Decizia nr. 163 din 16 martie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sabo Ana în Dosarul nr. 19.213/3/2015 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 215D/2016.2. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepției de neconstituționalitate, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 600D/2016 și nr. 814D/2016 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Pădure în Dosarul nr. 6.339/99/2015 al Tribunalului Iași - Secția I civilă, respectiv de Mihaela Lămîița Ciocea în Dosarul nr. 1.484/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

4.La apelul nominal în Dosarul nr. 600D/2016, răspunde personal autorul excepției de neconstituționalitate și asistat de avocat Doina Odachian din Baroul Suceava, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. La apelul nominal în Dosarul nr. 814D/2016 lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 814D/2016, partea Inspecția Judiciară a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate invocate, ca neîntemeiată.

6.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 600D/2016 și nr. 814D/2016 la Dosarul nr. 215D/2016, care a fost primul înregistrat.

7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autoarei excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 215D/2016, care precizează faptul că avocatul său nu a ajuns.

8.Ținând cont de faptul că autoarea excepției de neconstituționalitate nu a solicitat lăsarea la urmă a dosarului, în temeiul art. 53 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, Președintele îi pune în vedere să depună concluzii scrise.

9.Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 600D/2016 susține admiterea excepției. În acest sens, arată, în esență, că aspectul invocat în prezenta cauză vizează situația părților din procese în care nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate a unui text a cărui contrarietate cu prevederile Constituției a fost constată de instanța constituțională. Astfel, diferit de ceea ce se susține în punctele de vedere transmise la dosarul cauzei, consideră că prezenta excepție, care vizează o altă situație, nu a fost cercetată de Curtea Constituțională. În continuare, arată că părțile care se aflau în proces în momentul în care a fost invocată o excepție de neconstituționalitate, față de părțile din alte cauze, se află într-o situație identică cu acestea din urmă și nu există niciun motiv pentru care să nu se aplice un tratament identic tuturor părților. Astfel, apreciază că toate părțile din cauzele care se aflau pe rol în momentul în care a fost invocată o excepție de neconstituționalitate ar trebui să profite de aceasta și să poată formula cerere de revizuire, la fel ca și părțile care au invocat excepția de neconstituționalitate. A mai arătat că noul Cod civil nu a mai reluat principiul nemo censetur ignorare legem, ci recunoaște posibilitatea și efectele erorii de drept la art. 1.207 alin. (3).

10.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că instanța constituțională, analizând dispozițiile legale din vechea reglementare procesual civilă, a reținut că declararea neconstituționalității unor norme legale privește, pe lângă funcția de prevenție, și o funcție de reparație vizând situația cetățeanului ale cărui drepturi au fost încălcate prin norma juridică a cărei neconstituționalitate a invocat-o. Revizuirea cauzelor soluționate definitiv la data publicării deciziei de admitere a Curții Constituționale și în care nu a fost invocată o excepție de neconstituționalitate cu același obiect nu poate fi primită, întrucât, într-o asemenea situație, ne aflăm în fața unei facta praeterita, norma a beneficiat de o prezumție de constituționalitate care nu a fost răsturnată decât după soluționarea definitivă a litigiului prin pronunțarea hotărârii judecătorești. În caz contrar, s-ar ajunge la o nerecunoaștere a autorității lucrului judecat de care se bucură hotărârile judecătorești definitive, cu grave implicații asupra siguranței circuitului juridic civil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

11.Prin Încheierea din 9 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 19.213/3/2015, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sabo Ana într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă.

12.Prin Încheierea din 6 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 6.339/99/2015, Tribunalul Iași - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Pădure într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei sentințe civile a Tribunalului Iași.

13.Prin Încheierea din 9 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.484/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mihaela Lămîița Ciocea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători.

14.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care s-ar interpreta că revizuirea s-ar aplica numai acelor cauze în care a fost invocată în mod direct excepția de neconstituționalitate, și nu tuturor cauzelor care s-au judecat sub imperiul textului legal constatat ca fiind neconstituțional. Limitarea persoanelor care pot formula cerere de revizuire este nelegală și neconstituțională. Astfel, este discriminatoriu ca pentru situații juridice identice să se aplice un regim juridic diferit, respectiv să beneficieze de dreptul de a formula cerere de revizuire doar autorii excepției de neconstituționalitate, fiind exceptate persoanele care se judecau în perioada în care se invocase neconstituționalitatea dispoziției legale respective, dar în alte cauze. Dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu se permite exercitarea căii de atac a revizuirii și pentru situațiile în care dispoziția legală a fost declarată neconstituțională în timp ce cauza era pe rol, dar soluționarea a avut loc anterior publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României. De asemenea, se mai arată că se creează o diferențiere nejustificată între justițiabilii care au invocat o excepție de neconstituționalitate și cei care au invocat criticile de nelegalitate pe calea comună. Prin urmare, se apreciază că sintagma „Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză“ este de natură să aducă atingere principiului constituțional al egalității în drepturi.

15.Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că textul legal criticat este constituțional, având în vedere și considerentele expuse în mod constant de Curtea Constituțională în sensul că „revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 din Codul de procedură civilă poate fi exercitată de cel căruia i s-a admis excepția și de cel căruia i-a fost respinsă ca devenită inadmisibilă“.

16.Tribunalul Iași - Secția I civilă apreciază ca fiind necesar controlul de constituționalitate al dispozițiilor legale criticate care limitează categoria persoanelor ce au deschisă calea formulării unei cereri de revizuire la acele persoane care au invocat o anumită excepție de neconstituționalitate în propria cauză și aceasta a fost admisă.

17.Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

18.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

19.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

20.Avocatul Poporului apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, arătând în acest sens că din contextul procesual în care autoarea a înțeles să invoce excepția rezultă că aceasta este, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare la speță a legii, care ține de competența exclusivă a instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului. În dosarele nr. 600D/2016 și nr. 814D/2016 apreciază că excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 866 din 10 decembrie 2015.

21.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

22.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

23.Obiectul excepției de neconstituționalitate, având în vedere că art. 509 din Codul de procedură civilă conține două alineate, îl reprezintă dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, texte de lege care au următorul cuprins:

(1)Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...]11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.“

24.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. De asemenea, se invocă și dispozițiile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

25.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul“ din cuprinsul dispozițiilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituțională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora. Prin decizia menționată, Curtea a reținut (paragraful 33), în esență, că impunerea evocării fondului ca o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire a respectivei hotărâri judecătorești încalcă art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și accesul liber la justiție al cetățenilor, garantat de art. 21 din Legea fundamentală. Prin respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile pct. 11 al alin. (1) al art. 509 din Codul de procedură civilă, pe motiv că hotărârea a cărei revizuire se cere nu antamează fondul, este lipsit de eficiență însuși controlul de constituționalitate, întrucât părțile se află în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții - deci ale controlului de constituționalitate pe care ele l-au declanșat -, ceea ce reprezintă o veritabilă sancțiune aplicabilă acestora. În plus, aceasta echivalează cu o limitare nepermisă a exercitării unei căi de atac.

26.În cauza de față, criticile vizează o problematică diferită față de cea cu privire la care s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia de admitere mai sus menționată. Astfel, dacă, prin Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, Curtea a admis excepția în măsura în care erau excluse de la calea de atac a revizuirii acele hotărâri care nu antamau fondul pricinii, vizând, așadar, doar aspecte de procedură, în cauza de față, autorii excepției critică faptul că prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă permit doar persoanelor care au invocat o excepție de neconstituționalitate care a fost admisă de Curtea Constituțională să solicite revizuirea, după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în cauza în care a fost ridicată acea excepție.

27.Prin urmare, întrucât critica are în vedere un alt aspect decât cel asupra căruia Curtea deja s-a pronunțat, textul nefiind constatat ca neconstituțional în integralitatea sa, ci doar în ce privește condiția de admisibilitate a cererii de revizuire a hotărârii judecătorești după cum în aceasta a fost sau nu evocat fondul pricinii, rezultă că nu este aplicabil cazul de inadmisibilitate prevăzut de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În consecință, Curtea va examina conformitatea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă cu Legea fundamentală din perspectiva învederată de autorii excepției, referitoare la excluderea implicită de la posibilitatea de a promova calea de atac a revizuirii a persoanelor care au fost părți în procese în care nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate a unui text a cărui contrarietate cu prevederi ale Constituției a fost constatată după rămânerea definitivă a hotărârii a cărei revizuire se dorește.

28.Față de critica formulată, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, spre exemplu prin Decizia nr. 585 din 13 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 16 noiembrie 2016.29. Cu acel prilej, Curtea a reținut că acest motiv de revizuire a fost introdus prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Întrucât prin acest act normativ a fost abrogat art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea obligativitatea suspendării judecării cauzei în situația invocării excepției de neconstituționalitate, pentru a contracara posibilele consecințe injuste ale soluționării cauzei aflate pe rolul instanțelor ordinare mai înainte ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată, a fost introdus, prin art. II pct. 1 și art. III pct. 2 din legea menționată, un nou motiv de revizuire, atât în materie civilă - art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865, cât și în materie penală - art. 408^2 din Codul de procedură penală din 1968. Așadar, revizuirea întemeiată pe acest motiv a fost reglementată ca un remediu procesual pentru nesuspendarea soluționării cauzei, rezultată din abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, remediu aplicabil doar în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate și în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

30.Cu privire la aceste prevederi, care au instituit noul motiv de revizuire, Curtea Constituțională a apreciat că nu contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție, pentru că persoanele care au invocat excepția de neconstituționalitate și cele care nu au întreprins acest demers procesual se află în situații juridice diferite, Curtea remarcând diferența obiectivă dintre părțile dintrun proces care înțeleg să își valorifice dreptul constituțional și legal de a contesta constituționalitatea prevederilor legale care le sunt aplicabile și cele care nu manifestă o astfel de diligență.

31.Constituționalitatea textului de lege criticat din perspectiva vizată de autorii prezentei excepții este susținută și de raționamentul pe care Curtea l-a dezvoltat în Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, prin care a constatat, în materie procesual penală, că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă în textul legal analizat [art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală] care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Curtea a reținut că legiuitorul s-a îndepărtat de soluția legislativă cuprinsă în Codul de procedură penală din 1968, modificat prin Legea nr. 177/2010, care viza doar procesele în care fusese invocată excepția de neconstituționalitate admisă după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate. Astfel, în noua redactare, legiuitorul a făcut aplicabilă procedura revizuirii în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate tuturor cauzelor definitiv judecate, asimilând efectul deciziei de admitere a Curții Constituționale din materie penală cu cele ale unei legi penale mai favorabile. Or, Curtea a reținut (prin decizia antereferită, paragraful 33) că o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a invocat excepția de neconstituționalitate admisă în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine și stabilitate juridică. În acest fel, Curtea a dat eficiență prevederilor constituționale care garantează dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

32.Prin urmare, nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate formulată de autorii prezentei excepții, argumentele în sprijinul conformității prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă cu dispozițiile art. 16 și 21 din Legea fundamentală înscriindu-se chiar în logica subliniată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016.

33.În plus, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive care au fost pronunțate în cauze în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curții de admitere și a fost, în consecință, respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). În schimb, cauzele soluționate definitiv și în care nu a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorității lucrului judecat.

34.Persoanele care au fost părți în procese soluționate prin hotărâri definitive pronunțate în temeiul unor texte de lege care au fost constatate ca neconstituționale printr-o decizie ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, dar care nu au ridicat o excepție de neconstituționalitate cu privire la acele texte nu se pot prevala de calea de atac a revizuirii întemeiată pe un asemenea motiv. Rațiunea pentru care legiuitorul a optat pentru această soluție este justificată de necesitatea respectării autorității de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în procese desfășurate în conformitate cu regulile de procedură specifice, în cursul judecării cărora părțile au avut posibilitatea legală de a beneficia de toate mijloacele de apărare pe care legea le pune la dispoziție. Depinde de conduita procesuală a fiecărei părți să invoce sau nu unele sau altele dintre mijloacele procesuale pe care legea le reglementează și care sunt apte și adecvate spre a fi utilizate în funcție de situația procesuală și de parcursul procesual al cauzei. Așadar, neinvocarea excepției de neconstituționalitate, deși era susceptibilă de a fi ridicată, conduce la imposibilitatea de a solicita revizuirea ca urmare a admiterii acesteia într-o altă cauză, fără ca astfel să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil, așa cum pretinde autoarea excepției.

35.Neintervenind elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele din deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

36.Curtea mai observă că, în jurisprudența sa, a reținut că o decizie de admitere a excepției se aplică numai în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziții sunt aplicabile, precum și în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data sus-menționată, în această ultimă ipoteză decizia pronunțată de Curtea Constituțională constituind temei al revizuirii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, sau Decizia nr. 29 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 11 martie 2015).

37.De asemenea, Curtea reține că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor“, iar potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, „Deciziile sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României și produc efecte numai pentru viitor“.

38.Instanța constituțională a mai reținut că împrejurarea că decizia de admitere anterioară nu a fost încă publicată nu are relevanță față de Curte, soluția prin care s-a constatat neconstituționalitatea [unui text de lege] fiindu-i opozabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 349 din 10 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 5 martie 2003). Cu alte cuvinte, deciziile Curții Constituționale sunt opozabile tuturor subiectelor de drept de la data publicării în Monitorul Oficial al României, cu excepția instanței constituționale față de care acestea sunt opozabile de la data pronunțării lor.

39.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sabo Ana în Dosarul nr. 19.213/3/2015 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, de Gheorghe Pădure în Dosarul nr. 6.339/99/2015 al Tribunalului Iași - Secția I civilă și de Mihaela Lămîița Ciocea în Dosarul nr. 1.484/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători și constată că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Iași - Secția I civilă și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin