Decizie nr. 717 din 5 iulie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aurelia Bolboş şi Iacob Bolboş în Dosarul nr. 5.000/221/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 686D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 723D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Costică Apostol în Dosarul nr. 12.269/231/2011 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 723D/2012 la Dosarul nr. 686D/2012.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 723D/2012 la Dosarul nr. 686D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 martie 2012 şi Sentinţa penală nr. 304R din 29 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aurelia Bolboş şi Iacob Bolboş şi, respectiv, Costică Apostol în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva unor sentinţe penale de soluţionare a unei plângeri introduse împotriva unei ordonanţe de netrimitere în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ameninţare, prevăzută la art. 193 alin. 1 Cod penal, şi de distrugere, prevăzută la art. 217 alin. 1 Cod penal şi, respectiv, de soluţionare a unei plângeri împotriva unei ordonanţe de neînceperea urmăririi penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prin rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate de judecătorie în soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, sau împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, ca urmare a modificării art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sunt încălcate prevederile constituţionale şi cele europene referitoare la accesul liber la justiţie, la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi cele cu privire la garantarea dreptului la apărare. Se arată, totodată, că textele criticate sunt aplicate unei situaţii de fapt apărute sub imperiul legii vechi, respectiv a normelor procedurale în vigoare înaintea modificărilor aduse prin Legea nr. 202/2010, potrivit cărora autorul ar fi putut formula recurs împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală, în Dosarul nr. 686D/2012, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală necontravenind prevederilor constituţionale şi europene invocate de autorul excepţiei. Se arată că plângerea formulată conform prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală are, prin ea însăşi, natura unei căi de atac prin care părţile nemulţumite de soluţiile de netrimitere în judecată date de procuror se pot adresa instanţei, fiindu-le, astfel, asigurat liberul acces la justiţie garantat prin dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Se afirmă, totodată, că normele europene invocate de autorul excepţiei garantează un grad de jurisdicţie, reprezentat de o instanţă independentă, pentru verificarea soluţiilor de netrimitere în judecată date de procuror şi nu prevăd obligativitatea unei căi de atac împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă, dublul grad de jurisdicţie fiind obligatoriu doar în situaţia condamnării unei persoane.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 723D/2012, apreciază că textele criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 13 din Convenţie. Se arată, în acest sens, că exceptarea hotărârilor pronunţate conform dispoziţiilor art. 287^1 alin. 10 din Codul de procedură penală de la regulile procedurale ce prevăd calea de atac a recursului discriminează părţile nemulţumite de soluţiile astfel pronunţate în primă instanţă în raport cu cele care, promovând alte categorii de acţiuni, au dreptul de a formula recurs, încălcându-le celor dintâi dreptul la un proces echitabil şi sustrăgând aceste hotărâri de la controlul judecătoresc.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituţionale, făcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006, prin care Curtea a statuat că în soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de către procuror şi că, în consecinţă, prin încheierile pronunţate conform dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală instanţa nu soluţionează fondul cauzei şi nu se pronunţă cu privire la vinovăţia învinuitului, ci verifică legalitatea actului atacat. Or, dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie asigură accesul la un grad superior de jurisdicţie persoanelor declarate vinovate de săvârşirea unor infracţiuni. Se arată, de asemenea, că textele criticate nu încalcă nici dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, inculpatul având posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale ce caracterizează acest drept fundamental, de posibilitatea de a solicita administrarea de noi probe şi de a exercita căile de atac prevăzute de lege, precum şi că aceste dispoziţii legale sunt aplicabile tuturor persoanelor, fără privilegii şi fără discriminări.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă."

Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) cu privire la accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii normelor criticate prin Decizia nr. 245 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012 şi Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, aşa cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, reţinând că, potrivit art. 129 din Constituţie, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Prin urmare, Curtea a statuat că reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, respectiv Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Curtea constată că, pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinută nici încălcarea, prin prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aurelia Bolboş şi Iacob Bolboş în Dosarul nr. 5.000/221/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi de Costică Apostol în Dosarul nr. 12.269/231/2011 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop