Decizie nr. 923 din 23 iunie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială Indus - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 14.182/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Stelian Garofil, cu împuternicire la dosar, şi pentru partea Parohia Ortodoxă Sârbă din Timişoara, avocatul Ioan P. Vlaic, având depusă la dosar delegaţie de substituire a doamnei avocat Snejana Mara Opriş. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, Parohia Ortodoxă Sârbă Timişoara a comunicat întâmpinare prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, reiterând susţinerile cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

Avocatul părţii Parohia Ortodoxă Sârbă din Timişoara solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, reiterând susţinerile cuprinse în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere în parte a excepţiei de neconstituţionalitate, doar cu privire la imobilul aflat la poziţia 8 din anexa ce face parte din ordonanţă, imobil aflat în proprietatea Societăţii Comerciale Indus - S.R.L. din Timişoara. În acest sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 reprezintă un act de reparare a nedreptăţilor din perioada comunistă, însă trebuie avută în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cauzele Raicu contra României, 2006, şi Pincova şi Pinc contra Republicii Cehe, 2003, a statuat că "diminuarea vechilor atingeri nu trebuie să creeze noi prejudicii disproporţionate". Totodată, arată că art. 2 din ordonanţa de urgenţă nu prevede despăgubirea actualilor deţinători ai imobilului, prin neindemnizarea acestora realizându-se astfel o expropriere contrară dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. De asemenea, consideră că, în cauză, îşi menţin valabilitatea şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 234/1999.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 14.182/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România. Excepţia a fost ridicată într-o cauză ce are ca obiect o acţiune în revendicare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că actul normativ criticat este neconstituţional în măsura în care se extinde asupra bunurilor care aparţin unui proprietar privat. Arată că imobilul în litigiu, deşi figurează printre imobilele prevăzute în cuprinsul anexei la acest act normativ, nu se află în proprietatea statului, ci în proprietatea unei persoane private, motiv pentru care Guvernul nu putea dispune de un astfel de bun prin ordonanţă de urgenţă. Face referire la Decizia nr. 234/1999, prin care Curtea Constituţională, admiţând, în parte, excepţia de neconstituţionalitate, a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte restituirea către comunitatea maghiară din România a imobilului aflat în proprietatea Societăţii Comerciale "TIM PRESS" - S.A., prevăzut la poziţia 11 din anexa care face parte din ordonanţa de urgenţă. Precizează că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 şi 136, deoarece cerinţele acestor texte nu au fost îndeplinite, câtă vreme, pe de o parte, nu erau întrunite condiţiile şi procedura prevăzute de Legea nr. 33/1994, iar, pe de altă parte, despăgubirile nu au fost acordate în prealabil, conform art. 44 alin. (3) din Constituţie.

Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, dat fiind faptul că imobilul în cauză se află în proprietatea unei persoane private şi nu aparţine statului. Astfel, Guvernul nu putea dispune prin ordonanţă de urgenţă de acest bun. Consideră că, în speţă, trebuie reţinute atât dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora "Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa", cât şi cele ale Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede, la art. 1 paragraful 1, că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional". Reţine că, în cauză, trecerea în proprietatea statului nu s-a făcut nici prin expropriere, nici prin confiscare şi în niciun caz cu plata vreunei despăgubiri.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 sunt neconstituţionale. În acest sens, reţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) şi ale art. 136 în măsura în care imobilul din prezenta cauză nu se mai află în proprietatea statului, ci constituie obiect al dreptului de proprietate privată, situaţie în care Guvernul nu poate să dispună prin ordonanţă de urgenţă de acest bun. Totodată, reţine ceea ce a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 234/1999, respectiv faptul că într-un stat de drept, conform art. 1 alin. (3) din Constituţie, repararea unui act injust nu se poate realiza decât prin recurgerea la procedee legale, care să nu contravină dispoziţiilor constituţionale şi obligaţiilor ce decurg din tratatele şi documentele internaţionale pe care statul român şi le-a asumat şi a căror respectare este obligatorie, conform art. 11 şi art. 20 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 iulie 1998, aprobată prin Legea nr. 458 din 12 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 19 noiembrie 2003. Actul normativ criticat are 3 articole, cu următorul conţinut:

–Art. 1: "Clădirile, împreună cu terenul aferent, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, care au aparţinut comunităţilor (organizaţii, culte religioase) cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România şi au fost trecute după anul 1940 în patrimoniul statului român prin măsuri de constrângere, confiscare, naţionalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora.";

–Art. 2: "(1) În scopul verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 1, se instituie, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, o comisie specială formată, pe baze paritare, din reprezentanţi ai Guvernului şi ai comunităţilor prevăzute în anexă.

(2)Comisia va stabili succesorii din cadrul comunităţilor care vor redobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate şi va avea sarcina de a întocmi, pe bază de acte doveditoare, documentaţia pentru fiecare imobil în parte. Transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexă va avea loc la data semnării protocolului redactat de comisie.

(3)Comisia prevăzută la acest articol este abilitată să examineze, cu respectarea aceleiaşi proceduri, cererile de restituire şi a altor imobile din această categorie, care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România. După identificarea acestor imobile, comisia va supune Guvernului propuneri corespunzătoare.";

–Art. 3: "Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile prevăzute la art. 1 se va realiza la data încheierii protocoalelor de predare-preluare între actualii deţinători ai imobilelor şi succesorii stabiliţi, menţionând concret drepturile actualilor deţinători."

Între cele 17 imobile prevăzute în anexa la ordonanţa de urgenţă se află, la poziţia 8, imobilul situat în Timişoara, str. Vlad de la Marina nr. 1, judeţul Timiş, cu indicarea următoarelor menţiuni: titular al dreptului de proprietate - Mujea Marcelini, prin act de cumpărare contestat; destinaţia iniţială - Casa "Makry" a Fundaţiei "Makry Stojkovici"; folosinţa actuală - Birouri şi magazine; temei juridic al trecerii imobilului în proprietatea statului - Nu există niciun act, s-a preluat abuziv, în anul 1968, cu titlu de succesiune vacantă; solicitant al restituirii - comunitatea sârbilor din România.

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44relative la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată şi ale art. 136 alin. (5) care prevăd inviolabilitatea proprietăţii private.

Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 aprilie 2000, Curtea a admis, în parte, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte restituirea către comunitatea maghiară din România a imobilului aflat în proprietatea Societăţii Comerciale "TIM PRESS" - S.A., prevăzut la poziţia 11 din anexa ce face parte din ordonanţa de urgenţă. Pentru a pronunţa soluţia de admitere, Curtea a reţinut următoarele:

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 Guvernul a dispus restituirea către foştii proprietari - diferite comunităţi ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România - a imobilelor prevăzute în anexa ce face parte integrantă din ordonanţa de urgenţă. Cele mai multe dintre imobilele prevăzute la cele 17 poziţii din anexa la ordonanţa de urgenţă aparţineau, conform precizărilor pe care aceasta le cuprinde, statului sau unor autorităţi publice centrale sau locale. În decizia menţionată, Curtea a reţinut că imobilul prevăzut la poziţia 11 din anexa ce face parte din ordonanţa de urgenţă "constituie proprietatea privată (...) şi beneficiază de protecţia proprietăţii private, instituită prin art. 41 alin. (1) şi (2), precum şi prin art. 135 alin. (6) din Constituţie."

De aceea, Guvernul nu poate să dispună prin ordonanţă de urgenţă de acest bun care nu se mai află în proprietatea statului.

Curtea a reţinut totodată că, în conformitate cu regimul constituţional al dreptului de proprietate, naţionalizarea este inadmisibilă. Trecerea silită în proprietatea statului a unor bunuri proprietate privată se poate realiza prin expropriere, în condiţiile prevăzute la art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie, sau prin confiscare, în cazul bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, în condiţiile prevăzute la alin. (9) al aceluiaşi articol. "Aceste dispoziţii constituţionale constituie garanţii ale dreptului de proprietate privată, care nu pot fi eludate prin procedeul utilizării ordonanţei de urgenţă, chiar dacă, aşa cum este evident, nu se poate pune în discuţie dreptul comunităţii maghiare din România la repararea nedreptăţii care i s-a făcut prin trecerea abuzivă în proprietatea statului, în timpul regimului comunist, a imobilului în litigiu."

Totodată, Curtea a statuat că, deşi în art. 3 al ordonanţei de urgenţă se prevede că "Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile prevăzute la art. 1 se va realiza la data încheierii protocoalelor de predare-preluare între actualii deţinători ai imobilelor şi succesorii stabiliţi, menţionând concret drepturile actualilor deţinători", ceea ce ar putea sugera şi o eventuală despăgubire, aceasta nu este de natură să modifice concluzia referitoare la neconstituţionalitatea ordonanţei de urgenţă cu privire la restituirea imobilului în cauză, întrucât, astfel cum prevede art. 44 alin. (3) din Constituţie, "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire". În concluzie, Curtea a stabilit că aceste cerinţe constituţionale nu au fost realizate în cauză, întrucât despăgubirile, presupunând că ar fi fost în intenţia emitentului ordonanţei de urgenţă de a le plăti şi că ar fi fost acceptate de proprietarul actual al bunului, nu au fost acordate în prealabil conform art. 44 alin. (3) din Constituţie.

Soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, de vreme ce imobilul situat în Timişoara, str. Vlad de la Marina nr. 1, judeţul Timiş, aparţinând Societăţii Comerciale Indus - S.R.L. din Timişoara ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între această societate şi vânzător, constituie proprietate privată şi beneficiază de protecţie, conform art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie.

Pe de altă parte, într-un stat de drept, conform art. 1 alin. (3) din Constituţie, repararea unui act injust nu se poate realiza decât prin recurgerea la procedee legale, care să nu contravină dispoziţiilor constituţionale şi obligaţiilor ce decurg din tratatele şi documentele internaţionale pe care statul român şi le-a asumat şi a căror respectare este obligatorie, conform dispoziţiilor art. 11 şi art. 20 din Constituţie. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Raicu contra României, 2006, şi Pincova şi Pinc contra Republicii Cehe, 2003), care a statuat ca "persoanele care şi-au dobândit bunurile de bună-credinţă să nu fie aduse în situaţia de a suporta ponderea responsabilităţii statului care a confiscat în trecut aceste bunuri".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite, în parte, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială Indus - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 14.182/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă, şi constată că prevederile referitoare la imobilul situat în Timişoara, str. Vlad de la Marina nr. 1, judeţul Timiş, aflat în proprietatea autorului excepţiei, prevăzut la poziţia 8 din anexa care face parte din ordonanţa de urgenţă, sunt neconstituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu