Decizie nr. 332 din 28 iunie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Indiana" S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 9.343/2004 al Tribunalului Iaşi şi de Societatea Comercială "Radu" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 8.353/2004 al aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că, deşi este invocată neconstituţionalitatea art. 302^1 din Codul de procedură civilă, în integralitatea sa, critica autorului excepţiei vizează, de fapt, dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, asupra cărora Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 176/2005, în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale a devenit inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 9.343/2004, şi Încheierea din 24 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 8.353/2004, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Indiana" - S.R.L. din Iaşi şi Societatea Comercială "Radu" - S.R.L. din Iaşi cu ocazia soluţionării unor recursuri formulate de autorii excepţiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că "dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă, şi anume menţiunea sub sancţiunea nulităţii", referitoare la elementele pe care trebuie să le conţină recursul, sunt neconstituţionale în măsura în care permit instanţelor să interpreteze textul în sensul constatării nulităţii recursului, fără a se verifica incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi fără a se da posibilitatea recurentului să acopere eventualele lipsuri ale cererii sale de recurs, lipsuri care nu aduc nici o vătămare procesuală.

Aşa fiind, apreciază că prin textul de lege criticat este încălcat accesul liber la justiţie, strâns legat de dreptul de a exercita căile de atac, astfel cum acesta este garantat de art. 129 din Constituţie. Totodată, autorii excepţiei consideră că aplicarea dispoziţiilor criticate creează posibilitatea ca părţile să fie tratate diferit de lege în diferitele faze ale aceluiaşi proces. Astfel, reclamantul nu este tratat şi sancţionat în mod egal cu recurentul, căruia i se impun condiţii suplimentare în exercitarea căilor de atac şi i se aplică sancţiuni drastice, care nu sunt aplicabile şi în faţa instanţei de fond.

Tribunalul Iaşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă nu instituie o restrângere a exerciţiului dreptului părţii de a se adresa justiţiei şi de a exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti căile de atac, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea abuzivă a acestor drepturi.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că din conţinutul dispoziţiilor criticate nu rezultă că sancţiunea nulităţii operează automat, fără a da părţilor posibilitatea îndeplinirii cerinţelor legale. Dimpotrivă, dând expresie principiului accesului liber la justiţie, art. 316 coroborat cu art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă dau recurentului posibilitatea de a îndeplini cerinţele menţionate până în prima zi de înfăţişare, iar în ceea ce priveşte semnătura, în tot cursul judecăţii, conform art. 133 alin. 2 din acelaşi cod. În opinia Guvernului, acesta este şi sensul modificărilor aduse prin Legea nr. 195/2004 Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, care permitea constatarea inadmisibilităţii recursului pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă, fără citarea părţilor. De altfel, prin Decizia nr. 194/2004, Curtea Constituţională a constatat ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, tocmai pentru că s-a apreciat că acestea făceau imposibilă remedierea viciilor de formă ale cererii de recurs. În condiţiile abrogării dispoziţiilor privind admisibilitatea în principiu a recursului şi potrivit art. 316 coroborat cu art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, aspectele de neconstituţionalitate nu mai subzistă.

În final, Guvernul arată că, într-adevăr, în lipsa unei interpretări şi aplicări coroborate a prevederilor art. 302^1 alin. 1 cu cele ale art. 316 şi 287 din Codul de procedură civilă, aplicarea automată a sancţiunii nulităţii recursului poate produce o îngrădire nejustificată a exercitării căii de atac a recursului şi deci a accesului liber la justiţie. Aceasta însă constituie o problemă de interpretare a legii, ceea ce excede competenţei Curţii Constituţionale, ca de altfel şi cenzurarea modului de aplicare a dispoziţiilor legale de către instanţele judecătoreşti.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În acest sens arată că dispoziţiile criticate nu contravin art. 21 din Constituţie, întrucât nu îngrădesc sub nici un aspect posibilitatea părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime. Totodată apreciază că prevederile legale criticate, referitoare la condiţiile de formă ale cererii de recurs, sunt în deplină concordanţă cu principiul contradictorialităţii, garanţie a procesului echitabil şi a dreptului la un recurs efectiv. De altfel, în temeiul art. 316 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 287 alin. 2 din acelaşi cod, recurentul are posibilitatea de a îndeplini cerinţele menţionate în textul criticat până la prima zi de înfăţişare. În susţinerea acestui punct de vedere, este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 310/2004. De asemenea, Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu conţin elemente care ar putea determina un tratament inegal sau discriminatoriu între părţile unui proces civil şi se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. Totodată arată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură ce reprezintă opţiunea legiuitorului, conforme cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 302^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, şi completat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.

Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:

Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:

a)numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

b)indicarea hotărârii care se atacă;

c)motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

d)semnătura.

La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, ale art. 21 şi art. 129, potrivit cărora:

–Art. 16: (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.

(3)Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4)În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.";

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3)Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4)Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";

–Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005. Cu acel prilej Curtea a constatat că textul de lege criticat este neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi - dacă recurentul locuieşte în străinătate - "domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul".

În consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

În ceea ce priveşte critica îndreptată împotriva dispoziţiilor lit. b), c) şi d), precum şi ale alin. 2 ale aceluiaşi articol, Curtea constată că, dincolo de semnificaţia esenţială a acestor menţiuni pentru buna administrare a justiţiei în faza de atac a recursului, coroborarea reglementării criticate cu dispoziţiile art. 287 şi 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfăţişare, în cererea de apel şi, prin extindere, şi în aceea de recurs, impune concluzia că dispoziţiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituţionale de referinţă.

Aşa fiind, critica privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor lit. b), c) şi d) ale art. 302^1 alin. 1, precum şi cea a alin. 2 al aceluiaşi articol din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Indiana" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 9.343/2004 al Tribunalului Iaşi şi de Societatea Comercială "Radu" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 8.353/2004 al aceleiaşi instanţe.

2.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. b), c) şi d) şi alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceiaşi autori în dosarele mai sus menţionate.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora