Decizie nr. 112 din 11 martie 2004

Nicolae Popa - preşedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Areca Protrading" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.255/2003 al Judecătoriei Câmpina.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 3.255/2003, Judecătoria Câmpina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Areca Protrading" - S.A. din Bucureşti într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială pentru suspendarea executării silite formulate de Societatea Naţională a Petrolului "Petrom" - S.A. - Sucursala Baza de Aprovizionare Floreşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 41 şi 134. Astfel, consideră că textul de lege criticat încalcă art. 16 din Constituţie, deoarece "se creează o stare de vădită inegalitate între creditori şi debitori" şi, totodată "o stare de incertitudine pentru recuperarea creanţelor de către creditori", ceea ce contravine principiului economiei de piaţă, statuat în art. 134 din Constituţie. De asemenea, autorul excepţiei consideră că sunt înfrânte şi prevederile art. 41 din Constituţie, deoarece "prin acest text constituţional se protejează orice drept patrimonial, inclusiv unul de creanţă, iar prin textul în cauză se prevede o posibilitate arbitrară de suspendare a procedurii de executare, fără o cauţiune, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de creanţă".

Judecătoria Câmpina apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, "deoarece nu stabilesc discriminări, instituind un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie procesuală". De asemenea, instanţa apreciază ca irelevantă critica potrivit căreia art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă ar aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 41 şi 134, devenite art. 44 şi, respectiv, art. 135 în Constituţia republicată, deoarece "procedura instituită prin textul criticat a fost prevăzută exclusiv pentru cazuri urgente care justifică această procedură specială, iar problema cauţiunii priveşte aplicarea în practică a legii".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:

În cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare prevăzute de prezentul articol.

Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii legale încalcă următoarele prevederi din Constituţia republicată:

–Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.

(3)Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4)În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.";

–Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4)Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5)Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(6)Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul său, în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7)Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8)Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9)Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";

–Art. 135: "(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.

(2)Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;

b)protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

c)stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;

d)exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;

e)refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;

f)crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;

g)aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene."

Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 76 din 20 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003, Decizia nr. 107 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 15 aprilie 2003, şi Decizia nr. 160 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a statuat că textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, care consacră egalitatea în drepturi.

Cu acele prilejuri, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile legale criticate trebuie apreciate în raport cu natura cauzelor deduse soluţionării pe calea ordonanţei preşedinţiale. Astfel, suspendarea provizorie a executării silite, reglementată de prevederile criticate, constituie o măsură cu caracter vremelnic, care se ia pe calea ordonanţei preşedinţiale numai "în cazuri urgente" care justifică această procedură specială. Dispoziţiile criticate nu conţin măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât măsura instituită prin acestea se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.

Nu este pertinentă nici critica autorului excepţiei conform căreia textul legal criticat instituie "o posibilitate arbitrară de suspendare a procedurii de executare, fără o cauţiune", ceea ce ar aduce o gravă atingere dreptului de creanţă, iar prin aceasta s-ar înfrânge prevederile constituţionale ale art. 44. În acest sens, Curtea reţine că dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă se referă la o cerere de suspendare provizorie a executării, în cazuri urgente, până la soluţionarea cererii de suspendare prevăzute la alin. 1 al aceluiaşi articol. Această cerere se judecă însă conform procedurii obişnuite şi cu condiţia depunerii unei cauţiuni stabilite de instanţă ca o garanţie în favoarea creditorului pentru prevenirea exercitării abuzive a unor drepturi procesuale şi a tergiversării executării unor obligaţii stabilite prin titlu executoriu.

În sfârşit, Curtea constată că în speţă nu poate fi primită nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă ar aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 135, aceasta nefiind semnificativă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Areca Protrading" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.255/2003 al Judecătoriei Câmpina.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman