Decizie nr. 128 din 8 martie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

1.Pe rol se află sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 1/2014 privind modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului României, formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi un grup de deputaţi neafiliaţi.

2.Sesizarea de neconstituţionalitate a fost transmisă Curţii Constituţionale de secretarul general al Camerei Deputaţilor cu Adresa nr. 2/1072 din 5 martie 2014, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 906 din 5 martie 2014 şi formează obiectul Dosarului nr. 160 L/2/2014.

3.Autorii sesizării, membri ai Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, sunt următorii: Tinel Gheorghe, Iulian Vladu, George Ionescu, Sanda-Maria Ardeleanu, Gheorghe Udrişte, Lucian Nicolae Bode, Cătălin Florin Teodorescu, Florin Ionaş Urcan, Cristian Constantin Roman, Dănuţ Culeţu, Mircea Nicu Toader, Mircia Muntean, Andreea Maria Paul, Claudia Boghicevici, Mircea Lubanovici, Liviu Laza Matiuţa, Dan Cristian Popescu, Mircea Man, Raluca Turcan, Romeo Rădulescu, Cornel Micea Sămărtinean, Roberta Alma Anastase, Constantin Dascălu, Alin Augustin Florin Popoviciu, Gheorghe Ialomiţianu, Vasile Gudu, Ştefan-Bucur Stoica, Ioan Bălan, Vasile Iliuţă, Alexandru Nazare, Cezar Florin Preda, Eusebiu-Manea Pistru-Popa, Costică Canacheu, Ioan Oltean, Lucian Militaru, Ioan Mihăilă şi Valeria Diana Schelean. Autorii sesizării, desemnaţi prin sintagma "deputaţi neafiliaţi", sunt următorii: Elena Gabriela Udrea, Eugen Tomac, Dragoş Ionel Gunia, Clement Negruţ, Marin Anton, Florian Daniel Geantă, Petru Movilă, Florin Gheorghe, Theodor Paleologu, Camelia Margareta Bogdănici, Adrian Gurzău, Florin Mihail Secară, Valerian Vreme, Mihaela Stoica şi Florin Aurelian Popescu.

4.Obiectul sesizării, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile Hotărârii Parlamentului României nr. 1/2014 privind modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 4 martie 2014.

5.În motivarea sesizării se susţine că, prin Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014, Parlamentul a aprobat o remaniere a Guvernului, la propunerea prim-ministrului, în condiţiile art. 85 alin. (3) din Constituţie. În acest scop, Uniunea Social Democrată a încheiat pe data de 3 martie 2014 un Acord guvernamental şi un altul politic cu Uniunea Democrată a Maghiarilor din România "în care au fost prevăzute o serie de obiective de atins în perioada de până la alegerile din 2016, care completează implicit Programul de guvernare pe perioada 2013-2016, aprobat în decembrie 2012, dată la care a fost acordat votul de încredere Guvernului Ponta II".

6.Această hotărâre este neconstituţională, deoarece, din momentul acordării votului de încredere, Programul de guvernare aprobat de Parlament devine obligatoriu aşa cum a fost aprobat, iar numai lista Guvernului poate fi modificată sau completată prin intermediul instituţiei remanierii guvernamentale şi în condiţiile prevăzute de art. 85 din Constituţie, la propunerea prim-ministrului, cu aprobarea Parlamentului şi apoi ca urmare a numirii prin decret a noilor membri ai Guvernului de către Preşedintele României. Cu alte cuvinte, "prim-ministrul poate să solicite remanierea guvernamentală, dar nu poate să modifice, să completeze Programul de guvernare, în afara condiţiilor prevăzute de Constituţie". Se opinează că "o asemenea modificare şi/sau completare nu ar putea fi făcută nici măcar de către Parlament şi în niciun mod, în afara prevederilor constituţionale, pentru că prevederile Constituţiei i se impun şi acestuia".

7.Se arată că, în situaţia în care s-ar dori modificarea sau completarea Programului de guvernare, în Constituţie sunt prevăzute două căi procedurale. O primă cale ar presupune desfăşurarea procedurii prevăzute la art. 103 din Constituţie, prim-ministrul trebuind să îşi dea demisia. Ca urmare, modificarea sau completarea unui program de guvernare se poate face numai în condiţiile acceptării acestuia de către Parlament. O a doua cale este cea referitoare la angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, inclusiv de guvernare, în condiţiile art. 114 din Constituţie.

8.Or, în situaţia de faţă nu a fost utilizată niciuna dintre cele două căi procedurale şi, ca urmare, completarea programului de guvernare acceptat în anul 2012 de către Parlament este neconstituţională.

9.Astfel, prin Acordul încheiat între Uniunea Social Democrată şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a fost completat implicit şi Programul de guvernare, cu toate că acesta nu putea fi modificat sau completat după ce a fost aprobat de Parlament, deci în condiţiile art. 103, art. 110 şi art. 114 coroborate cu cele ale art. 85 alin. (3) din Constituţie. Hotărârea atacată a consfinţit o asemenea completare implicită a Programului de guvernare prin cooptarea Uniunii Democrate a Maghiarilor din România la guvernare, întrucât o asemenea cooptare nu era posibilă fără acceptarea de către Uniunea Social Democrată a pretenţiilor programatice ale Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, pretenţii care au ca efect modificarea şi completarea implicită a Programului de guvernare aprobat pe data de 21 decembrie 2012 pentru perioada 2013-2016.

10.Se susţine că prin Acordul guvernamental şi prin cel politic au fost modificate sau completate 9 articole şi alineate din Programul de guvernare din data de 21 decembrie 2012.

11.Astfel, la art. 2 lit. b) liniuţa a doua din Acordul politic, "se schimbă sensul prevederii din Programul de guvernare în sensul că se doreşte reorganizarea administrativ-teritorială ţinându-se cont de tradiţiile, cultura şi istoria diferitelor zone ale ţării.[...] Se invocă istoria care a stat la baza unor organizări teritoriale favorabile minorităţii maghiare din România, poporul român fiind discriminat sute de ani, fiind considerat tolerat şi încălcându-se astfel şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie".

12.La art. 2 lit. b) liniuţa a patra din acelaşi Acord, "se reţine necesitatea reprezentării proporţionale a cetăţenilor de etnie maghiară în diferitele instituţii, structuri descentralizate şi instituţii la nivel judeţean şi local, precum şi a altor etnii altele decât cea maghiară în structurile administraţiei publice locale conduse de reprezentanţii Uniunii Democrate a Maghiarilor din România". Se apreciază că acest text este de asemenea contrar principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, consfinţită de art. 16 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, "este complet diferit faţă de cel din Programul de guvernare".

13.La art. 2 lit. b) liniuţa a 5-a în Acordul politic "este prevăzută necesitatea soluţionării problemei înfiinţării liniei maghiare prin departamente separate la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, contrar celor cuprinse în Programul de guvernare potrivit căruia este necesară creşterea capacităţii de cuprindere a învăţământului în limba maternă, simultan cu sporirea calităţii sale". Se apreciază că "o asemenea necesitate are drept consecinţă modificarea Programului de guvernare, în alte condiţii decât cele deja prezentate ca fiind constituţionale".

14.La art. 4 lit. d) din Acordul politic, "se stabileşte că Guvernul va accelera procesul de restituire a imobilelor cultelor religioase, în timp ce în Programul de guvernare se prevede cu totul altceva".

15.La art. 5 lit. a) din Acordul politic "s-a convenit să se continue procesul de descentralizare administrativă, îngrădindu-se conţinutul prevederilor din Programul de guvernare care se referă la continuarea reformei administrative, creşterea autonomiei colectivităţilor locale, respectarea principiului subsidiarităţii, regionalizare şi descentralizare administrativă şi financiară".

16.La art. 5 lit. b) din Acordul politic, "părţile sunt de acord să depună toate eforturile pentru a susţine asigurarea resurselor financiare necesare bugetelor locale, în timp ce în Programul de guvernare se reţine necesitatea modificării actelor normative care reglementează finanţele publice locale". Se apreciază că "o asemenea necesitate are drept consecinţă modificarea Programului de guvernare, în alte condiţii decât cele deja prezentate ca fiind constituţionale".

17.La art. 5 lit. c) din Acordul politic "Programul de guvernare este completat cu un text care nu se regăseşte în acest Program".

18.La art. 7 lit. a) şi b) şi la art. 9 din Acordul politic, "Programul de guvernare este din nou completat neconstituţional cu texte referitoare la adoptarea Legii zootehniei şi a Codului silvic, la consolidarea fermelor de familie şi la promovarea unei iniţiative parlamentare pentru reglementarea cadrului legal referitor la posibilitatea autorităţilor locale de a arbora pe instituţii proprii, alături de steagul Uniunii Europene şi cel al României, steaguri ale unităţilor administrativ-teritoriale care le reprezintă, texte care nu se regăsesc în Programul de guvernare".

19.La art. 10 din Acordul politic, "Programul de guvernare se completează cu un alt text, şi anume continuarea autostrăzii Transilvania pentru anumite tronsoane, în timp ce în Programul de guvernare se prevede finalizarea lucrărilor la această autostradă".

20.Referitor la textul art. 3 din Hotărâre, potrivit căruia "Guvernul, în componenţa rezultată după remanierea prevăzută la art. 1, şi-a asumat Programul de guvernare, astfel cum a fost prezentat în şedinţa Camerelor reunite din data de 21 decembrie 2012 şi aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012, angajamentele Uniunii Social Liberale fiind preluate şi asumate de formaţiunile politice care compun şi susţin Guvernul", se arată că "are numai valoare formală pentru că el nu are niciun efect asupra modificărilor sau, mai bine zis, asupra celor nouă modificări şi completări aduse Programului de guvernare prin Acordul politic încheiat în data de 3 martie 2014".

21.Se conchide că, "prin modificarea şi completarea Programului de guvernare, în condiţii neconstituţionale, s-a ajuns la încălcarea principiului statului de drept prevăzut în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală".

22.În temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea Constituţională a solicitat punctele de vedere ale birourilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor asupra sesizării de neconstituţionalitate.

23.Cu Adresa nr. XXXV/1292 din 7 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 972 din 7 martie 2014, Biroul permanent al Senatului a transmis punctul său de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate formulată în cauză.

24.Se apreciază că motivarea sesizării priveşte, de fapt, neconstituţionalitatea completării Programului de guvernare acceptat în anul 2012 de către Parlament. Or, solicitarea adresată de prim-ministru preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului în data de 3 martie 2014 a fost aceea de convocare a Camerei Deputaţilor şi Senatului în şedinţă comună, exclusiv în vederea aprobării modificărilor în structura şi componenţa Guvernului. În cauză este deci în discuţie instituţia remanierii, în varianta care presupune modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului, instituţie reglementată de art. 85 alin. (3) din Constituţie, iar nu instituţia învestirii Guvernului, reglementată de art. 103 din Constituţie. Pronunţarea Parlamentului asupra Programului de guvernare nu face obiectul instituţiei remanierii reglementate la art. 85 alin. (3) din Constituţie.

25.Se invocă dispoziţiile art. 3 din Hotărârea Parlamentului nr. 1/2014, în care se menţionează faptul că Guvernul, în componenţa rezultată după remanierea prevăzută la art. 1, şi-a asumat Programul de guvernare aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012 pentru acordarea încrederii Guvernului, apreciindu-se că, în susţinerile lor, autorii sesizării ignoră aceste prevederi. Dispoziţiile menţionate demonstrează că în cazul de faţă a fost vorba, exclusiv, despre o nouă structură şi o nouă compoziţie politică a Guvernului, ca urmare a remanierii, nu şi despre un nou Program de guvernare. Această idee a fost confirmată şi susţinută şi de prim-ministru în discursul susţinut în şedinţa Camerelor reunite din 4 martie 2014.

26.Cât priveşte Acordul politic invocat de autorii sesizării, se arată că acesta are caracterul unui act politic ce nu face obiectul procedurii prevăzute la art. 85 alin. (3) din Constituţie şi nu reprezintă o modificare a Programului de guvernare. Asemenea acorduri politice pot interveni în sistemul politic şi constituţional ca urmare a retragerii de la guvernare a unor forţe politice şi cooptării altora la guvernare. Alianţele post-electorale pot interveni şi sunt chiar necesare în scopul creării unei majorităţi parlamentare care să susţină stabilitatea guvernamentală pe parcursul unei legislaturi. Dinamica lor nu este însă o chestiune de constituţionalitate, ci de oportunitate. De-a lungul istoriei constituţionale post-decembriste au existat în mai multe rânduri remanieri guvernamentale care au presupus modificarea compoziţiei politice a Guvernului, fără a fi fost cenzurate de către Curtea Constituţională şi fără a fi cenzurabile de către aceasta altfel decât pe calea verificării respectării procedurii prevăzute de art. 85 alin. (3) din Constituţie. În cazul de faţă această procedură a fost respectată.

27.Se apreciază că "este falsă susţinerea autorilor sesizării potrivit căreia existenţa acordului politic între USD şi UDMR implică modificarea implicită a Programului de guvernare. Invocatele modificări ale Programului de guvernare nu sunt demonstrate de către autorii sesizării, care se limitează să le presupună existenţa".

28.Se mai arată că trebuie avută în vedere inevitabila flexibilitate, la nivel de modalităţi de concretizare practică a Programului de guvernare pe parcursul exercitării mandatului. În situaţia în care Guvernul şi-ar modifica Programul de guvernare într-un sens care nu ar fi compatibil cu Programul de guvernare aprobat de Parlament cu ocazia învestirii Guvernului, deputaţii şi senatorii ar avea la îndemână instituţia moţiunii de cenzură pentru a-şi manifesta dezacordul faţă de noul Program de guvernare.

29.În ipoteza în care, ca urmare a Acordului politic dintre USD şi UDMR, Guvernul ar considera necesare anumite acţiuni specifice prin care să îşi exercite competenţa constituţională de a realiza politica internă şi externă a ţării în acord cu noile realităţi sociale şi politice, Guvernul poate considera oportună angajarea răspunderii pe un program, în condiţiile art. 114 din Constituţie. Este vorba despre o facultate a Guvernului, fiind vizat un program de acţiuni, iar nu Programul de guvernare însuşi, în cazul căruia Guvernul este obligat să îşi angajeze răspunderea cu ocazia învestirii sale, în condiţiile art. 103 din Constituţie.

30.Pentru aceste considerente se concluzionează că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi se propune respingerea acesteia.

31.Cu Adresa nr. 11.785/VZ/din 7 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 974 din 7 martie 2014, a fost transmis punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate formulată în cauză.

32.Pentru aceleaşi argumente expuse în punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, se concluzionează că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi se propune respingerea acesteia.

CURTEA,

examinând sesizarea, punctele de vedere ale birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, lucrările şi documentele depuse la dosar, Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014 privind modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului României, prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

33.Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie, precum şi ale art. 1, art. 2 alin. (1), art. 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra sesizării de neconstituţionalitate.

34.Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014 privind modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului României, cu privire la care se susţine că este neconstituţională, deoarece remanierea guvernamentală pe care o consfinţeşte a fost însoţită de o modificare implicită a Programului de guvernare.

35.În opinia autorilor sesizării, modificarea Programului de guvernare aprobat de Parlament se poate realiza pe două căi procedurale (o primă cale ar presupune desfăşurarea procedurii prevăzute la art. 103 din Constituţie, prim-ministrul trebuind să îşi dea demisia, iar a doua, cea referitoare la angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, inclusiv de guvernare, în condiţiile art. 114 din Constituţie), care nu au fost respectate în cauză.

36.Textele constituţionale invocate în motivarea sesizării sunt cele ale: art. 1 alin. (2) referitor la statul de drept, art. 2 alin. (1) referitor la exercitarea suveranităţii naţionale, art. 16 - Egalitatea în drepturi; art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului, art. 103 - Învestitura, art. 114 - Angajarea răspunderii Guvernului.

37.Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014, ce formează obiectul sesizării, este întemeiată pe dispoziţiile art. 85 alin. (3) din Constituţie, precum şi pe dispoziţiile art. 36 şi art. 37 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001.

38.Art. 85 alin. (3) din Constituţie reglementează ipoteza remanierii guvernamentale ce are drept consecinţă schimbarea structurii sau a compoziţiei politice a Guvernului: "Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru". Remanierea guvernamentală reprezintă înlocuirea unor membri ai Guvernului cu alte persoane care nu se regăsesc pe lista iniţială aprobată de Parlament, prin acordarea votului de încredere.

39.Reglementând structura Guvernului, în art. 102 alin. (3), Constituţia prevede că "Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică". Textul constituţional nu face nicio referire la numărul de ministere sau la nominalizarea acestora. Prin urmare, în lipsa unor norme exprese prevăzute prin lege organică, structura Guvernului este cea aprobată prin hotărârea Parlamentului de acordare a încrederii Guvernului sau cea aprobată prin hotărârea Parlamentului privind schimbarea structurii Guvernului, la cererea prim-ministrului.

40.În acest sens sunt dispoziţiile art. 36 şi art. 37 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, invocate ca temei al Hotărârii Parlamentului României nr. 1/2014.

41.Potrivit art. 36 din Legea nr. 90/2001, "Ministerele şi miniştrii se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare şi întregii liste a Guvernului, la învestitură", iar, potrivit art. 37 alin. (1), "Primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înfiinţarea, desfiinţarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere. În astfel de situaţii prevederile art. 36 se aplică în mod corespunzător".

42.Compoziţia politică se referă la partidele care intră în alcătuirea Guvernului, schimbarea compoziţiei politice intervenind în situaţia în care prin remanierea guvernamentală sunt cooptate sau, după caz, scoase de la guvernare un partid politic sau mai multe.

43.Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014 priveşte atât modificarea structurii, cât şi a compoziţiei politice a Guvernului, şi are următorul cuprins:

–art. 1 - priveşte modificarea structurii şi a compoziţiei politice a Guvernului României (posturile care se desfiinţează, miniştri revocaţi, posturile de membru al Guvernului înfiinţate, persoanele numite în funcţia de membru al Guvernului);

–art. 2 - menţionează expres faptul că nu fac obiectul modificării structurii şi a compoziţiei politice a Guvernului celelalte ministere şi ceilalţi membri ai Guvernului prevăzuţi în Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012 pentru acordarea încrederii Guvernului;

–art. 3 - trimite expres la Programul de guvernare aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012;

–art. 4 - menţionează faptul că hotărârea se comunică Preşedintelui României pentru exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) şi (3) din Constituţie.

44.Din examinarea Hotărârii Parlamentului României nr. 1/2014 rezultă că remanierea Guvernului nu a fost însoţită de o modificare a programului de guvernare asumat şi că Guvernul, în noua componenţă, s-a obligat la înfăptuirea Programului de guvernare aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012 pentru acordarea încrederii Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 21 decembrie 2012. În acest sens, art. 3 din Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014 prevede că Guvernul, în componenţa aprobată prin aceeaşi Hotărâre, "şi-a asumat Programul de guvernare, astfel cum a fost prezentat în şedinţa Camerelor reunite din data de 21 decembrie 2012 şi aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012, angajamentele Uniunii Social Liberale fiind preluate şi asumate de formaţiunile politice care compun şi susţin Guvernul".

45.Prin sesizarea de neconstituţionalitate, autorii acesteia încearcă să demonstreze, pe calea unui examen comparativ al Programului de guvernare aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012 şi a Acordului politic, respectiv a Acordului guvernamental încheiat între formaţiunile politice care compun Guvernul, faptul că Programul de guvernare aprobat de Parlament ar fi fost implicit modificat, şi că art. 3 din Hotărârea nr. 1/2014, mai sus citat, ar avea doar o valoare formală.

46.Curtea reţine că realizarea unui examen comparativ în sensul celor solicitate de autorii sesizării, cu eventuala consecinţă a acceptării raţionamentului acestora şi a concluziei că Programul de guvernare la care Hotărârea Parlamentului contestată face referire este altul decât cel reţinut de Parlament, excedează controlului de constituţionalitate.

47.Acceptarea unui asemenea demers ar echivala cu o încălcare a rolului Parlamentului, singurul în măsură să aprecieze asupra Programului de guvernare asumat de Guvern, respectiv să constate dacă acesta a fost modificat. Astfel cum Curtea Constituţională a mai statuat, Hotărârea Parlamentului privind modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului nu poate fi un act pur formal, ci este un act de dispoziţie care încheie o procedură parlamentară complexă.

48.Astfel, cu privire la procedura învestiturii Guvernului şi a aprobării programului de guvernare, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 356 din 5 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 mai 2007, că: "În situaţia învestirii Guvernului şi aprobării Programului de guvernare, Parlamentul îi verifică, prin comisiile permanente, pe candidaţii pentru funcţia de ministru şi apoi dezbate şi aprobă prin hotărâre, în şedinţa comună a Camerelor Parlamentului, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, Programul de guvernare şi lista completă a Guvernului. Hotărârea Parlamentului, semnată de preşedinţii Camerelor, se înaintează de către aceştia de îndată Preşedintelui României, spre a proceda la numirea Guvernului; [...]. Numirea Guvernului de către Preşedintele României nu se face la sesizarea primului-ministru, ci la sesizarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi în baza hotărârii Parlamentului de aprobare a Programului de guvernare şi a listei complete a membrilor Guvernului. Obligaţia constituţională a Preşedintelui României se fundamentează pe hotărârea Parlamentului şi, în executarea acesteia, Preşedintele emite decretele de numire în funcţie a membrilor Guvernului, urmată de depunerea jurământului de credinţă cerut de lege. Candidaţii la funcţia de ministru înscrişi pe lista Guvernului, propusă de candidatul pentru funcţia de prim-ministru, sunt audiaţi de comisiile permanente ale Camerelor Parlamentului, competente potrivit obiectului de activitate al funcţiei candidatului de ministru şi, pe baza constatărilor făcute, acestea emit avize favorabile sau avize de respingere; [...].. Hotărârile Parlamentului au la bază constatările făcute de comisiile permanente parlamentare privind corespunderea pe funcţie a candidaţilor propuşi şi, în temeiul acestor garanţii, urmează învestirea în funcţie de către Preşedintele României, depunerea jurământului şi intrarea în exerciţiul funcţiunii. Acesta este cadrul juridic obligatoriu pentru situaţiile prevăzute de art. 85 alin. (1) şi (3) şi art. 103 din Constituţie, dispoziţii dezvoltate în prevederile Regulamentului şedinţelor comune ale Camerelor Parlamentului".

49.Prin Decizia nr. 98 din 7 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 22 februarie 2008, Curtea a statuat că, în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (3) ale art. 85, "numirea de către Preşedintele României a miniştrilor este un act de executare a hotărârii Parlamentului şi de învestire, pe această bază, a miniştrilor, de către şeful statului. Hotărârea organului reprezentativ suprem al poporului român [art. 61 alin. (1) din Constituţia României] este un act obligatoriu, pe care Preşedintele nu l-ar putea refuza decât prin săvârşirea unor fapte grave de încălcare a Constituţiei" (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 1.559 din 18 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 30 noiembrie 2009, şi Decizia nr. 1.560 din 18 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 30 noiembrie 2009).

50.Considerentele mai sus citate sunt de natură a evidenţia semnificaţia şi importanţa Hotărârii Parlamentului de numire a Guvernului, respectiv de aprobare a propunerii prim-ministrului de modificare a structurii şi compoziţiei politice a Guvernului. Aceasta implică responsabilitatea Parlamentului, în calitate de autoritate reprezentativă aleasă de către corpul electoral, precum şi o răspundere politico-juridică pe care o presupun, de altfel, toate actele pe care acesta le emite.

51.Or, Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014 se referă în mod expres în art. 3 la Programul de guvernare, certificând faptul că este cel aprobat de Parlament cu ocazia votului de învestitură a Guvernului. De asemenea, Acordul guvernamental transmis de Guvern la solicitarea Curţii Constituţionale, Acord semnat de domnul Victor Ponta, în calitate de prim-ministru al României, şi de Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, prevede, la art. 1, că "Uniunea Democrată Maghiară face parte din formula guvernamentală (UDMR) şi îşi asumă programul Guvernului 2013-2016, adoptat de către Parlamentul României la data de 21 decembrie 2012."

52.Ambele acte, atât cel adoptat de Parlament, cât şi cel semnat de prim-ministrul Guvernului, atestă faptul că în cauză a fost schimbată doar structura şi compoziţia politică a Guvernului României, nu şi Programul de guvernare.

53.Controlul exercitat de Curtea Constituţională poate avea ca obiect doar constituţionalitatea hotărârilor Parlamentului, nu şi conţinutul eventualelor acorduri politice care au condus la adoptarea acestora.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi un grup de deputaţi neafiliaţi, referitoare la Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2014 privind modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului României.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din 8 martie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta