Decizie nr. 1.643 din 10 decembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială FMP Făget Moebel Produktion - S.R.L. din Făget în Dosarul nr. 624/832/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ridicate şi menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 624/832/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială FMP Făget Moebel Produktion - S.R.L. din Făget într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost menţinută poprirea înfiinţată de organul de executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază în esenţă că prin posibilitatea acordată de către legiuitor autorităţilor fiscale de a executa silit prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane, se încalcă principiile libertăţii economice şi comerciale. Executarea silită a creanţelor unui agent economic în cazul în care acesta nu şi-a achitat datoriile faţă de debitor reprezintă o restrângere a libertăţii sale economice.

Totodată, se mai arată că dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât, prin aplicarea lor, se ajunge la o prelungire nejustificată a procesului. În final, se consideră că art. 304^1 din Codul de procedură civilă încalcă art. 16 şi art. 24 din Constituţie, întrucât instituie în sarcina instanţelor judecătoreşti facultatea, şi nu obligaţia, de a cerceta pricina sub aspectul temeiniciei.

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii instanţei de judecată, îl constituie dispoziţiile art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, şi art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia critică numai alin. (1) al art. 149 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304^1 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, se va pronunţa asupra acestor din urmă texte, care au următorul cuprins:

–Art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003: "(1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente".

–Art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă: "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate: [...]

9.când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii."

–Art. 304^1 din Codul de procedură civilă: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele."

Autorul excepţiei susţine că textele legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

I. Dispoziţiile art. 149 alin. (1) din Codul de procedură fiscală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 875 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 30 iulie 2008, Curtea, în raport cu o critică similară de neconstituţionalitate, a statuat că "art. 45 din Constituţie consacră libertatea economică în sensul posibilităţii persoanelor de a accede la o activitate economică, de a-şi manifesta libera iniţiativă şi de a exercita liber aceste drepturi în condiţiile legii.

Astfel, dispoziţiile constituţionale fixează prin însuşi conţinutul lor cadrul libertăţii economice, care nu poate fi concepută în afara respectării dispoziţiilor legale şi a obligaţiilor ce izvorăsc din acestea.

Aşa fiind, executarea silită a creanţelor unui agent economic în cazul în care acesta nu şi-a achitat datoriile faţă de debitor nu poate fi privită ca o restrângere a libertăţii sale economice.

În cazul particular al textelor de lege criticate, se are în vedere situaţia specială a executării prin poprire a bunurilor ce se cuvin persoanelor care nu au achitat obligaţiile fiscale. Aşa cum deja s-a arătat, această măsură nu poate fi privită ca o restrângere a libertăţii economice, în măsura în care ea este generată nu doar de nerespectarea obligaţiilor legale, dar şi a celor constituţionale, care, în art. 56 alin. (1), consacră în mod expres obligaţia fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. În acelaşi timp, obligaţia statului de a proteja interesele naţionale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, justifică necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naţionale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să îşi îndeplinească obligaţiile sale faţă de cetăţeni şi agenţii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie.

Pentru aceste motive, apar ca perfect justificate şi constituţionale măsurile speciale adoptate, inclusiv prin textele de lege care constituie obiect al controlului de constituţionalitate, în vederea recuperării creanţelor fiscale".

II. Cu privire la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat în raport cu critici similare de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 909 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, Curtea a stabilit că dispoziţiile criticate "constituie norme de procedură ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora «Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege».

Soluţia legislativă adoptată de legiuitor nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate, reglementarea criticată constituind tocmai temeiul de drept al controlului judiciar exercitat pe calea recursului, fără a se încălca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei".

III. De asemenea, Curtea, prin mai multe decizii, a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă. Spre exemplu, prin Decizia nr. 1.004 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 7 noiembrie 2008, Curtea, constatând constituţionalitatea textului supus controlului său, a statuat că "recursul constituie în această ipoteză o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca şi în cazul apelului, instanţa de recurs judecă însăşi cauza, atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronunţată de prima instanţă, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile Constituţiei".

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 304 pct. 9 şi art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială FMP Făget Moebel Produktion - S.R.L. din Făget în Dosarul nr. 624/832/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly