Decizie nr. 128 din 1 martie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Mercur" - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 10.785/2004 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 10.785/2004, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Mercur" - S.A. din Ploieşti cu prilejul soluţionării cererii de suspendare provizorie, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a executării unei decizii a aceleiaşi instanţe.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16, 44 şi 135 din Constituţie. Astfel, consideră că art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă încalcă art. 16 din Constituţie, deoarece "creează o stare de vădită inegalitate între creditori şi debitori" şi, totodată, "o stare de incertitudine pentru recuperarea creanţelor de către creditori", ceea ce contravine, în opinia sa, principiului economiei de piaţă. De asemenea, apreciază că sunt înfrânte şi prevederile art. 44 din Constituţie, deoarece "prin acest text constituţional se protejează orice drept patrimonial, inclusiv unul de creanţă, iar prin textul în cauză se prevede o posibilitate arbitrară de suspendare a procedurii de executare, fără cauţiune, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de creanţă". Autorul excepţiei insistă în principal asupra neconcordanţei textului de lege criticat cu dispoziţiile art. 135 din Constituţie, sens în care arată că o economie de piaţă nu poate subzista în condiţiile în care îndeplinirea obligaţiilor contractuale poate fi amânată sine die, mai ales în materie comercială, aşa cum e cazul în speţă.

Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă se aplică numai în cazuri urgente şi permit doar suspendarea provizorie a executării, până la soluţionarea pe fond a cererii de suspendare, urmărind prevenirea producerii unei pagube ca urmare a executării hotărârii judecătoreşti. Astfel, aceste dispoziţii legale asigură garanţii suficiente de ocrotire a proprietăţii celor ale căror bunuri ar putea forma obiectul urmăririi silite, inclusiv dreptul de creanţă, nu instituie diferenţe de tratament juridic sau privilegii ori discriminări şi nu îngrădesc libertatea comerţului. Dimpotrivă, textul de lege criticat favorizează circuitul economic prin descurajarea tergiversării executării obligaţiilor pe calea exercitării abuzive a contestaţiei la executarea silită. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă prevăd o posibilitate arbitrară de suspendare a procedurii de executare, fără o cauţiune, arată că aceasta este o problemă de aplicare a legii, şi nu o problemă de constituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. În acest sens, arată că suspendarea executării, prevăzută de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, are un caracter provizoriu şi se poate dispune numai în cazuri urgente, în scopul evitării prejudicierii unor drepturi şi interese legitime. În acelaşi timp, observă că aceste prevederi legale reprezintă o normă de procedură a cărei stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, se poate face numai prin lege, astfel că legiuitorul are libertatea de a statua în acest domeniu. De asemenea, arată că prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu creează discriminări între cetăţeni, dat fiind că sunt aplicabile, în egală măsură, în toate cazurile de aceeaşi natură şi tuturor părţilor aflate în situaţii identice. În sprijinul celor arătate invocă jurisprudenţa vastă a Curţii Constituţionale în această materie.

Avocatul Poporului apreciază că susţinerile autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt neîntemeiate. Astfel, arată că textul de lege criticat nu conţine dispoziţii discriminatorii care ar contraveni principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. De asemenea, observă că prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile în cazuri urgente şi au în vedere doar suspendarea provizorie a executării, fără a aduce atingere dreptului de proprietate. În ceea ce priveşte prevederile constituţionale ale art. 135, menţionează că acestea nu au relevanţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, "În cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare prevăzută de prezentul articol".

În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul acesteia invocă dispoziţiile art. 16, 44 şi 135 din Constituţie. Curtea observă însă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt raportate doar la prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) şi (2) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.";

–Art. 135 alin. (1): "Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate. Astfel, prin numeroase decizii, precum: Decizia nr. 76 din 20 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003, Decizia nr. 112 din 11 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 25 martie 2004, şi Decizia nr. 47 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 14 martie 2005, Curtea a statuat că art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu contravine prevederilor constituţionale invocate.

Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că art. 403 din Codul de procedură civilă reglementează regimul general al suspendării executării unei hotărâri judecătoreşti până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a unei alte cereri privind executarea silită. Dispoziţiile alin. 4 din acelaşi articol prevăd posibilitatea ca preşedintele instanţei să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executării, până la soluţionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Aşadar, măsura suspendării provizorii a executării are ca premisă obligatorie existenţa pe rolul instanţei a unei contestaţii la executare sau a altei cereri privind executarea silită, precum şi o cerere de suspendare a executării, pentru care s-a depus cauţiunea în cuantumul fixat de instanţă. Suspendarea provizorie se dispune în condiţiile ordonanţei preşedinţiale, ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.

Curtea a observat că art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu conţine măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalităţii în faţa legii, întrucât măsura instituită prin acesta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.

De asemenea, Curtea a considerat că este neîntemeiată critica potrivit căreia textul de lege criticat ar contraveni prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, a arătat că măsura provizorie a suspendării executării în cazuri urgente poate fi dispusă până la soluţionarea cererii de suspendare prevăzută la alin. 1 al art. 403 din Codul de procedură civilă, procedură condiţionată de depunerea unei cauţiuni. Această cauţiune constituie o garanţie în favoarea creditorului pentru prevenirea exercitării abuzive a unor drepturi procesuale şi a tergiversării executării unor obligaţii stabilite prin titlu executoriu. Aşa fiind, Curtea a statuat că măsura instituită la art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu poate fi privită ca fiind contrară principiilor economiei de piaţă, ci, dimpotrivă, ca asigurând buna funcţionare a lor.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Mercur" S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 10.785/2004 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 martie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea