Decizie nr. 419 din 8 iulie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, excepţie ridicată de Aurel Mihai Ivănescu în Dosarul nr. 1.364/54/2013 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 751D/2013 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Arată că Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004 este o lege specială, a cărei aplicare nu poate fi întreruptă, în mod abuziv, prin ordonanţe ale Guvernului. Precizează că, după emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi a Ordonanţei Guvernului nr. 29/2013, a fost complet lipsit de mijloace de existenţă, în condiţiile în care nu mai avea un loc de muncă şi nici nu a reuşit să obţină reangajarea. Depune, la dosarul cauzei, un set de documente, în susţinerea celor afirmate.

4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Menţionează că textele criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se recent prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 şi Decizia nr. 156 din 18 martie 2014, prin care a constatat conformitatea textelor de lege criticate cu prevederile Constituţiei. Precizează, în esenţă, că indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu sunt garantate la nivel constituţional, iar neprelungirea măsurii de neacordare a acestora pentru anii 2013 şi 2014 ar fi afectat sustenabilitatea finanţelor publice. În ce priveşte criticile extrinseci referitoare la procedura de adoptare a Ordonanţei Guvernului nr. 29/2013, arată că aceasta a îndeplinit condiţiile impuse de art. 115 alin. (3) din Legea fundamentală.

5.În replică, autorul excepţiei susţine că ar trebui adoptată o lege pentru îndreptarea efectelor negative ale actelor normative criticate şi că nu se poate interveni asupra unei legi speciale - în speţă, Legea nr. 341/2004 - prin ordonanţe ale Guvernului prin care se prorogă suspendarea aplicării acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6.Prin Încheierea din 28 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.364/54/2013, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, excepţie ridicată de Aurel Mihai Ivănescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Guvernului României la repararea prejudiciului produs prin emiterea celor două acte normative menţionate - respectiv recuperarea integrală a drepturilor băneşti neacordate în anii 2012/2013 - prejudiciu generat, în esenţă, de lipsa mijloacelor de trai, degradarea fizică şi psihică şi scăderea calităţii vieţii.

7.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că Guvernul a prelungit aplicarea unor măsuri antisociale, aprobând în ultima zi de vacanţă parlamentară Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, prevalându-se de abilitarea de a emite ordonanţe dată Guvernului prin Legea nr. 182/2013, fără să o supună spre dezbatere Parlamentului în prima şedinţă ordinară. De asemenea, critică faptul că, prin ordonanţa amintită, Guvernul a prorogat termenele de aplicare a unor măsuri financiar-bugetare, la fel ca şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, fără a ţine cont de Decizia Curţii Constituţionale nr. 873 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi nici de Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Susţine că în acest fel "se adânceşte un genocid făţiş împotriva unei pături sociale cu merite deosebite, care aduce cinste României (...)", iar nerespectarea titlurilor şi drepturilor conferite prin Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, ca semn de gratitudine şi respect pentru cei care şi-au jertfit viaţa în lupta împotriva dictaturii comuniste, constituie un abuz, care încalcă noţiunea de stat de drept, democratic şi social.

8.Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că aceasta este admisibilă, în condiţiile art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fără să îşi exprime opinia cu privire la conformitatea cu Legea fundamentală a prevederilor de lege criticate.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise şi documentele depuse de autorul excepţiei la dosarul cauzei, susţinerile orale ale acestuia, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă, însă, că autorul acesteia vizează dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, care au următorul cuprins: "Prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013."

13.Astfel cum rezultă din conţinutul lor normativ, prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară, în cursul anului 2013, dar întrucât acestea continuă să îşi producă efectele juridice în cauza în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, acestea pot fi analizate de Curtea Constituţională, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa sa, reprezentată de Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a arătat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.

14.De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013, potrivit cărora "Prevederile art. 18 şi 19 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2014".

15.Prevederile art. 18 şi art. 19 din art. II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, la care se referă textele de lege criticate, dispun că, în anul 2012, nu se acordă indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, iar reducerile de tarife sau, după caz, gratuităţi, se acordă numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilităţile de transport prevăzute de anumite acte normative, printre care şi legea menţionată.

16.Circumstanţiind obiectul excepţiei prin raportare la criticile formulate, Curtea reţine că acesta este reprezentat de prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, cu referire la art. 18 din art. II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010.

17.În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 1 - Statul român, art. 15 - Universalitatea, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 47 - Nivelul de trai, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 59 - Exercitarea atribuţiilor [Avocatului Poporului], art. 131 - Rolul Ministerului Public, art. 147 - Deciziile Curţii Constituţionale şi art. 154 - Conflictul temporal de legi.

18.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile prin care s-a suspendat, în anii 2012 şi 2013, plata indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 au făcut obiect al controlului de constituţionalitate, fiind analizate aceleaşi critici ca şi cele invocate în prezenta cauză, spre exemplu, prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, prin Decizia nr. 373 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, şi prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că textele de lege criticate stabilesc că, temporar, nu se mai acordă indemnizaţiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004. De aceste indemnizaţii, calculate prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea asigurărilor sociale de stat, beneficiau persoanele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, dacă acestea aveau un venit mai mic decât acest salariu mediu brut.

19.Prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, examinând obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, Curtea a reţinut că legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor, prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi a unor drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv. Curtea a observat că, "în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi".

20.Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că drepturile a căror plată s-a suspendat prin dispoziţiile de lege criticate fac parte dintr-un ansamblu de măsuri pe care Legea nr. 341/2004 le-a instituit în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Curtea a statuat că limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituţional, neavând în consecinţă un caracter fundamental, nu contravine dispoziţiilor art. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale.

21.Totodată, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu implică totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. De asemenea, Curtea a arătat că indemnizaţia de revoluţionar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens este şi Decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013.

22.Totuşi, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, Curtea a ţinut să sublinieze că, "deşi autorităţile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor băneşti pretinse de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi şi în viitor, în condiţiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există şi dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficienţă, aşa încât speranţa titularilor acestor drepturi, deşi are un suport legal, este în realitate lipsită de conţinut. Astfel, deşi formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi."

23.Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa citată a Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.

24.În ce priveşte criticile formulate sub aspectul constituţionalităţii extrinseci a Ordonanţei Guvernului nr. 29/2013, Curtea constată că adoptarea acesteia s-a făcut cu respectarea cerinţelor impuse de art. 115 alin. (3) din Constituţie, care prevede că, atunci când legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 a fost adoptată în baza Legii nr. 182/2013 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 20 iunie 2013. Art. 2 din aceasta prevede că ordonanţele astfel adoptate vor trebui înaintate spre aprobare Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2013, nerespectarea termenului urmând să atragă încetarea efectelor ordonanţei. Urmărind parcursul legislativ, Curtea reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 a fost adoptată de Guvern în data de 27 august 2013 şi a fost înregistrată la Senat pentru dezbatere, ca primă Cameră, pe data de 30 august 2013, cu nr. L328/2013, prin Adresa nr. E165 din 30 august 2013. Or, cea de-a doua sesiune parlamentară ordinară din anul 2013 a început pe 2 septembrie 2013. Având în vedere cele arătate, Curtea nu poate reţine critica referitoare la nesocotirea condiţiilor constituţionale pentru adoptarea ordonanţelor Guvernului.

25.În fine, în acord cu cele reţinute şi prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014*), încă nepublicată, Curtea constată că măsura suspendării plăţii drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja, succesiv, pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 şi 2014, nu poate fi repetată anual, sine die, întrucât o astfel de practică legislativă ar fi de natură să afecteze proporţionalitatea măsurii cu scopul urmărit.

Notă *) Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014.

26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aurel Mihai Ivănescu în Dosarul nr. 1.364/54/2013 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, cu referire la art. 18 din art. II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 iulie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu