(1)Asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială se referă la ansamblul procedurilor de cooperare între autorităţile judiciare române şi străine în vederea soluţionării unui litigiu, pe tot parcursul desfăşurării acestuia.
(2)Autorităţile române abilitate cu aplicarea prezentei legi sunt Ministerul Justiţiei şi instanţele judecătoreşti.
(3)Dispoziţiile prezentei legi reglementează condiţiile în care se soluţionează cererile de asistenţă judiciară internaţională având ca obiect:
a)comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate;
b)obţinerea de probe prin comisii rogatorii internaţionale;
c)transmiterea/obţinerea de informaţii asupra dreptului străin.
(1)Cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie civilă şi comercială formulate în domeniile reglementate de art. 1 alin. (3) se soluţionează potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi ale dreptului intern în materie.
(2)Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor dreptului Uniunii Europene, convenţiilor bilaterale sau multilaterale la care România este parte, completând situaţiile nereglementate de acestea.
(3)Pentru statele cu care România nu are legături convenţionale, asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială poate fi acordată în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii; existenţa reciprocităţii de fapt se dovedeşte potrivit prevederilor art. 2.561 alin. (2) din Codul civil.
(1)Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunoştinţa destinatarilor: părţi, martori sau participanţi într-un proces civil ori comercial în statul solicitant.
(2)Actele judiciare sunt cele care se emit în cadrul unui proces civil sau comercial şi a căror comunicare are loc potrivit legii, din dispoziţia instanţei, precum: citaţii, cereri de chemare în judecată, hotărâri, cereri privind exercitarea căilor de atac şi alte asemenea comunicări.
(3)Actele extrajudiciare sunt cele emise de notari publici sau executori judecătoreşti şi pot fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial.
Autorităţile competente române vor da curs cererilor autorităţilor străine, primite prin intermediul Ministerului Justiţiei, de a comunica acte de stare civilă române, precum şi copii certificate de pe hotărârile pronunţate în materie de stare civilă, dacă aceste documente se referă la cetăţeni ai statului solicitant.
(1)Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală prin intermediul căreia autorităţile române solicitante efectuează comunicarea de acte în străinătate. După caz, autorităţile române solicitante sunt instanţele judecătoreşti, respectiv notarii publici, executorii judecătoreşti, precum şi alte autorităţi care au, potrivit legii, atribuţii în comunicarea actelor.
(2)După primirea cererii de asistenţă judiciară având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare şi a documentelor anexate acesteia de la autoritatea română solicitantă, Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internaţională şi, după caz, le transmite, în funcţie de existenţa şi prevederile unei convenţii internaţionale:
a)autorităţii centrale din statul solicitat; sau b) misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe; sau c) prin poştă, direct destinatarului actului.
(1)Controlul de regularitate internaţională constă în verificarea conformităţii cererii de asistenţă judiciară internaţională şi a actelor anexate acesteia cu dispoziţiile convenţiilor, tratatelor bilaterale sau multilaterale aplicabile, inclusiv cu declaraţiile formulate de România în baza dispoziţiilor unor convenţii multilaterale.
(2)Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internaţională prevăzut la alin. (1), pentru a verifica dacă:
a)între România şi statul solicitat există norme convenţionale ori reciprocitate în domeniul asistenţei judiciare internaţionale şi dacă acestea sunt invocate ca temei legal al cererii;
b)la cererea de asistenţă judiciară internaţională, completată pe formularul corespunzător, sunt anexate actele ce urmează a fi comunicate în străinătate; actele judiciare ce urmează a fi comunicate destinatarului din străinătate, în funcţie de emitent, trebuie să fie semnate sau, după caz, să aibă semnătura şi parafa instanţei;
c)actele anexate cererii sunt însoţite de traduceri, conform prevederilor art. 8. (3) În cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor de regularitate internaţională prevăzute la alin. (2), Ministerul Justiţiei restituie, motivat, cererea şi actele anexate acesteia.
(1)Cererea de asistenţă judiciară internaţională referitoare la comunicarea de acte va cuprinde:
a)denumirea autorităţii solicitante;
b)numele şi calitatea părţilor;
c)natura actului de transmis;
d)adresa destinatarului;
e)indicarea tuturor documentelor-anexă la actul ce se transmite;
f)indicarea termenului fixat de autoritatea solicitantă.
(2)Cererea va fi însoţită de actul care urmează a fi comunicat, în dublu exemplar.
(3)La cerere se va anexa şi formularul de dovadă a comunicării, care va cuprinde următoarele menţiuni:
a)denumirea autorităţii solicitante;
b)actele transmise în vederea comunicării;
c)numele şi domiciliul destinatarului;
d)denumirea autorităţii judiciare solicitate;
e)numele şi calitatea persoanei care a primit actele (destinatar, soţ, rudă - pentru persoanele fizice, sau funcţia - pentru persoanele juridice);
f)semnătura destinatarului (cu aplicarea ştampilei, pentru persoanele juridice);
g)data comunicării actelor;
h)motivele necomunicării (refuzul destinatarului, adresa schimbată etc.);
i)semnătura agentului de procedură şi ştampila autorităţii judiciare solicitate.
(4)Cererea şi documentele-anexă sunt scutite de orice supralegalizare sau altă formalitate analoagă.
Dacă prin convenţii internaţionale nu se prevede altfel, cererea şi documentele-anexă vor fi traduse în limba statului solicitat, astfel:
a)cererea de asistenţă judiciară internaţională - prin grija Ministerului Justiţiei;
b)documentele anexate cererii - prin grija autorităţii solicitante române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în care părţilor li s-a aprobat ajutorul public judiciar de către instanţa română sub forma suportării cheltuielilor de traducere;
c)formularul de dovadă a comunicării va avea titlul şi menţiunile tipărite în limbile franceză, engleză şi germană, prin grija Ministerului Justiţiei.
(1)Autoritatea solicitantă română urmăreşte stadiul de soluţionare al cererii de asistenţă judiciară internaţională având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare unei persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reşedinţa sau sediul în străinătate.
(2)În situaţia în care autoritatea solicitantă nu primeşte rezultatul cererii de asistenţă judiciară internaţională înaintea termenului indicat în cerere, aceasta poate solicita Ministerului Justiţiei, în calitate de autoritate centrală, să întreprindă demersuri pe lângă autoritatea solicitată străină în vederea deblocării soluţionării cererii de asistenţă judiciară internaţională.
(3)Ministerul Justiţiei va întreprinde demersurile necesare în vederea deblocării cererii de asistenţă judiciară numai la solicitarea expresă a autorităţii române solicitante.
(1)Dovada comunicării de acte în străinătate se face astfel:
a)la comunicarea prin poştă, direct destinatarului actului - cu dovada de primire a scrisorii recomandate ce conţine citaţia şi documentele-anexă;
b)la comunicarea prin intermediul autorităţii centrale competente a statului solicitat ori al misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat - cu formularul prevăzut la art. 7 alin. (3) sau cu formularul propriu al autorităţii solicitate, după caz.
(2)În cazul în care destinatarul nu locuieşte la adresa indicată de reclamant, după primirea din străinătate a documentelor ce atestă această situaţie, autoritatea judiciară română va proceda conform normelor relevante din Codul de procedură civilă, dacă prin convenţii sau tratate internaţionale la care România este parte nu se prevede altfel.Secţiunea a 3-a Comunicarea de acte din străinătate
(1)Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală desemnată să primească cererile de asistenţă judiciară formulate de autorităţi străine având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare unor persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reşedinţa sau, după caz, cu sediul în România.
(2)Ministerul Justiţiei va trimite cererea de asistenţă judiciară şi documentele anexate acesteia judecătoriei în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi are reşedinţa ori sediul destinatarul.
(3)În funcţie de calea pe care au fost primite cererile - direct de la autorităţi judiciare străine ori prin intermediul misiunilor diplomatice sau consulare -, actul probator al îndeplinirii comunicării va fi transmis de Ministerul Justiţiei pe aceeaşi cale.
(1)Judecătoria română solicitată va lua de îndată măsurile necesare în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor conform normelor din Codul de procedură civilă, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.
(2)Dovada comunicării se va face prin completarea formularului trimis de autoritatea judiciară solicitantă sau, în lipsa acestuia, prin completarea formularului prevăzut la art. 7 alin. (3).
(1)Cererea de comunicare de acte poate fi refuzată de către instanţele judecătoreşti numai în cazul în care se apreciază că executarea acesteia ar aduce atingere suveranităţii sau siguranţei naţionale.
(2)În caz de refuz, autoritatea judiciară solicitantă va fi informată fără întârziere, în scris, cu prezentarea motivelor refuzului.
(1)Documentele ce se cer a fi comunicate unei persoane fizice sau juridice române sunt însoţite de o traducere în limba română.
(2)În cazul în care documentele nu sunt traduse, destinatarul poate refuza primirea acestora, cerând ca traducerea să fie efectuată pe cheltuiala autorităţii judiciare solicitante.
(1)Îndeplinirea procedurii de comunicare de acte din străinătate nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate în acest scop, în condiţii de reciprocitate.
(2)În cazul în care autorităţile judiciare străine au cerut comunicarea într-o formă specială, care nu contravine legislaţiei române, se va putea cere rambursarea cheltuielilor ocazionate de procedura respectivă.
(1)Comisia rogatorie internaţională în materie civilă sau comercială este actul prin care o autoritate judiciară dintr-un stat mandatează o autoritate judiciară din alt stat să îndeplinească, în locul şi în numele său, un act judiciar într-un caz determinat.
(2)Misiunile diplomatice sau consulare pot efectua comisii rogatorii conform cerinţelor statului unde acestea urmează a fi realizate.
(3)Comisia rogatorie poate fi solicitată pentru a permite părţilor să obţină probe care sunt destinate unei proceduri în curs sau viitoare.
Prin comisie rogatorie se poate solicita administrarea unor probe precum: audierea de martori, interogatoriul unei părţi, obţinerea de documente sau informaţii, efectuarea de expertize, realizarea unor anchete sociale, necesare pentru soluţionarea unui caz determinat.
(1)La cererea părţilor sau din oficiu, autorităţile judiciare române pot să solicite efectuarea unei comisii rogatorii în străinătate.
(2)Autorităţile judiciare române trimit cererea de comisie rogatorie Ministerului Justiţiei.
(1)Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală competentă să transmită în străinătate cererile de comisie rogatorie formulate de instanţele judecătoreşti române.
(2)După primirea cererii de comisie rogatorie, Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internaţională şi transmite cererea de comisie rogatorie, după caz, în funcţie de existenţa şi prevederile unei convenţii internaţionale:
a)autorităţii centrale competente din statul solicitat; sau b) misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.
(3)Dispoziţiile art. 6 referitoare la controlul de regularitate judiciară internaţională, precum şi cele ale art. 9 privind măsurile de deblocare a cererii de asistenţă judiciară internaţională se aplică, în mod corespunzător, şi cererilor de comisie rogatorie formulate de instanţele judecătoreşti române.
(4)La cererea instanţelor judecătoreşti române, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României în străinătate pot să efectueze comisii rogatorii pentru persoane care au cetăţenia română; aceste persoane pot fi asistate, la cerere, de un apărător.
(1)Cererea de comisie rogatorie conţine următoarele menţiuni:
a)autoritatea solicitantă;
b)autoritatea solicitată;
c)identitatea şi adresa părţilor;
d)obiectul cauzei, cu un scurt rezumat al faptelor;
e)obiectul comisiei rogatorii;
f)numele şi adresa persoanelor care urmează a fi audiate prin comisie rogatorie;
g)întrebările care urmează a fi puse sau faptele în legătură cu care vor fi puse întrebări;
h)documentele de examinat;
i)precizarea împrejurării dacă depoziţia se ia sub jurământ sau numai prin afirmaţii;
j)alte solicitări speciale.
(2)Nu este necesară nicio supralegalizare sau altă formalitate analoagă.
(1)Cererea de comisie rogatorie este redactată în limba română de către instanţa judecătorească solicitantă.
(2)Traducerea oficială a cererii de comisie rogatorie şi a actelor judiciare anexate acesteia în limba autorităţii statului solicitat se asigură de către Ministerul Justiţiei.
(3)Traducerea răspunsului la cererea de comisie rogatorie se efectuează, prin grija Ministerului Justiţiei, de către un traducător autorizat.
(1)Cu ocazia transmiterii cererii de comisie rogatorie în străinătate, se va solicita comunicarea datei şi a locului stabilite pentru efectuarea acesteia.
(2)Cu acordul autorităţii judiciare solicitate şi cu avizul Ministerului Justiţiei, judecătorii români pot asista la efectuarea comisiilor rogatorii.
(1)Odată îndeplinită, comisia rogatorie este primită de Ministerul Justiţiei, care o va transmite instanţei judecătoreşti solicitante.
(2)Comisia rogatorie devine probă la dosarul cauzei pentru care a fost solicitată, având aceeaşi valoare ca şi când actul judiciar respectiv ar fi fost îndeplinit de către instanţa judecătorească română competentă.Secţiunea a 3-a Comisii rogatorii primite din străinătate
(1)Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală competentă să primească cererile de comisii rogatorii prezentate de autorităţile judiciare din străinătate.
(2)Ministerul Justiţiei transmite cererile de comisii rogatorii judecătoriei în a cărei rază teritorială urmează a se efectua actul judiciar solicitat.
(3)Documentele prin care se constată îndeplinirea comisiei rogatorii se transmit Ministerului Justiţiei, care le va transmite, pe aceeaşi cale, autorităţii solicitante.
(1)Autoritatea judiciară solicitată execută comisia rogatorie conform regulilor de procedură din legea română; totuşi se va lua în considerare, la cererea autorităţii judiciare solicitante, folosirea unei proceduri speciale, cu condiţia ca aceasta să nu contravină legislaţiei române.
(2)Dacă comisia rogatorie este transmisă unei autorităţi judiciare necompetente, aceasta o trimite, din oficiu, autorităţii competente, notificând Ministerului Justiţiei această împrejurare.
(3)Instanţa română va informa autoritatea judiciară solicitantă asupra datei şi locului efectuării comisiei rogatorii, putând permite, la cerere, participarea magistraţilor străini.
(1)Comisia rogatorie poate fi refuzată în cazul în care:
a)executarea acesteia nu intră în sfera de competenţă a puterii judecătoreşti;
b)executarea acesteia este de natură să aducă atingere suveranităţii sau siguranţei naţionale.
(2)Comisia rogatorie nu va putea fi executată atunci când persoana care urmează a fi audiată nu poate depune mărturie datorită unor interdicţii existente în legislaţia română sau când documentele ce urmează a fi transmise ori expertizate nu pot fi circulate.
(3)În cazul în care comisia rogatorie nu poate fi executată, în tot sau în parte, autoritatea solicitantă va fi informată neîntârziat, prezentându-i-se şi motivele neexecutării.
Sub rezerva reciprocităţii, îndeplinirea comisiei rogatorii nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate, cu excepţia celor determinate de:
a)traducerea cererii şi a documentelor-anexă, atunci când nu au fost primite traduse în limba română sau în limba franceză ori engleză;
b)folosirea interpreţilor;
c)folosirea experţilor.
(1)Misiunile diplomatice sau consulare de pe teritoriul României pot efectua comisii rogatorii solicitate de autorităţile statului pe care îl reprezintă numai pentru cetăţenii lor şi numai cu autorizarea prealabilă a Ministerului Afacerilor Externe, care va solicita şi avizul Ministerului Justiţiei din România.
(2)Când un agent diplomatic sau funcţionar consular este autorizat să treacă la executarea unei comisii rogatorii, acesta va proceda conform regulilor de procedură ale autorităţii competente din statul solicitant, cu condiţia ca acestea să nu fie interzise de legislaţia română.
(3)Cetăţenii străini care vor fi audiaţi la misiunile diplomatice sau consulare vor putea fi asistaţi de un apărător, la cererea părţii interesate.
(1)Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală care transmite ministerelor de justiţie din alte state, la cererea acestora, informaţii privind dreptul intern în materie civilă şi comercială, precum şi în domeniul procedurii civile şi comerciale şi al organizării judiciare, pentru cazuri judiciare determinate.
(2)Totodată Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală care solicită ministerelor de justiţie din alte state informaţii de felul celor menţionate la alin. (1), la cererea instanţelor judecătoreşti române, pentru cazuri judiciare determinate.
(1)Cererea de informaţii asupra dreptului străin emană numai de la o autoritate judiciară şi cuprinde:
a)denumirea autorităţii judiciare de la care emană;
b)natura şi stadiul procesului;
c)problemele cu privire la care se cer informaţii din dreptul unui alt stat, făcându-se o scurtă expunere a contextului în care acestea sunt necesare.
(2)La cerere vor putea fi anexate şi unele documente de natură a clarifica înţelesul cererii.
(3)Când cererea nu este formulată de o autoritate judiciară, ci de părţile în litigiu, ea va fi însoţită de o încheiere de admitere a acesteia.
(4)Cererea de informaţii juridice, precum şi răspunsul primit din partea statului solicitat vor fi traduse de instanţă sau de părţi, după caz.
(1)Atunci când primeşte din străinătate o cerere de informaţii asupra dreptului român, Ministerul Justiţiei formulează răspunsul sau o transmite unui alt organ competent să ofere răspunsurile adecvate.
(2)Răspunsul, formulat în mod obiectiv şi imparţial, va putea fi însoţit de documente complementare, cum ar fi extrase din texte de lege sau din lucrări de doctrină.
(3)Ministerul Justiţiei va putea refuza să dea curs cererii de informaţii asupra dreptului român atunci când apreciază că interesele statului român sunt afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii sau că răspunsul ar fi de natură să aducă atingere suveranităţii ori securităţii sale.
(4)Răspunsul la o cerere de informaţii asupra dreptului român se va transmite cât mai curând posibil, ţinându-se seama de termenul menţionat de autoritatea străină solicitantă.
(5)În cazul în care elaborarea răspunsului necesită un timp mai îndelungat, Ministerul Justiţiei va informa autoritatea solicitantă.
(1)În aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială ("notificarea sau comunicarea actelor") şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1.348/2000*1) al Consiliului, procedura de comunicare a actelor judiciare şi extrajudiciare se efectuează după cum urmează:
a)instanţele române comunică actele judiciare şi extrajudiciare direct către autorităţile primitoare sau, după caz, destinatarilor din statele membre ale Uniunii Europene, cu transmiterea unei copii a cererii de comunicare sau, după caz, a unei adrese de informare Ministerului Justiţiei, pentru evidenţă;
b)notarii, executorii judecătoreşti şi alte autorităţi, în competenţa cărora intră comunicarea de acte în străinătate, efectuează transmiterea cererilor prin intermediul judecătoriilor în a căror circumscripţie îşi au sediul profesional, dispoziţiile lit. a) fiind aplicabile în mod corespunzător;
c)autoritatea română primitoare a cererii de comunicare de acte judiciare şi extrajudiciare din statele membre ale Uniunii Europene este judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul destinatarul. La restituirea actelor, judecătoria informează Ministerul Justiţiei sau transmite o copie a formularelor întocmite, pentru evidenţă.
(2)Costurile privind comunicările actelor prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui funcţionar judiciar sau al unei alte persoane competente, desemnată ca autoritate primitoare în anumite state membre ale Uniunii Europene, se suportă de partea interesată, prin grija instanţei, în afară de cazurile în care părţii interesate i s-a aprobat de către instanţă ajutorul public judiciar.
(3)Cheltuielile de transmitere prin poşta normală sau rapidă, fax sau alte mijloace moderne sunt suportate de instanţă.
(1)În aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.206/2001 din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială*), cu modificările ulterioare, cererile de obţinere a probelor prin comisie rogatorie internaţională se efectuează după cum urmează:
a)instanţele române transmit cererile direct către instanţele solicitate competente din statele membre ale Uniunii Europene, iar o copie a cererii de obţinere de probe se transmite Ministerului Justiţiei, pentru evidenţă;
b)de către judecătoria în a cărei circumscripţie urmează a se obţine proba solicitată din statele membre ale Uniunii Europene. La restituirea actelor, judecătoria trimite o copie Ministerului Justiţiei, pentru evidenţă.
(2)Cererea de obţinere de probe şi actele judiciare anexate acesteia sunt traduse în limba statului solicitat sau în limba pe care statul a declarat că o acceptă, de către instanţa rogantă.
(3)Cheltuielile de transmitere prin poştă, fax sau alte mijloace moderne sunt suportate de instanţă.
În aplicarea dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. a) şi b) şi ale art. 33 alin. (1) lit. a), pentru a obţine informaţii privind limba folosită pentru completarea formularelor, precum şi limba folosită pentru traducerea actelor anexate acestora, acceptate şi notificate Comisiei Europene de către statele membre ale Uniunii Europene, autorităţile române competente accesează pagina specializată de internet a Comisiei Europene şi consultă punctele de contact ale Reţelei Judiciare Europene în materie civilă şi comercială.
(1)Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală română desemnată în temeiul art. 3 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 1.393/2007 şi al art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.206/2001, cu modificările ulterioare.
(2)Ministerul Justiţiei efectuează comunicările în legătură cu informaţiile care sunt necesare în temeiul art. 23 din Regulamentul (CE) nr. 1.393/2007, precum şi al art. 22 din Regulamentul (CE) nr. 1.206/2001.
(3)În temeiul art. 3 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1.206/2001, Ministerul Justiţiei îndeplineşte atribuţiile referitoare la luarea unei decizii privind cererile formulate în baza art. 17 din acelaşi regulament.
(1)Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Actele de asistenţă judiciară internaţională îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile.
(3)Actele de procedură începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi finalizate conform dispoziţiilor în vigoare la data respectivă.
Ministerul Justiţiei va elabora, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, metodologia de aplicare a prevederilor acesteia*), cu excepţia dispoziţiilor referitoare la legislaţia comunitară.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 4 iun. 2015 și 19 iul. 2024.
Deschide forma actuală