Lege nr. 30 din 18 mai 1994 (actualizată)

*)Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 135 din 31 mai 1994. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamţ până la data de 29 iulie 2004, cu modificările şi completările aduse de: LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995; LEGEA nr. 7 din 9 ianuarie 2003; LEGE nr. 345 din 12 iulie 2004.

**)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Această formă actualizată include şi modificările directe aduse de PROTOCOLUL nr. 9 încheiat la Roma, în data de 6 noiembrie 1990, şi modificările aduse de PROTOCOLUL nr. 10 încheiat la Strasbourg, în data 25 martie 1992.

De asemenea, în cuprinsul Convenţiei se regăseşte:

PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenţie, ratificat de LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995, ca act de sine stătător precum şi modificările directe produse de acesta asupra Convenţiei, precum şi

PROTOCOLUL nr. 13 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea ratificat prin LEGEA nr. 7 din 9 ianuarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 27 din 20 ianuarie 2003.

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Articolul 1

Se ratifica Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, amendata prin protocoalele nr. 3 din 6 mai 1963, nr. 5 din 20 ianuarie 1966 şi nr. 8 din 19 martie 1985 şi completată cu Protocolul nr. 2 din 6 mai 1963, care fac parte din aceasta.

Articolul 2

Se ratifica, de asemenea: primul Protocol adiţional la convenţie, Paris, 20 martie 1952; Protocolul nr. 4 recunoscind anumite drepturi şi libertăţi, altele decît cele deja înscrise în convenţie şi în primul protocol adiţional la convenţie, Strasbourg, 16 septembrie 1963; Protocolul nr. 6 privind abolirea pedepsei cu moartea, Strasbourg, 28 aprilie 1983; Protocolul nr. 7, Strasbourg, 22 noiembrie 1984; Protocolul nr. 9, Roma, 6 noiembrie 1990, şi Protocolul nr. 10, Strasbourg, 25 martie 1992.

Articolul 3

În baza art. 25 şi 46 din convenţia menţionată, România recunoaşte dreptul la recursul individual în faţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului şi jurisdicţia obligatorie a Curţii Europene a Drepturilor Omului în privinta drepturilor cuprinse în Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi în Protocolul nr. 4 recunoscind anumite drepturi şi libertăţi, altele decît cele deja înscrise în convenţie şi în primul Protocol adiţional al convenţiei, Strasbourg, 16 septembrie 1963, şi în Protocolul nr. 7, Strasbourg, 22 noiembrie 1984, pentru cauzele în care violarea drepturilor garantate de aceste texte intervine după intrarea lor în vigoare pentru România.

Articolul 4

Se ratifica Convenţia europeană a drepturilor omului şi protocoalele sale adiţionale cu următoarea rezerva şi declaraţie:

Pct. 1 al art. 4 a fost eliminat în baza dispoziţiilor art. 1 din LEGEA nr. 345 din 12 iulie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 668 din 26 iulie 2004. A se vedea în acest sens art. 5 din Convenţie.

2.România interpretează art. 2 din primul Protocol adiţional la convenţie ca neimpunând obligaţii financiare suplimentare referitoare la instituţiile de învăţământ privat, altele decît cele stabilite prin legea interna.

Articolul 5

Convenţia şi protocoalele menţionate la art. 1 şi 2 sunt prevăzute în anexele la prezenta lege.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 18 aprilie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

ION SOLCANU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 mai 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ADRIAN NASTASE

CONVENTIE 04/11/1950