Decizie nr. 368 din 22 martie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Ioan Urs în Dosarul nr. 56/33/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.367D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.947D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17, 18, 19 şi 20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Vasile Martin în Dosarul nr. 2.988/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei Vasile Martin, fiind lipsă cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.

Partea prezentă, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.947 la Dosarul nr. 2.367D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, Martin Vasile, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că Legea nr. 329/2009are un caracter excepţional şi ar trebui aplicată într-un timp limitat, iar potrivit statisticilor se constată o creştere economică şi se pune problema dacă dispoziţiile criticate mai pot fi aplicate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 56/33/2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie invocată de Ioan Urs, cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect anularea actelor emise de autorităţile de reglementare.

Prin Încheierea din 20 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.988/88/2009, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17, 18, 19 şi 20 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie invocată de Vasile Martin într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 2.367D/2010, se susţine, în esenţă, că prevederile criticate, respectiv cap. IV din Legea nr. 329/2009, sunt neconforme cu dreptul comunitar, sunt neconstituţionale, încălcând principii şi drepturi fundamentale. În susţinerea argumentelor sale invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării, referitoare la cumulul pensiei cu salariul. Dispoziţiile din legea criticată încalcă drepturi fundamentale, fără a exista realmente vreuna din cauzele care provoacă criza invocată de Guvern, deoarece criteriul esenţial în reducerea cheltuielilor vizează lipsa de eficienţă şi eficacitate existentă la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice ale administraţiei centrale şi locale şi nu aspecte de ordin vamal sau de altă natură.

Discriminarea, în opinia autorului, se realizează pe considerentul că noua lege permite continuarea activităţii doar la instituţii sau societăţi comerciale private, întrucât la acestea nu există nicio interdicţie de a cumula pensia cu salariul. De asemenea, se realizează o discriminare a persoanelor cu pensii care depăşesc salariul mediu brut pe economie faţă de unele categorii de pensionari care s-au pensionat şi pot cumula pensia cu salariul în baza Deciziei nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 a Curţii Constituţionale, prin care s-a stabilit că pot cumula pensia cu salariul în cazurile în care Legea fundamentală admite în mod expres cumulul de funcţii; discriminare există şi în raport cu persoanele exceptate de Curtea Constituţională de la interdicţia cumulului, respectiv persoanele pentru care durata mandatului este stabilită de Constituţie; discriminarea se manifestă şi prin încălcarea obligaţiilor de asigurare a unui trai decent şi de respectare a egalităţii de tratament, consacrate prin art. 4 din Legea nr. 75/1999 pentru aderarea României la Tratatul de la Budapesta privind recunoaşterea internaţională a depozitului de microorganisme în scopul procedurii de brevetare, semnat la 28 aprilie 1977 şi modificat la 28 septembrie 1980, şi prin "Directivele C.E. nr. 75/117/1975 şi nr. 2000/750/2000", prin Protocolul nr. 12 la Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi prin Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 100/1951; discriminarea se realizează prin încălcarea art. 20, 23 şi 24 din Carta Socială Europeană din 3 mai 1996.

În opinia autorului excepţiei, prevederile art. 17, 18, 20, 23 şi 25 contravin jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, sens în care s-a exprimat Avocatul Poporului şi Preşedintele Senatului, precum şi unor prevederi din legi interne, cum ar fi Legea nr. 164/2001 şi Legea nr. 188/1999.

În Dosarul nr. 2.947D/2010 se susţine că, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile, normă cu valoare de principiu ce guvernează sistemul de drept din România. Astfel, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile Legii nr. 329/2009 nu operează asupra raporturilor juridice sub imperiul legii anterioare, ci numai asupra raporturilor juridice născute după intrarea în vigoare a noii legi. Aplicarea noii legi raportului de serviciu în cauza de faţă constituie o încălcare a dreptului la muncă, care nu poate forma obiectul unei îngrădiri sau limitări, fiecare persoană fiind liberă să muncească în măsura posibilităţilor sale fizice şi intelectuale, pe care doar persoana respectivă le poate aprecia.

De asemenea, mai arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat care are valoare economică. În acest sens, dreptul la salariu şi dreptul la pensie pot fi asimilate unui drept de proprietate, iar diminuarea veniturilor pentru persoanele prevăzute la art. 17 din Legea nr. 329/2009 încalcă dreptul de proprietate privată al acestora în ceea ce priveşte suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii.

Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că "a opina într-un sens sau altul asupra constituţionalităţii textelor legale criticate de reclamant în cauza de faţă, ar însemna ca instanţa să procedeze la o dezlegare parţială a cauzei înainte de finalizarea dezbaterilor şi în afara cadrului firesc al deliberării, cu încălcarea garanţiei instituite de art. 27 pct. 7 Cod procedură civilă.".

Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ opinează că dispoziţiile criticate sunt conforme dispoziţiilor constituţionale, neputându-se susţine un alt punct de vedere cât timp Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 a constatat constituţionalitatea acestora, în măsura în care prevederile cap. IV din lege nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, care au următorul cuprins:

–Art. 17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a)la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b)după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.";

–Art. 18: "(1) Pensionarii prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2)Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.";

–Art. 19: "(1)În situaţia persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2)Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie, potrivit legii, în cadrul entităţilor prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3)În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în plată a pensiei faţă de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4)Prevederile alin. (3) se aplică şi persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate a exercitării cumulului.";

–Art. 20: "Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.";

–Art. 21: "În cazul în care opţiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4), plata pensiei/pensiilor se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opţiunea pentru continuarea activităţii.";

–Art. 22: "Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripţie.";

–Art. 23: "(1) Angajatorul are obligaţia de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4).

(2)Încălcarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

(3)Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (2) se realizează de către persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.";

–Art. 24: "Contravenţiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.";

–Art. 25: "Prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi beneficiarilor de pensie de serviciu stabilită prin legi speciale."

Prin articolul unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, a fost modificat cap. IV din Legea nr. 329/2009. Astfel, potrivit articolului unic al ordonanţei de urgenţă menţionate, "În cuprinsul cap. IV din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma «salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat» se înlocuieşte cu sintagma «câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat»".

Autorii excepţiei susţin că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) potrivit căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (1) care prevede că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, art. 44 alin. (1) care garantează dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 148 alin. (2) şi (4) care dispune în legătură cu prioritatea reglementărilor comunitare, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne şi garantarea aducerii lor la îndeplinire de către autorităţi. De asemenea, se invocă: art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universală a drepturilor Omului, art. 14 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la Convenţie, art. 9 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, precum şi alte acte interne şi internaţionale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare prin Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011, nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, prin Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, şi Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009.

Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a stabilit, în raport cu o critică similară de neconstituţionalitate, că întreg cap. IV din lege este constituţional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituţie. De asemenea, Curtea a reţinut că şi-a menţinut această jurisprudenţă şi în cadrul controlului a posteriori pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, stabilind, prin Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, că dispoziţiile art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale.

Curtea a mai statuat că nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament să aibă o raţiune licită.

Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit, în prezent, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat) respectă condiţiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opţiune justă şi echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectiv situaţia de criză economică în care se regăseşte statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De asemenea, Curtea a mai arătat că soluţia legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opţiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituţional.

Astfel, Curtea a constatat că dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Ioan Urs în Dosarul nr. 56/33/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi de Vasile Martin în Dosarul nr. 2.988/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2011.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu