Decizie nr. 171 din 22 martie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Kaddour Ahmad în Dosarul nr. 5.658/2004 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Precizează că accesul liber la justiţie nu implică posibilitatea de a exercita toate căile de atac existente, fiind atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili căror căi de atac sunt supuse hotărârile judecătoreşti. Arată că exigenţele Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impun existenţa dublului grad de jurisdicţie numai în cauzele penale, or obiectul procesului în cadrul căruia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate îl constituie soluţionarea unui litigiu de contencios administrativ.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 5.658/2004, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Kaddour Ahmad într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de acesta împotriva dispoziţiei de părăsire a teritoriului României, emisă de Autoritatea pentru străini - Biroul pentru străini al judeţului Suceava.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 11 şi ale art. 48 din Constituţie, raportate la prevederile art. 6 pct. 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Arată că, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, sentinţa pronunţată de curtea de apel, ca instanţă de fond, este definitivă şi irevocabilă, ceea ce înseamnă că "nu mai este susceptibilă de a fi atacată în nici un fel, deci este nerecurabilă". Consideră că această dispoziţie de lege contravine dreptului la un proces echitabil şi constituie "o limitare intolerabilă a liberului acces la actul de justiţie". De asemenea, susţine că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 49 din Constituţie pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, concluzionând că "eliminarea posibilităţii exerciţiului unei căi de atac nu este justificată şi, deci, aduce o gravă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, încălcându-se atât Constituţia, cât şi tratatele internaţionale la care România a aderat".

Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că reclamantului nu i-au fost încălcate drepturile recunoscute de lege, împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel acesta având deschisă calea apelului, conform art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere invocă Decizia nr. 464 din 4 decembrie 2003, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. De asemenea, este invocată Hotărârea din 5 octombrie 2000, pronunţată în cauza "Maaouia împotriva Franţei", prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "deciziile privind intrarea, şederea şi expulzarea străinilor nu privesc drepturile şi obligaţiile civile ale reclamantului şi nici acuzaţii de natură penală, în sensul art. 6 pct. 1 din Convenţie. În consecinţă, art. 6 pct. 1 nu este aplicabil cauzei". Arată, de asemenea, că prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se impune statelor semnatare obligaţia de a conferi persoanelor dreptul la dublul grad de jurisdicţie, dar în materie penală, conform art. 2 alin. 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie. "Or, dreptul reclamantului de a contesta dispoziţia de părăsire a teritoriului nu face obiectul unei proceduri penale, ci al unei proceduri în contencios administrativ."

Avocatul Poporului apreciază că sesizarea Curţii Constituţionale nu este legală. Aceasta deoarece Curtea de Apel Suceava nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa sa, or, din interpretarea dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale rezultă că încheierea instanţei de judecată prin care se sesizează Curtea Constituţională trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, opinia instanţei asupra excepţiei invocate de autor, aceasta fiind o condiţie de valabilitate a sesizării. Mai arată că dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 sunt imperative şi reprezintă voinţa legiuitorului de a acorda instanţei de judecată rolul unui filtru de acces la instanţa de contencios constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 482/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004. Conţinutul textului de lege criticat este următorul:

–Art. 82: "(1) Dispoziţia de părăsire a teritoriului poate fi atacată în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Autoritatea pentru străini, sau la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis dispoziţia de părăsire a teritoriului. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Sentinţa instanţei este definitivă şi irevocabilă.

(2)Exercitarea căii de atac prevăzute la alin. (1) suspendă executarea dispoziţiei de părăsire a teritoriului."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 11 şi ale art. 52 (art. 48 în forma nerevizuită a Constituţiei), dispoziţii al căror conţinut este următorul:

–Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";

–Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2)Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3)În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.";

–Art. 52: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

(2)Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3)Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă."

De asemenea, autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat încalcă şi prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform cărora: Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) a cauzei sale, (...)", precum şi pe cele ale art. 13 din acelaşi instrument juridic internaţional, potrivit cărora "Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale".

Din analizarea excepţiei de neconstituţionalitate se observă că dispoziţiile art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, care prevăd că sentinţa curţii de apel prin care se soluţionează cererea de anulare a dispoziţiei de părăsire a teritoriului este definitivă şi irevocabilă, au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale, constatându-se constituţionalitatea acestora prin Decizia nr. 464 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2004. S-a reţinut cu acel prilej că în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale s-a statuat faptul că accesul la justiţie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Pe aceleaşi considerente urmează să fie respinsă critica de neconstituţionalitate şi în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea constată că acestea nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, întrucât autorul excepţiei nu formulează nici o critică de neconstituţionalitate. Curtea Constituţională a reţinut în mod constant că nu este în măsură să se substituie părţii cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate, deoarece ar exercita astfel un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie şi cu cele cuprinse în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate". În acest sens, pot fi menţionate exemplificativ Decizia Curţii Constituţionale nr. 93 din 25 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 31 iulie 1998, şi Decizia nr. 386 din 16 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 26 noiembrie 2003.

În sfârşit, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, referitoare la caracterul statului român de stat de drept, democratic şi social, cuprinse în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, şi nici cele ale art. 52 din Constituţie, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Cu referire la punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului în sensul că lipsa opiniei instanţei de judecată cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată conduce la nelegalitatea sesizării, Curtea reţine că lipsa de diligenţă a autorităţii publice şi culpa sa în îndeplinirea obligaţiilor izvorâte din lege nu pot reprezenta un impediment în calea valorificării depline a dreptului la apărare, în speţă prin sesizarea Curţii Constituţionale în scopul realizării controlului de constituţionalitate a unui text de lege de care depinde soluţionarea cauzei. Curtea Constituţională a statuat în acest sens, de exemplu în Decizia nr. 47 din 5 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, în care s-a reţinut că "lipsa opiniei instanţei judecătoreşti din încheierile de sesizare nu poate opri Curtea să judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece încălcarea de către instanţă a obligaţiei de a-şi exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituţie autorilor excepţiei de a o invoca şi, în mod corelativ, de a primi soluţia rezultată din controlul legii de către Curtea Constituţională. De principiu, exerciţiul unui drept constituţional nu poate fi împiedicat de neîndeplinirea unei obligaţii în sarcina unei autorităţi publice, chiar dacă aceasta este o instanţă judecătorească".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Kaddour Ahmad în Dosarul nr. 5.658/2004 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu