Decizie nr. 584 din 13 iunie 2007

Cu Adresa nr. 51/2.403 din 28 mai 2007, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 17/2007 pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicina Preventiva din subordinea Ministerului Apararii în subordinea Academiei Române şi pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia, formulata de un numar de 62 de deputaţi, şi anume: Gheorghe I. Albu, Roberta Alma C. Anastase, Nicolae N. Bara, Gheorghe G. Barbu, Cornel Ştefan C. Bardan, Iulian-Gabriel P. Bîrsan, Anca-Daniela C. Boagiu, Ionela I. Bruchental-Pop, William Gabriel S. Brânza, Daniel I. Buda, Costica N. Canacheu, Bogdan C. Cantaragiu, Alexandru A. Ciocâlteu, Anca M. Constantinescu, Radu-Catalin Draguş, Stelian N. Duţu, Ionesie P. Ghiorghioni, Ion I. Gonţea, Dan N. Grigore, Monica Maria C. Iacob Ridzi, Traian Constantin A. Igaş, Ilie B. Cristian, Valentin Adrian M. Iliescu, Graţiela Denisa M. Iordache, Radu V. D. Lambrino, Danuţ E. Liga, Mircea Man, Marian-Jean J. G. Marinescu, Laurenţiu C. Mironescu, Liviu Alexandru H. Miroşeanu, Alexandru E. Mocanu, Petru P. Movila, Dorin-Liviu D. Nistoran, Ioan C. Oltean, Aurel A. Olarean, Constantin M. Petrea, Cosmin Gabriel C. Popp, Cezar Florin Gh. Preda, Ioan Dumitru I. Puchianu, Dumitru Gh. Puzdrea, Cristian I. Radulescu, Marius I. Rogin, Marcel Laurenţiu M. Romanescu, Gheorghe G. Sârb, Mugurel Liviu S. Sârbu, Petre Strachinaru, Valeriu I. Tabara, Horia C. Vasioiu, Augustin A. Zegrean, Iustian M.S. Mircea Teodor, Constantin C. Amarie, Eugen A. Bejinariu, Niculae P. Mircovici, Dumitru D. Becşenescu, Dragoş V. Ujeniuc, Mihail M. Sireţeanu, Viorel N. Oancea, Ion I. Stoica, Cornel H. Ştirbeţ, Vasile I. Pruteanu, Corneliu V. Momanu, Cristian Alexandru R. Boureanu.

Sesizarea a fost formulata în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrata la Curtea Constituţională sub nr. 5.261 din 29 mai 2007 şi constituie obiectul Dosarului nr. 791A/2007.

În motivarea sesizarii, se arata ca, prin soluţia propusa, legea criticata încalcă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4), potrivit cărora "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţa numai în situaţii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora". Or, "niciuna din cele trei condiţii prevăzute de textul constituţional nu este îndeplinita". În acest sens, se invoca jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, prin care s-a statuat ca "situaţia extraordinara" "este justificata de interesul public legat de caracterul anormal şi excesiv al unei astfel de situaţii", măsura putându-se fundamenta "numai pe necesitatea şi urgenţa reglementarii unei situaţii care, datorita circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public".

De asemenea, se arata ca, prin Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, Curtea Constituţională "a precizat" ca este competenţa să efectueze controlul de constituţionalitate a legilor de aprobare a ordonanţelor de urgenţa ale Guvernului, în vederea restabilirii ordinii de drept consacrate prin Legea fundamentala. Or, în cauza, nici din "motivarea inclusa în corpul ordonanţei", nici din "reglementarea în sine" nu reiese "existenţa unei situaţii extraordinare a carei reglementare nu poate fi amânata", aşa cum prevede art. 115 alin. (4) din Constituţie.

În sfârşit, autorii sesizarii arata ca, în sensul deciziilor Curţii Constituţionale nr. 83 din 19 mai 1998 şi nr. 114 din 20 iulie 1999, existenţa caracterului obiectiv al situaţiei extraordinare "nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurari, este constrâns sa reacţioneze prompt pentru apararea unui interes public, pe calea ordonanţei de urgenţa", ci "depinde de necesitatea sau existenţa unor împrejurari care să justifice cazul excepţional", precum şi ca "urgenţa reglementarii trebuie să rezulte din nota de fundamentare sau din motivele prezentate de Guvern la dezbaterile parlamentare". Aşadar, se considera ca "ordonanţă de urgenţă nu este condiţionată de posibilitatea utilizarii altor mijloace constituţionale, cum ar fi adoptarea iniţiativei în procedura legislativa obişnuită".

În consecinţa, se solicita Curţii să constate "neconstituţionalitatea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 17/2007", deoarece aceasta nu îndeplineşte "niciuna din exigenţele Curţii Constituţionale".

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicata preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, cu Adresa nr. 51/2.627 din 8 iunie 2007, a transmis Curţii Constituţionale punctul sau de vedere, prin care arata ca sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiata şi propune respingerea acesteia pentru urmatoarele considerente: termenul de "situaţie extraordinara" la care se referă art. 115 alin. (4) din Constituţie nu are un conţinut juridic, nu este definit într-o maniera sau formulare normativa.

Întrucât Constituţia nu a oferit o calificare juridica formala a termenului de "situaţie extraordinara", revine Parlamentului dreptul de a aprecia de fiecare data şi în circumstanţe evaluabile dacă Guvernul a respectat sau nu dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie.

Este adevarat ca existenţa situaţiei extraordinare nu depinde de voinţa Guvernului. În acest sens, Decizia nr. 83 din 19 mai 1998 a Curţii Constituţionale este corecta. Nu este mai puţin adevarat, însa, ca este dreptul Guvernului sa aprecieze dacă o anumita situaţie, în care se impune recurgerea la reglementarea normativa, are sau nu caracter extraordinar. În aceasta consta şi esenţa delegării legislative constituţionale.

Întreaga construcţie logica a art. 115 alin. (4) din Constituţie îndreptaţeşte Guvernul sa emita cu rapiditate legislativa o ordonanţă de urgenţă. Urgenţa reglementarii legislative este aspectul dominant care decurge din alin. (4) şi (5) ale art. 115 din Constituţie.

Nu rezultă din sesizarea facuta Curţii Constituţionale ca autorii acesteia ar nega existenţa ca atare a unei situaţii extraordinare care a determinat Guvernul sa emita Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 17/2007. Grupul de deputaţi semnatari ai sesizarii se limiteaza doar la simpla afirmaţie ca "din motivarea inclusa în corpul ordonanţei, cât şi din reglementarea în sine nu reiese sub nicio forma existenţa unei situaţii extraordinare a carei reglementare nu poate fi amânata, care să fi justificat emiterea unei ordonanţe de urgenţa". Afirmaţia nu este, însa, însoţita sau întărită de vreun argument. Datorita acestei omisiuni, afirmaţia semnata de cei 62 de deputaţi echivaleaza cu o simpla opinie.

Grupul de deputaţi omite sa ia în calcul dreptul suveran al Parlamentului de a aprecia cu adevarat caracterul extraordinar al unei anumite situaţii. Semnatarii sesizarii au scapat din vedere faptul ca în procesul de dezbatere legislativa a unei ordonanţe de urgenţa, Parlamentul se pronunţa prin vot nu numai asupra conţinutului normativ al ordonanţei, ci şi asupra aprecierii şi chiar a existenţei situaţiei extraordinare. În final, Parlamentul decide prin autoritatea votului sau dacă Guvernul a emis o ordonanţă de urgenţă într-o situaţie extraordinara sau, dimpotriva, într-o situaţie de normalitate. În speţa dedusa Curţii Constituţionale Parlamentul, cu majoritate de voturi, a aprobat Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 17/2007 şi, prin aceasta, a confirmat existenţa situaţiei extraordinare.

Potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, Guvernul are exclusiv obligaţia formala de a motiva urgenţa în cuprinsul ordonanţei. Lectura atenta şi obiectiva a întregului alineat al art. 115 din Constituţie releva ca Adunarea Constituanta a luat în considerare conceptul de "situaţie extraordinara" raportat strict la imposibilitatea amânarii reglementarii juridice a acesteia. Cu alte cuvinte, Legiuitorul Constituant nici nu a obligat Guvernul sa demonstreze caracterul extraordinar al situaţiei care urmeaza să fie reglementata "fără amânare", ci doar sa motiveze formal urgenţa.

Guvernul a recurs la adoptarea ordonanţei respective pentru asigurarea într-un termen cât mai scurt a unui cadru legal care să permită înfiinţarea unui complex unitar de sănătate la cel mai înalt nivel, compus din spital şi ambulatoriu.

Guvernul, în punctul sau de vedere transmis Curţii Constituţionale, cu adresa nr. 5/2.836/C.P.T. din 8 iunie 2007, referindu-se la sensul conceptului de "caz excepţional/situaţie extraordinara" aşa cum acesta se regăseşte în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, menţioneaza urmatoarele: din jurisprudenţa Curţii Constituţionale se poate desprinde concluzia ca, în exerciţiul atribuţiilor sale privitoare la conducerea generală a administraţiei publice, Guvernul dispune de un drept de apreciere asupra masurilor pe care trebuie să le ia, fiind îndreptaţit, atunci când este confruntat cu o situaţie excepţionala, sa recurga la adoptarea unei sau unor ordonanţe de urgenţa, atunci când un interes public major este periclitat şi nu este în măsura sa faca faţa situaţiei prin celelalte mijloace pe care Constituţia le prevede pentru situaţii obişnuite.

În cuprinsul Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 17/2007, se face precizarea ca "neadoptarea în regim de urgenţa a masurilor prevăzute în prezentul act normativ ar putea avea consecinţe negative în ceea ce priveşte posibilitatea asigurarii asistenţei medicale şi a protecţiei sanitare pentru demnitarii români şi straini, activităţi de importanţa deosebită pentru România în relaţiile cu statele ai caror demnitari solicita astfel de servicii pe teritoriul statului român". "Situaţia extraordinara" constituie o chestiune de fapt asupra careia doar Guvernul este în măsura să se pronunţe.

Aprecierea de către Guvern a situaţiei ca fiind una "extraordinara", care să justifice intervenţia pe calea unei ordonanţe de urgenţa, a fost corecta câta vreme Parlamentul prin una din Camere - a adoptat aceasta ordonanţă de urgenţă, chiar cu unele modificari care nu schimba însa fondul reglementarii.

Aşa fiind, Guvernul apreciaza ca sesizarea de neconstituţionalitate ce formeaza obiectul Dosarului nr. 791A/2007 al Curţii Constituţionale este neîntemeiata.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate formulata.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecatorului-raportor, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 17/2007 pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicina Preventiva din subordinea Ministerului Apararii în subordinea Academiei Române şi pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia, raportata la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmatoarele:

Curtea a fost legal sesizata şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalitaţii prevederilor legale criticate.

Obiectul controlului de constituţionalitate, aşa cum a fost formulat de autorii sesizarii, îl constituie Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 17/2007 pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicina Preventiva din subordinea Ministerului Apararii în subordinea Academiei Române şi pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia.

În opinia autorilor sesizarii, legea criticata încalcă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4), potrivit cărora "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţa numai în situaţii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora".

Aşadar, în cauza, controlul de constituţionalitate vizeaza atât legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 17/2007, cât şi, implicit, însaşi ordonanţa pe care o aproba, ambele în integralitatea lor.

În esenţa, critica de neconstituţionalitate consta în susţinerea ca "atât din motivarea inclusa în corpul ordonanţei, cât şi din reglementarea în sine nu reiese sub nici o formă existenţa unei situaţii extraordinare, a carei reglementare nu poate fi amânata, care să fi justificat emiterea unei ordonanţe de urgenţa, aşa cum rezultă din prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţia României". În acest sens, este invocata jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Deciziile nr. 65 din 20 iunie 1995, nr. 83 din 19 mai 1998, nr. 114 din 20 iulie 1999 şi nr. 95 din 8 februarie 2006, prin care se statueaza cu privire la "situaţia extraordinara" care justifica emiterea ordonanţelor de urgenţa.

Examinând aceste susţineri, Curtea reţine ca jurisprudenţa invocata de autorii sesizarii se întemeiază pe prevederile constituţionale ale art. 114 alin. (4), în redactarea anterioara revizuirii Constituţiei, care condiţionau posibilitatea Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţa exclusiv de existenţa unor "cazuri excepţionale".

Or, în prezentul dosar criticile formulate privesc aspecte de neconstituţionalitate extrinseca, constând în încălcarea exigenţelor constituţionale în materie de delegare legislativa prevăzute după revizuirea Constituţiei de art. 115 alin. (4), potrivit cărora "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţa numai în situaţii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora". Aşa fiind, Curtea constata ca, în legătură cu adoptarea ordonanţelor de urgenţa, potrivit Constituţiei revizuite, situaţia extraordinara consta într-o stare de urgenţa în reglementarea unor relaţii sociale ce nu suporta în nici un fel amânarea. De asemenea, Curtea reţine ca, în aplicarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4), determinarea concreta a "situaţiilor extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata" aparţine Guvernului, care are însa obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul ordonanţei.

În cauza, din preambulul Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 17/2007, precum şi din expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acesteia, rezultă ca Guvernul a recurs la acest procedeu legislativ "având în vedere necesitatea înfiinţarii unui complex unitar de sănătate la cel mai înalt nivel, compus din spital şi ambulator [ ]", "[...] realizându-se astfel posibilitatea acordarii de asistenţa medicală integrată pentru pacienţi". Centrul medical urmeaza să asigure asistenţa medicală primara, de specialitate, de urgenţa pentru categorii de persoane aflate în sistemul de asigurări sociale de sănătate. "Neadoptarea în regim de urgenţa a masurilor prevăzute în prezentul act normativ" ar putea avea consecinţe negative cu privire la asigurarea asistenţei medicale şi a protecţiei sanitare pentru un important segment din populaţia ţării.

Din examinarea materialelor documentare, Curtea reţine ca Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicina Preventiva a funcţionat ca unitate sanitara cu caracter ambulatoriu pe lânga spitalul "Elias" pâna în anul 1990, când, prin Decretul Consiliului Frontului Salvarii Naţionale nr. 16 din 4 ianuarie 1990, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 2 din 5 ianuarie 1990, Spitalul "Elias" şi Oficiul farmaceutic nr. 3, împreuna cu unitaţile subordonate, au trecut din subordinea Ministerului Sanataţii în subordinea Ministerului Apararii Naţionale. În cadrul prevederilor din programul de guvernare (2001-2004) referitoare la reforma sistemului sanitar din România şi la restructurarea Ministerului Apararii Naţionale, prin Ordonanţa Guvernului nr. 39/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 2 februarie 2002, aprobata cu modificari prin Legea nr. 251/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 9 mai 2002, Spitalul "Elias" a trecut din subordinea şi administrarea Ministerului Apararii Naţionale în administrarea Academiei Române.

Guvernul a adoptat ordonanţă de urgenţă criticata în vederea crearii la nivelul Academiei Române a unui complex unitar de sănătate, care să includa Spitalul "Elias" şi Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicina Preventiva, precum şi pentru a asigura într-un termen cât mai scurt posibil cadrul legal care să permită desfăşurarea activitaţii celor două unitaţi sanitare în regim de spital-ambulatoriu. Totodata, prin Hotarârea Guvernului nr. 493/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2007, imobilul în care îşi desfaşoara activitatea Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicina Preventiva a fost transmis din administrarea Ministerului Apararii în administrarea Academiei Române.

Potrivit art. 146 lit. a) din Constituţie, ulterior votului Parlamentului şi înainte de promulgarea legilor, asupra constituţionalitaţii acestora, la sesizarea subiecţilor prevazuţi de text, se poate pronunţa Curtea Constituţională. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa Curtea a statuat în mod constant ca viciul de neconstituţionalitate a unei ordonanţe sau ordonanţe de urgenţa emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea ei de Parlament, prin lege. Aşa fiind, Curtea constata ca în prezenta cauza atât legea de aprobare, cât şi ordonanţa ca atare nu conţin acel venin care să le faca neconstituţionale, întrucât, prin natura şi finalitatea lor, masurile privind organizarea asistenţei medicale, ca şi cele de protecţie a sanataţii, prevăzute de Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 17/2007 pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicina Preventiva din subordinea Ministerului Apararii în subordinea Academiei Române şi pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia au caracter de necesitate şi de urgenţa, fiind luate pentru protejarea unui interes social major. În materie de ocrotire a sanataţii publice existenţa unei "situaţii extraordinare a carei reglementare nu poate fi amânata" se poate deduce din consecinţele negative, uneori ireparabile, pe care le poate avea neintervenţia la un moment dat a legiuitorului în domeniu.

Faţa de cele aratate, rezultă ca Guvernul a adoptat ordonanţă de urgenţă criticata, cu respectarea exigenţelor constituţionale prevăzute de art. 115 alin. (4).

În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.a), ale art. 15 şi ale art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constata ca Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 17/2007 pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicina Preventiva din subordinea Ministerului Apararii în subordinea Academiei Române şi pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia, precum şi ordonanţă de urgenţă, sub aspectele criticate, sunt constituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 13 iunie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Şerban Viorel Stanoiu şi Tudorel Toader, judecatori.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu