Lege nr. 637 din 7 decembrie 2002 (actualizata)

*)Textul initial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 931 din 19 decembrie 2002. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamt până la data de 28 decembrie 2006, cu modificările şi completările aduse de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 119 din 21 decembrie 2006.

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Titlul IRaporturile cu state straine, în general

Capitolul 1Dispozitii generale

Domeniul de reglementare

Articolul 1

(1)Prezenta lege cuprinde:

a)norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat în materia insolventei;

b)norme de procedura în litigii privind raporturile de drept international privat în materia insolventei;

c)norme privind condiţiile în care autorităţile române competente solicita şi, respectiv, acorda asistenţa cu privire la procedurile de insolventa deschise pe teritoriul României sau al unui stat strain.

(2)În sensul prezentei legi, raporturile de drept international privat în materia insolventei reprezinta acele raporturi de drept privat cu element de extraneitate, care sunt supuse solutionarii ca urmare a deschiderii unei proceduri de insolventa şi în condiţiile stabilite de aceasta.

Sfera de aplicare

Articolul 2

(1)Prezenta lege se aplică în urmatoarele situaţii:

a)în cazul în care este solicitata asistenţa în România de către o instanţa străină sau de către un reprezentant strain, în legătură cu o procedură străină de insolventa;

b)în cazul în care este solicitata asistenţa într-un stat strain în legătură cu o procedură care se desfăşoară potrivit Legii nr. 64/1995*) privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumita în continuare procedura română de insolventa;

c)în cazul desfăşurării concomitente a unei proceduri române de insolventa şi a unei proceduri straine de insolventa referitoare la acelasi debitor;

d)în cazul în care creditorii sau alte persoane interesate dintr-un stat strain sunt interesate să solicite deschiderea în România a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995*), republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau sa participe în cadrul unei proceduri deschise.

(2)Prezenta lege nu se aplică în cazul unei proceduri de insolventa care are ca obiect:

a)bănci, cooperative sau alte institutii de credit;

b)societăţi şi agenti de asigurare;

c)societăţi de servicii de investitii financiare, organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, societăţi de administrare a investitiilor;

d)societăţi de bursa, membri ai burselor de marfuri, case de compensatie, membri compensatori ai burselor de marfuri, societăţi de brokeraj, traderi.

*)Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, a fost abrogata de art. 156 din LEGEA nr. 85 din 5 aprilie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Definitii

Articolul 3

În sensul prezentei legi, termenii de mai jos se definesc astfel:

a)procedura străină este procedura colectiva, judiciara sau administrativa, care se desfăşoară în conformitate cu legislatia în materie de insolventa a unui stat strain, inclusiv procedura provizorie, în care bunurile şi activitatea debitorului sunt supuse controlului sau supravegherii unei instante straine, în scopul reorganizarii sau lichidarii activităţii acelui debitor;

b)procedura străină principala este procedura străină de insolventa care se desfăşoară în statul în care se situeaza centrul principalelor interese ale debitorului;

c)procedura străină secundara este procedura străină de insolventa, alta decat cea principala, care se desfăşoară în statul în care debitorul îşi are stabilit un sediu, în sensul prevăzut la lit. p);

d)centrul principalelor interese ale debitorului este, până la proba contrarie, după caz:

–sediul principal al persoanei juridice;

–domiciliul profesional al persoanei fizice care exercită o activitate economica sau o profesiune independenta;

–domiciliul persoanei fizice care nu exercita o activitate economica sau o profesiune independenta;

e)reprezentant strain este persoana fizica sau juridica, incluzând persoanele desemnate cu titlu provizoriu, autorizate, în cadrul unei proceduri straine, sa administreze reorganizarea sau lichidarea bunurilor şi a activităţii debitorului sau sa actioneze ca reprezentant al unei proceduri straine;

Lit. f) a art. 3 a fost abrogata de pct. 1 al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 119 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.036 din 28 decembrie 2006.

Lit. g) a art. 3 a fost abrogata de pct. 1 al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 119 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.036 din 28 decembrie 2006.

Lit. h) a art. 3 a fost abrogata de pct. 1 al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 119 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.036 din 28 decembrie 2006.

i)creditor strain este creditorul al cărui domiciliu sau, după caz, sediu este stabilit într-un stat strain;

j)reprezentant român este persoana fizica sau juridica desemnata ca administrator sau lichidator judiciar, în cadrul unei proceduri române de insolventa, în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, republicată*), cu modificările şi completările ulterioare;

k)instanţa străină este autoritatea judecătorească sau de alta natura, abilitata sa deschidă şi sa controleze sau sa supravegheze o procedură străină ori sa adopte hotărâri în cursul derularii unei asemenea proceduri;

l)hotărâre - atunci când este vorba de deschiderea unei proceduri de insolventa sau de desemnarea unui reprezentant - este hotărârea oricarei instante competente prin care se deschide o asemenea procedura sau se desemneaza un reprezentant;

m)momentul deschiderii procedurii este momentul la care hotărârea de deschidere a procedurii produce efecte, chiar dacă aceasta nu are caracter definitiv;

n)sediul principal este locul în care se afla centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare a persoanei juridice, chiar dacă hotărârile organului de conducere respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de membri, actionari sau asociaţi din alte state;

o)sediul profesional este locul în care funcţionează conducerea activităţii economice ori a exercitarii profesiei independente a persoanei fizice;

p)sediul este orice punct de lucru în care debitorul exercita, cu mijloace umane şi materiale şi cu caracter netranzitoriu, o activitate economica sau o profesie independenta;

q)statul în care se găseşte un bun este:

–pentru bunurile corporale - statul pe teritoriul caruia este situat bunul;

–pentru bunurile şi drepturile pe care proprietarul sau titularul trebuie să le inscrie într-un registru public - statul sub a cărui autoritate este pastrat registrul;

–pentru creante - statul pe teritoriul caruia se afla centrul principalelor interese ale debitorului creantei, astfel cum este determinat la lit. d).

*)Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, a fost abrogata de art. 156 din LEGEA nr. 85 din 5 aprilie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Obligaţii internationale ale României

Articolul 4

În măsura în care exista neconcordanta între dispozitiile prezentei legi şi oblibaţiile României izvorand din tratate, conventii sau orice alta forma de acord international, bi- sau multilateral, la care România este parte, prevederile tratatului, ale convenţiei sau ale acordului international se vor aplica cu prioritate.

Instanţa sau autoritatea competentă

Articolul 5

Atribuţiile stabilite de prezenta lege, referitoare la recunoasterea procedurilor straine şi cooperarea cu instantele straine, sunt de competenţa tribunalului, prin judecatorul-sindic, precum şi a reprezentantului român, după cum urmeaza:

A. tribunalul în circumscripţia caruia se afla sediul debitorului. În sensul prezentei legi, se considera ca persoana juridica străină are sediul în România şi în cazul în care are pe teritoriul tarii o sucursala, agentie, reprezentanta sau orice alta entitate fără personalitate juridica. În cazul în care debitorul are mai multe sedii în România, competenţa revine oricaruia dintre tribunalele în circumscripţia cărora se afla sediile respective;

B. în cazul în care debitorul nu are nici un sediu în România, competent este:

a)tribunalul sau oricare dintre tribunalele în circumscripţia cărora se afla bunuri imobile aparţinând debitorului, atunci când în obiectul cererii se regăsesc bunuri imobile în mod exclusiv sau alaturi de alte bunuri;

b)tribunalul în circumscripţia caruia se păstrează registrul în care este înscrisă nava sau aeronava care face obiectul cererii;

c)tribunalul în circumscripţia caruia se afla sediul societatii comerciale române la care debitorul detine valorile mobiliare care fac obiectul cererii;

d)Tribunalul Bucureşti, în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de proprietate intelectuala protejate în România, titluri de stat, bonuri de tezaur, obligaţiuni de stat şi municipale aparţinând debitorului;

e)în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de creanta ale debitorului asupra unei persoane sau autorităţi publice, tribunalul în circumscripţia caruia se afla domiciliul sau reşedinţa, respectiv sediul persoanei sau al autorităţii publice respective.

Autorizarea reprezentantului român în scopul actionarii într-un stat strain

Articolul 6

Reprezentantul român este abilitat sa actioneze într-un stat strain, ca reprezentant al procedurii deschise în România, în condiţiile stabilite de legea străină aplicabila.

Excepţii de ordine publică

Articolul 7

Instantele româneşti vor putea refuza recunoasterea unei proceduri straine, executarea unei hotărâri judecătorești straine adoptate în cadrul unei asemenea proceduri, a hotărârilor care decurg în mod direct din procedura de insolventa şi care prezinta o stransa legătură cu aceasta ori incuviintarea oricarei alte măsuri prevăzute de prezenta lege, doar în situaţia în care:

a)hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmata în strainatate;

b)hotărârea încalcă dispozitiile de ordine publică de drept international privat român; constituie un asemenea temei de refuz al recunoasterii incalcarea dispoziţiilor legale cu privire la competenţa exclusiva de judecată a instanţelor româneşti.

Aplicabilitatea Legii nr. 105/1992

Articolul 8

Prevederile prezentei legi se completeaza, în măsura compatibilitatii lor, cu dispozitiile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.

Interpretarea

Articolul 9

În interpretarea prezentei legi se va ţine seama de originea sa internationala, precum şi de necesitatea promovarii uniformitatii în aplicarea sa şi a respectarii bunei-credinte.

Capitolul 2Accesul reprezentantilor şi al creditorilor straini la instantele româneşti

Dreptul de acces direct

Articolul 10

Reprezentantul strain are dreptul de a se adresa direct instanţelor româneşti.

Cererea reprezentantului strain de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995*)

Articolul 11

Reprezentantul strain are calitate procesuala activa pentru a introduce o cerere de deschidere a procedurii, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*), în măsura în care toate celelalte condiţii necesare deschiderii unei asemenea proceduri sunt indeplinite potrivit legii române.

*)Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, a fost abrogata de art. 156 din LEGEA nr. 85 din 5 aprilie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Participarea reprezentantului strain în cadrul procedurii deschise potrivit Legii nr. 64/1995*)

Articolul 12

Reprezentantul strain are calitate procesuala de a participa în cadrul unei proceduri deja deschise împotriva debitorului, potrivit Legii nr. 64/1995, republicată*), cu modificările şi completările ulterioare, numai din momentul recunoasterii procedurii straine pe care o reprezinta.

*)Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, a fost abrogata de art. 156 din LEGEA nr. 85 din 5 aprilie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Limitarea competentei

Articolul 13

Actiunea formulata de reprezentantul strain în faţa instanţelor româneşti, în conformitate cu prezenta lege, nu va conduce la extinderea competentei instanţelor româneşti asupra acestui reprezentant, a bunurilor şi a activităţii externe ale debitorului decat pentru solutionarea capetelor actiunii formulate, fără a viza alte scopuri.

Participarea creditorilor straini în cadrul procedurii deschise potrivit Legii nr. 64/1995*)

Articolul 14

(1)Creditorii straini se bucura de aceleasi drepturi referitoare la deschiderea şi participarea în cadrul procedurii deschise, potrivit Legii nr. 64/1995, republicată*), cu modificările şi completările ulterioare, ca şi creditorii români.

(2)Prevederile alin. (1) nu modifica ordinea de plată a creanţelor în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995*), republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul falimentului. În privinta creanţelor creditorilor straini, acestea nu vor fi plasate pe un loc inferior categoriei creanţelor chirografare, cu excepţia acelor creante care se încadrează în categoria creanţelor subordonate creanţelor chirografare.

(3)Creanţelor nescadente şi celor sub condiţie li se vor aplica, în mod corespunzător, prevederile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*).

(4)Creanţelor negarantate şi părţilor negarantate ale creanţelor garantate, care nu sunt scadente la data înregistrării cererii de admitere a acestora, li se vor aplica în mod corespunzător prevederile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*).

Citarea, comunicarea şi notificarea oricărui act de procedura, prevăzute de Legea nr. 64/1995*), către creditorii straini

*)Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, a fost abrogata de art. 156 din LEGEA nr. 85 din 5 aprilie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Articolul 15

(1)Citarea creditorilor straini cunoscuti, precum şi comunicarea şi notificarea oricărui act de procedura către acestia se vor realiza în condiţiile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*). Instantele vor dispune luarea masurilor corespunzătoare pentru indeplinirea actelor respective de procedura şi faţă de creditorii straini cu adresa necunoscuta.

(2)Indeplinirea actelor de procedura menţionate la alin. (1) se va face în mod individual, cu excepţia cazului în care instanţa considera ca, potrivit circumstantelor de fapt, folosirea unei alte modalităţi ar fi mai potrivita. Instantele nu sunt tinute sa apeleze, în mod obligatoriu, la comisii rogatorii sau la alte formalitati similare.

(3)Notificarile transmise creditorilor straini prin care se comunică deschiderea procedurii vor indica elementele prevăzute de dispozitiile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*), inclusiv conţinutul minim obligatoriu al cererii de admitere a creantei asupra averii debitorului.

*)Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, a fost abrogata de art. 156 din LEGEA nr. 85 din 5 aprilie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Capitolul 3Recunoasterea procedurii straine şi măsuri cu executare vremelnica

Cererea de recunoastere a procedurii straine

Articolul 16

(1)Reprezentantul strain are calitate procesuala activa pentru a formula în faţa instanţei româneşti competente o cerere de recunoastere a procedurii straine în care acesta a fost desemnat.

(2)Cererea de recunoastere va fi însoţită de unul dintre urmatoarele documente:

a)o copie certificata a hotărârii de deschidere a procedurii straine şi de desemnare a reprezentantului strain;

b)o adeverinta emisa de instanţa străină, prin care se certifica existenta unei proceduri straine şi desemnarea reprezentantului strain;

c)în lipsa mijloacelor de proba menţionate la lit. a) şi b), orice alta dovada de deschidere a procedurii straine şi de desemnare a reprezentantului strain, admisibila în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinței supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961, aprobata prin Legea nr. 52/2000, ori de alte tratate, conventii sau orice alta forma de acord international, bi- sau multilateral, la care România este parte.

(3)Cererea de recunoastere va fi însoţită de o declaratie prin care se vor preciza toate procedurile straine cu privire la debitor, despre care reprezentantul strain are cunoştinţa.

(4)Dacă considera necesar, instanţa va putea solicita traducerea în limba română a documentelor furnizate în scopul sustinerii cererii de recunoastere.

Prezumtiile referitoare la recunoastere

Articolul 17

(1)Instanţa va putea considera ca procedura străină care face obiectul cererii de recunoastere este o procedură în sensul celei prevăzute la art. 3 lit. a) şi ca reprezentantul strain este acea persoana sau autoritate prevăzută la art. 3 lit. e), dacă hotărârea sau adeverinta prevăzută la art. 16 alin. (2) indica aceasta.

(2)Instanţa va putea considera ca documentele furnizate în scopul sprijinirii cererii de recunoastere sunt veridice, chiar dacă nu sunt legalizate.

Hotărârea de recunoastere a procedurii straine

Articolul 18

(1)Sub rezerva dispoziţiilor art. 7, procedura străină va fi recunoscută în măsura în care indeplineste cumulativ urmatoarele condiţii:

a)procedura străină reprezinta acea procedura prevăzută la art. 3 lit. a);

b)reprezentantul strain care solicită recunoasterea este acea persoana sau autoritate prevăzută la art. 3 lit. e);

c)cererea de recunoastere indeplineste condiţiile stabilite la art. 16 alin. (2);

d)cererea de recunoastere a fost formulata în faţa instanţei competente prevăzute la art. 5;

e)exista reciprocitate în ceea ce priveste efectele hotărârilor straine între România şi statul instanţei care a pronuntat hotărârea.

(2)Procedura străină va fi recunoscută ca:

a)procedura străină principala, dacă aceasta se desfăşoară într-un stat strain în care debitorul îşi are stabilit centrul principalelor sale interese;

b)procedura străină secundara, dacă aceasta se desfăşoară într-un stat strain în care debitorul îşi are stabilit un sediu, în înţelesul prevăzut de art. 3 lit. p).

(3)Cererea de recunoastere a procedurii straine va fi solutionata cu precadere şi celeritate. Când procedura de citare este legal indeplinita, judecata poate continua în ziua urmatoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţa părţilor.

(4)Instanţa se pronunţă asupra cererii de recunoastere, după citarea părţilor, prin pronuntarea unei hotărâri definitive, care poate fi atacata cu recurs.

(5)Hotărârea de recunoastere a procedurii straine se bucura de autoritate relativa a lucrului judecat; instanţa o va putea retracta sau modifica, în măsura în care se dovedeste, ulterior pronuntarii sale, ca temeiurile şi condiţiile recunoasterii lipseau, în tot sau în parte, ori ca au incetat sa existe.

Informarea ulterioară

Articolul 19

Ulterior sesizarii instanţei române cu cererea de recunoastere, reprezentantul strain va aduce de îndată la cunoştinţa acesteia urmatoarele informaţii:

a)orice modificare importanţa survenita în derularea procedurii straine supuse recunoasterii ori recunoscută sau în statutul sau de reprezentant al acelei proceduri;

b)deschiderea oricăror alte proceduri straine referitoare la acelasi debitor, de care reprezentantul a luat cunoştinţa.

Măsuri cu executare vremelnica, incuviintate pe durata solutionarii cererii de recunoastere

Articolul 20

(1)La solicitarea reprezentantului strain instanţa va putea incuviinta, la data formulării cererii de recunoastere a procedurii straine sau în cursul solutionarii acesteia, urmatoarele măsuri cu executare vremelnica, în măsura în care acestea sunt de extrema necesitate pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor:

a)suspendarea actelor, a operaţiunilor şi a oricăror alte măsuri de executare individuala asupra bunurilor debitorului;

b)insarcinarea reprezentantului strain sau a altei persoane desemnate de instanţa cu administrarea, conservarea ori valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului situate în România, care, prin natura acestora sau din alte cauze, sunt perisabile, supuse deteriorării sau devalorizarii ori periclitate în orice alt mod;

c)orice alta măsura dintre cele prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. c), d) şi g).

(2)Judecarea cererii prevăzute la alin. (1) se face cu citarea părţilor interesate.

(3)Masurile incuviintate în condiţiile prevăzute de alin. (1) inceteaza la momentul pronuntarii de către instanţa a hotărârii asupra cererii de recunoastere a procedurii straine, cu excepţia cazului în care durata acestor măsuri este prelungita în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) lit. f).

(4)Instanţa va putea refuza incuviintarea masurilor prevăzute la alin. (1) în măsura în care aceasta ar împiedica desfăşurarea în bune condiţii a unei proceduri straine principale.

Efectele recunoasterii unei proceduri straine principale

Articolul 21

(1)De la data recunoasterii procedurii straine principale este împiedicată pornirea urmatoarelor cereri şi acţiuni, judiciare sau extrajudiciare, iar dacă acestea sunt deja pornite, ele se suspenda de drept:

a)cererile sau actiunile cu caracter individual, vizand bunuri, drepturi şi obligaţii ale debitorului;

b)actele, operaţiunile şi orice alte măsuri de executare individuala asupra bunurilor debitorului.

(2)La solicitarea unui creditor titular al unei creante garantate cu ipoteca, gaj sau cu alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie, de orice fel, instanţa va putea ridica suspendarea prevăzută la alin. (1), în condiţiile prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată*), cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Începând cu data prevăzută la alin. (1) exercitiul dreptului de a instraina, greva sau dispune în orice alt mod de bunurile debitorului este suspendat. Actele efectuate cu incalcarea acestor prevederi sunt nule de drept.

(4)Face excepţie de la aplicarea alin. (3) exercitarea dreptului unui comerciant de a efectua acte, operaţiuni şi plati care se încadrează în condiţiile obisnuite de exercitare a activităţii curente, pentru care instanţa va putea decide suspendarea în condiţiile prevăzute la art. 22. (5) Recunoasterea procedurii straine principale împiedica începerea curgerii termenului de prescriptie a cererilor şi acţiunilor prevăzute la alin. (1), iar dacă acestea sunt deja pornite, recunoasterea procedurii straine principale reprezinta cauza de intrerupere a termenului de prescriptie a cererilor şi a acţiunilor respective.

(6)Prevederile alin. (1) nu împiedica formularea unei acţiuni de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*), ori inregistrarea cererii de admitere a creanţelor în cadrul acestei proceduri.

*)Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, a fost abrogata de art. 156 din LEGEA nr. 85 din 5 aprilie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Adoptarea masurilor cu executare vremelnica ulterior recunoasterii procedurii straine

Articolul 22

(1)La solicitarea reprezentantului strain instanţa poate incuviinta, ulterior recunoasterii procedurii straine principale sau secundare, orice măsură cu executare vremelnica necesară pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor acestuia, precum:

a)suspendarea acţiunilor ori a cererilor cu caracter individual referitoare la bunurile, drepturile şi oblibaţiile debitorului, în măsura în care acestea nu au fost oprite sau suspendate în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a);

b)suspendarea masurilor de executare purtând asupra bunurilor debitorului, în măsura în care oprirea sau suspendarea nu a intervenit ca urmare a aplicarii art. 20 alin. (1) lit. a);

c)suspendarea exercitiului dreptului de a instraina, greva sau dispune în orice alt mod de bunurile debitorului, în măsura în care suspendarea nu a intervenit în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (2);

d)administrarea de probe referitoare la bunurile, actele juridice, drepturile sau oblibaţiile debitorului, precum şi asigurarea dovezilor şi constatarea unei stari de fapt prin executor judecătoresc;

e)insarcinarea reprezentantului strain sau a altei persoane desemnate de instanţa cu administrarea sau valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului, situate în România;

f)prelungirea duratei masurilor incuviintate în condiţiile prevăzute la art. 20 alin. (1);

g)aprobarea oricarei alte măsuri care poate fi indeplinita de reprezentantul român, în condiţiile stabilite de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*).

(2)La solicitarea reprezentantului strain instanţa va putea imputernici, ulterior recunoasterii procedurii straine principale sau secundare, pe reprezentantul strain sau pe o altă persoană desemnata de instanţa cu administrarea şi realizarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului, situate în România, în măsura în care instanţa va considera ca interesele creditorilor români sunt protejate în mod corespunzător.

(3)În vederea incuviintarii masurilor prevăzute în prezentul articol în favoarea reprezentantului unei proceduri straine secundare, instanţa se va asigura ca, potrivit legii române, aceste măsuri poarta numai asupra bunurilor susceptibile a fi administrate în cadrul procedurii secundare ori au ca obiect numai informaţii necesare în acea procedura.

*)Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, a fost abrogata de art. 156 din LEGEA nr. 85 din 5 aprilie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Protectia creditorilor şi a altor persoane interesate

Articolul 23

(1)În vederea aprobării sau a respingerii cererilor de incuviintare a masurilor menţionate la art. 20 sau 22 ori a modificarii sau încetării masurilor menţionate la alin. (3), instanţa se va asigura ca interesele creditorilor, ale debitorului şi ale altor persoane interesate sunt protejate în mod corespunzător.

(2)Instanţa poate condiţiona incuviintarea oricarei măsuri, în temeiul art. 20 sau 22, de indeplinirea oricăror cerinţe pe care le considera necesare.

(3)La solicitarea reprezentantului strain sau a altei persoane interesate ori din oficiu, instanţa va putea dispune modificarea sau încetarea masurii incuviintate în condiţiile art. 20 sau 22.

Actiunile de anulare a actelor juridice incheiate în dauna drepturilor creditorilor

Articolul 24

(1)De la data recunoasterii procedurii straine reprezentantul strain are calitate procesuala pentru a formula acele acţiuni de anulare a actelor juridice incheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor săi, cu care este imputernicit administratorul sau, după caz, lichidatorul judiciar, în condiţiile stabilite de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*).

(2)În cazul cererilor de anulare formulate de reprezentantul unei proceduri straine secundare instanţa se va asigura ca acestea au ca obiect numai bunuri care, potrivit legii române, sunt susceptibile a fi administrate în procedura străină secundara.

Interventia reprezentantului strain în cadrul cererilor şi acţiunilor cu caracter individual desfăşurate în România

Articolul 25

De la data recunoasterii procedurii straine reprezentantul strain are calitate procesuala pentru a interveni în cadrul oricarei cereri sau acţiuni cu caracter individual, judiciare sau extrajudiciare, în care debitorul are calitatea de parte, în măsura în care sunt indeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de legea română.

Capitolul 4Cooperarea cu instantele şi reprezentantii straini

Cooperarea şi comunicarea directa dintre instantele româneşti, pe de o parte, şi instantele şi reprezentantii straini, pe de altă parte

Articolul 26

(1)Instantele româneşti vor coopera cu instantele şi reprezentantii straini intr-o măsura cat mai extinsa, în privinta aspectelor prevăzute la art. 2; cooperarea se va putea realiza direct sau prin intermediul reprezentantului român.

(2)Instantele sunt abilitate sa comunice sau să solicite informaţii ori asistenţa în mod direct de la instantele sau reprezentantii straini.

Cooperarea şi comunicarea directa dintre reprezentantul român şi instantele sau reprezentantii straini

Articolul 27

(1)În exercitarea atribuţiilor sale şi sub supravegherea instanţei reprezentantul român va coopera cu instantele şi reprezentantii straini intr-o măsura cat mai extinsa, în privinta aspectelor prevăzute la art. 2. (2) În exercitarea atribuţiilor sale şi sub supravegherea instanţei reprezentantul român este abilitat sa comunice în mod direct cu instantele şi reprezentantii straini.

Forme de cooperare

Articolul 28

Cooperarea prevăzută la art. 26 şi 27 va putea fi pusa în aplicare prin orice mijloace adecvate, precum:

a)desemnarea unei persoane sau a unui organ care să actioneze potrivit indicatiilor instanţei;

b)comunicarea de informaţii prin orice mijloace pe care instanţa le considera adecvate;

c)coordonarea administrarii şi supravegherii bunurilor şi a activităţii debitorului;

d)aprobarea sau punerea în aplicare de către instante a acordurilor de coordonare a procedurilor;

e)coordonarea procedurilor concomitente, referitoare la acelasi debitor.

Capitolul 5Proceduri concomitente

Deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995*) ulterior recunoasterii unei proceduri straine principale

Articolul 29

Ulterior recunoasterii unei proceduri straine principale, deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*), împotriva aceluiasi debitor se poate realiza în condiţiile prevăzute de această lege şi numai în măsura în care debitorul are stabilit un sediu în România. Efectele procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*), se vor limita numai la bunurile situate pe teritoriul statului român şi, în măsura necesară aplicarii cooperarii şi coordonarii prevăzute la art. 26-28, la alte bunuri ale debitorului, care, potrivit legii române, trebuie să fie administrate în aceasta procedura.

*)Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, a fost abrogata de art. 156 din LEGEA nr. 85 din 5 aprilie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Coordonarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995*) şi a procedurii straine

Articolul 30

În cazul în care o procedură străină şi procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată*), cu modificările şi completările ulterioare, se desfăşoară concomitent cu privire la acelasi debitor, instanţa va intreprinde masurile vizand cooperarea şi coordonarea, prevăzute la art. 26-28, şi va proceda în felul următor:

A. atunci când cererea de recunoastere a procedurii straine este formulata ulterior deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*):

a)orice măsură cu executare vremelnica incuviintata în temeiul art. 20 sau 22 va trebui să fie compatibila cu prevederile procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*);

b)art. 21 nu se aplică în măsura în care procedura străină este recunoscută ca procedura străină principala;

B. atunci când cererea de recunoastere a procedurii straine este admisa ori numai formulata anterior deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*):

a)orice măsură cu executare vremelnica, incuviintata în temeiul art. 20 sau 22, va fi reexaminata de instanţa, care va dispune modificarea sau încetarea acesteia, dacă este incompatibila cu dispozitiile procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*);

b)în măsura în care procedura străină este recunoscută ca procedura străină principala, se va dispune, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2), modificarea sau încetarea masurilor de suspendare ori de oprire, prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (3), dacă aceste măsuri sunt incompatibile cu derularea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată*), cu modificările şi completările ulterioare;

C. atunci când va decide asupra incuviintarii, respectiv a modificarii sau prelungirii duratei masurilor cu executare vremelnica, incuviintate reprezentantului unei proceduri straine secundare, instanţa se va asigura ca, potrivit legii române, aceste măsuri poarta numai asupra bunurilor susceptibile a fi administrate în cadrul procedurii secundare ori au ca obiect numai informaţii necesare în acea procedura.

*)Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, a fost abrogata de art. 156 din LEGEA nr. 85 din 5 aprilie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Coordonarea mai multor proceduri straine

Articolul 31

În măsura existentei mai multor proceduri straine vizand acelasi debitor, instanţa va intreprinde masurile vizand cooperarea şi coordonarea, prevăzute la art. 26-28, în ceea ce priveste aspectele menţionate la art. 2, şi va proceda în felul următor:

a)orice măsură cu executare vremelnica incuviintata în temeiul art. 20 sau 22 reprezentantului unei proceduri straine secundare ulterior recunoasterii unei proceduri straine principale trebuie să fie compatibila cu derularea procedurii straine principale;

b)atunci când cererea de recunoastere a procedurii straine secundare este admisa ori numai formulata anterior recunoasterii procedurii straine principale, orice măsură cu executare vremelnica incuviintata în temeiul art. 20 sau 22 va fi reexaminata de instanţa, care va dispune modificarea sau încetarea acesteia, în măsura în care este incompatibila cu derularea procedurii straine principale;

c)în măsura în care mai multe proceduri straine secundare sunt recunoscute succesiv, instanţa va incuviinta, va modifica ori va dispune încetarea masurilor cu executare vremelnica intr-o maniera care să inlesneasca coordonarea procedurilor respective.

Prezumtia de insolventa intemeiata pe recunoasterea procedurii straine principale

Articolul 32

(1)Recunoasterea unei proceduri straine principale constituie, până la proba contrarie, o prezumtie a stării de insolventa a debitorului, în temeiul careia se poate deschide procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*).

(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care procedura străină recunoscută este secundara.

*)Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, a fost abrogata de art. 156 din LEGEA nr. 85 din 5 aprilie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Ordinea de plată în procedurile concomitente

Articolul 33

(1)Creditorul care a primit o plata parţială pentru creanta sa, în cadrul unei proceduri de insolventa desfăşurate în conformitate cu dispozitiile legislaţiei unei stat strain, nu va mai putea primi plati suplimentare în contul aceleiasi creante, în cadrul procedurii deschise potrivit Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare*), cu privire la acelasi debitor, în măsura în care partea proporţională pe care ar primi-o în aceasta procedura creditorii din aceeasi clasa cu creditorul respectiv este mai mica decat plata creditorului primita în procedura străină.

(2)Prevederile alin. (1) nu afectează drepturile creditorilor titulari de creante garantate cu ipoteca, gaj sau cu alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie, de orice fel.

*)Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, a fost abrogata de art. 156 din LEGEA nr. 85 din 5 aprilie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Titlul IIRaporturi cu statele membre ale Uniunii Europene

Articolul 34

Articolul 75

Titlul II a fost abrogat de pct. 2 al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 119 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.036 din 28 decembrie 2006.

Titlul IIIDispozitii tranzitorii şi finale

Intrarea în vigoare

Articolul 76

Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 iulie 2003.

Dispozitii tranzitorii

Articolul 77

Cererile de recunoastere şi executare a hotărârilor straine prin care se deschid şi se inchid procedurile de insolventa, a hotărârilor straine adoptate pe parcursul procedurii de insolventa, precum şi a hotărârilor straine care decurg în mod direct din procedura de insolventa şi care prezinta o stransa legătură cu aceasta, formulate până la data intrarii în vigoare a prezentei legi, vor fi solutionate în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare la data formulării acestora.

Articolul 77^1

Prevederile prezentei legi nu sunt aplicabile raporturilor de drept international privat din domeniul insolventei care cad sub incidenţa Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvabilitate, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.

Art. 77^1 a fost introdus de pct. 3 al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 119 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.036 din 28 decembrie 2006.

Dispozitii finale

Articolul 78

Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta lege.

Această lege a fost adoptata de Senat în sedinta din 21 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TARACILA

Această lege a fost adoptata de Camera Deputatilor în sedinta din 26 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

VIOREL HREBENCIUC

Bucureşti, 7 decembrie 2002.

Nr. 637.

Anexa 1 a fost abrogata de pct. 4 al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 119 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.036 din 28 decembrie 2006.

Anexa 2 a fost abrogata de pct. 4 al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 119 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.036 din 28 decembrie 2006.

Anexa 3 a fost abrogata de pct. 4 al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 119 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.036 din 28 decembrie 2006.