Dispoziţii generaleFormă consolidată
Dispoziţii generale din 1 august 2001 (actualizate)
privind reducerea riscurilor de incendiu generate de încărcări electrostatice - D.G.P.S.I.-004 (actualizate până la data de 18 noiembrie 2004
- Emitent
privind reducerea riscurilor de incendiu generate de încărcări electrostatice - D.G.P.S.I.-004 (actualizate până la data de 18 noiembrie 2004
*)Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 18 noiembrie 2004 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către ORDINUL nr. 349 din 1 septembrie 2004.
Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor
(1)Dispoziţiile generale privind reducerea riscurilor de incendiu generate de încărcări electrostatice - D.G.P.S.I.-004 stabilesc măsurile tehnico-organizatorice, principiile, cerinţele şi condiţiile tehnice necesare în vederea prevenirii formării scanteilor produse de descărcarea sarcinilor electrostatice, care în anumite împrejurări pot iniţia incendii sau explozii.
(2)Prevederile prezentelor dispoziţii se aplică şi sunt obligatorii indiferent de titularul dreptului de proprietate.
Măsurile tehnico-organizatorice se stabilesc, se realizează şi se menţin în exploatare de către proiectantii, executanţii sau proprietarii (utilizatorii) construcţiilor şi amenajărilor, echipamentelor, utilajelor şi instalaţiilor tehnologice, potrivit obligaţiilor legale ce le revin, pe timpul desfăşurării proceselor tehnologice, precum şi al manipulării, transportului şi al depozitarii materialelor.
În sensul prezentelor dispoziţii, termenii şi expresiile utilizate au următoarele semnificaţii:
a)aditiv antistatic - substanţa solida (praf, pulbere) sau lichidă care, introdusă într-un volum de lichid combustibil, are rolul de a reduce efectul difuziei turbulente datorat pulsatiilor de viteza, în cazul transvazarii, transportului etc. lichidelor prin conducte cilindrice şi de a limita astfel riscul datorat incarcarilor electrostatice;
b)antistatic - caracteristica intrinseca a materialului de a nu se incarca cu electricitate statica; în mod obişnuit aceasta caracteristica este avută în vedere la materialele care se utilizează în medii cu risc de incendiu sau explozie;
c)corp electrostatic la pământ - substanţa, material, circuit, aparat, masina, recipient sau instalatie a carei rezistenta de scurgere a sarcinilor electrostatice nu depăşeşte 10^6 ohmi, rezistenta fiind masurata între pământ şi un punct oarecare al elementului considerat;
d)descărcare corona - descărcare electrica incompleta (nu se dezvolta pe toată distanta dintre electrozii configuraţiei) care apare în zone ale conductoarelor cu raza de curbura mica; descărcarea corona se dezvolta numai dacă intensitatea câmpului electric în zona depăşeşte o valoare determinata;
e)descărcare electrostatica - proces de realizare a unui canal conductor între doua corpuri aflate la potenţiale diferite faţă de pământ; în funcţie de valoarea medie a câmpului electric între cele doua corpuri, descărcarea poate fi incompleta (corona) sau completa (strapungere);
f)dispersie - fenomen de imprastiere, răspândire, risipire; în sensul prezentelor dispoziţii, definiţia se referă la pulberi, prafuri, gaze, ceturi, care se pot aprinde; de exemplu, praful este o formă dispersa a substanţelor solide, iar ceata este o formă dispersa a lichidelor combustibile;
g)electricitate statica - energie de natura electrica ce apare datorită unor fenomene electrochimice, frecari, incalziri şi de deformare a corpurilor, plasarii acestora într-un camp electric, precum şi ca urmare a altor acţiuni fizice care presupun schimbarea relativă a suprafeţelor de contact; energia acumulată rămâne practic constanta sau prezintă variatii foarte lente; energia acumulată, dacă se disipeaza într-o descărcare electrica, poate iniţia explozia unor amestecuri inflamabile, dacă este mai mare decât energia minima de aprindere a acestora;
h)influenţa electrostatica - fenomen de separare a sarcinilor electrice pe un conductor neutru izolat sau modificarea repartiţiei sarcinilor electrice pe un conductor încărcat şi izolat, sub acţiunea unui camp electric exterior;
i)încălţăminte antistatică - încălţăminte cu rezistenţă electrică cuprinsă între 100 kΩ şi 1.000 MΩ, încercată în conformitate cu reglementările în vigoare. Documente de referinţă: SR EN 344:1995, SR EN 344:1995/A1:2002 şi SR EN 344:1995/ AC:2003;
Litera i) a art. 3 a fost modificată de subpct. 5.1., pct. 5 al art. I din ORDINUL nr. 349 din 1 septembrie 2004, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 956 din 19 octombrie 2004.
j)încărcare electrostatica - proces fizic prin care, pe corpuri solide, lichide sau vapori, apar sarcini electrice datorită unor acţiuni mecanice (frecare, ciocnire, vibratii), termice, chimice etc;
k)legare la pământ - legătura electrica a unui corp conductor la priza de pământ, pentru a asigura acestuia, în mod permanent, potenţialul pământului (considerat nul);
l)legătura de echipotentializare - legătura electrica realizată între diferite puncte pentru a asigura acestora acelaşi potenţial faţă de pământ;
m)pardoseala izolanta electric (electroizolanta) - pardoseala realizată din materiale izolante electric (lemn, cauciuc, bachelita etc.), care acoperă întreaga suprafaţa a pardoselii, sunt lipite pe suport, nu prezintă crăpături, iar rosturile nu depăşesc 3 mm;
n)priza de pământ - instalatie care asigura o legătura electrica directa cu pământul a unei instalaţii electrice sau a unor echipamente electrice;
o)rezistenta electrica de dispersie a unei prize de pământ - rezistenta electrica echivalenta a prizei de pământ;
p)scanteie electrostatica - descărcare brusca de electricitate, printr-un interval, între doua corpuri;
r)transvazare - operaţiune de trecere a unui fluid (lichid, gaz etc.) sau a unui material pulverulent dintr-un vas în altul prin curgere gravitationala, pompare etc.;
s)zona cu pericol de explozie - spaţiul în care, în condiţii normale de funcţionare, se pot acumula, accidental sau permanent, gaze, vapori sau praf în cantităţi suficiente pentru a da naştere unei atmosfere explozive în amestec cu aerul sau cu oxigenul.
Formarea şi acumularea incarcarilor electrostatice reprezintă fenomene de sistem sau de asociaţie cu apariţia unei sarcini electrice pe suprafaţa unui corp izolant sau izolat din punct de vedere al conductibilitatii electrice.
Cele mai frecvente moduri de electrizare a corpurilor sunt: frecarea, contactul direct, influenţa, acţiunea electrochimică şi acţiunea fotoelectrica.
(1)Principalele materiale şi substanţe utilizate frecvent şi pe scara larga, susceptibile sa formeze şi sa acumuleze sarcini electrostatice, sunt:
a)solide: cauciucul natural şi sintetic, masele plastice, fibrele artificiale, textilele pe bază de lâna, fibrele artificiale, hârtia, sticlă, sulful, rasinile sintetice, unele rasini naturale (chihlimbarul);
b)lichide: sulfura de carbon, eterul, benzina, hidrocarburile, esterii, hidrocarburile clorurate, cetonele inferioare şi alcoolii;
c)gaze (vapori): dioxidul de carbon, metanul, propanul, etanul, butanul, acetilena şi hidrogenul.
(2)Principalele operaţiuni cinetice în care sunt prezente materiale şi substanţe menţionate la alin. (1), pe timpul cărora pot să apară încărcări electrostatice, sunt:
a)încărcare, descărcare, umplere, golire, transvazare, alimentare;
b)amestecare, malaxare, agitare, barbotare, omogenizare;
c)filtrare, separare, sortare, cernere, centrifugare;
d)ventilare, exhaustare, desprafuire, aerisire, vacuumare;
e)pulverizare, injectare, dispersare, stropire, purjare, refulare;
f)frecare, angrenare, transmisie;
g)spalare, curăţare, purificare, ambalare;
h)transport, vehiculare, manipulare;
i)polizare, slefuire, sablare;
j)rulare, derulare, lipire, dezlipire;
k)macinare, concasare, sfaramare.
(3)Principalele procese tehnologice în care sunt prezente materialele şi substanţele prevăzute la alin. (1), cu capacitate ridicată de încărcare electrostatica, sunt:
a)fabricarea fibrelor şi firelor textile;
b)fabricarea foliilor de polietilena sau de policlorura de vinil;
c)fabricarea pulberilor pentru explozivi;
d)egrenarea bumbacului;
e)fabricarea hârtiei şi imprimarea acesteia;
f)fabricarea cauciucului şi produselor de cauciuc.
(4)Exemplele de operaţiuni şi procese pe parcursul cărora pot să apară încărcări electrostatice sunt prezentate în anexa nr. 1 iar aspectele referitoare la pericolul de explozie şi/sau incendiu, în cazul unor operaţiuni şi procese tehnologice care generează electricitate statica, sunt prezentate în anexa nr. 2.
Electricitatea statica poate provoca incendiu sau explozie urmată sau nu de incendiu, în cazul îndeplinirii simultane a următoarelor condiţii:
a)existenta materialului combustibil sau a atmosferei explozive;
b)deplasarea sarcinilor cu apariţia descarcarilor disruptive;
c)energia eliberata prin descărcare să fie mai mare decât energia minima pentru aprinderea materialului combustibil sau a atmosferei explozive.
În cazul în care atmosfera din spaţiile închise este uscata artificial, prin sisteme de încălzire sau ventilare cu aer uscat, apar condiţii favorizante astfel încât incarcarile electrostatice pot provoca incendiu sau explozie.
Pericolul de explozie poate să apară la manipularea substanţelor combustibile sau oxidabile, dacă acestea se prezintă sub forma de dispersie fina de gaze, vapori, ceata (particule fine de lichid, aerosoli) sau prafuri (particule fine de solid, respectiv aerosoli), atunci când concentraţia acestora în amestec cu aerul se afla între limitele de explozie şi când exista un potenţial electrostatic egal sau mai mare decât energia minima de aprindere a unor substanţe combustibile din mediul respectiv.
Scanteile electrice care provin din diferenţe de potenţial inferioare nivelului de 350 volti sunt considerate nepericuloase datorită insuficienţei caldurii la vârfurile scanteilor.
Nivelul riscului generat de incarcarile electrostatice într-o zona de lucru se apreciază în funcţie de energia minima de aprindere, astfel:
a)foarte redus ≥ 100 mJ b) redus 50-100 mJ c) mediu 10-50 mJ d) mare 0,1-10 mJ e) foarte mare ≤ 0,1 mJ.
Pericolul de explozie şi/sau incendiu depinde de viteza şi de modul de manipulare a lichidelor prin conducte sau instalaţii pe timpul desfăşurării operaţiunilor de alimentare, golire, transport şi distribuţie.
Stratul de praf combustibil se comporta diferit la descarcarile electrostatice, în funcţie de natura produsului de aprindere.
În funcţie de caracteristicile proceselor tehnologice şi de capacitatea de reactie a operatorilor se pot adopta soluţii care să conducă la dispersia electricitatii statice. Soluţiile cele mai eficiente sunt:
a)legarea la pământ (sisteme echipotentiale);
b)neutralizarea sarcinilor;
c)reducerea frecarilor;
d)umidificarea atmosferei;
e)mărirea conductivitatii corpurilor izolante.
(1)La o valoare a rezistentei de scurgere a sarcinilor electrice mai mica de 10^6 ohmi, pentru majoritatea substanţelor inflamabile se elimina posibilitatea formării sarcinilor electrostatice mari şi se considera realizată legarea la pământ.
(2)În locurile în care se manipuleaza substanţe explozive valorile limita care se aleg sunt de ordinul 10^4 -10^5 ohmi pentru rezistenta de curgere a sarcinilor electrice.
Legarea la pământ a obiectelor metalice asigura reducerea diferenţei de potenţial dintre obiecte şi pământ, până la limite nepericuloase, iar conductibilitatea materialelor utilizate trebuie să fie suficient de mare, astfel încât să permită scurgerea fără descărcare disruptiva a incarcarilor electrostatice.
(1)Este obligatoriu să fie legate la pământ:
a)construcţiile metalice, echipamentele, rezervoarele, conductele, utilajele şi instalaţiile (pentru amestec, valturile, calandrele, maşinile de extrudare sau injecţie etc.) care vehiculeaza materiale şi substanţe care produc electricitate statica;
b)elementele bune conducătoare de electricitate care nu participa direct la procesul tehnologic;
c)părţile metalice ale echipamentelor electrice (carcase, motoare, aparataj, tablouri etc.), ale instalaţiilor, utilajelor, incarcatoarelor şi cisternelor, inclusiv ale şinelor de cale ferată de la rampele de încărcare-descărcare.
(2)Conductibilitatea electrica a legăturilor se asigura prin:
a)fixarea demontabila (strangere);
b)fixarea nedemontabila (sudare, lipire etc.).
(1)Atunci când continuitatea tubulaturii metalice este întreruptă prin burdufuri din materiale textile sau plastice, se prevăd sisteme de echipotentializare între tronsoanele bune conducătoare de electricitate.
(2)Legături echipotentiale se prevăd la racordurile şi flansele cu garnituri izolatoare de pe traseele de conducte, tuburi şi furtunuri pentru vehicularea fluidelor generatoare de electricitate statica şi, după caz, la dispozitivele (capetele) de pulverizare, refulare sau debitare a acestora.
Conductele şi recipientele racordate la gurile de aspiraţie, fixe sau mobile, precum şi filtrele sau ciururile care intră în contact cu o substanţa capabilă sa acumuleze sarcini electrostatice în timpul unui proces de fabricaţie, stocare sau al operaţiunii de transvazare trebuie să fie legate între ele (pentru a se asigura echipotentialitatea), precum şi la pământ.
Legăturile la pământ trebuie verificate astfel:
a)zilnic, vizual;
b)periodic, prin personal specializat se măsoară valoarea rezistentei de dispersie a prizei de pământ, precum şi asigurarea continuităţii la instalaţiile electrice.
Legarea la pământ a bobinelor, cilindrilor şi a tamburelor metalice ale căror extremităţi se rotesc în lagare prevăzute cu ungere se asigura prin sisteme speciale cu perii alunecatoare pe arbore, tangentiale şi de capăt.
Reducerea frecarilor între corpurile (suprafeţele) aflate în contact se poate realiza prin diminuarea presiunii exercitate pe corpuri.
Neutralizarea sarcinilor electrostatice inmagazinate pe corpurile neconducatoare se realizează prin:
a)ionizarea permanenta a atmosferei;
b)inductie electrostatica;
c)umidificarea atmosferei.
(1)Ionizarea atmosferei se realizează cu:
a)generatori de câmpuri electrostatice foarte intense, create în apropierea mediului încărcat electrostatic;
b)neutralizatori radioactivi cu radiatii tip α sau â. (2) Neutralizatoarele radioactive se recomanda pentru procesele tehnologice de fabricare a foliilor de plastic, de cauciuc sau a hârtiei, precum şi la prelucrarea firelor şi fibrelor sintetice, ionizarea aerului realizandu-se de-a lungul materialului.
Inductia electrostatica se realizează cu dispozitive care formează un camp electrostatic autoindus, ele constând dintr-un fir metalic fix legat de o bara prevăzută cu un capăt mişcător sau o tija terminată prin vârfuri. Legată la pământ, bara trebuie să fie aşezata foarte aproape de suprafaţa materialului (obiectului) încărcat cu sarcini electrostatice, fără sa o atinga însă, fapt pentru care nu este recomandată utilizarea dispozitivelor în atmosfere inflamabile sau explozive.
(1)Umidificarea atmosferei se recomanda să fie utilizata în cazul operaţiunilor de fabricaţie sau de manipulare care permit acest procedeu.
(2)Pentru împiedicarea formării sarcinilor electrostatice se recomanda umiditati relative ale aerului peste 70%.
(3)Măsura devine sigura atunci când este combinată cu utilizarea eliminatorilor inductivi sau radioactivi.
Mărirea conductivitatii corpurilor izolante (textile, cauciuc, materiale plastice, hârtie, lichide pure etc.) poate fi făcuta, în masa lor sau superficial, prin adaosul sau aplicarea pe suprafaţa acestora a unor produse antistatice cum sunt compozitiile organice azotate (aminele, sarurile de amoniu cuaternare, amidele etc.), derivatii acidului fosforic sau fosforos.
Stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice de prevenire a producerii scanteilor electrostatice trebuie să se bazeze pe o analiza detaliată care vizează:
a)identificarea operaţiunilor şi instalaţiilor care conduc la formarea şi acumularea sarcinilor electrostatice;
b)cunoaşterea proprietăţilor fizico-chimice ale materiilor prime şi materialelor folosite;
c)evaluarea valorilor tensiunilor de încărcare;
d)evaluarea mediului în care se lucrează;
e)modul de manipulare a materialelor;
f)controlul eficacitatii acestor măsuri.
Măsurile tehnico-organizatorice rezultate în urma analizei, conform art. 28 trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să fie în concordanta cu caracteristicile specifice ale construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, utilajelor pentru care sunt adoptate;
b)să aibă la baza calcule, determinări, metode şi experimentări ştiinţifice;
c)să aibă cea mai mare eficienta pentru limitarea acumulării sarcinilor electrostatice;
d)să fie în concordanta cu noutatile în domeniu.
Reducerea riscurilor determinate de electricitatea statica se realizează prin acţiuni de prevenire care vizează:
a)locul de muncă;
b)legăturile la pământ;
c)îmbrăcămintea sau echipamentul de protecţie a personalului;
d)operaţiunile şi procesele de fabricaţie;
e)conductorii electrici;
f)izolantii.
Acţiunea asupra locului de muncă are în vedere, în primul rând, controlul amestecurilor, respectiv crearea unei atmosfere care să fie în afară intervalului cuprins între limitele inferioare şi superioare de explozie ale amestecului. Principalele metode utilizate sunt:
a)inertizarea incintelor închise (rezervoare, reactoare etc.) pentru produsele cu niveluri de risc mare şi foarte mare;
b)ventilarea mecanică forţată a spaţiilor sau a incintelor de lucru.
Protecţia împotriva electricitatii statice se realizează prin conectarea la priza de pământ, care în mod uzual poate avea şi alte functionalitati cum ar fi, legarea la pământ a instalaţiilor şi utilajelor din motive de securitate a muncii sau legarea la pământ a instalaţiilor de protecţie împotriva trasnetului.
Legarea la pământ trebuie realizată cu ajutorul unor conductoare din oţel zincat, cu aria secţiunii transversale de minimum 10 mmp.
Elementele de contact cu solul şi circuitul de legare la pământ trebuie să fie protejate împotriva deteriorarilor mecanice, termice, chimice etc.
Rezistenta între obiectul legat la pământ şi sol se compune din rezistenta conductorului de legătura şi a electrodului din sol.
Elementele conducătoare ale unui obiect, aparat, utilaj sau ale unei instalaţii susceptibile sa acumuleze sarcini electrostatice ca urmare a procesului de fabricaţie sau a procedeului de manipulare trebuie să fie legate la pământ.
Se interzice folosirea imbracamintei şi incaltamintei confecţionate din materiale care se incarca electrostatic.
În zonele în care exista pericolul formării atmosferei explozive personalul trebuie să utilizeze echipament special de protecţie.
În procesele de producţie în care se produce electricitate statica trebuie să se aibă în vedere:
a)înlocuirea, pe cat posibil, a elementelor izolante cu elemente conducătoare de electricitate;
b)mărirea conductibilitatii electrice a benzilor transportoare, curelelor de transmisie şi a tubulaturilor prin realizarea puntilor echipotentiale sau tratarea acestora cu adezivi buni conducători de electricitate;
c)efectuarea proceselor de fabricaţie în încăperi cu atmosfera controlată şi inertizata;
d)limitarea vitezelor de curgere a lichidelor şi a materialelor pulverulente;
e)legarea la pământ pe toată durata desfăşurării operaţiunilor generatoare de sarcini electrostatice, inclusiv a celor care se desfăşoară ocazional sau pentru a căror efectuare se folosesc sisteme demontabile;
f)evitarea miscarilor suplimentare ale persoanelor care executa ori supraveghează activităţile prevăzute la art. 6 alin. (2).
Acţiunea asupra conductorilor vizează:
a)asigurarea echipotentialitatii între materialele şi obiectele legate la pământ;
b)realizarea unor contacte sigure, de buna calitate.
Acţiunea asupra izolantilor se referă la utilizarea selectiva, în funcţie de procesele tehnologice, a limitatorilor de sarcini electrostatice prin ionizari inductive, electrice sau radioactive, precum şi a substanţelor antistatice.
Descărcarea electricitatii statice din baloturile de textile, materiale sintetice, hârtie etc. se realizează eficient prin ionizare, cu vârfuri, ace metalice, perii de descărcare, benzi metalice sau prin umezirea locală a aerului.
Pentru îmbunătăţirea conductibilitatii părţilor în mişcare, în cazul lagarelor care folosesc lubrifianţi, se utilizează adaosuri de grafit sau sulfat de molibden.
În procesele de uscare, prin pulverizare sau în strat fluidizat a substanţelor pulverulente, pentru limitarea acumulărilor de sarcini electrostatice atât în uscatorul propriu-zis, cat şi în separatorul de praf, pe lângă legarea la pământ trebuie asigurata inertizarea uscatoarelor pe toată durata desfăşurării operaţiunilor de uscare.
La spalarea recipientelor de produse petroliere, viteza apei nu trebuie să depăşească 1 m/s, iar presiunea aburului 3 atm.
La descărcarea din cisterne a gazelor petroliere lichefiate (GPL) se limitează viteza acestora la 1 m/s.
Sunt interzise:
a)pomparea unor produse grele (petrol, motorina, ulei, pacura etc.) într-un rezervor care a conţinut anterior benzina sau alte produse inflamabile, înainte de golirea completa a conductei de încărcare şi a rezervorului de produsele anterioare sau înainte de evacuarea din rezervoare a gazelor rezultate;
b)desfundarea cu apa a robinetelor prin care s-au vehiculat lichide combustibile;
c)spalarea cu apa a conductelor aferente rezervoarelor, înainte de asigurarea unui strat de apa, care să depăşească cu minimum 3 cm cota racordului conductei;
d)vopsirea prin stropire sau pulverizare cu aer sau alte gaze a recipientelor deschise care conţin produse volatile şi care pot genera gaze inflamabile;
e)încărcarea recipientelor cum ar fi: rezervoare, vagoane, autocisterne etc., cu produse combustibile lichide prin curgere gravitationala sau fără utilizarea pentru încărcare a palniilor sau prelungitoarelor, care trebuie să ajungă la cel mult 30 cm deasupra părţii inferioare a recipientului;
f)accesul personalului pe rezervoare pe durata unor operaţiuni cum ar fi, pompare, amestec etc.; în cazul în care necesităţile tehnologice impun totuşi executarea unor măsurători sau luarea probelor în timpul operaţiunilor de pompare sau amestecare se vor lua măsuri corespunzătoare pentru asigurarea legarii la pământ a utilajelor sau dispozitivelor utilizate;
g)executarea de reparaţii în timpul funcţionarii instalaţiilor tehnologice;
h)utilizarea transmisiilor cu curele în medii unde apar frecvent amestecuri explozive;
i)utilizarea incarcatoarelor cu găuri sau neetanseitati, prin care produsul inflamabil pompat se poate răspândi sub forma de stropi, generand suplimentar sarcini electrostatice;
j)scurgerea brusca, sub forma de jet, a produselor inflamabile şi volatile, prin legăturile de luat probe, pe la sticlele de nivel etc.;
k)desfundarea robinetelor de scurgere aferente aparatelor sau vaselor sub presiune prin lovire sau prin alte operaţiuni mecanice;
l)transportul şi manipularea produselor petroliere în ambalaje din material plastic, cu excepţia celor antistatizate şi special destinate în acest scop;
m)folosirea indicatoarelor de nivel cu plutitor în rezervoare de produse inflamabile, dacă nu sunt luate măsuri de punere la pământ a plutitorului;
n)agitarea sau omogenizarea în rezervoare, vase etc. a lichidelor uşor inflamabile; omogenizarea poate fi făcuta numai prin recirculare sau cu amestecatoare mecanice având palete situate sub nivelul lichidului;
o)utilizarea unor instalaţii pentru exhaustarea prafului de materiale combustibile sau a vaporilor inflamabili, comune cu cele pentru evacuarea materialelor pulverulente provenite de la utilajele de slefuit, polizat, strunjit etc.;
p)folosirea aerului comprimat pentru alimentarea reactoarelor; aceasta se face în circuit etanş, mecanizat (automatizat) atât pentru încărcarea, cat şi pentru descărcarea reactoarelor;
r)deschiderea capacului reactorului în timpul procesului tehnologic fără asigurarea în prealabil a pernei de gaz inert şi punerea în funcţiune a sistemului de ventilare;
s)luarea probelor în timpul proceselor de cristalizare din reactor;
t)deschiderea capacului reactorului în care au fost efectuate diferite operaţiuni, fără programarea prealabilă a unei faze de linistire cu durata cel puţin egala cu timpul de relaxare pentru substanţele din reactor.
Vasele metalice portabile, butoaiele, canistrele metalice etc., care urmează să fie încărcate cu produse petroliere lichide, trebuie să fie aşezate, pe durata încărcării lor, pe o placa metalică legată la pământ şi conectate, prin intermediul unei legături electrice, la recipientul sau racordul din care se face încărcarea.
Furtunurile flexibile de descărcare sau incarcatoarele trebuie prevăzute cu armături din bronz şi garnituri etanşe.
Operaţiunile de transvazare a lichidelor combustibile, cum ar fi alimentarea cu carburant, trebuie să se intrerupa pe durata fenomenelor meteo însoţite de furtuni cu descărcări sub forma de trasnet, dacă aceste fenomene se produc în zone apropiate.
În cazul GPL, pentru egalizarea potentialelor cisterne şi rezervorului se utilizează cablul de suntare, aflat în dotarea cisternei.
Este obligatorie instruirea personalului operator asupra modului de formare şi acumulare a sarcinilor electrostatice, asupra metodelor de combatere a acestora, precum şi asupra riscurilor determinate de incarcarile electrostatice.
(1)Încărcarea rezervoarelor cu lichide inflamabile se face pe la baza acestora, sub nivelul lichidului.
(2)Viteza de curgere poate fi marita numai după ce nivelul lichidului în recipient depăşeşte cu 2 cm gura conductei de intrare, iar în cazul rezervoarelor cu capac plutitor numai după ce capacul pluteste pe lichid.
(1)La umplerea rezervoarelor trebuie luate măsuri pentru evitarea stropirii sau pulverizarii lichidului.
(2)În cazul palniilor confecţionate din materiale izolante, înainte de începerea operaţiunii de umplere, prin palnie trebuie introdus un conductor legat la pământ, până la partea inferioară a rezervorului.
În timpul încărcării cu gaze petroliere lichefiate a vaselor tip termos trebuie introdusă în acestea o sarma sau tija metalică, în vederea realizării contactului dintre lichidul din vas şi racordul de încărcare legat la pământ.
Pentru a se evita pătrunderea în interiorul rezervoarelor a corpurilor străine, acumulatoare de sarcini electrice, în circuitele de transvazare trebuie să se utilizeze filtre.
Înainte de spalarea cu apa sau spuma a rezervoarelor, autocisternelor, tancurilor petroliere sau a slepurilor trebuie să se asigure evacuarea amestecurilor inflamabile, utilizându-se în acest scop gaz inert sau abur.
Furtunurile pentru spalarea cu apa a depunerilor din rezervoare, vase sau utilaje, precum şi cele pentru abur trebuie să fie prevăzute cu insertie sau armare metalică şi legate la pământ, înainte de începerea operaţiunilor de aburire şi curăţare.
Furtunurile flexibile ale pompelor de distribuţie a carburanţilor trebuie să fie omologate, antistatizate, lungimea lor nedepasind valoarea specificată de normativele în vigoare; ele trebuie menţinute în stare de utilizare, iar dispozitivele de închidere trebuie realizate din materiale neferoase.
Fiecare sortiment de carburant se depozitează în rezervoarele sau compartimentele stabilite, fiind interzisă schimbarea destinaţiei acestora de la un sortiment de produs la altul, fără asigurarea tuturor măsurilor de pregătire necesare (golire, curăţare a pereţilor interiori etc.).
La gurile de descărcare a carburanţilor în rezervoare se prevăd borne de legare la pământ pentru conectarea autocisternelor.
La operaţiunile de separare prin filtrare a suspensiilor din lichidele inflamabile se impun următoarele măsuri:
a)utilizarea numai a filtrelor metalice conectate la priza de pământ;
b)conectarea la pământ a tuturor elementelor metalice ale instalaţiei de separare;
c)mărirea conductivitatii lichidelor prin adăugare de aditivi cu proprietăţi antistatice.
La operaţiunile de separare prin centrifugare a substanţelor lichide şi solide se vor avea în vedere următoarele:
a)utilizarea unor instalaţii de centrifugare care să aibă în construcţie partea interioară din materiale bune conducătoare de electricitate;
b)asigurarea inertizării recipientului înaintea începerii operaţiunii de separare;
c)confecţionarea cicloanelor în care sunt separate substanţele pulverulente din materiale bune conducătoare de electricitate;
d)legarea individuală la pământ a utilajelor de amestec, valturilor, calandrelor, filtrelor, uscatoarelor cu aer.Secţiunea a 3-a Măsuri de prevenire la vopsirea şi/sau la lacuirea prin pulverizare
În zonele de lucru pentru operaţiuni de vopsire şi/sau lacuire prin pulverizare trebuie să se asigure umezirea locală a aerului.
În camerele de pulverizat vopsea şi/sau lac trebuie asigurate funcţionarea la parametri normali a instalaţiilor de ventilaţie generală, interblocarea dintre sistemul de ventilaţie şi cel de admisie a aerului comprimat la pistolul de pulverizare, precum şi funcţionarea perdelelor cu apa.
Pentru operaţiunile de vopsire şi/sau lacuire prin pulverizare se va utiliza numai aer comprimat fără impuritati, iar temperatura acestuia, în cazul pulverizarii nitrolacului la cald, nu trebuie să depăşească 50°C.
La alimentarea utilajelor pentru turnarea lacului trebuie să se utilizeze numai recipiente cu structura metalică, etanşe în raport cu mediul de lucru.
La vopsirea în camp electrostatic se respecta regulile şi măsurile precizate la art. 64-67, precum şi următoarele:
a)curentul maxim de scurtcircuit nu trebuie să depăşească 0,2 mA;
b)distanta de siguranţă prevăzută în reglementările tehnice specifice se menţine strict, pentru a nu se produce strapungeri ale dielectricului dintre pistolul/duza de pulverizare şi piesele supuse vopsirii;
c)instalatia de vopsire prin pulverizare în camp electrostatic se prevede cu sisteme de protejare împotriva caderilor bruşte de tensiune.Secţiunea a 5-a Măsuri de prevenire la ansambluri şi subansambluri aflate în mişcare
În cazul transmisiilor prin curele trebuie să se utilizeze materiale bune conducătoare de electricitate, obţinute prin aplicarea unui tratament antistatic pe toată suprafaţa acestora.
Legarea la pământ a benzilor transportoare este obligatorie şi se poate realiza cu sisteme tip pieptene metalic, cu dinţi ascutiti şi indreptati spre partea interioară a benzii, în punctul în care aceasta se desparte de tambure (role).
Pentru scurgerea electricitatii statice generate de lagarele cu cuzineţi din materiale izolatoare (teflon, nailon etc.) sau de cele care lucrează pe perna de ulei sunt necesare realizarea legăturii electrice între arborele şi carcasele lagarului, precum şi legarea la pământ a întregului sistem.
Toate elementele aflate în mişcare ale utilajului tehnologic prin care se prelucreaza cauciuc şi/sau mase plastice trebuie legate la pământ prin intermediul unor perii metalice sau din cărbune.
Instalaţiile şi utilajele de prelucrare a cauciucului şi/sau a maselor plastice trebuie prevăzute cu ventilaţie mecanică locală şi sisteme de umidificare a atmosferei, iar încăperile în care sunt amplasate se prevăd în mod obligatoriu cu pardoseala antistatica.
(1)Reducerea nivelului de încărcare electrostatica în procesele de prelucrare a maselor plastice se obţine prin introducerea în material a unor substanţe antistatice, cum sunt:
a)eter sau poliglicol multimolecular pentru polistiren, polietilena sau polivinilclorid;
b)combinaţie de stearina-amoniac (18-50%), pentru cele mai multe dintre masele plastice;
c)fosfati de alcool gras pentru materialele plastice şi fibrele sintetice.
(2)Suprafeţele din materiale izolante ale utilajelor trebuie să fie acoperite cu substanţe antistatice.Secţiunea a 7-a Măsuri de prevenire la prelucrarea celulozei şi hârtiei
Formarea şi acumularea sarcinilor electrostatice trebuie diminuate semnificativ prin reducerea presiunii dintre cilindri şi modificarea unghiului sub care intra hârtia la presare.
Pornirea maşinilor de fabricat hârtie este permisă numai după verificarea sistemelor de colectare a sarcinilor electrice care se monteaza pe întreaga laţime a cilindrului de imprimare.
Instalaţiile de fabricaţie a celulozei şi hârtiei trebuie menţinute în stare de curăţenie, după fiecare schimb de lucru personalul de deservire procedând la îndepărtarea deşeurilor şi materialelor combustibile şi la curăţarea acestora de praf, scame şi ulei.
La fabricarea sortimentelor de hârtie trebuie să se aibă în vedere următoarele:
a)asigurarea funcţionarii instalaţiei de ventilaţie generală pentru introducerea aerului proaspăt şi evacuarea aerului viciat din compartimentele de fabricaţie;
b)asigurarea permanenta a operationalitatii instalaţiilor automate de stingere a incendiilor.Secţiunea a 8-a Unele măsuri de prevenire la rampele auto şi de cale ferată pentru încărcarea-descărcarea produselor petroliere
(1)La rampele auto şi de cale ferată pentru încărcarea-descărcarea produselor petroliere se realizează echipotentializarea elementelor metalice.
(2)La intrarea în rampa şi în zonele de descărcare şinele de cale ferată se leagă electric între ele şi se conecteaza la priza de pământ.
(3)Conductele prin care se transvazeaza produsele petroliere şi recipientele aferente operaţiunilor de încărcare/descărcare se conecteaza la priza de pământ.Secţiunea a 9-a Unele măsuri de prevenire la alimentarea cu carburant a aeronavelor şi navelor
Pe durata alimentării cu carburant aeronavele nu trebuie să se afle în imediata apropiere a unui radar de sol, la care se executa probe sau care se afla în stare de funcţionare.
Pe durata operaţiunilor de alimentare cu carburant sunt interzise instalarea sau demontarea bateriilor de acumulatori ale aeronavei, precum şi bransarea generatoarelor de sol.
(1)Pentru ca o aeronava sau nava să poată fi alimentata cu carburant în timp ce pasagerii se afla la bord, se imbarca sau se debarca, este necesară prezenta la bord a personalului calificat care poate executa procedurile de protecţie şi evacuare a pasagerilor.
(2)Suplimentar se aplică următoarele măsuri de prevenire:
a)traseul urmat de pasageri trebuie să evite zonele în care exista riscul degajării vaporilor de carburant; operaţiunile de îmbarcare/debarcare trebuie să fie supravegheate;
b)prin sistemul de intercomunicatii al aeronavei sau prin orice alte mijloace adecvate trebuie asigurata comunicarea bilaterala între echipa de la sol responsabilă cu aceste operaţiuni şi personalul specializat de la bordul aeronavei.
(1)Legarea la pământ a unei aeronave sau nave consta în luarea următoarelor măsuri:
a)legarea la priza de pământ a alimentatorului;
b)legarea la priza de pământ a aeronavei, respectiv a navei;
c)realizarea unei legături electrice între aeronava, respectiv a navei şi alimentator;
d)realizarea unei legături electrice între aeronava şi capătul furtunului flexibil pentru carburant, în cazul alimentării prin extradosul aripilor.
(2)La terminarea operaţiunii de alimentare toate legăturile electrice trebuie deconectate în ordinea inversa celei specificate mai sus.
În cazul în care nu este specificată obligaţia legarii la pământ a aeronavei sau navei, se vor lua următoarele măsuri pentru înlăturarea sarcinilor electrice:
a)realizarea unei legături electrice între aeronava şi alimentator;
b)realizarea unei legături electrice între aeronava şi capătul furtunului flexibil pentru carburant, în cazul alimentării prin extradosul aripilor.
La alimentarea cu carburant de la o staţie (sistem de pompare fix) se va evita conectarea la priza de pământ în zona staţiei (pompei fixe), deoarece în momentul conectarii pot aparea descărcări electrice datorate diferenţelor de potenţial.
Toate aeronavele aflate pe pista, precum şi autoalimentatoarele de pe platformele pistelor de decolare/aterizare trebuie să fie legate la pământ pe toată durata de staţionare.
Personalul benzinariilor trebuie să urmărească permanent menţinerea în bune condiţii a capacelor şi a ramelor chesoanelor rezervoarelor, pentru a evita formarea straturilor izolante electric.
(1)Furtunurile flexibile ale pompelor de distribuţie a carburanţilor trebuie să fie omologate, antistatizate, lungimea lor nedepasind valoarea specificată de normativele în vigoare.
(2)Dispozitivele de închidere trebuie realizate din materiale metalice care nu produc scantei.
(3)Se interzice livrarea de carburanţi în vase din mase plastice.
Fiecare sortiment de carburant se depozitează în rezervoarele sau în compartimentele stabilite, fiind interzisă schimbarea destinaţiei acestora de la un sortiment de produs la altul fără asigurarea tuturor măsurilor de pregătire necesare (golire, curăţare a pereţilor interiori etc.).
La gurile de descărcare a carburanţilor în rezervoare se prevăd borne de legare la pământ pentru conectarea autocisternelor.
În cazul activităţilor domestice (gospodăreşti) principalele măsuri de prevenire a incendiilor, destinate reducerii riscurilor generate de electricitatea statica, se referă la:
a)interzicerea spalarii sau curăţării imbracamintei cu benzine, solventi şi alte lichide inflamabile;
b)interzicerea utilizării bidoanelor, canistrelor şi a altor recipiente din mase plastice la transportul, stocarea sau manipularea benzinei, petrolului şi a altor lichide inflamabile;
c)interzicerea folosirii palniilor din materiale plastice la transvazarea lichidelor inflamabile;
d)legarea la pământ, pe durata încărcării cu produse petroliere sau cu alte lichide inflamabile a butoaielor şi canistrelor metalice, prin aşezarea acestora pe o placa metalică legată la pământ, respectiv prin conectarea la recipientul legat la pământ de la care se realizează încărcarea.Secţiunea a 12-a Verificarea la recepţia şi darea în exploatare a instalaţiilor de legare la pământ
În vederea recepţiei şi dării în exploatare a instalaţiilor de legare la pământ executantul trebuie să întocmească şi sa predea beneficiarului:
a)documentaţia tehnica de execuţie;
b)procesul-verbal de lucrări ascunse pentru elementele îngropate;
c)buletinele de verificare.
Buletinele de verificare trebuie să cuprindă:
a)data efectuării verificării;
b)funcţia, calitatea şi numele persoanei care a efectuat verificarea;
c)denumirea instalaţiei sau a părţii din instalatie la care s-au efectuat verificări;
d)rezultatul verificării continuităţii conexiunilor electrice între utilaje şi priza de pământ;
e)valoarea rezistentei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ, masurata la utilajul cel mai îndepărtat de priza de pământ;
f)metoda de măsurare folosită, tipul şi clasa de precizie a aparatelor utilizate în acest sens;
g)aprecieri asupra gradului de umiditate a solului (umed, uscat, foarte uscat);
h)observaţii asupra defectelor constatate şi inlaturate.
Măsurarea rezistentei de dispersie pentru instalatia de legare la pământ se face:
a)în instalaţii subterane şi în instalaţii locale de legare la pământ, cel puţin de doua ori pe an;
b)la reţelele generale de legare la pământ, cel puţin o dată pe an.
Îmbrăcămintea, încălţămintea şi echipamentul de protecţie a persoanelor care supraveghează activităţile prevăzute la art. 6 alin. (2) se aleg astfel încât sa îndeplinească condiţiile de prevenire a formării electricitatii statice stabilite în prezentele dispoziţii.
(1)În vederea aplicării prezentelor dispoziţii factorii de decizie (patron, utilizator, administrator etc.) vor stabili, prin actele de autoritate prevăzute de lege, aspectele de natura organizatorică şi tehnica specifice şi vor lua măsuri de elaborare a procedurilor şi instrucţiunilor proprii, pentru detalierea anumitor prevederi.
(2)În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor dispoziţii patronii vor analiza situaţia existenta în raport cu prevederile prezentelor dispoziţii şi vor stabili, după caz, măsurile de reabilitare necesare, specifice fiecărei instalaţii, fiecărui utilaj, echipament sau produs, capabile sa producă încărcări electrostatice.
Unele date privind valorile tensiunilor de încărcare, ale energiilor minime de aprindere, pentru amestecuri inflamabile sau pulverulente, pulberi metalice, la prelucrarea unor produse agricole, precum şi ale rezistivitatii lichidelor inflamabile vor fi cuprinse într-un îndrumător care va fi publicat în Revista "Pompierii Români" cu scopul de a veni în sprijinul specialiştilor care doresc sa aprofundeze unele aspecte privind riscul generat de electricitatea statica.
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele dispoziţii.
la dispoziţiile generale
EXEMPLE
de operaţiuni şi procese pe parcursul cărora pot să apară încărcări electrostatice
Principalele operaţiuni şi procese pe parcursul cărora pot să apară încărcări electrostatice sunt:
–vehicularea lichidelor combustibile sau a solventilor cu viteze relativ mari (peste 0,7 m/s) prin elemente sau porţiuni de conducte;
–încărcarea şi/sau descărcarea lichidelor combustibile aflate la presiunea atmosferica în/din rezervoare (cisterne);
–vehicularea lichidelor inflamabile prin elemente care determina reducerea secţiunii transversale a traseului, cum ar fi ajutaje, ventile, diafragme etc.;
–pulverizarea produselor combustibile (lichide, pulberi etc.) prin utilizarea principiului lui Bernoulli;
–purjarea sau încălzirea lichidelor inflamabile vascoase utilizându-se aburul;
–transportul şi manipularea produselor lichide inflamabile în ambalaje din materiale plastice;
–operaţiunile de încărcare/descărcare în dane a navelor petroliere destinate transportului lichidelor combustibile;
–spalarea prin agitare, frecare etc. a tesaturilor şi hainelor, utilizându-se substanţe inflamabile;
–separarea prin centrifugare a substanţelor solide şi lichide inflamabile;
–operaţiunile cum ar fi umplerea, golirea, agitarea lichidelor inflamabile, efectuate în vase emailate;
–operaţiunile de filtrare a suspensiilor din lichide inflamabile;
–uscarea prin pulverizare sau în strat fluidizat;
–vacuumarea lichidelor inflamabile;
–alimentarea aeronavelor cu carburanţi la sol;
–procesele de macinare, amestecare etc. a unor produse combustibile;
–procesele de filtrare prin site, materiale poroase etc. a unor pulberi (prafuri) combustibile;
–macinarea materialelor combustibile;
–procesele de producere a pulberilor (prafurilor) combustibile;
–operaţiunile de slefuire şi polizare a metalelor, maselor plastice, lemnului, plutei etc.;
–transportul pneumatic prin conducte al produselor pulverulente;
–sortarea, cernerea, ambalarea, macinarea, malaxarea şi amestecarea produselor pulverulente;
–procesele de fabricaţie a firelor şi fibrelor în industria textila;
–fabricarea pulberilor explozive în industria de armament;
–operaţiunile de sablare a structurilor metalice;
–filtrarea aerului sau a altor gaze impurificate cu pulberi metalice, pulberi (prafuri) agricole;
–desprăfuirea suprafeţelor metalice de diferite forme, utilizându-se aer sau alte gaze sub presiune;
–transportul unor amestecuri de pulberi în flux de aer (uscare cu aer sau cu alte gaze);
–procesele locale şi generale de ventilare, aerisire, desprafuire etc.;
–egrenarea bumbacului;
–antrenarea cu curele de transmisie din materiale izolante, dispuse pe roti dintate sau fulii, în procese care utilizează produse combustibile;
–frecarea imbracamintei şi incaltamintei confecţionate din materiale izolante (mătase, fibre sintetice sau artificiale etc.) de corpul operatorului pe durata utilizării acestora în procesul de producţie;
–descărcarea accidentală, la presiune atmosferica, a unui recipient care a conţinut gaze inflamabile;
–transmisiile utilizând curele realizate din cauciuc izolant electric;
–spalarea cu jet pulverizant de apa şi/sau abur supraincalzit a recipientelor (cazane, rezervoare, cisterne etc.) care au conţinut produse volatile şi care mai pot conţine vapori ai acestor produse;
–operaţiunile de omogenizare în rezervoare a produselor combustibile prin agitarea cu aer, diverse alte gaze sau prin utilizarea de dispozitive mecanice;
–operaţiunile de lacuire şi vopsire a materialelor prin procedeul pulverizarii;
–pulverizarea electrostatica utilizând vopseluri, pulberi etc.;
–procesele de imprimare utilizându-se procedeul gravarii;
–operaţiunile de imprimare în instalaţii tipografice (litografiere, vopsire etc.);
–detenta gazelor comprimate sau lichefiate;
–fabricarea foliilor de polietilena;
–procesele tehnologice de producere a hârtiei;
–derularea unor filme sau pelicule, benzi din hârtie şi textile;
–manipularea foliilor din materiale plastice; procese de ambalare în saci din materiale izolante;
–transvazarea aburului, aerului sau a altor gaze, prin conducte sau furtunuri, când aburul este umed, iar aerul sau gazul conţine particule din materiale care se pot electriza uşor;
–operaţiunile de umplere sau golire cu jet sau prin cadere libera a unor utilaje, rezervoare etc.;
–purificarea gazelor conţinând particule coloidale;
–formarea cristalelor de gheaţa;
–zgarierea, comprimarea, întinderea structurilor din cuart;
–deformarea mecanică a unor materiale (de exemplu, mica);
–dezintegrarea radioactiva;
–efectul fotoelectric;
–purificarea gazelor de particule lichide şi solide în suspensie etc.
Corpul uman intervine în acest fenomen în 3 moduri:
–ca generator de electricitate statica (acumulare-descărcare) datorită miscarii corpului operatorilor (îndeosebi cei cu îmbrăcăminte de nailon sau plastic) ori prin frecarea materialelor în timpul deplasării;
–în transportul sarcinilor electrostatice de la un material încărcat la corpul uman;
–la descărcarea electrostatica de la corpul uman la pământ, mai rapid la cei cu pielea umeda.
la dispoziţiile generale
ASPECTE
referitoare la pericolul de explozie şi/sau incendiu în cazul unor operaţiuni şi procese tehnologice care generează electricitate statica
Încărcarea electrostatica a materialelor sau conductelor din vecinătatea celor prin care se vehiculeaza lichide inflamabile se produce prin influenţa, în acest caz având loc descărcarea prin scanteie între părţile metalice aflate în apropiere.
La vehicularea hidrocarburilor prin pompare în/din recipiente apare o încărcare electrostatica a lichidului şi a conductelor, respectiv a furtunurilor (curgere în conductele de legătura, turbulenta mare în pompa) cu producerea de descărcări prin scanteie între părţile metalice ale conductelor şi recipientelor, în special la intrarea şi ieşirea din funcţiune a pompei.
La umplerea sau golirea mijloacelor de transport auto pot aparea descărcări electrostatice prin scanteie între părţile bune conducătoare de electricitate ale sistemelor de alimentare cu combustibil şi mijlocul de transport, precum şi între sofer şi autovehicul sau sistemul de alimentare.
La recipientele din materiale izolatoare (sticlă, mase plastice etc.) cu capacitate sub 5 litri sarcinile electrostatice formate sunt nepericuloase, excepţie făcând sulfura de carbon.
La încărcarea rezervoarelor mari din materiale izolatoare, datorită curgerii şi turbulentei se pot produce descărcări prin scanteie între părţile conducătoare ale conductelor de alimentare (flansele de metal) şi personalul de deservire.
Pe timpul încărcării cu hidrocarburi a vaselor prevăzute cu agitatoare pot avea loc descărcări electrostatice prin scantei între lichid şi vas cu consecinţe grave (explozii, incendii).
Pe timpul manevrelor de la o gura de vizitare deschisă a unui reactor plin cel mai mare pericol de descărcare prin scanteie este în zona gurii de vizitare datorită amestecarii vaporilor inflamabili cu aerul. Pe timpul încărcării cu substanţe solide (pulberi) a reactoarelor care conţin hidrocarburi, în special la încărcarea vasului cu substanţe solide concomitent cu funcţionarea sistemului de agitare-omogenizare se incarca electrostatic substanţele solide şi lichidul inflamabil şi pot avea loc descărcări prin scanteie atât la suprafaţa lichidului, cat şi în zona gurii de vizitare.
La filtrarea suspensiilor din lichidele inflamabile sarcinile electrostatice preluate de pe materialele izolatoare ale filtrelor de către conductele sau terminatiile metalice ale furtunurilor din material sintetic pot produce descărcarea prin scanteie la apropierea unei astfel de părţi de un obiect legat la pământ, descarcarile fiind cu atât mai mari cu cat lichidul are polaritatea mai mica.
În situaţia în care rezervorul este izolat faţă de sol, potenţialul format între rezervor şi sol poate să creeze o descărcare electrostatica prin scanteie atât la operaţiunile de umplere, cat şi la cele de golire a rezervorului (izolat de sol prin pneurile autovehiculului).
Scanteile de aprindere din interiorul rezervoarelor conectate la sol nu pot fi oprite şi nici evitate în totalitate prin simpla punere la pământ şi nici prin scurgerea sarcinilor electrostatice. În exteriorul rezervorului însă formarea unei scantei de aprindere nu este probabila, cu excepţia cazului în care rezervorul este prevăzut cu o izolatie faţă de sol mai mare de 10^6 ohmi.
În cazul turbionarii substanţelor pulverulente, la prelucrare, transport şi depozitare pot aparea descărcări puternice care conduc la aprinderea pulberii, prima explozie având loc în zona turbionara, după care pot avea loc şi explozii secundare.
La operaţiunile de uscare (prin pulverizare sau în strat fluidizat) descarcarile disruptive pot să apară între materialele pulverulente şi părţile conducătoare care vin în contact cu pulberea (cum ar fi cicloanele, separatoarele de praf, filtrele etc.), precum şi între corpurile încărcate electrostatic şi personalul de deservire din imediata apropiere.
În cazul operaţiunilor de prelucrare a cauciucului şi materialelor plastice electricitatea statica poate constitui o sursa de aprindere.
La trecerea materialelor prin valturi, pentru omogenizare şi plastifiere, acumularea sarcinilor electrostatice este însoţită de degajarea vaporilor de plastifianti, aceştia putând forma cu aerul amestecuri explozive.
Maşinile de formare a colilor de hârtie (în procesul de presare, dimensionare, tăiere), precum şi operaţiunea de imprimare a colilor (ca urmare a tehnicii imprimarii rapide şi folosirii unor solventi, cerneluri inflamabile cu uscare rapida) generează sarcini electrostatice care pot duce la apariţia descarcarilor disruptive între materialele şi părţile conducătoare de electricitate din zona de lucru.
La lucrările policrome procesul tehnologic se desfăşoară în atmosfera inflamabila, electricitatea statica acumulată fiind influenţata de umiditate. La viteze mari presele de policromie dezvolta sarcini electrostatice care pot aprinde vaporii inflamabili formati deasupra rezervorului cu solventi (cerneluri) sau în mediul înconjurător.
În cazul preselor pentru heliogravura sarcinile electrostatice se formează pe materiale şi cilindri de cauciuc şi de cupru, descarcarile disruptive care pot aparea având energia suficienta pentru aprinderea vaporilor inflamabili formati în zona de lucru.
La operaţiunile de aplicare a lacurilor, vopselelor sau materialelor de impregnare se pot produce acumulări electrostatice aparand totodată şi descarcarile disruptive. În cazul metodei de vopsire sau lacuire prin pulverizare sarcinile electrostatice acumulate pe suprafaţa supusă pulverizarii pot produce doar un punct de aprindere care poate fi însă suficient pentru a ridica temperatura până la punctul de aprindere a solventilor inflamabili, antrenand şi o reactie în lant care poate avea urmări grave.
Sarcinile electrostatice produse pe timpul funcţionarii cu viteze mari a curelelor plate din piele sau din cauciuc, precum şi în cazul benzilor transportoare utilizate pentru materiale incalzite sau foarte uscate produc descărcări disruptive la zonele de contact între părţile aflate în mişcare. Şi materialele care sunt vărsate la capătul unui transportor cu banda pot produce descărcări disruptive ale căror energii sunt capabile sa aprinda amestecuri explozive de pulberi cu aer.
Cantitatea de electricitate ce poate fi acumulată pe corpul uman, care se comporta ca un capacitor, poate fi suficienta pentru a da naştere unei descărcări disruptive la contactul corpului omenesc cu o masa legată la pământ. În cazul în care persoanele (operatorii) sunt echipate cu încălţăminte izolanta, acestea se pot incarca şi prin influenţa de la vehiculele încărcate electrostatic, iar la atingerea unui corp (obiect) legat la pământ descărcarea se face prin scanteie.
Energia maxima susceptibilă să fie eliberata printr-o descărcare disruptiva poate să atinga valoarea zecilor de milijouli, valoare suficienta pentru aprinderea mediilor explozive.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.