Decizie nr. 358 din 30 septembrie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, republicată, excepţie ridicată de Aurel Iosif, Doina Maria Iosif şi Daniel Ionut Vladimirescu în Dosarul nr. 83/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.

La apelul nominal răspund Aurel Iosif şi avocat Liliana Şerban pentru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepţiei solicita admiterea acesteia astfel cum a fost motivată în concluziile scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare solicita respingerea excepţiei ca nefondata, deoarece, în acest sens, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 260/2003. Se arata ca prevederile criticate pentru neconstituţionalitate nu ingradesc accesul liber la justiţie şi nu încalcă nici dispoziţiile art. 16 din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar în cauza nu au intervenit elemente noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 83/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, excepţie ridicată de Aurel Iosif, Doina Maria Iosif şi Daniel Ionut Vladimirescu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca obligaţia prevăzută de textul art. 83, şi anume aceea ca debitorii care contesta în justiţie măsurile dispuse de AVAB şi introduc contestaţie la executare să depună o cauţiune egala cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării, "ingradeste clar exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie, constituind un impediment real şi un cuantum exagerat şi imposibil de a fi suportat".

În acest fel, se apreciază ca sunt incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială considera ca "dispoziţiile art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 nu ingradesc accesul la justiţie, garantat de art. 21 alin. (2) din Constituţie, şi nu încalcă art. 16 alin. (1) şi (2), întrucât prin acest articol se stabilesc condiţiile în care pot fi contestate în justiţie măsurile dispuse de AVAB". De asemenea, potrivit opiniei instanţei, "faptul ca numai după achitarea unei cauţiuni de 20% din valoarea activului bancar instanţa poate dispune asupra contestaţiei la executare nu înseamnă ca sunt incalcate drepturi garantate prin Constituţie".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepţia este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca, în realitate, în raport cu criteriile constituţionale prevăzute la art. 4, textul criticat "nu creează nici privilegii, nici discriminări, neincalcand vreunul din criteriile egalităţii în drepturi, enumerate în art. 4 din Constituţie". De asemenea, cu privire la invocarea încălcării liberului acces la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie, în punctul de vedere prezentat se arata ca "obligaţia depunerii cauţiunii [are] drept finalitate evitarea exercitării cu rea-credinţa a drepturilor subiective de către debitori. [...] Depunerea garanţiei este prevăzută pentru a descuraja debitorii de rea-credinţa şi pentru a accelera procedura de recuperare a activelor bancare neperformante. Prin instituirea obligaţiei de depunere a cauţiunii nu se limitează accesul la justiţie, orice debitor putând contesta executarea în condiţiile prevăzute de lege". În opinia Guvernului, argumentele expuse "se aplică şi în ceea ce priveşte compatibilitatea art. 83 cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".

Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt incalcate, "deoarece textele legale criticate, instituind obligaţia de plată a cauţiunii pentru introducerea contestaţiei la executare, nu fac nici o diferentiere între debitorii care doresc sa atace în justiţie măsurile dispuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare".

Pe de altă parte, se arata în continuare, Curtea Constituţională a decis, în mod constant, ca "principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit".

În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază ca "stabilirea condiţiei de plată a cauţiunii pentru exercitarea unei acţiuni în justiţie nu constituie o ingradire a accesului la justiţie, ci, dimpotriva, o garanţie a desfăşurării cu celeritate a procedurii de executare, de natura să contribuie la evitarea unor tergiversari nejustificate ale acesteia". De asemenea, se considera ca "aceasta modalitate de reglementare, care prevede plata unei cauţiuni, reprezintă o opţiune a legiuitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 125 din Constituţie".

În legătură cu susţinerea ca prin textul criticat s-ar încalcă prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Avocatul Poporului opineaza ca aceasta nu poate fi reţinută, "deoarece prevederile legale criticate nu împiedica părţile interesate să se adreseze instanţelor judecătoreşti, să fie aparate şi să se prevaleze de toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 83 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51 din 15 decembrie 1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002.

Textul criticat pentru neconstituţionalitate are următorul cuprins:

Art. 83: "(1) Debitorii pot contesta în justiţie măsurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi pot face contestaţie la executare numai după depunerea unei cauţiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării.

(2)Dovada privind plata cauţiunii prevăzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului fără care aceasta nu va putea fi înregistrată.

(3)Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecătorul de serviciu la data înregistrării cererii."

În esenta, critica de neconstituţionalitate consta în susţinerea ca textul criticat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

În jurisprudenta sa Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra unor excepţii având ca obiect textul art. 83 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, pe care le-a respins ca neintemeiate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 203 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, şi Decizia nr. 260 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003).

În considerentele Deciziei nr. 203/2003 Curtea Constituţională a reţinut, în esenta, ca "instituirea obligaţiei de plată a unei cauţiuni nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei [art. 16 alin. (2), art. 21, art. 48], dat fiind ca debitorului nu i se închide accesul la justiţie pentru apărarea unui drept subiectiv". Curtea a mai reţinut, în legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, ca "aceste prevederi constituţionale nu sunt aplicabile normei legale a carei neconstituţionalitate se susţine", întrucât "[...] AVAB este o instituţie a autorităţii publice centrale, având calitatea de creditor privilegiat, deţinător al unei creanţe privilegiate potrivit legii. Privilegiul acordat de lege creanţei AVAB este în strânsă legătură cu datoria publică interna şi cu obligaţia statului, prin instituţiile sale, de a asigura protejarea interesului naţional în activitatea economico-financiară".

De asemenea, în Decizia nr. 260/2003 Curtea Constituţională a reţinut ca, "în jurisprudenta sa, Curtea Constituţională a mai fost sesizată cu excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect fostul art. 25 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001, devenit art. 83 în urma republicarii în anul 2002, pe care le-a respins ca neintemeiate". De asemenea, Curtea a reţinut ca prin Decizia sa anterioară nr. 285 din 30 octombrie 2002 s-a considerat ca "dispoziţiile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 şi pe cele ale art. 24".

În considerentele Deciziei nr. 260/2003 Curtea a mai arătat ca, "de altfel, şi anterior actualelor reglementări, când cuantumul cauţiunii prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică era de 50% din valoarea activului, Curtea, prin mai multe decizii, a respins excepţiile de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect".

Soluţiile pronunţate de Curte şi considerentele care au stat la baza acestora îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au fost invocate elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii în materie.

În legătură cu critica de neconstituţionalitate prin invocarea încălcării prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind "dreptul la un proces echitabil", care include şi accesul liber la justiţie, Curtea retine ca textul criticat nu contravine nici uneia din prevederile cuprinse în art. 6 din convenţie. Instituirea unor condiţii pentru introducerea contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile cu caracter civil prevăzute de art. 6 paragraful 1 din convenţie nu este interzisă de acest text, asa cum de altfel Curtea Constituţională a consacrat în jurisprudenta sa privind dreptul la liberul acces la justiţie.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată, excepţie ridicată de Aurel Iosif, Doina Maria Iosif şi Daniel Ionut Vladimirescu în Dosarul nr. 83/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta