Decizia nr. 141 din 12 martie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Clubul Sportiv Dinamo București în Dosarul nr. 32.249/3/2010/a2 al Tribunalului București - Secția a VII-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.736D/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece autorul acesteia este, în fapt, nemulțumit de sfera de cuprindere a textului criticat, respectiv a persoanelor reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 26/2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 4 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 32.249/3/2010/a2, Tribunalul București - Secția a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Clubul Sportiv Dinamo București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 1 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituționale, deoarece legiuitorul a inclus fundațiile și asociațiile în sfera debitorilor aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă cărora li se aplică legea insolvenței, respectiv Legea nr. 85/2006. Or, astfel cum este situația din speța de față, acestea au fost înființate în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, act normativ ce prevedea modalități specifice de încetare a asociațiilor și fundațiilor, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, în vigoare la acea dată, neprevăzând o asemenea posibilitate. Astfel, legiuitorul a intervenit în relațiile contractuale dintre terțe persoane, încălcând principiul securității juridice și al încrederii legitime, care impune claritate, previzibilitate, predictibilitate, unitate și coerență legislativă. În acest context, se are în vedere jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la calitatea legii.

6.Tribunalul București - Secția a VII-a civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile criticate îndeplinind cerințele prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituție, astfel cum acestea reies din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins:

(1)Procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă, cu excepția celor prevăzuți la alin. (2) lit. c) și d): [...]6. orice altă persoană juridică de drept privat care desfășoară și activități economice.

11.Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziții tranzitorii și finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date.“, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

12.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind principiul securității raporturilor juridice, prin prisma calității legii.

13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică prevederile legale din perspectiva pretinsei încălcări a principiului securității juridice, ca urmare a evoluției legislative a normelor care circumscriu obiectul de reglementare a procedurii insolvenței și sfera de aplicare a acestor proceduri, context în care apreciază că acestea sunt lipsite de claritate, previzibilitate, unitate și coerență legislativă.

14.Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 85/2006, din care fac parte și dispozițiile criticate în prezenta cauză, procedura generală prevăzută de această lege se aplică, cu anumite excepții, următoarelor categorii de debitori aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă: societăților [comerciale], societăților cooperative, organizațiilor cooperatiste, societăților agricole, grupurilor de interes economic și oricăror altor persoane juridice de drept privat care desfășoară și activități economice. În acest context, Curtea observă că soluția legislativă cu privire la aplicarea procedurilor de insolvență „oricăror altor persoane juridice de drept privat care desfășoară și activități economice“ este preluată identic din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004 (care a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006), astfel că nu se poate reține susținerea autorului excepției de neconstituționalitate că reglementarea anterioară nu conținea posibilitatea aplicării procedurilor de insolvență oricăror altor persoane juridice de drept privat care desfășoară și activități economice.

15.Curtea reține că persoanele fizice și persoanele juridice care urmăresc desfășurarea unor activități de interes general sau în interesul unor colectivități ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociații ori fundații în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, iar, în virtutea art. 35 alin. (1) din această ordonanță, două sau mai multe asociații sau fundații se pot constitui în federație. Asociația este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activități în interes general, al unor colectivități sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial. Asociațiile și fundațiile constituite potrivit acestui act normativ sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.

16.Totodată, asociațiile, fundațiile și federațiile pot înființa societăți. Dividendele obținute de asociații, fundații și federații din activitățile acestor societăți, dacă nu se reinvestesc în aceleași societăți, se folosesc în mod obligatoriu pentru realizarea scopului asociației, fundației sau federației. De asemenea, asociațiile, fundațiile și federațiile pot desfășura orice alte activități economice directe dacă acestea au caracter accesoriu și sunt în strânsă legătură cu scopul principal al persoanei juridice (art. 47 și art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000).

17.Regimul juridic al asociațiilor, al fundațiilor și al federațiilor este reglementat de Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 și, potrivit aceleiași ordonanțe, modalitatea de încetare a funcționării/existenței acestor asociații, fundații și federații se realizează prin dizolvare și lichidare. Astfel, (i) asociațiile și federațiile se dizolvă: de drept; prin hotărârea judecătoriei sau a tribunalului, după caz; prin hotărârea adunării generale;

(ii)fundațiile se dizolvă: de drept; prin hotărârea judecătoriei. Asociația se dizolvă de drept prin: împlinirea duratei pentru care a fost constituită; realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop; imposibilitatea constituirii adunării generale sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociației, dacă această situație durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia să se constituie; reducerea numărului de asociați sub limita fixată de lege, dacă acesta nu a fost complinit timp de 3 luni. Asociația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea Ministerului Public sau a oricărei alte persoane interesate: când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice; când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; când asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit; când asociația a devenit insolvabilă (capitolul IX: Dizolvarea și lichidarea, secțiunea 1 - Dizolvarea, art. 54-art. 60 și secțiunea a 2-a - Lichidarea, art. 61 - art. 72).

18.Față de cele prezentate, Curtea constată că, astfel cum s-a precizat mai sus, în virtutea art. 47 și art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, pot exista persoane juridice de drept privat care, deși declară un scop general, colectiv sau personal nepatrimonial, totuși desfășoară și activități economice și își pot înființa societăți. Pentru aceste persoane regimul juridic de drept comun al asociațiilor și fundațiilor nu permite o acoperire a debitelor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit că și acestea pot fi supuse procedurii insolvenței, în măsura în care desfășoară activități economice. Ca atare, în acest context este aplicabilă Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, care este lege specială în raport cu Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 ce constituie cadrul legislativ comun în materie de asociații, fundații și federații.

19.În ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, Curtea, având în vedere dezvoltarea jurisprudențială cu privire la acest articol, constată că acesta cuprinde anumite exigențe ce țin de principiul legalității, de asigurarea interpretării unitare a legii, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea și accesibilitatea legii), de principiul securității juridice care consacră securitatea juridică a persoanei, concept care se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, chiar prin respectarea neretroactivității legii, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și libertăților fundamentale (cu privire la principiul securității juridice, a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018).

20.Referitor la principiul securității juridice, Curtea observă că prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, instanța de contencios constituțional a statuat că, deși nu este în mod expres consacrat de Constituția României, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social și cele ale art. 1 alin. (5) cu privire la principiul legalității, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa. Referitor la același principiu, instanța de la Strasbourg a reținut că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunțată în Cauza Androne împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, odată ce statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluții (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92; Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33).

21.În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului securității juridice, prin prisma clarității, previzibilității și accesibilității normei, Curtea constată că textul criticat întrunește condițiile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale, întrucât este adus la cunoștință publică, fiind publicat în Monitorul Oficial al României, este cuprins într-un act normativ de nivelul legii, fiind chiar o lege, precizează în clar faptul că procedurile de insolvență reglementate de Legea nr. 85/2006 se aplică și persoanelor juridice de drept privat care desfășoară și activități economice în plus față de cele menționate în mod concret în cuprinsul aceluiași articol, ceea ce este în concordanță și cu principiul generalității legilor, potrivit căruia conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Astfel, atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat că, drept consecință logică a principiului conform căruia legile trebuie să fie de aplicabilitate generală, formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31). Rezultă că interpretarea acestor norme depinde de practică și nu încape îndoială că instanțele interne sunt cele mai în măsură să examineze și să interpreteze legislația națională.

22.Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în raport cu prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind principiul securității raporturilor juridice, prin prisma calității legii, respectiv claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

23.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Clubul Sportiv Dinamo București în Dosarul nr. 32.249/3/2010/a2 al Tribunalului București - Secția a VII-a civilă și constată că dispozițiile art. 1 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VII-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 martie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ionița Cochințu