referitoare la dreptul reclamantului la recalcularea indemnizației de gratitudine în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987
Dosar nr. 2.530/1/2024
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Lavinia Dascălu | - judecător la Secția I civilă |
| Adina Georgeta Ponea | - judecător la Secția I civilă |
| Diana Florea Burgazli | - judecător la Secția I civilă |
| Mihai Andrei Negoescu-Gândac | - judecător la Secția I civilă |
| Maricel Nechita | - judecător la Secția I civilă |
| Roxana Popa | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ruxandra Monica Duță | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Valentina Vrabie | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Petronela Iulia Nițu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Carmen Sandu-Necula | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ionel Barbă | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Andreea Marchidan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Ștefania Dragoe | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Veronica Dumitrache | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Bogdan Cristea | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.530/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 6.175/3/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părți.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 11 septembrie 2024, în Dosarul nr. 6.175/3/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept privind dreptul reclamantului la recalcularea indemnizației de gratitudine în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului -Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin aplicarea coeficientului de 1,1% asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, respectiv pentru perioada 1.01.2015-2024 la zi și în continuare.
Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 341/2004):
Articolul 4
(1)După intrarea în vigoare a prezentei legi, beneficiază de drepturile conferite de aceasta doar persoanele care se încadrează în prevederile acesteia.
(2)Persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3^1 lit. b) primesc o indemnizație lunară reparatorie, calculată pe baza coeficienților de multiplicare ce sunt aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, astfel:
a)soț supraviețuitor al eroului martir - un coeficient de 1,10;
b)părinte al eroului martir - un coeficient de 1,10;
c)copil al eroului martir - un coeficient de 1,10 până la majorat sau până la terminarea studiilor, fără a depăși vârsta de 26 de ani, indiferent în întreținerea cui se află și un coeficient de 0,50, după vârsta de 26 de ani.
(3)Persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 beneficiază de o indemnizație lunară reparatorie, calculată pe baza coeficienților de multiplicare ce vor fi aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, astfel: a) 2,00 - pentru marii mutilați;b) 1,75 - pentru persoanele încadrate în gradul I de invaliditate; c) 1,50 - pentru persoanele încadrate în gradul II de invaliditate; d) 1,25 - pentru persoanele încadrate în gradul III de invaliditate; e) 1,10 - pentru persoanele neîncadrate în grad de invaliditate.
(4)Persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, cărora li s-au eliberat noile certificate potrivit art. 3^2, beneficiază de o indemnizație de gratitudine lunară în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. (...)
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 februarie 2024 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 6.175/3/2024, reclamantul a chemat în judecată pârâta casa teritorială de pensii, solicitând recalcularea indemnizației de gratitudine lunară în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, prin aplicarea coeficientului de 1,1% asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, respectiv pentru perioada 1 ianuarie 2015-2024 la zi și în continuare.
A mai solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se stabilească și să se pună în plată indemnizația de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, în favoarea reclamantului, începând cu data de 1 ianuarie 2015, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,1% asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, precum și la plata diferențelor rezultate dintre cuantumul indemnizației de gratitudine lunară încasate efectiv începând cu data de 1 ianuarie 2015 și cuantumul indemnizației de gratitudine lunară pe care casa teritorială de pensii era obligată să o achite reclamantului dacă se aplica coeficientul de 1,1% asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat începând cu anul 2008, până în prezent, sume ce se vor actualiza cu rata inflației și dobânda legală fiscală de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este posesor al certificatului de revoluționar, având Titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - Luptător Rănit, certificat preschimbat conform Legii nr. 341/2004, astfel că se încadrează în prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) din lege.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în termenul legal.
Completul de judecată al instanței de trimitere a apreciat, față de dispozițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, că sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru admisibilitatea sesizării.
Astfel, instanța de sesizare a reținut că reclamantul este titularul certificatului de revoluționar - Luptător Rănit, fiind deci beneficiarul unei indemnizații reparatorii în coeficient de 1,10, prevăzută de art. 4 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 341/2004.
Drepturile instituite de Legea nr. 341/2004 sunt asimilate drepturilor de asigurări sociale și deci achitate din fonduri publice, astfel că este îndeplinită condiția referitoare la obiectul cererii de chemare în judecată, care trebuie să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice sau stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1) al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
De asemenea, s-a reținut că, asupra acestei probleme de drept și de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Părțile nu au prezentat puncte de vedere în fața instanței de trimitere.
Nici după comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au formulat puncte de vedere privind chestiunea de drept supusă judecății.
Completul de judecată al instanței de trimitere a arătat că, prin art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 118/2010), s-a reglementat diminuarea cu 15% a indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 285/2010), începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 s-au majorat cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, a statuat că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, stabilește că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.“
De menționat că art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 a devenit art. 5 alin. (1) lit. o) în urma modificării Legii nr. 341/2004 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, raportat la indemnizațiile prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. m), în prezent art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004, în sensul că după data de 1 ianuarie 2011 se calculează prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.
Începând cu anul 2012 și până în anul 2023, au fost emise acte normative succesive prin care se menține același nivel al indemnizației și abia începând cu anul 2024 se majorează cu 13,8% nivelul acordat/cuvenit pentru luna decembrie 2023 al indemnizațiilor stabilite în baza Legii nr. 341/2004, potrivii art. XI alin. (1) lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea este în sensul că, începând cu aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 și până în anul 2024, modalitatea de determinare a cuantumului indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 a rămas aceeași, actele normative succesive neprevăzând o altă modalitate de calcul, ci reglementând că se menține cuantumul indemnizației aflat în plată, astfel cum a fost determinat.
Din răspunsurile transmise de instanțele naționale la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a rezultat o opinie cvasiunanimă care corespunde cu punctul de vedere al completului de judecată al instanței de trimitere exprimat cu privire la chestiunea de drept sesizată.
Astfel, în practica judiciară și prin opiniile teoretice formulate de judecători s-a reținut că reclamanții nu sunt îndreptățiți la recalcularea indemnizației de gratitudine în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, prin aplicarea coeficientului de 1,1% asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, respectiv pentru perioada 1 ianuarie 2015-2024 la zi și în continuare, argumentându-se, în esență, că, începând cu anul 2015, cuantumul indemnizațiilor a fost plafonat prin acte normative succesive, iar marea majoritate a respectivelor texte legale au făcut obiectul unor excepții de neconstituționalitate, Curtea Constituțională pronunțându-se în sensul respingerii excepțiilor.
Un alt argument a fost acela că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat asupra problemei de drept a raportului dintre Legea nr. 341/2004 și legile speciale temporare privind modul de calcul al indemnizațiilor acordate în temeiul acestei legi, prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 22 din 18 noiembrie 2013, iar raționamentul își păstrează valabilitatea și în prezent, cu referire la actele normative temporare care au reglementat valoarea acestei indemnizații. Toate actele normative cu caracter special au făcut inaplicabil modul de calcul prevăzut de Legea nr. 341/2004.
Într-o opinie minoritară, regăsită doar la nivel teoretic (în punctele de vedere exprimate de judecători), s-a apreciat că reclamantul are dreptul la recalcularea indemnizației pentru fiecare an în parte, de la 1 ianuarie 2015 până în prezent și în continuare, iar indemnizația trebuie ajustată în funcție de modificările câștigului salarial mediu brut. Astfel, dreptul reclamantului la recalcularea indemnizației de gratitudine se bazează pe aplicarea constantă și corectă a coeficientului prevăzut de lege asupra valorii actualizate a câștigului salarial mediu brut.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.
Verificând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în procedurile de unificare a practicii judiciare, a fost identificată ca fiind relevantă Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care au fost admise recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului, în sensul că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, stabilește că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.“
Prin Decizia nr. 25 din 20 mai 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 26 iunie 2024, a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în vederea lămuririi următoarei probleme de drept: „Interpretarea și aplicarea art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004, așa cum a fost modificat de pct. 10 al art. I dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, în raport cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportat la art. 1 alin. (3) și art. 20 alin. (2) din Constituția României, în sensul de a se stabili dacă, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, se poate constata de către instanțele naționale, ca urmare a constatării încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, existența unui drept al beneficiarilor indemnizației reglementate de art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004 de a primi plata acestei indemnizații la nivelul ce rezultă din aplicarea algoritmului de calcul reglementat în acest text de lege, în condițiile existenței dispozițiilor legale anuale de menținere în plată a acestei indemnizații la nivelul anului 2010 [art. 14 din Legea nr. 118/2010; art. 10 din Legea nr. 285/2010; art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012; art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012; art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013; art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014; art. IV alin. (1) dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014; art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015; art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016; art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017; art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017; art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018; art. IX pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021; art. XVIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022]“.
Dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 341/2004 nu au făcut obiectul controlului de constituționalitate.
Prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Decizia nr. 922 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, Decizia nr. 419 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 18 august 2014, Curtea Constituțională a constatat că dreptul la indemnizație reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că „legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum și a stabilirii condițiilor și criteriilor de acordare“.
În considerentele de la paragraful 33 al Deciziei nr. 536 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, Curtea Constituțională a reținut că „indemnizația prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004 (...) se acordă pe lângă indemnizația reparatorie lunară prevăzută de art. 4 alin. (4) - a cărei plată nu se acordă. Art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, introdus prin Legea nr. 283/2011, stabilea că, în anul 2012, aceste indemnizații se mențineau la același nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepției fiind nemulțumiți de modul de calcul al acestora, și anume de raportarea la indemnizația aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câștigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, așa cum prevedea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011. Curtea a reținut că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunțat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a stabilit - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și ale art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 - că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010“.
Cu referire la critica potrivit căreia Guvernul, prin adoptarea ordonanțelor de urgență criticate, nu a ținut seama de faptul că legile sunt acte juridice superioare, Curtea Constituțională a statuat că, „pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituția, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanțe de urgență [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori pe cale constituțională, în situații extraordinare și numai sub control parlamentar“ (paragraful 34 din Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021).
În continuare, Curtea Constituțională a statuat că nu este întemeiată critica raportată la art. 115 alin. (4) din Constituție, având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum și faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia (paragraful 35).
De asemenea, sunt relevante și considerentele de la paragrafele 36-38 ale Deciziei Curții Constituționale nr. 536 din 15 iulie 2021.
Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Temeiul prezentei sesizări îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ special care se completează cu dispozițiile de drept comun prevăzute de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, așa cum trimite în mod expres art. 4 din ordonanța de urgență.
Procedând la analiza admisibilității sesizării, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile cerute cumulativ de prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, potrivit căruia: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
Pentru atingerea scopului acestui mecanism juridic special de prevenire a jurisprudenței neunitare la nivelul instanțelor naționale, legiuitorul a instituit mai multe condiții de admisibilitate, ce pot fi grupate astfel:
–sesizarea să fie formulată în cadrul unui proces dintre cele enumerate, limitativ, la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, aflat în curs de judecată în primă instanță sau în calea de atac;
–sesizarea să expună o chestiune dificilă de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei;
–verificările să releve faptul că asupra chestiunii de drept respective instanța supremă nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Totodată, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă „motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților“ [art. 520 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă].
În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept dificile, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, în practica Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că această cerință de admisibilitate a sesizării se referă la caracterul real și serios al problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. În acest sens, s-a statuat în mod constant că, în declanșarea procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, pentru înlăturarea oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (de exemplu, Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016,Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017).
Analizând îndeplinirea tuturor acestor condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, primordial, că litigiul în care a fost declanșat prezentul mecanism al pronunțării unei hotărâri prealabile nu face parte dintre cele limitativ prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Potrivit art. 1 coroborat cu paragraful 4 din preambulul ordonanței de urgență, acest act normativ a avut în vedere doar procesele privitoare la stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, precum și litigii referitoare la stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie și a altor prestații de asigurări sociale ale acestui personal, ceea ce înseamnă că litigiile privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie și a altor prestații de asigurări sociale se referă la personalul care anterior pensionării a fost plătit din fonduri publice.
În acest caz, sesizarea privește un litigiu în care reclamantul, pensionar, solicită recalcularea indemnizației de gratitudine lunară conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, prin aplicarea coeficientului de 1,1% asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul în care se face plata, respectiv pentru perioada 2015-2024 și în continuare. Totuși, reclamantul nu a făcut parte din categoria persoanelor salarizate din fonduri publice, astfel că nu este îndeplinită cerința ca litigiul să privească „stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie și a altor prestații de asigurări sociale“ ale personalului plătit din fonduri publice.
Pe de altă parte, deși, potrivit dispozițiilor art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, „Reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel“, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin art. 1, legiuitorul delegat a stipulat clar și limitativ domeniul de aplicare a acesteia: „(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal.
(2)Prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1).“
Se observă așadar că indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu fac obiect de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legea specială făcând trimitere în art. 4^3 alin. (2) la legislația privind pensiile doar în ceea ce privește stabilirea, plata, modificarea, suspendarea, reluarea, încetarea, expertizarea, revizuirea, contestarea și recuperarea sumelor încasate necuvenit.
Această asimilare însă nu schimbă natura juridică a indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, care rămân indemnizații cu caracter reparatoriu, fără consacrare constituțională, acestea nefiind incluse nici în categoria pensiilor, dar nici în cea a prestațiilor de asigurări sociale, cu regim juridic distinct și consacrare constituțională.
Prin urmare, natura juridică a indemnizației prevăzute de Legea nr. 341/2004, a pensiei și a altor prestații sociale rămâne distinctă și specifică fiecărui tip de beneficiu.
Trimiterea legislativă din Legea nr. 341/2004 stabilește un singur aspect, acela că procedurile și regulile din materia pensiilor se aplică în mod corespunzător și la aceste indemnizații, dacă nu se prevede altfel, evitând astfel repetarea inutilă a reglementărilor în acte normative diferite.
Prin urmare, tribunalul, ca primă instanță învestită cu soluționarea acestui litigiu, nu putea sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție cu chestiunea de drept în temeiul prevederilor speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, coroborat cu art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 6.175/3/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept vizând dreptul reclamantului la recalcularea indemnizației de gratitudine în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin aplicarea coeficientului de 1,1% asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, respectiv pentru perioada 1.01.2015-2024 la zi și în continuare.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Lorena Repana
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
