Decizie nr. 63 din 11 februarie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 7.792/233/2008 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 487D/2013 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 532D/2013 şi nr. 795D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 21.731/233/2012 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi, respectiv, în Dosarul nr. 7.100/121/2012 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 532D/2013 şi nr. 795D/2013 la Dosarul nr. 487D/2013, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale îşi menţine valabilitatea, în cauza de faţă nefiind invocate elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acesteia. Invocă, în acest sens, cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 852 din 18 octombrie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 19 martie 2010 (înregistrată la Curtea Constituţională la data de 19 iulie 2013), 16 august 2013 şi 20 noiembrie 2013, pronunţate în dosarele nr. 7.792/233/2008, nr. 21.731/233/2012 şi, respectiv, nr. 7.100/121/2012, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă şi Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză într-o cauză având ca obiect "obligaţia de a face", în cadrul căreia acesta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, respectiv cu ocazia soluţionării unor cereri de reexaminare a încheierilor prin care au fost respinse cererile acestuia de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt neconstituţionale, întrucât impun "condiţii şi criterii exagerate, numeroase, dar şi limitative, arbitrare şi sofisticate" pentru obţinerea de ajutor public judiciar. Arată că actul normativ criticat limitează cuantumul ajutorului public judiciar de care justiţiabilul poate beneficia anual şi impun acestuia să precizeze cuantumul de care a beneficiat în cursul unui an, deşi asemenea date sunt cunoscute doar de instanţa de judecată, de baroul de avocaţi şi de Ministerul Justiţiei. De asemenea, critică faptul că soluţionarea cererii de ajutor public judiciar nu se face în mod public, ci prin încheiere pronunţată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, care poate fi atacată doar formal, printr-o cerere de reexaminare soluţionată de aceeaşi instanţă de judecată, încălcându-se astfel dreptul la apărare. Susţine, totodată, că actul normativ criticat contravine dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, principiului statului de drept, dreptului la o judecată dreaptă şi nepărtinitoare, principiului universalităţii, principiului egalităţii, dispoziţiilor privind interzicerea discriminării, dreptului de acces liber la justiţie, dreptului la un recurs efectiv la o instanţă naţională, dreptului la două grade de jurisdicţie şi dreptului la control judiciar ierarhic superior.

Judecătoria Galaţi - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, arătând că acestea cuprind elementele necesare identificării situaţiilor în care se poate acorda ajutorul public judiciar, reglementând criteriile în funcţie de care acesta se acordă. Arată că, ţinând cont de acestea, instanţa de judecată căreia i-a fost înaintată o astfel de cerere urmează să aprecieze şi să o încuviinţeze sau nu, interpretând şi aplicând dispoziţiile de lege la situaţia concretă a solicitantului, care poate formula cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea.

Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării acestuia, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului public judiciar în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie. Dimpotrivă, este garantat, în fapt, dreptul la apărare, dar cu respectarea condiţiilor care să dovedească starea materială precară a solicitantului ajutorului public judiciar. Mai arată că cererea de acordare a ajutorului public judiciar are un caracter necontencios, astfel că instanţa se pronunţă în camera de consiliu, pe baza administrării dovezilor depuse în susţinerea cererii, fără necesitatea unor dezbateri. La analizarea acestui tip de cerere se au în vedere doar condiţiile formale impuse de ordonanţa de urgenţă criticată, fără a se lua în considerare fondul cauzei în cadrul căreia s-a formulat cererea de ajutor public judiciar, astfel încât soluţionarea cauzei cu citarea părţilor în şedinţa publică nu se impune pentru respectarea dreptului la apărare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, arătând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 reprezintă transpunerea în planul legislaţiei interne a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistenţa judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze. Legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistenţă acordată de stat, în condiţiile legii, oricărei persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii. Se mai arată că judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistraţii aceleiaşi instanţe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparţial şi dreptului la apărare, iar soluţionarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective şi presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului şi a familiei sale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise transmise la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, cu modificările şi completările ulterioare.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, actul normativ criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 1 - "Statul român", art. 11 - "Dreptul internaţional şi dreptul intern", art. 15 - "Universalitatea", art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 - "Accesul liber la justiţie", art. 24 - "Dreptul la apărare", art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", art. 124 - "Înfăptuirea justiţiei", art. 126 - "Instanţele judecătoreşti" şi art. 148 - "Integrarea în Uniunea Europeană".

De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă şi dispoziţiile cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale la art. 1 - "Obligaţia de a respecta drepturile omului", art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil", art. 13 - "Dreptul la un recurs efectiv", art. 14 - "Interzicerea discriminării" şi art. 17 - "Interzicerea abuzului de drept", precum şi dispoziţiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (art. 1-30).

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 a mai format, în repetate rânduri, obiectul controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate similare, formulate de acelaşi autor. Cea mai recentă este Decizia nr. 852 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 14 decembrie 2012, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată în alte cauze de acelaşi autor, cu motivări similare.

Cu acel prilej, Curtea a reiterat cele statuate în jurisprudenţa sa anterioară, de exemplu, prin Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, în sensul că, prin reglementarea cuprinsă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces liber la justiţie, fiind stabilite anumite limite şi condiţii, minimale şi rezonabile, determinate de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului public judiciar, de realizarea unei distribuiri echitabile a acestuia în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţa de urgenţă, precum şi de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar avea nevoie de susţinere din partea statului şi ar solicita un astfel de ajutor.

De asemenea, prin Decizia nr. 385 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, Curtea a constatat că, potrivit art. 15 din actul normativ criticat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, iar cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de către un alt complet. Curtea a mai reţinut că judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, fără citarea părţilor, şi inexistenţa căii de atac a recursului la o instanţă superioară. Totodată, pentru soluţionarea cererii nu este necesară administrarea tuturor mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, deoarece judecarea se face pe baza unor criterii obiective ce pot fi dovedite prin înscrisuri. Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistraţii aceleiaşi instanţe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparţial şi dreptului la apărare. Prezumţia de imparţialitate şi independenţă a judecătorilor nu poate fi înlăturată prin faptul că aceştia lucrează la aceeaşi instanţă ca şi colegii lor care au soluţionat fondul cererii. Pe de altă parte, soluţionarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective şi presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului şi a familiei sale.

În plus, prin Decizia nr. 1.077 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 4 februarie 2013, Curtea a constatat că furnizarea datelor şi a documentelor prevăzute la art. 14 alin. (1) teza a doua din actul normativ criticat a fost impusă în scopul asigurării accesului unei sfere cât mai largi de persoane la ajutorul public judiciar şi a unei transparenţe ridicate în acordarea acestui ajutor, precum şi pentru o bună administrare a fondurilor ce au această destinaţie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marin Frunză în dosarele nr. 7.792/233/2008 şi nr. 7.100/121/2012 ale Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 21.731/233/2012 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 februarie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu