Decizia nr. 470 din 27 octombrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17, ale art. 342 și ale art. 346 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Porsztner Sarolta Melinda în Dosarul nr. 3.883/111/2017/a1 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 195D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 din Codul de procedură penală, ca inadmisibilă, întrucât acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 și ale art. 346 din Codul de procedură penală, se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, făcându-se trimitere la jurisprudența constantă a Curții Constituționale, respectiv la deciziile nr. 181 și 186 din 21 martie 2017 și nr. 239 din 19 aprilie 2018.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea penală nr. 133/CPP din 14 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.883/111/2017/a1, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17, ale art. 342 și ale art. 346 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Porsztner Sarolta Melinda într-o cauză penală în care autoarea excepției de neconstituționalitate a fost trimisă în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, iar aceasta apreciază că a intervenit prescripția răspunderii sale penale.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se face trimitere la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 și se arată că, deși camera preliminară reprezintă o fază distinctă a procesului penal, fiind o creație a legiuitorului menită să satisfacă exigențele unei justiții moderne, în cadrul acesteia nu se poate dispune o soluție în ceea ce privește acțiunea penală atunci când se constată unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală. Astfel, se arată că dispozițiile legale criticate obligă judecătorul de cameră preliminară să facă abstracție de existența unei cauze care împiedică exercitarea acțiunii penale și să dispună începerea judecății, fapt ce produce consecințe nefavorabile inculpatului (cheltuieli de judecată suplimentare; este pus în situația de a alege între a recunoaște acuzațiile sau a le nega atunci când instanța de judecată pune în discuție dreptul inculpatului de a beneficia de procedura simplificată de judecată etc.), acesta fiind pus într-o situație procesuală atipică. Pentru aceste motive, se susține că prevederile art. 17, ale art. 342 și ale art. 346 din Codul de procedură penală contravin dispozițiilor constituționale și convenționale invocate în prezenta cauză.

6.Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 17, ale art. 342 și ale art. 346 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

Articolul 17

(1)În cursul urmăririi penale acțiunea penală se stinge prin clasare sau prin renunțare la urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege.

(2)În cursul judecății acțiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.

Articolul 342

Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Articolul 346

(1)Dacă nu s-au formulat cereri și excepții în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) și (3) și nici nu a ridicat din oficiu excepții, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății. Judecătorul de cameră preliminară se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.

(2)Dacă respinge cererile și excepțiile invocate ori ridicate din oficiu, în condițiile art. 345 alin. (1) și (2), prin aceeași încheiere judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății.

(3)Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a)rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății;

b)a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c)procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții.

(4)În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății.

(4^1)În cazurile prevăzute la alin. (3) lit. a) și c) și la alin. (4), judecătorul de cameră preliminară se pronunță prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului. Încheierea se comunică de îndată procurorului, părților și persoanei vătămate.

(4^2)În cazul prevăzut la alin. (3) lit. b), restituirea cauzei la procuror se dispune prin încheierea prevăzută la art. 345 alin. (2).

(5)Probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.

(6)Dacă apreciază că instanța sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 și 51, care se aplică în mod corespunzător.

(7)Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecății exercită funcția de judecată în cauză.

11.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu privire la dreptul la un proces echitabil.

12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, deși autoarea acesteia invocă, cu titlu general, cauzele care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, dintre acestea cea incidentă și pusă în discuție în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate este intervenirea prescripției răspunderii penale, prevăzută la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală.

13.Problema de neconstituționalitate astfel invocată a făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 520 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 22 ianuarie 2020, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată.

14.Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 342 și următoarele din același cod, ce reglementează procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară nu are posibilitatea de a pronunța o soluție de stingere a acțiunii penale, pentru vreunul dintre motivele prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, în speță, pentru intervenirea prescripției răspunderii penale. Pentru acest motiv, în ipoteza anterior arătată, judecătorul de cameră preliminară este obligat să recurgă la un artificiu procedural, mai exact la începerea judecății, pentru a putea constatata că, în privința anumitor fapte din cuprinsul rechizitoriului, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

15.În aceste condiții, Curtea a reținut că autorul excepției de neconstituționalitate critică omisiunea legislativă referitoare la inexistența unei soluții de încetare a procesului penal în cursul derulării procedurii de cameră preliminară, atunci când în cauza dedusă judecății intervine una dintre situațiile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Pentru aceste considerente, Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă.

16.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența anterior invocată, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17, ale art. 342 și ale art. 346 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Porsztner Sarolta Melinda în Dosarul nr. 3.883/111/2017/a1 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop