Decizie nr. 153 din 17 martie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Lion King" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 5.016/2004 al Judecătoriei Iaşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public arată că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, fiind raportate la aceleaşi dispoziţii ale Legii fundamentale, cu o motivare similară, aşa încât se impun păstrarea jurisprudenţei anterioare a Curţii Constituţionale şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 1 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 5.016/2004, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Lion King" - S.R.L. din Iaşi într-o cauză având ca obiect o cerere de ordonanţă preşedinţială.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textele de lege criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1), (2) şi (3), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24, art. 41^1 [devenit art. 45], art. 49 alin. (1) [devenit art. 53 alin. (1)], art. 54 [devenit art. 57] şi art. 123 alin. (1) şi (1^1) [devenit art. 124 alin. (1) şi (2)] din Constituţie, pentru următoarele motive: modalitatea de judecare a cauzei stabilită la alin. 3 al art. 581 din Codul de procedură civilă, respectiv soluţionarea cererii fără citarea părţilor, "creează posibilitatea discriminării între justiţiabili", încălcând totodată şi dispoziţiile alin. (1) al art. 53 din Constituţie, potrivit cărora restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi este permisă doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute în Legea fundamentală, şi contravine, de asemenea, principiului exercitării drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă, consacrat de prevederile art. 57 din Legea fundamentală; alin. 4 al art. 581 din Codul de procedură civilă încalcă, de asemenea, principiile şi normele constituţionale invocate mai sus, deoarece, "în urma unei judecăţi sumare şi chiar în lipsa oricărei poziţii exprimate de partea care cade în pretenţii, se poate proceda la o executare fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen"; textele de lege criticate încalcă principiul liberului acces la justiţie şi dreptul la apărare al părţii care nu a fost citată pentru termenul la care se soluţionează cererea de ordonanţă preşedinţială; posibilitatea evacuării autorului excepţiei ca urmare a admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială, judecată cu respectarea procedurii prevăzute de textele de lege criticate, încalcă dispoziţiile art. 45 din Constituţie referitoare la libertatea economică; sunt încălcate, de asemenea, dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi", deoarece "partea chemată în judecată nu îşi poate formula apărările, iar executarea ce urmează unei astfel de judecăţi este de urgenţă, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen".

Judecătoria Iaşi a apreciat, printr-o încheiere anterioară celei de sesizare a Curţii cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, "deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii, au putere pentru viitor şi produc efecte erga omnes", aşa încât excepţia invocată, fiind anterior soluţionată prin decizii definitive ale Curţii, nu îndeplineşte cerinţele legale pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional. Ca atare, instanţa de judecată a respins excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Împotriva acestei soluţii partea Societatea Comercială "Lion King" - S.R.L. a declarat recurs, care a fost admis prin decizia instanţei superioare.

Aşadar, instanţa superioară celei de fond a constatat admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Iaşi, care a pronunţat o nouă încheiere prin care a dispus suspendarea judecării cauzei şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, fără a-şi exprima opinia asupra acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât ordonanţa preşedinţială reprezintă o procedură specială a cărei reglementare nu aduce atingere textelor constituţionale invocate de autorul excepţiei şi care este în concordanţă cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Derogarea de la regula citării părţilor ori de la posibilitatea ca executarea ordonanţei preşedinţiale să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen se justifică prin trăsăturile acesteia: urgenţa, lipsa puterii de lucru judecat şi caracterul vremelnic al măsurilor dispuse prin ordonanţă. În aceste condiţii, legea procesuală civilă consacră o soluţie firească, în deplin acord cu principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, precum şi cu necesitatea respectării drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, a înfăptuirii justiţiei în spirit de imparţialitate şi dreptate.

"Normele cuprinse în textul de lege criticat sunt aplicabile tuturor cauzelor de acest fel, precum şi tuturor părţilor din aceste cauze, în egală măsură", aşa încât prin acestea nu se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi consacrat de dispoziţiile art. 16 din Constituţie. În sprijinul acestor argumente este indicată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996 şi Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000.

Avocatul Poporului consideră că sesizarea Curţii Constituţionale nu este legală, întrucât din actul de sesizare a Curţii Constituţionale lipsesc atât textele din Constituţie în raport de care urmează să fie verificată constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate de autorul excepţiei, cât şi opinia instanţei de judecată cu privire la excepţia invocată, aceasta fiind o condiţie de valabilitate a sesizării. Prin urmare, sunt nesocotite dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, precum şi cele ale art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, dispoziţii imperative ce reprezintă voinţa legiuitorului de a acorda instanţei de judecată rolul de filtru de acces la instanţa de contencios constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 581 alin. 3 (modificate prin art. I pct. 213 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000) şi alin. 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

–Art. 581 alin. 3 şi 4: "Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1), (2) şi (3), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24, art. 41^1 [devenit art. 45], art. 49 alin. (1) [devenit art. 53 alin. (1)], art. 54 [devenit art. 57] şi art. 123 alin. (1) şi (1^1) [devenit art. 124 alin. (1) şi (2)] din Constituţie, care au următorul conţinut:

–Art. 16 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.

(3)Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.";

–Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

–Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2)în tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

–Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";

–Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";

–Art. 57: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.";

–Art. 124 alin. (1) şi (2): "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2)Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi."

Examinând excepţia, Curtea constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar soluţia adoptată în mod constant în deciziile anterioare a fost aceea a respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 281 din 29 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 13 decembrie 2002, Curtea a statuat că "Dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă instituie o procedură specială, potrivit căreia instanţa de judecată poate dispune, prin ordonanţă preşedinţială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca atare, Curtea nu poate reţine contrarietatea dintre aceste dispoziţii şi cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de persoane aprioric determinate, ci oricărei persoane aflate în situaţiile menţionate în ipoteza normei, neavând caracter discriminatoriu, egalitatea de tratament justificându-se doar când subiectele de drepturi se găsesc în situaţii similiare, situaţiile diferite impunând soluţii legislative diferite.

Cu privire la critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea constată, de asemenea, că nici aceasta nu poate fi primită, întrucât prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţă preşedinţială (în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări)". Pe de altă parte, hotărârea definitivă şi irevocabilă privind drepturile părţilor se va da în cadrul procesului în care se judecă fondul litigiului, aşa cum a constatat Curtea prin Decizia nr. 173 din 15 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 11 mai 2004.

Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 24 din Constituţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 383 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, că "nici aceasta nu poate fi primită, întrucât prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului persoanei la apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectări a dreptului la apărare".

În ceea ce priveşte conformitatea textelor de lege criticate cu dispoziţiile art. 49 alin. (1) [devenit art. 53 alin. (1)], art. 54 [devenit art. 57] şi art. 123 alin. (1) [devenit art. 124 alin. (1)] din Constituţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 199 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, că "textele de lege criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale [...]. De asemenea, nu sunt incidente în speţă nici prevederile art. 54 din Legea fundamentală, care se referă la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, textele de lege criticate neavând ca obiect reglementarea şi exercitarea unor asemenea drepturi". Pe de altă parte, "invocarea de către autorul excepţiei a încălcării prevederilor art. 123 din Constituţie nu are nici o relevanţă, întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a ordonanţei preşedinţiale, nu este de natură să aducă atingere înfăptuirii în numele legii a justiţiei [...]" şi nici principiului unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

Curtea constată că susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia posibilitatea evacuării sale ca urmare a admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială, judecată cu respectarea procedurii prevăzute de textele de lege criticate, ar încălca dispoziţiile art. 45 din Constituţie referitor la libertatea economică, este lipsită de temei, textul constituţional de referinţă având cu totul alt obiect, motiv pentru care invocarea sa nu are relevanţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Lion King" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 5.016/2004 al Judecătoriei Iaşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu