Acord
Acord din 8 mai 2009
între Guvernul României şi Guvernul Canadei pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor
- Emitent
- Act Internațional
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 808 din 26 noiembrie 2009
Textul actului · 19 articole
100%
între Guvernul României şi Guvernul Canadei pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor
Guvernul României şi Guvernul Canadei, denumite în cele ce urmează părţi contractante,
recunoscând că promovarea şi protejarea investiţiilor investitorilor unei părţi contractante pe teritoriul celeilalte părţi contractante vor fi favorabile stimulării iniţiativei în afaceri şi dezvoltării cooperării economice dintre ele,
au convenit cele ce urmează:
În sensul acestui acord:
a)informaţie confidenţială desemnează informaţia confidenţială de afaceri şi informaţia care este privilegiată sau protejată de divulgare în alt mod;
b)întreprindere desemnează:
(i)orice entitate constituită sau organizată în conformitate cu legea aplicabilă, indiferent dacă este cu scop profitabil sau nonprofitabil, proprietate particulară sau de stat, inclusiv orice corporaţie, trust, parteneriat, drept de proprietate exclusivă, societate mixtă sau altă asociaţie; şi
(îi) o sucursală a unei astfel de entităţi;
c)măsură existentă desemnează o măsură existentă la data la care acest acord intră în vigoare;
d)serviciu financiar înseamnă un serviciu de natură financiară, inclusiv asigurarea, şi un serviciu accesoriu sau auxiliar unui serviciu de natură financiară;
e)instituţie financiară desemnează orice intermediar financiar sau altă întreprindere care este autorizată să facă afaceri şi este reglementată ori condusă ca o instituţie financiară în conformitate cu legea părţii contractante pe teritoriul căreia este situată;
f)drepturi de proprietate intelectuală înseamnă dreptul de autor şi drepturile conexe, drepturi la mărci de comerţ, drepturi la brevete, drepturi la topografii de semiconductori cu circuite integrate, drepturi la secrete comerciale, drepturi ale amelioratorilor de soiuri de plante, drepturi la indicaţii geografice şi drepturi de desen industrial;
g)investiţie desemnează orice fel de activ deţinut sau controlat, direct ori indirect, printr-un investitor al unui stat terţ, de către un investitor al unei părţi contractante pe teritoriul celeilalte părţi contractante, în conformitate cu legile acesteia din urmă, şi include în special, dar nu exclusiv:
(i)drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile şi orice drepturi asociate, cum sunt ipoteci, drepturi de retenţie sau gajuri;
(îi) acţiuni, părţi sociale, obligaţiuni şi titluri de creanţă sau orice altă formă de participare la o societate, întreprindere de afaceri sau societate mixtă;
(iii)sume de bani, drepturi de creanţă şi drepturi privind prestaţii pe bază contractuală, având o valoare financiară;
(iv)fond comercial;
(v)drepturi de proprietate intelectuală;
(vi)drepturi, acordate prin lege sau prin contract, de a întreprinde orice activitate economică şi comercială, inclusiv orice drepturi de prospectare, cultivare, extracţie sau exploatare a resurselor naturale, dar nu desemnează bunuri imobiliare sau altele, corporale ori necorporale, care nu sunt dobândite în vederea sau utilizate cu scopul unui profit economic ori cu alte scopuri de afacere. Orice modificare în forma unei investiţii nu va afecta caracterul său de investiţie;
h)investitor înseamnă:
–în ceea ce priveşte România:
(i)orice persoană fizică care, în conformitate cu legislaţia română, este considerată a fi cetăţeanul său şi care nu posedă cetăţenia Canadei; sau
(îi) orice persoană juridică, incluzând orice societate comercială, corporaţie, asociaţie de afaceri sau altă organizaţie, care este constituită ori altfel organizată, în mod corespunzător, în conformitate cu legislaţia română şi care îşi are sediul, precum şi activităţile economice efective pe teritoriul României,
care efectuează o investiţie pe teritoriul Canadei; şi
–în ceea ce priveşte Canada:
(i)orice persoană fizică care posedă cetăţenia canadiană sau este rezidentă permanentă în Canada în conformitate cu legile sale; sau
(îi) orice întreprindere înregistrată sau constituită în mod corespunzător în conformitate cu legile aplicabile în Canada,
care face o investiţie pe teritoriul României;
i)măsură include orice lege, reglementare, procedură, cerinţă sau practică;
j)entitate publică desemnează o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părţi contractante ori a unei uniuni monetare al cărei membru este, sau al unei instituţii financiare deţinute ori controlate de către o parte contractantă;
k)venituri desemnează toate sumele produse de o investiţie şi include în special, dar nu exclusiv, profituri, dobânzi, câştiguri de capital, dividende, redevenţe, onorarii sau alte venituri curente, indiferent de forma în care sunt plătite veniturile;
l)întreprindere de stat înseamnă o întreprindere care este proprietate de stat sau care, prin participarea la capital, este controlată de guvern;
m)teritoriu desemnează:
–în ceea ce priveşte România, teritoriul României, inclusiv marea teritorială şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia internă şi cu dreptul internaţional, suveranitatea, drepturi suverane şi de jurisdicţie;
–în ceea ce priveşte Canada, teritoriul Canadei, precum şi acele zone maritime, inclusiv solul şi subsolul adiacente limitei exterioare a mării teritoriale, asupra cărora Canada exercită, conform dreptului internaţional, drepturi suverane în scopul explorării şi exploatării resurselor naturale ale acestor zone.
*1) Pentru o mai mare certitudine, tratamentul acordat de o parte contractantă conform alin. 3 lit. b) al acestui articol şi alin. 1 şi 2 ale art. III (Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional după înfiinţare) reprezintă, cu privire la un guvern subnaţional, tratamentul acordat în circumstanţe similare de către respectivul guvern subnaţional investitorilor şi investiţiilor investitorilor unui stat terţ. Tratamentul acordat de o parte contractantă conform alin. 3 lit. a) al acestui articol şi alin. 3 al art. III (Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional după înfiinţare) reprezintă, cu privire la un guvern subnaţional, tratamentul acordat în circumstanţe similare de către respectivul guvern subnaţional investitorilor şi investiţiilor investitorilor unei părţi contractante din care aceasta face parte.
1.Fiecare parte contractantă va încuraja crearea condiţiilor favorabile pentru investitorii celeilalte părţi contractante pentru efectuarea investiţiilor pe teritoriul său.
2.a) Fiecare parte contractantă va acorda investiţiilor sau veniturilor investitorilor celeilalte părţi contractante un tratament în conformitate cu dreptul internaţional cutumiar privind standardul minim de tratament al străinilor, inclusiv tratamentul just şi echitabil şi deplina protecţie şi securitate.
b)Noţiunile de tratament just şi echitabil şi deplina protecţie şi securitate prevăzute la lit. a) nu necesită un tratament suplimentar celui sau dincolo de acela care este cerut de dreptul internaţional cutumiar privind standardul minim de tratament al străinilor.
c)Determinarea faptului că a existat o încălcare a unei alte prevederi a acestui acord sau a unui acord internaţional separat nu stabileşte faptul că a existat o încălcare a acestui alineat.
3.Fiecare parte contractantă va permite înfiinţarea unei noi întreprinderi de afaceri sau dobândirea unei întreprinderi de afaceri existente ori a unei părţi dintr-o astfel de întreprindere de către investitori sau potenţiali investitori ai celeilalte părţi contractante pe o bază nu mai puţin favorabilă decât cea care permite, în situaţii asemănătoare, o astfel de înfiinţare ori dobândire de către:
a)investitorii sau potenţialii săi investitori interni; sau b) investitori sau potenţiali investitori ai unui stat terţ.
4.a) Hotărârile oricărei părţi contractante, potrivit măsurilor care nu sunt în contradicţie cu acest acord, de a permite sau nu o dobândire nu se vor supune prevederilor art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantă gazdă) sau XV (Diferende între părţile contractante) ale acestui acord.
b)Hotărârile oricărei părţi contractante de a nu permite înfiinţarea unei noi întreprinderi de afaceri sau dobândirea unei întreprinderi de afaceri existente ori a unei părţi dintr-o astfel de întreprindere de către investitori sau potenţiali investitori, în conformitate cu legile şi reglementările sale, nu se vor supune prevederilor art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantă gazdă) al acestui acord.
5.Părţile contractante recunosc că este neadecvată încurajarea investiţiilor prin relaxarea măsurilor interne privind sănătatea, siguranţa sau protecţia mediului. Pe cale de consecinţă, o parte contractantă nu va renunţa sau deroga în alt mod ori nu se va oferi să renunţe sau să deroge în alt mod la/de la astfel de măsuri ca o încurajare pentru înfiinţarea, dobândirea, extinderea sau reţinerea pe teritoriul său a investiţiei unui investitor. Dacă o parte contractantă consideră că cealaltă parte contractantă a oferit o astfel de încurajare, ea poate solicita consultări cu cealaltă parte contractantă, cele două părţi contractante urmând a se consulta în scopul evitării oricărei astfel de încurajări.
1.Fiecare parte contractantă va acorda investiţiilor sau veniturilor investitorilor celeilalte părţi contractante un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii asemănătoare, investiţiilor sau veniturilor investitorilor oricărui stat terţ.
2.Fiecare parte contractantă va acorda investitorilor celeilalte părţi contractante, cu privire la managementul, utilizarea, posesia sau înstrăinarea investiţiilor ori a veniturilor lor, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii asemănătoare, investitorilor unui stat terţ.
3.Fiecare parte contractantă va acorda investiţiilor sau veniturilor investitorilor celeilalte părţi contractante un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii asemănătoare, investiţiilor ori veniturilor propriilor investitori în ceea ce priveşte extinderea, managementul, administrarea, exploatarea şi vânzarea sau înstrăinarea investiţiilor.
1.Alin. 3 al art. II (Înfiinţarea, dobândirea şi protejarea investiţiei), art. III (Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional după înfiinţare) şi alin. 1 şi 2 ale art. V (Alte măsuri) nu se aplică:
a)(i) la orice măsuri existente neconforme, menţinute în cadrul teritoriului unei părţi contractante. În această privinţă şi pentru o siguranţă ulterioară, este recunoscut că persoanele fizice care nu au cetăţenia română, precum şi persoanele juridice care nu au naţionalitate română şi sediul în România pot dobândi în proprietate terenuri prin acte întocmite între vii, cu rezerva îndeplinirii condiţiilor prevăzute în Constituţie şi în legislaţia internă în vigoare a României; şi
(îi) la orice măsură menţinută sau adoptată după data intrării în vigoare a acestui acord, care, în momentul vânzării ori al altei înstrăinări a capitalurilor de stat sau a activelor dintr-o întreprindere de stat existentă ori o entitate guvernamentală existentă interzice sau impune restricţii referitoare la dreptul de proprietate asupra capitalurilor ori activelor sau impune condiţii privind naţionalitatea personalului de conducere ori a membrilor consiliului director;
b)la continuarea sau reluarea promptă a oricărei măsuri neconforme la care se face referire la lit. a);
c)la un amendament la orice măsură neconformă la care se face referire la lit. a), în măsura în care amendamentul nu diminuează cu aceste obligaţii conformitatea măsurii, în forma în care există imediat înainte de amendament;
d)la dreptul fiecărei părţi contractante de a face sau de a menţine excepţii în cadrul sectoarelor sau problemelor enumerate în anexa A la acest acord.
2.Prevederile referitoare la tratamentul naţional şi tratamentul naţiunii celei mai favorizate din acest acord nu se vor aplica avantajelor acordate de către o parte contractantă ca urmare a obligaţiilor de membru al unei uniuni vamale, economice sau monetare, pieţe comune ori zone de comerţ liber.
3.Părţile contractante înţeleg obligaţiile unei părţi contractante, în calitate de membru al unei uniuni vamale, economice sau monetare, pieţe comune ori zone de comerţ liber, de a include obligaţiile rezultate dintr-un acord internaţional sau dintr-o înţelegere pe bază de reciprocitate a respectivei uniuni vamale, economice sau monetare, pieţe comune sau zone de comerţ liber.
4.Alin. 3 lit. b) al art. II (Înfiinţarea, dobândirea şi protejarea investiţiei) şi alin. 1 şi 2 ale art. III (Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional după înfiinţare) nu se aplică tratamentului acordat de o parte contractantă potrivit oricărui acord bilateral sau multilateral, existent ori viitor, cu privire la:
a)aviaţie;
b)piscicultură;
c)probleme maritime, inclusiv operaţiuni de salvare a unei nave; sau d) servicii financiare.
1.a) O parte contractantă nu poate pretinde ca o întreprindere a acelei părţi contractante, care este o investiţie în baza acestui acord, să numească în funcţiile cele mai înalte de conducere persoane de o anumită naţionalitate.
b)O parte contractantă poate pretinde, în conformitate cu legile şi reglementările sale, ca o majoritate a consiliului director sau orice comitet al acestuia al unei întreprinderi care este o investiţie în baza acestui acord să fie de o anumită naţionalitate sau rezident pe teritoriul părţii contractante, cu condiţia ca această cerinţă să nu împiedice în mod substanţial capacitatea investitorului de a exercita controlul asupra investiţiei sale.
2.Nicio parte contractantă nu poate impune vreuna dintre următoarele condiţii în legătură cu permisiunea de înfiinţare sau de dobândire a unei investiţii ori nu poate aplica vreuna dintre următoarele măsuri în legătură cu reglementarea ulterioară a acelei investiţii:
a)de a exporta un anumit nivel sau procent de mărfuri;
b)de a realiza un anumit nivel sau procent de produs intern;
c)de a cumpăra, folosi ori acordă prioritate bunurilor produse sau serviciilor asigurate pe teritoriul său ori de a cumpăra bunuri sau servicii de la persoane de pe teritoriul său;
d)de a raporta în orice fel volumul sau valoarea importurilor la volumul sau valoarea exporturilor ori la suma încasărilor valutare asociate unei astfel de investiţii; sau e) de a transfera tehnologie, un proces de producţie sau alte cunoştinţe brevetate către o persoană de pe teritoriul său şi neafiliată celui care efectuează transferul, cu excepţia cazului în care pretenţia este impusă ori angajamentul sau sarcina este dispus/dispusă de către o instanţă judecătorească, un tribunal administrativ sau o autoritate privind concurenţa, fie pentru repararea unei pretinse încălcări a legilor relative la concurenţă, fie pentru acţionarea într-o manieră care nu este incompatibilă cu celelalte prevederi ale acestui acord.
3.Prevederile alin. 2 nu vor fi interpretate în sensul de a interzice României să adopte sau să menţină criteriile de performanţă necesare pentru a respecta obligaţiile ce revin României în calitate de membru al Uniunii Europene, în conformitate cu măsurile adoptate sau menţinute de Uniunea Europeană, referitoare la producţia, prelucrarea şi comercializarea produselor agricole şi a produselor agricole procesate.
4.Interzicerea adoptării de măsuri privind criteriile de performanţă, prevăzută la alin. 2, nu va fi extinsă asupra condiţiilor de primire sau de continuare a primirii unui avantaj, cum ar fi orice avantaj rezultat din înfiinţarea unei organizaţii de piaţă pentru produsele agricole şi din efectele acesteia de stabilizare a pieţei.
5.Sub rezerva legilor, reglementărilor şi politicilor sale referitoare la intrarea străinilor, fiecare parte contractantă va permite intrarea temporară a cetăţenilor celeilalte părţi contractante, angajaţi de către o întreprindere, care caută să ofere servicii acelei întreprinderi ori unei sucursale sau filiale a acesteia, în calitate managerială ori executivă.
1.a) În ceea ce priveşte drepturile de proprietate intelectuală, o parte contractantă poate deroga de la prevederile art. III (Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional după înfiinţare) într-un mod care să fie compatibil cu Actul final cuprinzând rezultatele Rundei Uruguay privind negocierile comerciale multilaterale, adoptat la Marrakesh la 15 aprilie 1994.
b)Prevederile art. VIII (Exproprierea) nu se aplică la eliberarea licenţelor obligatorii acordate cu privire la drepturile de proprietate intelectuală sau la revocarea, limitarea ori crearea de drepturi de proprietate intelectuală, în măsura în care această eliberare, revocare, limitare sau creare este în concordanţă cu Actul final cuprinzând rezultatele Rundei Uruguay privind negocierile comerciale multilaterale.
2.Prevederile art. II (Înfiinţarea, dobândirea şi protejarea investiţiei) şi ale art. III (Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional după înfiinţare) şi alin. 1, 2 şi 5 ale art. V (Alte măsuri) ale acestui acord nu se aplică:
a)la achiziţiile guvernului sau ale întreprinderilor de stat;
b)la subvenţiile sau alocaţiile asigurate de un guvern ori o întreprindere de stat, inclusiv împrumuturi, garanţii şi asigurări guvernamentale;
c)la orice măsură care nu recunoaşte investitorilor celeilalte părţi contractante şi investiţiilor lor orice drepturi sau preferinţe acordate populaţiei aborigene a Canadei; sau d) la orice program extern, prezent sau viitor, de sprijinire a promovării dezvoltării economice, fie bazat pe un acord bilateral, fie potrivit unui aranjament sau acord multilateral, cum ar fi Aranjamentul OCDE privind creditele de export sprijinite oficial.
3.Investiţiile în industriile culturale sunt exceptate de la prevederile acestui acord. Industrii culturale desemnează persoanele fizice sau întreprinderile angajate în oricare dintre următoarele activităţi:
a)publicarea, distribuirea sau vânzarea de cărţi, reviste, periodice ori ziare tipărite sau scrise la maşină în formă lizibilă dar neincluzând numai activitatea de tipărire ori zeţărie a celor mai sus menţionate;
b)producerea, distribuirea, vânzarea sau prezentarea filmelor ori a înregistrărilor video;
c)producerea, distribuirea, vânzarea sau prezentarea de înregistrări muzicale audio ori video;
d)publicarea, distribuirea, vânzarea sau prezentarea de muzică, tipărită ori scrisă la maşină în formă lizibilă; sau e) radiocomunicaţii în care transmisiunile sunt destinate recepţionării directe de către publicul larg şi toate activităţile de transmisie prin radio, televiziune sau cablu, precum şi toate serviciile de programe prin satelit şi reţele de transmisiuni.
Investitorilor unei părţi contractante care au suferit pierderi deoarece investiţiile sau veniturile lor de pe teritoriul celeilalte părţi contractante au fost afectate de un conflict armat, o stare naţională de urgenţă ori o calamitate naturală pe acel teritoriu li se va acorda de către aceasta din urmă parte contractantă, în ceea ce priveşte restituirea, indemnizaţia, despăgubirea sau altă reglementare, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă propriilor investitori ori investitorilor oricărui stat terţ.
*2) Anexa B (Clarificarea exproprierii indirecte) se va aplica acestui articol.
1.Investiţiile sau veniturile investitorilor oricărei părţi contractante nu vor fi naţionalizate, expropriate sau supuse unor măsuri având un efect echivalent naţionalizării sau exproprierii (denumite în cele ce urmează expropriere) pe teritoriul celeilalte părţi contractante, decât dacă măsurile sunt luate în interes public, în conformitate cu procedura legală, într-o manieră nediscriminatorie şi în schimbul unei despăgubiri prompte, adecvate şi efective. Această despăgubire va fi bazată pe valoarea reală a investiţiei sau veniturilor expropriate, imediat înaintea exproprierii sau în momentul în care exproprierea propusă a devenit cunoscută public, oricare dintre situaţii survine prima, va fi plătibilă de la data exproprierii la o rată comercială normală a dobânzii, va fi plătită fără întârziere şi va fi efectiv realizabilă şi liber transferabilă.
2.Investitorul afectat va avea dreptul, conform legislaţiei părţii contractante care face exproprierea, la o examinare promptă, de către o autoritate judecătorească sau o altă autoritate independentă a acelei părţi contractante, a cazului şi a evaluării investiţiei ori veniturilor sale în conformitate cu principiile expuse în acest articol.
1.Fiecare parte contractantă va garanta unui investitor al celeilalte părţi contractante transferul fără restricţii al investiţiilor şi veniturilor. Fără a limita consideraţia cu caracter general de mai sus, fiecare parte contractantă va garanta, de asemenea, investitorului transferul fără restricţii al:
a)fondurilor pentru rambursarea împrumuturilor legate de o investiţie;
b)sumelor provenind din lichidarea totală sau parţială a unei investiţii;
c)salariilor şi altor remuneraţii ale unui cetăţean al celeilalte părţi contractante căruia i s-a permis să lucreze, în legătură cu o investiţie, pe teritoriul celeilalte părţi contractante; şi d) oricărei despăgubiri datorate unui investitor în virtutea art. VII (Despăgubirea pentru pierderi) sau VIII (Exproprierea) ale prezentului acord.
2.Transferurile se vor efectua fără întârziere în valută convertibilă în care a fost investit iniţial capitalul sau în orice altă valută convertibilă convenită de investitor şi partea contractantă implicată. Dacă nu s-a stabilit altfel cu investitorul, transferurile se vor efectua la cursul de schimb în vigoare la data transferului.
3.Fără a încălca prevederile alin. 1 şi 2, o parte contractantă poate împiedica un transfer prin aplicarea echitabilă, nediscriminatorie şi de bună-credinţă a legilor sale referitoare la:
a)bancrută, insolvabilitate sau protejarea drepturilor creditorilor;
b)emisiunea, comercializarea sau tranzacţionarea titlurilor de valoare;
c)infracţiuni penale;
d)raportări de transferuri ale valutei sau altor instrumente monetare; sau e) executarea hotărârilor date în cadrul procedurilor adjudecatorii.
4.Nicio parte contractantă nu poate cere investitorilor săi să transfere sau nu îi poate penaliza pe investitorii săi pentru neefectuarea transferului veniturilor atribuibile investiţiilor de pe teritoriul celeilalte părţi contractante.
5.Alin. 4 nu va fi interpretat în sensul de a împiedica o parte contractantă să impună orice măsură prin aplicarea echitabilă, nediscriminatorie şi de bună-credinţă a legilor sale referitoare la problemele expuse în alin. 3 lit. a)-e).
6.Fără a ţine seama de alin. 1, o parte contractantă poate restricţiona transferurile veniturilor în natură în circumstanţele în care aceasta ar putea restricţiona în alt mod astfel de transferuri conform Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului (denumit în cele ce urmează Acordul OMC) şi aşa cum este prevăzut la alin. 3.
1.Dacă o parte contractantă sau orice agenţie a acesteia face plăţi către oricare dintre investitorii săi pe baza unei garanţii sau a unui contract de asigurare pe care l-a încheiat în legătură cu o investiţie, cealaltă parte contractantă va recunoaşte valabilitatea subrogării în favoarea acestei părţi contractante sau agenţii a acesteia pentru orice drept ori titlu deţinut de către investitor.
2.O parte contractantă sau orice agenţie a acesteia, care este subrogată în drepturile unui investitor în conformitate cu alin. 1 al acestui articol, va fi îndreptăţită, în toate cazurile, la aceleaşi drepturi ca şi investitorul cu privire la investiţia respectivă şi veniturile conexe. Aceste drepturi pot fi exercitate de către partea contractantă sau orice agenţie a acesteia ori de către investitor dacă partea contractantă sau orice agenţie a acesteia îl autorizează în acest sens.
1.Nicio dispoziţie a acestui acord nu va fi interpretată ca împiedicând o parte contractantă de la adoptarea sau menţinerea unor măsuri rezonabile din raţiuni prudenţiale, cum ar fi:
a)protejarea investitorilor, deponenţilor, participanţilor pe piaţa financiară, deţinătorilor de poliţe de asigurare, solicitanţilor în baza unei poliţe sau persoanelor cărora le este datorată o obligaţie fiduciară de către o instituţie financiară;
b)menţinerea siguranţei, solidităţii, integrităţii sau responsabilităţii financiare a instituţiilor financiare; şi c) asigurarea integrităţii şi stabilităţii sistemului financiar al unei părţi contractante.
2.Fără a încălca prevederile alin. 1, 2 şi 4 ale art. IX (Transferul fondurilor) şi fără a limita aplicabilitatea alin. 3 al art. IX (Transferul fondurilor), o parte contractantă poate împiedica sau limita transferurile efectuate de o instituţie financiară către ori în beneficiul unei filiale sau persoane asociate la o astfel de instituţie ori deponent, prin aplicarea echitabilă, nediscriminatorie şi de bună-credinţă a măsurilor referitoare la menţinerea siguranţei, solidităţii, integrităţii sau responsabilităţii financiare a instituţiilor financiare.
3.a) În cazul în care un investitor supune arbitrajului o plângere în baza art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantă gazdă) şi partea contractantă în diferend invocă alin. 1 sau 2 de mai sus, tribunalul constituit conform art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantă gazdă) va cere, la solicitarea acelei părţi contractante, un raport scris de la părţile contractante, din care să reiasă dacă şi în ce măsură alineatele respective constituie o apărare întemeiată la plângerea investitorului. Tribunalul nu va acţiona înainte de primirea unui raport în baza acestui alineat.
b)Potrivit cererii primite în conformitate cu alin. 3 lit. a), părţile contractante vor proceda, în conformitate cu art. XV (Diferende între părţile contractante), la pregătirea unui raport scris, fie pe baza acordului ulterior consultărilor, fie prin intermediul completului de arbitraj. Consultările se vor ţine între autorităţile serviciilor financiare ale părţilor contractante. Raportul va fi transmis tribunalului şi va fi obligatoriu pentru tribunal.
c)În cazul în care, în termen de 70 de zile de la trimiterea la tribunal, nu s-a făcut nicio cerere de constituire a completului de arbitraj conform alin. 3 lit. b) şi niciun raport nu a fost primit de către tribunal, tribunalul va decide asupra cauzei.
4.Completele de judecată pentru diferende în cauze prudenţiale şi alte probleme financiare vor fi în posesia expertizei necesare cu privire la serviciul financiar specific în diferend.
5.Alin. 3 lit. b) al art. II (Înfiinţarea, dobândirea şi protejarea investiţiei) nu se aplică cu privire la serviciile financiare.
1.Cu excepţia celor prezentate în acest articol, nicio dispoziţie a acestui acord nu se va aplica măsurilor fiscale.
2.Nicio dispoziţie a acestui acord nu va afecta drepturile şi obligaţiile părţilor contractante în baza oricărei convenţii privind fiscalitatea. În eventualitatea în care există vreo neconcordanţă între prevederile acestui acord şi o astfel de convenţie, prevederile acelei convenţii se aplică neconcordanţei respective.
3.Sub rezerva alin. 2, o plângere a unui investitor, referitoare la faptul că o măsură fiscală a unei părţi contractante reprezintă o încălcare a unei înţelegeri între autorităţile guvernamentale centrale ale unei părţi contractante şi investitor cu privire la o investiţie, va fi considerată ca o plângere pentru încălcarea acestui acord, cu excepţia cazului în care autorităţile fiscale ale părţilor contractante hotărăsc de comun acord, nu mai târziu de 6 luni de la notificarea referitoare la plângerea investitorului, că măsura nu contravine unei astfel de înţelegeri.
4.Art. VIII (Exproprierea) se poate aplica unei măsuri fiscale în afară de cazul în care autorităţile fiscale ale părţilor contractante hotărăsc, de comun acord, nu mai târziu de 6 luni de la notificarea făcută de către investitorul care contestă o măsură fiscală, că măsura nu reprezintă o expropriere.
5.Dacă autorităţile fiscale ale părţilor contractante nu reuşesc să ia de comun acord hotărârile specificate la alin. 3 şi 4, în termen de 6 luni de la efectuarea notificării, investitorul poate supune plângerea sa spre soluţionare conform art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantă gazdă).
*3) Anexa C (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantă gazdă) se va aplica procedurilor prevăzute de prezentul articol.
1.Orice diferend între o parte contractantă şi un investitor al celeilalte părţi contractante, referitor la plângerea investitorului că o măsură adoptată sau neadoptată de către prima parte contractantă reprezintă o încălcare a acestui acord şi că investitorul a suferit pierderi ori pagube datorate sau decurgând din această încălcare, va fi soluţionat, pe cât posibil, pe cale amiabilă.
2.Dacă un diferend nu se poate soluţiona pe cale amiabilă în termen de 6 luni de la data la care a fost deschis, acesta poate fi supus arbitrajului de către investitor, conform alin. 4, În sensul acestui alineat, un diferend se consideră a fi deschis atunci când investitorul unei părţi contractante a transmis o notificare scrisă celeilalte părţi contractante prin care pretinde că o măsură adoptată sau neadoptată de către cea din urmă parte contractantă reprezintă o încălcare a acestui acord şi că investitorul a suferit pierderi ori pagube datorate sau care decurg din această încălcare. S-a convenit ca, potrivit prevederilor acestui articol, părţile contractante să încurajeze investitorii să folosească instanţele judecătoreşti şi tribunalele interne pentru soluţionarea diferendelor.
3.Un investitor poate supune diferendul, aşa cum se face referire la alin. 1, arbitrajului, în conformitate cu alin. 4 numai dacă:
a)investitorul a consimţit în scris la aceasta;
b)investitorul a renunţat la dreptul său de a iniţia sau de a continua orice alte proceduri, cu privire la măsura pretinsă a fi o încălcare a acestui acord, înaintea instanţelor judecătoreşti sau tribunalelor părţii contractante respective sau prin orice fel de procedură de soluţionare a diferendului;
c)dacă problema în cauză implică fiscalitatea, condiţiile specificate la alin. 5 al art. XII (Măsuri fiscale) au fost îndeplinite; şi d) nu au trecut mai mult de 3 ani de la data la care investitorul a obţinut sau ar fi trebuit să obţină pentru prima oară informaţii referitoare la pretinsa încălcare şi informaţii că investitorul a suferit pierderi sau pagube.
4.Diferendul poate fi supus, la alegerea investitorului interesat, arbitrajului la:
a)Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (ICSID) constituit conform Convenţiei pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, adoptată la Washington la 18 martie 1965 (denumită în cele ce urmează Convenţia ICSID), cu condiţia ca atât partea contractantă aflată în diferend, cât şi partea contractantă a investitorului să fie părţi ale Convenţiei ICSID; sau b) Regulile privind facilităţile suplimentare pentru administrarea procedurilor de către Secretariatul Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (denumite în cele ce urmează Regulile privind facilităţile suplimentare ale ICSID), cu condiţia ca fie partea contractantă în diferend, fie partea contractantă a investitorului, dar nu amândouă, să fie parte a Convenţiei ICSID; sau c) Regulile de arbitraj ale Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional (UNCITRAL).
5.Fiecare parte contractantă consimte necondiţionat prin aceasta să supună diferendul arbitrajului internaţional în conformitate cu prevederile acestui articol.
6.a) Consimţământul dat conform alin. 5, împreună fie cu consimţământul dat conform alin. 3, fie cu consimţământul dat conform alin. 12, va satisface cerinţele pentru:
(i)consimţământul scris al părţilor în diferend, în sensul cap. II (Jurisdicţia Centrului) al Convenţiei ICSID şi în sensul Regulilor privind facilităţile suplimentare ICSID; şi
(îi) un acord în scris în sensul art. II al Convenţiei Naţiunilor Unite pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată la New York la 10 iunie 1958 (denumită în cele ce urmează Convenţia de la New York).
b)Orice arbitraj, conform acestui articol, se va ţine într-un stat care este parte a Convenţiei de la New York, iar plângerile supuse arbitrajului vor fi considerate ca decurgând dintr-o relaţie sau tranzacţie comercială în sensul art. I al acestei convenţii.
7.Un tribunal constituit pe baza acestui articol va decide asupra problemelor în diferend în conformitate cu acest acord şi cu regulile aplicabile ale dreptului internaţional.
8.Un tribunal poate stabili o măsură temporară de protejare în scopul de a prezerva drepturile unei părţi aflate în diferend sau de a se asigura că jurisdicţia tribunalului este pe deplin efectivă, incluzând un ordin de păstrare a probatoriului în posesia sau sub controlul unei părţi în diferend ori de a proteja jurisdicţia tribunalului. Un tribunal nu poate ordona executarea forţată sau interzicerea aplicării măsurii, pretinsă a constitui o încălcare a acestui acord. În sensul acestui alineat, un ordin include o recomandare.
9.Un tribunal poate acorda, separat sau în asociere, numai:
a)compensaţii pecuniare şi orice dobândă aferentă;
b)restituirea proprietăţii, caz în care hotărârea va prevedea ca partea contractantă în diferend să poată plăti compensaţii pecuniare şi orice dobândă aferentă în locul restituirii.
Un tribunal poate, de asemenea, hotărî asupra cheltuielilor în conformitate cu regulile de arbitraj aplicabile.
10.O hotărâre de arbitraj va fi definitivă şi obligatorie şi va fi executorie pe teritoriul fiecăreia dintre părţile contractante.
11.Orice proceduri bazate pe acest articol nu vor prejudicia drepturile părţilor contractante conform art. XIV (Consultări şi schimburi de informaţii) şi art. XV (Diferende între părţile contractante).
12.a) O plângere asupra faptului că o parte contractantă încalcă acest acord şi că o întreprindere care este persoană juridică înregistrată sau corect constituită, în conformitate cu legile în vigoare ale acelei părţi contractante, a suferit pierderi sau pagube datorate ori decurgând din această încălcare, poate fi făcută de către un investitor al celeilalte părţi contractante care acţionează în interesul unei întreprinderi pe care investitorul o deţine sau o controlează direct ori indirect. În acest caz:
(i)va fi dată o hotărâre arbitrală întreprinderii afectate;
(îi) va fi cerut consimţământul pentru arbitraj atât al investitorului, cât şi al întreprinderii;
(iii)atât investitorul, cât şi întreprinderea trebuie să renunţe la orice drept de iniţiere sau continuare a oricăror proceduri, cu privire la măsura presupusă a fi o încălcare a acestui acord, în faţa instanţelor judecătoreşti ori tribunalelor părţii contractante respective sau prin orice fel de procedură de soluţionare a diferendului; şi
(iv)investitorul nu poate face plângere dacă au trecut mai mult de 3 ani de la data la care întreprinderea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască pentru prima oară informaţii referitoare la pretinsa încălcare şi informaţii că a suferit pierderi sau pagube.
b)Fără a încălca prevederile alin. 12 lit. a), atunci când o parte contractantă în diferend privează un investitor aflat în diferend de controlul unei întreprinderi nu vor fi cerute următoarele:
(i)consimţământul pentru arbitraj al întreprinderii conform alin. 12 lit. a) pct. (îi); şi
(îi) renunţarea de către întreprindere conform alin. 12 lit. a) pct. (iii).
13.Cu privire la:
a)instituţiile financiare ale unei părţi contractante; şi b) investitorii unei părţi contractante şi investiţiile acestora în instituţii financiare, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantă gazdă) se aplică numai în ceea ce priveşte plângerile că cealaltă parte contractantă a încălcat o obligaţie decurgând din art. VIII (Exproprierea), art. IX (Transferul fondurilor) sau alin. 1 şi 2 ale art. XVIII (Prevederi finale şi intrarea în vigoare).
1.Fiecare parte contractantă poate solicita consultări cu privire la interpretarea sau aplicarea acestui acord. Cealaltă parte contractantă va acorda deplină consideraţie acestei solicitări. Pe baza cererii oricărei părţi contractante se vor face schimburi de informaţii cu privire la măsurile adoptate de cealaltă parte contractantă, care ar putea avea impact asupra noilor investiţii, investiţiilor sau veniturilor cuprinse în acest acord.
2.Consultările prevăzute de prezentul articol vor include consultări cu privire la orice demers pe care o parte contractantă îl poate considera necesar pentru a asigura compatibilitatea între acest acord şi Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
1.Orice diferend între părţile contractante privind interpretarea sau aplicarea acestui acord va fi soluţionat, oricând este posibil, pe cale amiabilă prin consultări.
2.Dacă un diferend nu poate fi soluţionat prin consultări, va fi supus, la cererea oricărei părţi contractante, unui complet de arbitraj spre soluţionare.
3.Un complet de arbitraj va fi constituit pentru orice diferend. În termen de două luni de la primirea pe căi diplomatice a cererii de arbitraj, fiecare parte contractantă va numi un membru pentru completul de arbitraj. Cei 2 membri vor alege apoi un cetăţean al unui stat terţ care, cu aprobarea celor două părţi contractante, va fi numit preşedinte al completului de arbitraj. Preşedintele va fi numit în termen de două luni de la data numirii celorlalţi 2 membri ai completului de arbitraj.
4.Dacă în perioadele menţionate la alin. 3 al acestui articol nu au fost făcute numirile necesare, oricare parte contractantă poate, în absenţa oricărui alt acord, să îl invite pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie să facă numirile necesare. Dacă preşedintele este cetăţean al unei părţi contractante sau este altfel împiedicat de la îndeplinirea acelei funcţii, vicepreşedintele va fi invitat să facă numirile necesare. Dacă vicepreşedintele este cetăţean al unei părţi contractante sau este împiedicat să îndeplinească acea funcţie, membrul Curţii Internaţionale de Justiţie care urmează imediat în funcţie, care nu este cetăţean al unei părţi contractante, va fi invitat să facă numirile necesare.
5.Completul de arbitraj îşi va stabili propria procedură. Completul de arbitraj îşi va lua hotărârea cu majoritate de voturi. Această hotărâre va fi obligatorie pentru ambele părţi contractante. Dacă nu s-a convenit altfel, hotărârea completului de arbitraj va fi dată în termen de 6 luni de la numirea preşedintelui în conformitate cu alin. 3 sau 4 al acestui articol.
6.Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile propriului membru în completul de arbitraj şi cele ale reprezentării sale în procedurile arbitrale; cheltuielile preşedintelui şi celelalte cheltuieli vor fi suportate în mod egal de părţile contractante. Completul arbitral poate, totuşi, direct prin hotărârea sa, să dispună ca o proporţie mai mare a cheltuielilor să fie suportată de către una dintre cele două părţi contractante, iar această hotărâre va fi obligatorie pentru ambele părţi contractante.
7.Părţile contractante vor ajunge, în termen de 60 de zile de la hotărârea completului de arbitraj, la o înţelegere pentru rezolvarea diferendului lor. Această înţelegere va pune în aplicare hotărârea completului de arbitraj. Dacă părţile contractante nu ajung la o înţelegere, partea contractantă care a deschis diferendul va fi îndreptăţită la compensaţie sau la suspendarea beneficiilor în valoare echivalentă cu cele hotărâte de către completul de arbitraj.
1.Părţile contractante vor schimba, în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a acestui acord, scrisori cuprinzând, pe cât posibil, orice măsuri existente neconforme cu obligaţiile specificate în alin. 3 al art. II (Înfiinţarea, dobândirea şi protejarea investiţiei), art. III (Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional după înfiinţare) sau alin.1 şi 2 ale art. V (Alte măsuri).
2.Fiecare parte contractantă va asigura, în măsura posibilităţilor practice, ca legile, reglementările, procedurile şi hotărârile sale administrative de aplicabilitate generală, referitoare la orice problemă cuprinsă în acest acord, să fie publicate prompt sau să fie făcute accesibile astfel încât să permită cunoaşterea lor de către persoanele interesate şi de cealaltă parte contractantă.
1.Acest acord se va aplica oricărei investiţii efectuate de un investitor al unei părţi contractante pe teritoriul celeilalte părţi contractante anterior sau după intrarea în vigoare a acestui acord.
2.Nicio dispoziţie a acestui acord nu va fi interpretată ca împiedicând o parte contractantă de la adoptarea, menţinerea sau aplicarea oricăror măsuri conforme cu acest acord pe care le consideră potrivite pentru a se asigura că activitatea investiţională de pe teritoriul său este întreprinsă într-o manieră adecvată problematicii mediului înconjurător.
3.Sub rezerva ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să constituie o discriminare arbitrară sau nejustificată între investiţii sau investitori ori o restricţie mascată privind comerţul sau investiţiile internaţionale, nicio dispoziţie a acestui acord nu va fi interpretată ca împiedicând o parte contractantă să adopte sau să aplice măsurile pe care le consideră necesare:
a)pentru a asigura conformitatea cu legile şi reglementările care nu sunt în contradicţie cu prevederile acestui acord;
b)pentru a proteja viaţa sau sănătatea umană, animală ori vegetală; sau c) pentru conservarea resurselor naturale epuizabile, vii sau nonvii.
4.a) Nicio dispoziţie a acestui acord nu va fi interpretată ca împiedicând o parte contractantă să adopte sau să menţină măsuri pentru restricţionarea transferurilor atunci când partea contractantă întâmpină serioase dificultăţi ale balanţei de plăţi sau există o ameninţare în acest sens, iar restricţiile sunt în conformitate cu lit. b).
b)Măsurile la care se face referire la lit. a) vor fi echitabile, nu arbitrare sau discriminatorii în mod nejustificat, de bunăcredinţă, cu durată limitată şi nu se vor prelungi mai mult decât este necesar pentru a remedia situaţia balanţei de plăţi. O parte contractantă care impune măsuri conform acestui articol va informa cealaltă parte contractantă în acest sens şi va prezenta cât mai curând posibil un program de înlăturare a acestora. Astfel de măsuri vor fi luate în conformitate cu alte obligaţii internaţionale ale părţii contractante în cauză, inclusiv cele rezultate din Acordul OMC şi Statutul Fondului Monetar Internaţional.
5.Nicio dispoziţie a acestui acord nu va prejudicia măsurile cu aplicare generală, care nu sunt nici arbitrare, nici discriminatorii în mod nejustificat, adoptate de orice entitate publică în vederea realizării politicilor monetare şi a altor politici de credit conexe sau a politicilor valutare. Acest alineat nu va afecta obligaţiile unei părţi contractante care decurg din alin. 2 al art. V (Alte măsuri) sau art. IX (Transferul fondurilor).
6.Nicio dispoziţie a acestui acord nu va fi interpretată în sensul:
a)de a impune oricărei părţi contractante să furnizeze sau să permită accesul la informaţii a căror divulgare este considerată de aceasta ca fiind contrară intereselor sale esenţiale de securitate;
b)de a împiedica oricare parte contractantă să întreprindă orice acţiuni pe care le consideră necesare pentru protejarea intereselor sale esenţiale de securitate:
(i)în legătură cu traficul de arme, muniţie şi echipament de război şi cu traficul şi tranzacţiile similare cu alte bunuri, materiale, servicii şi tehnologii derulate direct sau indirect în scopul aprovizionării unei baze militare ori a altui aşezământ de securitate;
(îi) luate pe timp de război sau în altă situaţie de urgenţă în relaţiile internaţionale; sau
(iii)în legătură cu implementarea politicilor naţionale ori a acordurilor internaţionale cu privire la neproliferarea armelor nucleare sau a altor dispozitive cu explozibili nucleari; sau
c)de a împiedica oricare parte contractantă să ia măsuri conforme cu obligaţiile sale care decurg din Carta Naţiunilor Unite, pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.
7.Nicio dispoziţie a acestui acord nu va fi interpretată în sensul de a impune unei părţi contractante să furnizeze sau să permită accesul la informaţii a căror divulgare ar obstrucţiona aplicarea legii sau ar fi contrară legislaţiei părţii contractante privind protejarea informaţiilor clasificate, secretului personal sau confidenţialităţii tranzacţiilor financiare şi a conturilor clienţilor individuali ai instituţiilor financiare.
8.Orice măsură adoptată de o parte contractantă în conformitate cu o decizie adoptată, extinsă sau modificată de către Organizaţia Mondială a Comerţului în temeiul art. IX: 3 sau IX: 4 ale Acordului OMC va fi, de asemenea, considerată ca fiind în conformitate cu prezentul acord. Un investitor care susţine că acţionează în temeiul art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantă gazdă) al acestui acord nu poate pretinde că o astfel de măsură constituie o încălcare a prezentului acord.
1.O parte contractantă poate nega avantajele acordului pentru un investitor al celeilalte părţi contractante care este o întreprindere a acelei părţi contractante, precum şi pentru investiţiile acestuia, dacă investitori ai unui stat terţ deţin sau controlează întreprinderea şi dacă partea contractantă care neagă, adoptă ori menţine, în legătură cu statul terţ, măsuri care interzic tranzacţiile cu respectiva întreprindere sau care ar fi încălcate ori eludate în cazul în care întreprinderii sau investiţiilor sale li s-ar fi acordat beneficiile acordului.
2.Sub rezerva notificării prealabile şi a consultării în conformitate cu acordul, o parte contractantă poate nega avantajele acordului pentru un investitor al celeilalte părţi contractante care este o întreprindere a acelei părţi contractante şi pentru investiţiile acestuia, dacă investitorii unui stat terţ deţin sau controlează întreprinderea şi dacă întreprinderea nu desfăşoară o activitate economică substanţială pe teritoriul părţii contractante sub a cărei legislaţie a fost constituită.
3.Toate referirile din acord la măsurile unei părţi contractante vor include măsurile aplicabile în conformitate cu legile Uniunii Europene pe teritoriul acelei părţi contractante, ca urmare a apartenenţei sale la Uniunea Europeană. Referirile la serioase dificultăţi ale balanţei de plăţi sau existenţa unui pericol iminent al apariţiei acestora vor include dificultăţi serioase ale balanţei de plăţi sau pericolul apariţiei acestora în cadrul uniunii economice sau monetare al cărei membru este acea parte contractantă.
4.Interesele esenţiale de securitate ale unei părţi contractante pot include interese ce decurg din apartenenţa acesteia la o uniune vamală, economică sau monetară, piaţă comună sau zonă de comerţ liber.
5.Părţile contractante convin ca problema stabilirii faptului că o măsură este sau nu conformă cu prezentul acord să fie soluţionată în conformitate cu procedurile de reglementare a diferendelor prevăzute de acest acord.
6.Fiecare parte contractantă va notifica celeilalte în scris cu privire la îndeplinirea procedurilor cerute pe teritoriul său pentru intrarea în vigoare a acestui acord. Acest acord va intra în vigoare la data ultimei dintre cele două notificări. La intrarea în vigoare a prezentului acord, va înceta Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Canadei pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 17 aprilie 1996, cu excepţia că urmează a fi aplicate în continuare numai prevederile acestuia referitoare la diferendele dintre oricare parte contractantă şi un investitor al celeilalte părţi contractante care a fost supus arbitrajului, de către investitor, conform respectivului acord, anterior datei la care intră în vigoare prezentul acord. În mod separat de diferendele menţionate, prezentul acord se va aplica oricărui diferend apărut cu cel mult 3 ani înainte de intrarea în vigoare a acestuia.
7.Acest acord va rămâne în vigoare în afară de cazul în care oricare parte contractantă notifică celeilalte părţi contractante, în scris, intenţia sa de denunţare a acestuia. Denunţarea acestui acord va deveni efectivă la un an după ce notificarea denunţării a fost primită de către cealaltă parte contractantă. Referitor la investiţiile sau angajamentele de investire făcute anterior datei la care denunţarea acestui acord devine efectivă, prevederile art. I-XVII inclusiv ale acestui acord vor rămâne în vigoare pentru o perioadă de 15 ani.
8.Anexele şi notele de subsol fac parte integrantă din acord. Drept care, subsemnaţii, pe deplin autorizaţi de către guvernele respective, au semnat acest acord.
Semnat la Bucureşti la data de 8 mai 2009, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, engleză şi franceză, toate textele fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României,
Gheorghe Pogea,
ministrul finanţelor publice
Pentru Guvernul Canadei,
Stockwell Day,
ministrul comerţului internaţional
Anexa A
1.În conformitate cu alin. 1 lit. d) al art. IV (Excepţii), Canada îşi rezervă dreptul de a adopta sau de a menţine restricţii în sectoarele ori în domeniile enumerate mai jos:
a)servicii sociale (aplicarea dreptului public, servicii corecţionale, protecţia sau asigurarea veniturilor, protecţia ori asigurările sociale, asistenţa socială, învăţământul public, formarea profesională, protecţia sănătăţii şi a copilului);
b)servicii în orice alt sector;
c)titluri guvernamentale, aşa cum sunt descrise în SIC 8152;
d)condiţii de rezidenţă privind dreptul de proprietate asupra terenului de pe coasta Oceanului;
e)măsuri pentru implementarea acordurilor privind ţiţeiul şi gazele din teritoriile nord-vestice şi Yukon.
2.În conformitate cu alin.1 lit. d) al art. IV (Excepţii), România îşi rezervă dreptul de a adopta sau de a menţine restricţii în sectoarele şi în domeniile enumerate mai jos:
a)servicii sociale (aplicarea dreptului public, servicii corecţionale, protecţia sau asigurarea veniturilor, protecţia ori asigurările sociale, asistenţa socială, învăţământul public, formarea profesională, protecţia sănătăţii şi a copilului);
b)servicii în orice alt sector, inclusiv în cele compatibile cu oferta României din Runda Uruguay.
3.În sensul acestei anexe, SIC înseamnă, în ceea ce priveşte Canada, numerotaţia folosită în Clasificaţia industrială standard, aşa cum este definită în Statistica Canadei, Clasificaţia industrială standard, ediţia a IV-a, 1980.
Anexa B
CLARIFICAREA EXPROPRIERII INDIRECTE
(Exproprierea) din acord prevede că:
Investiţiile sau veniturile investitorilor oricărei părţi contractante nu vor fi naţionalizate, expropriate sau supuse unor măsuri având efect echivalent naţionalizării sau exproprierii (denumite în cele ce urmează expropriere) pe teritoriul celeilalte părţi contractante, decât dacă măsurile sunt luate în interes public, în conformitate cu procedura legală, într-o manieră nediscriminatorie şi în schimbul unei despăgubiri prompte, adecvate şi efective.
Părţile contractante îşi confirmă înţelegerea comună cu privire la următoarele:
a)conceptul măsuri având efect echivalent naţionalizării sau exproprierii poate fi denumit şi expropriere indirectă. Exproprierea indirectă rezultă dintr-o măsură sau dintr-o serie de măsuri ale unei părţi contractante care au un efect echivalent exproprierii directe, fără transferul oficial al titlului sau sechestru formal;
b)stabilirea dacă o măsură sau o serie de măsuri ale unei părţi contractante constituie o expropriere indirectă, necesită o investigaţie de la caz la caz, bazată pe fapte, care să ia în considerare, între alţi factori:
(i)gradul de severitate al impactului economic al măsurii sau seriei de măsuri, deşi simplul fapt că o măsură sau o serie de măsuri ale unei părţi are un efect advers asupra valorii economice a unei investiţii nu stabileşte faptul că a avut loc o expropriere indirectă;
(îi) gradul în care măsura sau seria de măsuri interferează cu perspectivele distincte, rezonabile, ale investiţiei; şi
(iii)caracterul măsurii sau seriei de măsuri, inclusiv scopul şi raţiunea acestora; şi
c)cu excepţia circumstanţelor rare, cum ar fi atunci când o măsură sau o serie de măsuri sunt atât de grave în lumina scopului acestora, încât nu pot fi privite în mod rezonabil ca fiind adoptate şi aplicate cu bună credinţă, măsurile nediscriminatorii ale unei părţi contractante care sunt prevăzute şi aplicate pentru a proteja obiective legitime de interes public, cum ar fi sănătatea, siguranţa şi mediul, nu constituie expropriere indirectă.Anexa C
SOLUŢIONAREA DIFERENDELOR ÎNTRE UN INVESTITOR
ŞI PARTEA CONTRACTANTĂ GAZDĂ
I. Accesul publicului la audieri şi documente
1.Audierile desfăşurate în conformitate cu art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantă gazdă) vor fi deschise publicului. În măsura în care este necesar să se asigure protejarea informaţiilor confidenţiale, tribunalul poate ţine o parte din audieri în secret.
2.Tribunalul va stabili procedurile pentru protejarea informaţiilor confidenţiale şi aranjamentele logistice corespunzătoare pentru audierile publice, cu consultarea părţilor în diferend.
3.Toate documentele prezentate tribunalului sau emise de acesta vor fi disponibile publicului dacă părţile în diferend nu convin altfel, sub rezerva eliminării informaţiilor confidenţiale.
4.Fără a ţine seama de prevederile alin. 3, orice hotărâre a tribunalului guvernată de această secţiune va fi disponibilă public, sub rezerva eliminării informaţiilor confidenţiale.
5.O parte în diferend poate dezvălui altor persoane, în legătură cu procedurile arbitrale, acele documente neredactate pe care le consideră necesare pentru pregătirea cazului său, dar trebuie să se asigure că acele persoane protejează informaţiile confidenţiale prezente în acele documente.
6.Părţile contractante pot împărtăşi oficialităţilor din guvernele lor subnaţionale respective, pe parcursul soluţionării diferendului potrivit acestui acord, toate documentele relevante neredactate, dar ele trebuie să se asigure că acele persoane protejează orice informaţii confidenţiale existente în astfel de documente.
7.Tribunalul nu va cere unei părţi contractante să furnizeze sau să permită accesul la informaţii a căror dezvăluire ar împiedica aplicarea legii ori ar fi contrară legislaţiei părţii contractante privind protejarea informaţiilor clasificate, secretului personal sau confidenţialităţii tranzacţiilor financiare şi a conturilor clienţilor individuali ai instituţiilor financiare sau se stabileşte a fi contrară securităţii sale esenţiale.
8.În măsura în care un ordin de confidenţialitate al tribunalului desemnează informaţii ca fiind confidenţiale şi legea unei părţi contractante privind accesul la informaţii impune accesul public la acea informaţie, va prevala legea părţii contractante privind accesul la informaţii. Totuşi, o parte contractantă trebuie să încerce să aplice propria lege privind accesul la informaţii astfel încât să protejeze informaţiile desemnate ca fiind confidenţiale de către tribunal.
II. Participarea unei părţi contractante care nu se află în diferend
1.Partea contractantă care nu se află în diferend va fi îndreptăţită, pe cheltuiala proprie, să primească de la partea contractantă aflată în diferend o copie:
a)a dovezilor/probelor care au fost prezentate tribunalului;
b)tuturor pledoariilor/depoziţiilor supuse arbitrajului; şi c) a motivaţiilor scrise ale părţilor în diferend.
2.Partea contractantă care nu se află în diferend şi care primeşte informaţii conform prevederilor alin. 1 va trata informaţiile ca şi cum ar fi o parte contractantă în diferend.
3.În baza notificării scrise a părţilor în diferend, partea contractantă care nu se află în diferend poate prezenta documentaţii unui tribunal pe o chestiune de interpretare a acestui acord.
4.Partea contractantă care nu se află în diferend va avea dreptul să participe la orice audieri ţinute sub incidenţa art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantă gazdă), indiferent că prezintă sau nu documentaţii tribunalului.
III. Prezentări de documentaţii de către o parte care nu se află în diferend
1.Orice parte care nu se află în diferend şi care este o persoană a unei părţi contractante sau are o prezenţă semnificativă pe teritoriul unei părţi contractante, care doreşte să depună o prezentare în scris la tribunal (solicitantul), va face o cerere de părăsire a tribunalului pentru a depune o astfel de prezentare, în concordanţă cu instrucţiunile aplicabile, stabilite în partea a IV-a a anexei. Solicitantul va ataşa prezentarea la respectiva cerere.
2.Solicitantul va transmite tuturor părţilor în diferend şi tribunalului cererea de permisiune pentru depunerea unei prezentări de către o parte care nu se află în diferend, precum şi prezentarea propriu-zisă.
3.Tribunalul va stabili o dată corespunzătoare pentru ca părţile în diferend să discute în legătură cu cererea de permisiune pentru depunerea prezentării de către partea care nu se află în diferend.
4.În scopul de a stabili dacă să acorde sau nu permisiunea pentru a depune o prezentare unei părţi neaflate în diferend, tribunalul va lua în consideraţie, între altele, măsura în care:
a)prezentarea părţii care nu se află în diferend va ajuta tribunalul la stabilirea unei situaţii de fapt sau de drept legate de arbitraj în sensul de a oferi o perspectivă, informaţie specifică sau viziune care să fie diferită de cea a părţilor în diferend;
b)prezentarea părţii care nu se află în diferend se va referi la o problemă din sfera de cuprindere a diferendului;
c)partea care nu se află în diferend are un interes semnificativ în arbitraj; şi d) există un interes public privind cazul supus arbitrajului.
5.Tribunalul se va asigura că:
a)orice prezentare a unei părţi neaflate în diferend nu fragmentează procedurile; şi b) niciuna dintre părţile aflate în diferend nu este împovărată inutil sau prejudiciată incorect de astfel de prezentări.
6.Tribunalul va decide dacă să acorde permisiunea pentru depunerea unei prezentări unei părţi care nu se află în diferend. Dacă permisiunea pentru depunerea unei prezentări de către o parte care nu se află în diferend este acordată, tribunalul va stabili o dată corespunzătoare pentru ca părţile în diferend să răspundă în scris la prezentarea părţii care nu se află în diferend. Până la acea dată, partea contractantă care nu se află în diferend poate, în baza prevederilor din partea a II-a a acestei anexe (Participarea unei părţi contractante care nu se află în diferend), să adreseze orice problemă legată de interpretarea acordului expusă în prezentarea părţii neaflate în diferend.
7.Un tribunal care acordă permisiunea pentru depunerea unei prezentări unei părţi care nu se află în diferend nu are obligaţia să abordeze prezentarea în niciun moment al arbitrajului, şi nici partea care nu se află în diferend şi care depune prezentarea nu are dreptul să mai facă alte prezentări pe parcursul arbitrajului.
8.Accesul la audieri şi documente de către părţile care nu se află în diferend şi care depun cereri în baza acestor proceduri va fi guvernat de prevederile care ţin de accesul publicului la audieri şi documente în baza prevederilor părţii I din anexă (Accesul publicului la audieri şi documente).
IV. Instrucţiuni pentru prezentările unei părţi care nu se află în diferend
1.Cererea de permisiune pentru depunerea unei prezentări de către o parte care nu se află în diferend:
a)va fi făcută în scris, va fi datată şi semnată de către persoana care depune cererea şi va include adresa şi alte detalii de contact despre solicitant;
b)va conţine nu mai mult de 5 pagini dactilografiate;
c)va descrie solicitantul, incluzând, acolo unde este relevant, apartenenţa ca membru sau statutul juridic (de exemplu, societate comercială, asociaţie comercială sau altă organizaţie neguvernamentală), obiectivele sale generale, natura activităţilor sale şi orice organizaţie-mamă (incluzând orice organizaţie care controlează direct sau indirect solicitantul);
d)va dezvălui dacă solicitantul are sau nu are orice fel de afiliere, directă sau indirectă, cu oricare dintre părţile în diferend;
e)va identifica orice guvern, persoană sau organizaţie care a furnizat orice fel de asistenţă financiară sau de altă natură la pregătirea prezentării;
f)va specifică natura interesului pe care solicitantul îl are în arbitraj;
g)va identifica problemele specifice de fapt şi de drept din cadrul arbitrajului, pe care solicitantul le-a abordat în prezentarea scrisă;
h)va explica, cu referire la factorii specificăţi în paragraful 4 a părţii a III-a a acestei anexe (Prezentări de documentaţii de către o parte care nu se află în diferend), de ce tribunalul ar trebui să accepte prezentarea; şi i) va fi făcută în limba utilizată în procedura de arbitraj.
2.Prezentarea depusă de o parte care nu este în diferend:
a)va fi datată şi semnată de persoana care depune prezentarea;
b)va fi concisă şi, în orice caz, nu va conţine mai mult de 20 de pagini dactilografiate, incluzând anexele;
c)va exprima o declaraţie precisă sprijinind poziţia solicitantului asupra problemelor respective; şi d) va face referire doar la subiecte aflate în sfera de cuprindere a diferendului.Anexa D
Notă explicativă
Pentru o mai mare certitudine, expresia tratament just şi echitabil include obligaţia de a respecta principiul interzicerii denegării de dreptate în procedurile adjudecatorii penale, civile sau administrative, în conformitate cu dreptul internaţional cutumiar privind standardul minim de tratament al străinilor; expresia deplina protecţie şi securitate include nivelul de protecţie poliţienească cerut de dreptul internaţional cutumiar privind standardul minim de tratament al străinilor.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.