Decizie nr. 827 din 26 mai 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) şi art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Asociaţia "21 Decembrie 1989" din Bucureşti, prin preşedintele Teodor Mărieş, precum şi de Teodor Mărieş, personal, în Dosarul nr. 1.149/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prin preşedinte Teodor Mărieş, precum şi partea Teodor Mărieş, personal. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Având cuvântul, partea Teodor Mărieş, în nume propriu şi ca reprezentant al Asociaţiei "21 Decembrie 1989" din Bucureşti, solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, precum şi judecarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.149/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi (3) şi art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de recurenta Asociaţia "21 Decembrie 1989" din Bucureşti, prin preşedintele Teodor Mărieş, precum şi de Teodor Mărieş, personal, într-o cauză având ca obiect recursul împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 3 alin. (2) şi (3) şi ale art. 14 teza ultimă din Legea nr. 47/1992 contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin aceea că sustrag controlului instanţelor de judecată anumite acte ale unui organism politico-jurisdicţional, aşa cum este Curtea Constituţională, prin aceasta fiind încălcate şi dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un recurs efectiv. Se mai susţine şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 31 din Legea nr. 47/1992, deoarece înlătură posibilitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva unei decizii prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală consideră că excepţia este neîntemeiată, arătând că legiuitorul are dreptul de a sustrage controlului judecătoresc hotărâri care sunt pronunţate de organe din afara sistemului instanţelor judecătoreşti.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, arătând că instanţa de contencios constituţional este autoritatea publică ce sprijină buna funcţionare a puterilor publice în cadrul raporturilor de separaţie, echilibru, colaborare şi control reciproc, fiind independentă faţă de orice altă autoritate şi supunându-se numai Constituţiei şi legii sale organice. Se mai arată că legiuitorul este competent să stabilească competenţa şi sfera atribuţiilor Curţii Constituţionale, iar caracterul obligatoriu al deciziilor pronunţate de această autoritate politico-jurisdicţională nu este de natură să aducă atingere vreunui text constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Referitor la obiectul excepţiei, Curtea constată că autorii acesteia fac referire şi la neconstituţionalitatea prevederilor art. 14 teza ultimă din Legea nr. 47/1992, însă, faţă de prevederile art. 29 alin. (4) din legea sa de organizare şi funcţionare, Curtea urmează să se pronunţe în limitele sesizării sale prin încheierea instanţei de judecată, respectiv asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) şi art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Prevederile legale criticate au următorul cuprins:

–Art. 3 alin. (2) şi (3): "(2) În exercitarea atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţională este singura în drept să hotărască asupra competenţei sale.

(3)Competenţa Curţii Constituţionale, stabilită potrivit alin. (2), nu poate fi contestată de nicio autoritate publică.";

–Art. 31: "(1) Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie.

(2)În caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare.

(3)Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

(4)Deciziile pronunţate în condiţiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului."

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept, democratic şi social al României şi în art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:

Criticile de neconstituţionalitate se referă, în esenţă, la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, care nu sunt supuse niciunei căi de atac, prin aceasta fiind încălcat, potrivit susţinerilor autorilor excepţiei, dreptul constituţional de acces liber la justiţie.

Curtea constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Curtea Constituţională este o autoritate publică politico-jurisdicţională care se situează în afara sferei puterii legislative, executive sau judecătoreşti, rolul său fiind acela de a asigura supremaţia Constituţiei, ca Lege fundamentală a statului de drept. Este adevărat că în exercitarea acestei atribuţii Curtea dispune de modalităţi de control jurisdicţional al supremaţiei Constituţiei, asemănătoare jurisdicţiei unei instanţe judecătoreşti, procedurile prin care se realizează atribuţiile Curţii au trăsăturile procedurilor judecătoreşti, iar în exercitarea atribuţiilor, judecătorii sunt independenţi şi inamovibili. Acest lucru nu are nicidecum însă semnificaţia exercitării funcţiei puterii judecătoreşti sau a existenţei posibilităţii de control judiciar, exercitat de către instanţele de judecată, asupra deciziilor pronunţate de către Curtea Constituţională.

Legiuitorul este îndreptăţit să reglementeze competenţa şi atribuţiile Curţii Constituţionale în mod diferit de acelea ale instanţelor de judecată, fiind vorba de instituţii cu natură juridică şi funcţii diferite, în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă şi judecătorească.

Prin urmare, Curtea constată că nu este întemeiată susţinerea autorului excepţiei cu privire la încălcarea dreptului de acces liber la justiţie, dat fiind faptul că acest drept a fost pe deplin exercitat, prin formularea acţiunii în faţa instanţei judecătoreşti, care a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate.

Semnificaţia principiului constituţional al accesului liber la justiţie nu se referă la apărarea unui drept, a unei libertăţi sau a unui interes legitim în faţa Curţii Constituţionale, în mod direct, ci numai în faţa instanţelor judecătoreşti, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, realizează justiţia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) şi art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Asociaţia "21 Decembrie 1989" din Bucureşti, prin preşedintele Teodor Mărieş, precum şi de Teodor Mărieş, personal, în Dosarul nr. 1.149/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie