Decizie nr. 331 din 18 aprilie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, excepţie ridicată de Societatea Comercială "DM Merari Impex" - S.R.L. din Bocşa în Dosarul nr. 4.167/2005 al Judecătoriei Reşiţa.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 90D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Panasia Impex" - S.R.L. din Bocşa în Dosarul nr. 4.172/2005 al Judecătoriei Reşiţa.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în acest din urmă dosar autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Curtea respinge cererea formulată, având în vedere că între momentul ridicării excepţiei şi cel al judecării acesteia autorul excepţiei a avut suficient timp pentru a-şi pregăti apărarea şi, eventual, pentru a-şi angaja un apărător.

Curtea, având în vedere că există o identitate de obiect între excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele de mai sus, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru o mai bună administrare a justiţiei, dispune conexarea Dosarului nr. 90D/2006 la Dosarul nr. 89D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 7 decembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 4.167/2005 şi nr. 4.172/2005 ale Judecătoriei Reşiţa, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, excepţii ridicate de Societatea Comercială "DM Merari Impex" - S.R.L. din Bocşa şi de Societatea Comercială "Panasia Impex" - S.R.L. din Bocşa în cadrul unor litigii având ca obiect soluţionarea acţiunii prin care se contestă legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii cu privire la plata taxei lunare pentru serviciul public de televiziune.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 41/1994 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi, ale art. 56 alin. (2) şi (3), ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), precum şi ale art. 136 alin. (5).

Autorul excepţiei apreciază că taxa prevăzută de lege reprezintă, de fapt, o pretinsă contravaloare a unor servicii care ar fi prestate de Societatea Română de Televiziune, fără însă ca beneficiarul să îşi exprime acceptul pentru prestaţia respectivă. Totodată, se consideră că nu poate fi considerată o aşezare justă a sarcinilor fiscale transformarea unor servicii ale unei societăţi în taxe impuse de statul care înfiinţează această societate şi căreia îi stabileşte ca sursă de finanţare contribuţii obligatorii ale unor persoane care nu şi-au manifestat intenţia sau acceptul de a deveni beneficiarii respectivelor servicii.

Autorul excepţiei consideră că, atât timp cât din patrimoniul unei societăţi se poate recupera o sumă de bani reprezentând servicii pentru care nu s-a făcut dovada că au fost prestate, se încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi şi ale art. 136 alin. (5).

Totodată, se arată că statul, indiferent de caracterul de interes naţional al vreunei societăţi prestatoare de servicii pe care o înfiinţează, nu are dreptul să intervină în relaţiile dintre societatea prestatoare a serviciilor şi pretinşii beneficiari, prin impunerea ca taxă a contravalorii acestor servicii, fără dovada contraprestaţiei, în caz contrar încălcându-se prevederile art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Judecătoria Reşiţa consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 26 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 533/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 15 decembrie 2003.

Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:

–Art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (3): "(1) Veniturile proprii ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune provin, după caz, din: [...]

b)taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune; [...] (3) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii."

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate, ale art. 56 alin. (2) şi (3) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale, ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia şi ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

În esenţă, autorul excepţiei apreciază că prevederile legale criticate, instituind obligativitatea plăţii unei taxe pentru serviciul public de radiodifuziune şi pentru serviciul public de televiziune, fără distincţie, în sarcina persoanelor juridice, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, încalcă art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 56 alin. (2) şi (3), art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie.

Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu o critică similară.

Astfel, prin Decizia nr. 159 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, Curtea, în esenţă, a reţinut că art. 40 din lege reglementează, pentru serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune, modul de constituire din venituri proprii a resurselor financiare care le asigură autonomia financiară, ca premisă a organizării lor autonome, şi nu este de natură a încălca art. 56 din Constituţie.

Prin aceeaşi decizie Curtea a stabilit că textul legal criticat prevede că plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toţi beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice, şi, în consecinţă, nu sunt încălcate prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie. Totodată, cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că textul art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu este incident în cauză.

În acelaşi sens Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2004.

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, excepţie ridicată de Societatea Comercială "DM Merari Impex" - S.R.L. din Bocşa în Dosarul nr. 4.167/2005 al Judecătoriei Reşiţa şi de Societatea Comercială "Panasia Impex" - S.R.L. din Bocşa în Dosarul nr. 4.172/2005 al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly