a Uniunii Europene şi poate reprezenta o poartă de intrare a produselor contrafăcute în Uniunea Europeană. De aceea, este foarte important să existe măsuri clare şi eficiente împotriva celor care comercializează şi/sau utilizează astfel de produse.

Comercializarea şi utilizarea produselor contrafăcute reprezintă un risc la adresa sănătăţii umane şi a mediului şi au impact negativ asupra economiei naţionale, prin evitarea fiscalităţii legale şi a concurenţei neloiale cu produse de protecţie a plantelor comercializate pe teritoriul României.

Pentru implementarea acestei măsuri sunt necesare:

a)revizuirea cadrului legislativ privind comercializarea şi utilizarea produselor de protecţie a plantelor, respectiv a Ordonanţei Guvernului nr. 41/2007 pentru comercializarea produselor de protecţie a plantelor, precum şi pentru modificarea şi abrogarea unor acte normative din domeniul fitosanitar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 28/2009, cu modificările ulterioare, şi a Ordonanţei Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, aprobată cu modificări prin Legea nr. 85/1995, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea înăspririi măsurilor prevăzute de lege împotriva celor care comercializează şi utilizează produse contrafăcute, precum şi în cadrul comerţului paralel ilegal;

b)cooperarea cu Inspectoratul General al Poliţiei Române atât la nivel central, cât şi local pentru depistarea şi gestionarea corectă a cazurilor de contrafacere;

c)consolidarea capacităţii de control şi intensificarea activităţilor de inspecţie în teritoriu la nivel de ferme, depozite de produse de protecţie a plantelor şi operatori economici;

d)susţinerea campaniei de combatere a produselor de protecţie a plantelor contrafăcute iniţiate de către AIPROM (Proiectul SCUT) şi diseminarea materialelor publicitare de combatere a răspândirii fenomenului de contrafacere a produselor de protecţie a plantelor prin intermediul unităţilor fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti;

e)colaborarea cu Autoritatea Naţională a Vămilor în prevenirea, depistarea şi anchetarea cazurilor concrete de contrafacere;

f)creşterea numărului de substanţe active selectate în vederea monitorizării calităţii produselor de protecţie a plantelor;

g)acreditarea laboratoarelor pentru controlul calităţii produselor de protecţie a plantelor din cadrul unităţilor fitosanitare Arad, Bacău, Mureş şi Olt.

2.Reducerea riscului pentru consumator asociat consumului de produse cu conţinut ridicat de reziduuri de pesticide

Măsuri:

1) Asigurarea trasabilităţii în lanţul comercial;

2) Controlul produselor de origine vegetală în cadrul programelor anuale de monitorizare a reziduurilor de pesticide în legume, fructe şi cereale, pentru a verifica conformitatea cu limitele maxime admise prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 februarie 2005;

3) Depistarea şi retragerea de pe piaţă a produselor neconforme - cu conţinuturi de reziduuri de pesticide mai mari decât limita maximă admisă;

4) Intensificarea controalelor la producătorii ale căror produse au fost depistate neconforme, pentru a se asigura că utilizează corect produsele de protecţie a plantelor, respectiv dozele, numărul de tratamente şi perioada de pauză până la recoltare;

5) Intensificarea controalelor pentru produsele agricole care prezintă un risc de neconformitate descoperit la controalele anterioare, respectiv produse care conţin frecvent reziduuri de pesticide;

6) Monitorizarea unui număr cât mai mare de substanţe active;

7) Corelarea controalelor cu perioada în care produsul respectiv se află în cantităţi mari pe piaţă;

8) Monitorizarea produselor şi în perioada de extrasezon pentru a depista dacă sunt corect depozitate;

9) Întărirea capacităţii de control şi inspecţie a unităţilor fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru asigurarea prelevării unui număr crescut de probe şi pentru verificarea modului de aplicare a produselor de protecţie a plantelor la nivel de ferme;

10) Aplicarea de sancţiuni, în caz de neconformitate, eficiente şi proporţionale.

Aplicarea acestor măsuri are ca efect creşterea siguranţei consumatorului.

Font 8

B. Optimizarea utilizării produselor de protecţie a plantelor asigurând parametrii cantitativi şi calitativi ai producţiei agricole

Obiective specifice

1.Promovarea principiilor gestionării integrate a dăunătorilor

Metoda de implementare şi evaluarea efectelor:

Măsura 1) Stabilirea condiţiilor necesare pentru punerea în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor (iunie 2013);

Măsura 2) Dezvoltarea ghidurilor specifice anumitor culturi sau sectoare privind gestionarea integrată a dăunătorilor şi romovarea/diseminarea acestora (2013-2015);

Măsura 3) Dezvoltarea sistemului actual de prognoză şi avertizare (2013-2014);

Măsura 4) Dezvoltarea sistemului de consultanţă agricolă în domeniul fitosanitar (2013-2017);

Măsura 5) Crearea şi menţinerea unei platforme internet dedicate instruirii şi informării cu privire la gestionarea integrată a dăunătorilor (2013-2017).

Eficienţa acestor măsuri va fi evaluată prin creşterea nivelului de profesionalism în protecţia plantelor şi, mai ales, în utilizarea produselor de protecţie a plantelor în condiţii de securitate pentru sănătatea umană şi mediu.

Datele pentru evaluare vor fi colectate de către inspectorii fitosanitari din cadrul unităţilor fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, în baza unui chestionar ce va fi dezvoltat odată cu implementarea măsurii 1). În baza acestui chestionar se va face evaluarea situaţiei la punctul de pornire şi după aplicarea măsurii menţionate anterior.

Planul naţional de acţiune permite punerea în aplicare de către toţi utilizatorii profesionişti a principiilor generale ale gestionării integrate a dăunătorilor, astfel cum sunt prevăzute în anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013.

Principalul obiectiv al gestionării integrate a dăunătorilor vizează utilizarea practicilor şi produselor care prezintă cele mai mici riscuri pentru sănătatea umană şi pentru mediu.

Trebuie să se aibă în vedere dezvoltarea unui sistem de gestionare integrată a dăunătorilor care să includă şi servicii independente de consultanţă şi instruiri privind gestionarea integrată a dăunătorilor: cursuri de instruire continuă, pentru a permite fermierilor punerea în practică a cunoştinţelor şi resurselor în domeniul agroecologic, începând cu data de 1 ianuarie 2014.

Toţi actorii din domeniu trebuie să beneficieze de instruire cu privire la gestionarea integrată a dăunătorilor.

Pentru buna informare şi implementare a sistemului de gestionare integrată a dăunătorilor se va realiza o pagină de internet specializată pe site-ul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Font 8

2.Dezvoltarea sistemului de instruire a utilizatorilor profesionişti, a distribuitorilor şi a consilierilor

Metoda de implementare şi evaluarea efectelor:

Măsura 1) Dezvoltarea unei platforme unitare pentru instruire şi desemnarea organismelor care să asigure instruirea şi care să ţină seama de riscurile actuale pe care le implică utilizarea produselor de protecţie a plantelor (26 noiembrie 2013)

Ca parte din instruirea suplimentară se vor organiza instruiri specializate pentru:

a)reducerea riscului pentru mediu;

b)bunele practici agricole;

c)gestionarea integrată a dăunătorilor.

Sistemele de instruire şi certificare instituite potrivit prevederilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013, trebuie să reglementeze următoarele aspecte:

a)modul de acreditare a persoanelor/organizaţiilor abilitate să desfăşoare aceste instruiri;

b)sistemul de evaluare şi documentare a gradului de pregătire;

c)auditarea/controlul persoanelor/organizaţiilor abilitate să desfăşoare instruiri în cadrul acestui sistem.

Măsura 2) Campanii de informare cu privire la programul de instruire şi obligativitatea dobândirii cunoştinţelor minime obligatorii cuprinse în anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013 (2013-2015)

Măsura 3) Consolidarea capacităţii de control a unităţilor fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru aplicarea unui program intens de control conform anexei nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013 (2015-2017)

Eficienţa acestor măsuri va fi evaluată prin procentul de persoane care dobândesc cunoştinţe minime din totalul persoanelor care trebuie să facă dovada dobândirii de cunoştinţe cu privire la temele prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013.

În plus, evaluarea eficienţei acestor măsuri pentru reducerea riscului asociat utilizării produselor de protecţie a plantelor ca urmare a creşterii gradului de conştientizare cu privire la riscurile asociate şi a profesionalismului în utilizarea produselor de protecţie a plantelor va include şi raportul despre comportamentul utilizatorilor de produse de protecţie a plantelor cu privire la:

a)procedura corectă de curăţare a echipamentelor de aplicare;

b)utilizarea echipamentului de protecţie la aplicarea produselor de protecţie a plantelor;

c)prevenirea contaminării surselor de apă în timpul umplerii/golirii rezervoarelor echipamentelor de aplicare;

d)manipularea ambalajelor de produse de protecţie a plantelor;

e)eliminarea deşeurilor rezultate în urma utilizării produselor de protecţie a plantelor;

f)înţelegerea informaţiilor de pe etichetele produselor de protecţie a plantelor;

g)informarea cu privire la expunerea involuntară a rezidenţilor sau trecătorilor;

h)calibrarea corectă a echipamentelor de aplicare şi frecvenţa acesteia;

i)măsurile de protecţie a insectelor polenizatoare;

j)respectarea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă, potrivit cerinţelor prevăzute în Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

3.Reducerea riscului de contaminare a solului, a aerului, precum şi a apelor de suprafaţă şi subterane

Măsura 1) Promovarea bunelor practici cu privire la evitarea poluării din surse punctiforme şi din surse difuze prin intermediul proiectelor TOPPS/BRIDGE/PROWADIS/EOS (2013-2014)

Măsura 2) Promovarea tehnologiei de reducere a devierii produselor pulverizate, în special a duzelor care reduc devierea, ca măsură atât de reducere a riscului de contaminare pentru apă, cât şi pentru operator şi conservarea biodiversităţii (2013-2015)

Măsura 3) Promovarea zonelor de protecţie multifuncţionale, în special pentru suprafeţele agricole aflate în pantă şi în vecinătatea apelor de suprafaţă (2013-2015)

Măsura 4) Controlul privind respectarea cerinţelor referitoare la stabilirea zonelor de protecţie şi la protejarea zonelor specifice (2013-2017)

Măsura 5) Controlul privind respectarea condiţiilor legale cu privire la depozitarea produselor de protecţie a plantelor şi gestionarea deşeurilor şi a ambalajelor goale de produse de protecţie a plantelor (începând din 2013)

Măsura 6) Optimizarea cantităţii de produse de protecţie a plantelor utilizate prin dezvoltarea sistemului actual de prognoză şi avertizare (2013-2015)

Măsura 7) Reducerea impactului asociat utilizării produselor de protecţie a plantelor asupra insectelor polenizatoare (2013-2015)

Măsura 8) Organizarea unui sistem de inspecţie şi certificare a echipamentelor de aplicare la nivel naţional (2013-2014)

Măsura 9) Programe de informare şi conştientizare (2014-2015)

Măsurile menţionate în cadrul obiectivului specific 3 au în vedere următoarele:

Măsura 1) Promovarea bunelor practici cu privire la evitarea poluării din surse punctiforme şi din surse difuze prin intermediul proiectelor TOPPS/BRIDGE/PROWADIS/EOS (2013-2014)

Proiectul TOPPS

Proiectul TOPPS (instruirea operatorilor pentru prevenirea poluării din surse punctiforme), iniţiat şi finanţat de către Asociaţia Europeană de Protecţie a Culturilor şi implementat de către Asociaţia Industriei de Protecţia Plantelor din România, are ca obiectiv protecţia apelor şi a solului prin promovarea bunelor practici la utilizarea produselor de protecţie a plantelor pentru prevenirea poluării din surse punctiforme. Prin intermediul proiectului TOPPS, adresat operatorilor, dar şi consilierilor agricoli, se urmăresc următoarele obiective:

1) dezvoltarea unui set de bune practici manageriale (BPMs) pentru a preveni pierderile din surse punctiforme;

2) dezvoltarea de material de instruire pentru consilieri pe baza BPMs;

3) diseminarea BPMs către operatori şi consilieri: publicăţii, prezentări la conferinţe, standuri la târgurile de agricultură şi ferme demonstrative.

Proiectul BRIDGE

Acest proiect nou poate fi practic împărţit în 3 subproiecte:

1) Dezvoltarea durabilă a proiectului TOPPS

Acest subproiect a vizat diseminarea informaţiilor, realizarea materialelor informative şi derularea sesiunilor de instruire în România.

2) PROWADIS

Proiectul PROWADIS - Protecting Water from Diffuse Sources, prin care versiunea anterioară a proiectului TOPPS se va extinde şi la sursele difuze, se concentrează pe gestionarea reducerii poluării din surse difuze de produse de protecţie a plantelor prin scurgere/şiroire şi deviere a produselor pulverizate. Scopul este elaborarea unui pachet cuprinzător de bune practici manageriale pentru TOPPS şi PROWADIS în vederea gestionării contaminării apelor de suprafaţă cu produse de protecţie a plantelor, din surse punctiforme şi difuze.

3) Proiectul EOS

Proiectul EOS - Environmentally Optimized Sprayers - este un proiect pentru identificarea şi optimizarea posibilităţilor de gestionare a echipamentului de aplicare.

O atenţie deosebită trebuie acordată evitării poluării apelor de suprafaţă şi subterane prin implementarea următoarelor măsuri:

a)respectarea prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare (respectarea zonelor de protecţie);

b)manuale de bune practici manageriale pentru prevenirea pierderilor din surse punctiforme şi difuze. Aceste materiale vor servi ca suport de referinţă pentru instruirea consilierilor agricoli;

c)materiale de instruire pentru operatori elaborate pe baza manualelor prevăzute la lit. b);

d)ca activităţi concrete de diseminare, bunele practici vor fi exemplificate în ferme demonstrative unde vor fi invitaţi reprezentanţi ai autorităţilor competente la nivel local şi naţional, utilizatori profesionişti, operatori, consilieri şi presa de specialitate.

Măsura 2) Promovarea tehnologiei de reducere a efectului de deviere a produselor pulverizate, în special a duzelor care reduc devierea, ca măsură atât de reducere a riscului de contaminare pentru apă, cât şi pentru operator şi conservarea biodiversităţii (2013-2015)

Utilizarea duzelor care reduc devierea va fi considerată obligatorie şi acceptată ca metodă de reducere a riscului la utilizarea produselor de protecţie a plantelor. Utilizatorii produselor de protecţie a plantelor trebuie să respecte şi să aplice măsurile de reducere aprobate odată cu omologarea produsului şi înscrise pe etichetă.

Prin intermediul inspectorilor fitosanitari, dar şi al platformei internet pentru promovarea gestionării integrate a dăunătorilor, va fi promovată utilizarea acestor tehnologii de reducere a devierii produselor pulverizate, iar în cadrul programului de instruire va fi inclusă ca temă de pregătire.

Măsura 3) Promovarea zonelor de protecţie multifuncţionale, în special pentru suprafeţele agricole aflate în pantă şi în vecinătatea apelor de suprafaţă (2013-2015)

O atenţie deosebită trebuie acordată evitării poluării apelor de suprafaţă prin măsuri corespunzătoare de-a lungul cursurilor de apă la devierile de pulverizare, drenare şi scurgere a pesticidelor.

Dimensiunile zonelor de protecţie depind în special de caracteristicile solului şi de proprietăţile produselor de protecţie a plantelor, precum şi de caracteristicile de natură agricolă ale zonelor vizate şi sunt stabilite în anexa nr. 2 la Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

Managementul corespunzător al zonelor de protecţie multifuncţionale oferă posibilitatea îmbunătăţirii valorii ecologice şi a indicatorilor de mediu pentru suprafeţele agricole, asigurând astfel posibilitatea desfăşurării unei agriculturi intensive şi durabile.

În acest sens se recomandă interzicerea utilizării produselor de protecţie a plantelor în zonele de protecţie, potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

!Imagine

Zonele de protecţie multifuncţionale trebuie recunoscute ca parte integrantă a suprafeţelor sau parcelelor agricole, întrucât menţin echilibrul ecologic şi contribuie la conservarea biodiversităţii: creşterea numărului de specii, a insectelor polenizatoare, a insectelor prădătoare, precum şi a altor organisme neţintă, asigurând coridoare pentru fauna sălbatică, reducând şiroirea şi riscurile poluării cu produse de protecţie a plantelor a surselor de apă adiacente câmpurilor agricole, evitând în acelaşi timp fenomenul de eroziune a solului.

Zonele de protecţie multifuncţionale reprezintă o componentă majoră a peisajului rural, fiind importante pentru protejarea resurselor naturale, precum apa şi solul, a conservării biodiversităţii şi pentru obţinerea unei producţii agricole durabile şi competitive.

Diferitele tipuri de zone de protecţie cu rol multifuncţional între parcelele agricole pot fi reprezentate de benzi ierboase, benzi cu flori sălbatice ca sursă de polen şi nectar pentru insectele polenizatoare sau de seminţe pentru păsări.

Există, de asemenea, acele zone de protecţie cu rol de barieră naturală, cum ar fi perdelele forestiere - garduri vii, şanţuri. Interacţiunea dintre această barieră naturală şi zona de protecţie adiacentă poate reprezenta o sursă de biodiversitate.

!Imagine

Zonele de protecţie multifuncţionale pot:

a)creşte în mod semnificativ biodiversitatea;

b)spori randamentele de producţie ca urmare a unei mai bune polenizări;

c)deveni habitate pentru mamiferele mici şi păsări;

d)reprezenta măsuri de asigurare a protecţiei solului şi a apei. !Imagine

Zonele de protecţie stabilite potrivit prevederilor legislaţiei naţionale în vigoare constituie o bună soluţie pentru reducerea riscului contaminării apelor de suprafaţă cu produse de protecţie a plantelor, dar şi pentru conservarea biodiversităţii.

Măsura 4) Controlul privind respectarea cerinţelor referitoare la stabilirea zonelor de protecţie şi la protejarea zonelor specifice (2013-2017)

a)Garda Naţională de Mediu elaborează proceduri de lucru prin care inspectorii din cadrul comisariatelor judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu şi al municipiului Bucureşti vor controla respectarea zonelor de protecţie stabilite la omologarea produselor de protecţie a plantelor şi înscrise pe etichetele acestora. Rezultatul acestor inspecţii va fi inclus într-un raport anual de monitorizare.

b)Aplicarea produselor de protecţie a plantelor în zonele specifice, stabilite potrivit prevederilor art. 12 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013, în special în cazul ariilor naturale protejate, trebuie redusă la minimum sau interzisă, cu respectarea prevederilor art. 28 şi 28^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările ulterioare. Pentru situaţii excepţionale în care utilizarea produselor de protecţie a plantelor este necesară, autorităţile competente menţionate la art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013, elaborează proceduri specifice privind aplicarea produselor de protecţie a plantelor în aceste zone şi, respectiv, privind reducerea gradului de expunere a populaţiei la produsele de protecţie a plantelor aplicate.

Măsura 5) Controlul privind respectarea condiţiilor legale cu privire la depozitarea produselor de protecţie a plantelor şi gestionarea deşeurilor şi a ambalajelor goale de produse de protecţie a plantelor (începând din anul 2013)

Principalele activităţi din cadrul măsurii 5) au în vedere următoarele:

a)controlul respectării cerinţelor legale privind depozitarea produselor de protecţie a plantelor, precum şi gestionarea deşeurilor de produse de protecţie a plantelor şi a deşeurilor de ambalaje provenite de la produse de protecţie a plantelor;

b)promovarea unui sistem naţional de colectare a deşeurilor de ambalaje provenite de la produse de protecţie a plantelor, care să asigure cerinţe unitare în conformitate atât cu prevederile legislaţiei în vigoare privind gestionarea deşeurilor, cât şi cu ghidurile de bune practici de utilizare în siguranţă a produselor de protecţie a plantelor;

c)promovarea triplei clătiri şi a colectării prin sistemul naţional de colectare organizat de AIPROM. Ambalajele goale de produse de protecţie a plantelor decontaminate prin tripla clătire devin deşeuri nepericuloase şi fac obiectul activităţii de colectare şi valorificare prin reciclare şi/sau cu recuperare de energie prin intermediul schemelor de colectare puse la punct de industria de specialitate;

d)verificarea respectării prevederilor legale cu privire la crearea stocurilor peste nevoia de folosire la nivelul utilizatorilor de produse de protecţie a plantelor;

e)verificarea respectării perioadelor de graţie acordate la retragerea produselor de protecţie a plantelor.

Informarea şi promovarea adecvată privind gestionarea deşeurilor de produse de protecţie a plantelor reprezintă un aspect deosebit de important în contextul dezvoltării unui sistem de înregistrare obligatoriu pentru aceste deşeuri.

Se va pune accentul pe informarea utilizatorilor neprofesionişti privind operaţiunile de manipulare şi depozitare în siguranţă a produselor de protecţie a plantelor, precum şi valorificarea prin reciclare şi/sau cu recuperare de energie a ambalajelor.

Se vor avea în vedere verificarea şi conformitatea cu legislaţia specifică privind ambalarea şi etichetarea produselor de protecţie a plantelor.

Măsura 6) Optimizarea cantităţii de produse de protecţie a plantelor utilizate prin dezvoltarea sistemului actual de prognoză şi avertizare (2013-2015)

Pentru optimizarea cantităţii de produse de protecţie a plantelor utilizate la nivel naţional, în vederea asigurării unei protecţii eficiente şi viabile economic a culturilor agricole, este nevoie ca produsele de protecţie a plantelor să fie aplicate numai atunci când este strict necesar, adică atunci când se îndeplinesc condiţiile de apariţie a bolilor şi/sau a dăunătorilor.

În plus, pentru un acces mai rapid la informaţii este necesară crearea unei platforme internet unde să fie publicate informaţii privind prognoza apariţiei bolilor şi a dăunătorilor, precum şi avertizările privind combaterea acestora. Această platformă internet va fi dezvoltată în colaborare cu asociaţiile profesionale din agricultură.

Măsura 7) Reducerea impactului asociat utilizării produselor de protecţie a plantelor asupra insectelor polenizatoare (2013-2015)

Având în vedere efectul de deviere a produselor pulverizate se impune limitarea utilizării pulverizării aeriene numai în cazuri deosebite şi cu condiţia respectării cerinţelor menţionate la art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013.

Insectele polenizatoare şi în special albinele fac obiectul unor măsuri speciale în Planul naţional de acţiune privind protejarea lor la aplicarea produselor de protecţie a plantelor. În acest context, aplicarea foliară a produselor insecticide periculoase pentru insectele polenizatoare se va face respectând măsurile de reducere a riscurilor:

a)nu se aplică pe culturi în timpul înfloritului;

b)nu se aplică în timpul sezonului activ al albinelor;

c)se evită aplicarea în perioada de înflorire a buruienilor. Se vor îndepărta buruienile înainte de înflorire;

d)se vor îndepărta sau acoperi stupii în timpul aplicării şi după tratament;

e)înainte de a se trece la operaţiunea de aplicare a tratamentelor foliare în culturi se avertizează obligatoriu crescătorii de albine din zonă.

Autorităţile locale - unităţile fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe baza notificării din partea utilizatorilor profesionişti, sunt obligate să informeze, în scris, crescătorii de albine asupra operaţiunilor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor prin pulverizare aeriană, cu cel puţin 7 zile înainte de efectuarea acestor tratamente.

În acest context, se pot utiliza şi dezvolta instrumente informatice specializate, cum ar fi dezvoltarea de pagini de internet pentru furnizarea de informaţii specifice privind produsele de protecţie a plantelor.

Sunt necesare întărirea controlului efectuat de inspectorii fitosanitari pentru respectarea măsurilor de reducere a riscului, menţionate anterior, şi sancţionarea drastică a celor ce provoacă accidente prin nerespectarea acestora (2013-2014), respectiv:

a)asigurarea unui tratament de calitate al seminţelor tratate cu insecticide prin condiţionarea şi selectarea seminţelor, utilizarea echipamentelor şi a tehnologiilor corespunzătoare în scopul reducerii poluării şi emisiei de praf poluant la semănat şi în acest fel asigurându-se protejarea mediului, inclusiv a insectelor polenizatoare;

b)utilizarea dispozitivelor de tip deflector pe semănătorile pneumatice utilizate la semănatul porumbului şi a florii-soarelui, având ca scop reducerea emisei de praf şi a impactului negativ asupra mediului şi a insectelor polenizatoare. În acest scop, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va promova un proiect de hotărâre a Guvernului privind utilizarea dispozitivelor de tip deflector la maşinile pneumatice de semănat pentru culturi prăşitoare (2014-2015).

La evaluarea impactului aplicării produselor de protecţie a plantelor, respectiv măsurarea şi gestionarea impactului, se vor lua în calcul riscurile asociate şi frecvenţa aplicării acestora.

Măsura 8) Organizarea unui sistem de inspecţie a echipamentelor de aplicare la nivel naţional (2013-2014)

Organizarea şi implementarea sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare se realizează potrivit prevederilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013.

Derularea inspecţiilor obligatorii în cazul echipamentelor de aplicare care sunt utilizate atât de utilizatorii profesionişti, cât şi de utilizatorii neprofesionişti trebuie efectuată luând în considerare şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 517/2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.029/2008 privind condiţiile introducerii pe piaţă a maşinilor.

Întreţinerea echipamentelor de aplicare joacă un rol semnificativ pentru reducerea efectelor adverse ale produselor de protecţie a plantelor asupra sănătăţii umane şi asupra mediului.

De asemenea, verificările obligatorii în cazul echipamentelor portabile şi de mână reprezintă un mijloc eficient pentru a se asigura o mai bună protecţie a sănătăţii şi siguranţei operatorilor, în conformitate cu dispoziţiile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.

Pentru organizarea sistemului de inspecţie trebuie să se aibă în vedere următoarele:

a)direcţiile pentru agricultură judeţene vor inventaria echipamentele de aplicare şi vor pune la dispoziţia organismului desemnat aceste informaţii;

b)organismul desemnat va transmite Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională Fitosanitară un calendar de inspecţie a echipamentelor de aplicare;

c)organismul desemnat va efectua inspecţia echipamentelor de aplicare potrivit calendarului comunicat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională Fitosanitară;

d)organismul desemnat raportează la sfârşitul fiecărui an calendaristic Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională Fitosanitară rezultatele inspecţiilor efectuate în anul respectiv;

e)Organismul desemnat trebuie să permită auditul anual efectuat de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Eficienţa acestor măsuri va fi evaluată prin numărul de echipamente inspectate şi certificate/an, precum şi prin concluziile auditului anual efectuat de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Măsura 9) Programe de informare şi conştientizare (2014-2015)

Potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013, se va avea în vedere realizarea de campanii de conştientizare pentru toţi partenerii sociali, în contextul dezvoltării noului sistem, prin realizarea următoarelor activităţi:

a)prezentarea aspectelor relevante privind protecţia plantelor în cadrul expoziţiilor specializate;

b)organizarea de seminare;

c)publicarea pe internet şi în reviste de specialitate;

d)emisiuni radio/TV, difuzarea de spoturi publicitare.

De asemenea, se recomandă implementarea unor programe de conştientizare şi educare a fermierilor cu privire la cele mai bune practici agricole, precum şi la avantajele şi dezavantajele gestionării integrate a dăunătorilor, respectiv utilizarea, depozitarea şi păstrarea/stocarea produselor de protecţie a plantelor şi derularea activităţilor specifice, respectiv campanii de informare-educare a publicului/consumatorilor privind siguranţa utilizării produselor de protecţie a plantelor.

În acest context se va elabora un plan de comunicare pentru utilizatorii profesionişti, neprofesionişti, consumatori şi cetăţeni privind produsele de protecţie a plantelor.

Pentru informarea publicului, anual, pe pagina de internet a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va fi publicat un raport cu privire la rezultatele inspecţiilor efectuate pentru controlul produselor de protecţie a plantelor la comercializare şi utilizare.

Pe pagina de internet a Ministerului Sănătăţii se va publică anual raportul cu privire la cazurile de intoxicaţii acute cu produse de protecţie a plantelor, precum şi evoluţia cazurilor cronice, dacă există, informaţii colectate în anul respectiv, potrivit prevederilor art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013.

IV. IMPLEMENTAREA ŞI MONITORIZAREA PLANULUI NAŢIONAL DE ACŢIUNE

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, împreună cu Ministerul Sănătăţii şi ASAS, este responsabil pentru implementarea activităţilor din cadrul Planului naţional de acţiune cu privire la monitorizarea îndeplinirii obiectivelor generale şi specifice, respectiv realizarea măsurilor stabilite, precum şi pentru evaluarea progreselor înregistrate. De asemenea, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice va acţiona conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul mediului şi schimbărilor climatice, cu modificările şi completările ulterioare.

În acest context, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va organiza o reuniune anuală de evaluare a rezultatelor înregistrate, ca urmare a implementării Planului naţional de acţiune, la care vor participa reprezentanţii autorităţilor competente şi ai partenerilor sociali din domeniu, în urma căreia va redacta un raport de evaluare care va fi avizat de toate autorităţile competente.

În funcţie de evoluţiile legislaţiei fitosanitare la nivel european, în special în ceea ce priveşte directiva-cadru privind utilizarea durabilă a pesticidelor, precum şi ale procesului de evaluare a implementării Planului naţional de acţiune, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va iniţia procesul de revizuire şi actualizare a Planului naţional de acţiune şi, implicit, de modificare şi completare a hotărârii de Guvern care îl aprobă.

La nivel judeţean, măsurile şi acţiunile specifice privind instruirea utilizatorilor profesionişti, a distribuitorilor şi a consilierilor, comercializarea produselor de protecţie a plantelor, monitorizarea activităţilor referitoare la aplicarea produselor de protecţie a plantelor prin pulverizare aeriană, manipularea şi depozitarea produselor de protecţie a plantelor şi tratarea ambalajelor şi a deşeurilor de produse de protecţie a plantelor din cadrul Planului naţional de acţiune sunt coordonate de direcţiile pentru agricultură judeţene - unităţile fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu şi direcţiile de sănătate publică.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va transmite, în mod regulat, Comisiei şi celorlalte state membre rapoarte privind punerea în aplicare a Planului naţional de acţiune şi rezultatele pe care le-a dobândit.

Planul naţional de acţiune va fi disponibil pe pagina de internet a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

V. CONCLUZII

Prin Planul naţional de acţiune se urmăreşte optimizarea utilizării produselor de protecţie a plantelor pe teritoriul României, luând în considerare implicaţiile în ceea ce priveşte sănătatea umană şi protecţia mediului, respectiv cele socioeconomice.

Implementarea dispoziţiilor specifice prevăzute în Planul naţional de acţiune trebuie corelată şi cu alte obiective relevante din cadrul politicii agricole comune, cum ar fi: măsurile de ecologizare şi acţiunile de intensificare a agriculturii, politicile sectoriale din domeniul protecţiei mediului (apă, sol şi biodiversitate), respectiv politicile din domeniul sănătăţii umane.

Planul naţional de acţiune evidenţiază obiectivele şi măsurile specifice potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013, cu relevanţă pentru următoarele tematici: sistemul de instruire pentru utilizatorii profesionişti/fermieri, distribuitori şi consilieri, comercializarea produselor de protecţie a plantelor, pulverizarea aeriană a produselor de protecţie a plantelor şi inspecţia echipamentelor de aplicare, măsuri specifice pentru protecţia mediului acvatic, gestionarea utilizării produselor în zone specifice, manipularea şi depozitarea produselor de protecţie a plantelor, gestionarea integrată a dăunătorilor şi derularea programelor de informare şi sensibilizare privind utilizarea produselor de protecţie a plantelor.

Un element important pentru atingerea şi măsurarea obiectivelor generale şi specifice din cadrul Planului naţional de acţiune îl constituie definirea indicatorilor de risc, în special a indicatorilor sociali, de mediu şi economici, aspect ce permite monitorizarea periodică a progresului înregistrat pe perioada implementării Planului naţional de acţiune.

În contextul optimizării şi reducerii riscurilor asociate utilizării produselor de protecţie a plantelor se recomandă promovarea unor tehnici nechimice alternative, cum ar fi utilizarea produselor biologice de protecţie a plantelor sau creşterea suprafeţelor agricole cultivate în sistem ecologic.

În funcţie de rezultatele evaluărilor bianuale privind implementarea Planului naţional de acţiune se vor întreprinde activităţile necesare pentru actualizarea acestuia pentru a corespunde cerinţelor din domeniul fitosanitar.