Lege
Lege nr. 202 din 4 noiembrie 2016
privind integrarea sistemului feroviar din România în spaţiul feroviar unic european
- Emitent
- Parlamentul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 900 din 9 noiembrie 2016
Textul actului · 67 de articole
100%
privind integrarea sistemului feroviar din România în spaţiul feroviar unic european
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
(1)Prin prezenta lege se stabilesc:
a)normele aplicabile pe teritoriul României privind administrarea infrastructurii feroviare şi activităţile de transport feroviar ale operatorilor de transport feroviar care îşi au sediul sau care urmează să îşi stabilească sediul într-un stat membru, enunţate în cap. II;
b)criteriile aplicabile eliberării, înnoirii sau modificării licenţelor de transport feroviar de către Organismul de Licenţe Feroviare Român, destinate operatorilor de transport feroviar care sunt înfiinţaţi sau urmează să fie înfiinţaţi în România, stabilite în cap. III;
c)principiile şi procedurile aplicabile în privinţa stabilirii şi perceperii tarifelor pentru utilizarea infrastructurii feroviare şi în privinţa alocării capacităţilor de infrastructură feroviară, stabilite în cap. IV.
(2)Prezenta lege se aplică utilizării infrastructurii feroviare pentru serviciile de transport feroviar intern şi internaţional operate pe teritoriul României.
(1)Dispoziţiile cap. II nu se aplică operatorilor de transport feroviar care operează numai servicii de transport urban, suburban sau regional în cadrul unor reţele locale şi regionale independente pentru servicii de transport pe infrastructura feroviară sau în cadrul reţelelor destinate exclusiv operării serviciilor de transport feroviar urban sau suburban. În situaţia în care un astfel de operator de transport feroviar se află sub controlul direct sau indirect al unei societăţi sau al unei alte entităţi care desfăşoară sau integrează servicii de transport feroviar, altele decât serviciile de transport urban, suburban sau regional, se aplică prevederile art. 4 şi 5. Prevederile art. 6 se aplică de asemenea unor astfel de operatori de transport feroviar cu privire la relaţia dintre operatorii de transport feroviar şi operatorii economici sau entitatea care îi controlează direct sau indirect.
(2)Sunt excluse de la aplicarea dispoziţiilor cap. III următoarele:
a)societăţile care operează doar servicii de transport feroviar de călători pe o infrastructură feroviară locală sau regională independentă;
b)societăţile care operează doar servicii de transport feroviar de călători urban sau suburban;
c)societăţile care operează doar servicii de transport de marfă pe o infrastructură feroviară privată care există numai pentru a fi folosită de către proprietarul acesteia în scopul realizării propriilor sale transporturi de marfă.
(3)Se exclud de la aplicarea dispoziţiilor art. 7, 8, 13 şi ale cap. IV următoarele:
a)reţelele locale şi regionale independente destinate serviciilor pentru transportul de călători pe infrastructura feroviară;
b)reţelele destinate doar pentru operarea serviciilor feroviare de transport urban sau suburban de călători;
c)reţelele regionale utilizate pentru transportul regional de marfă numai de către un operator de transport feroviar, nevizat la alin. (1), până când un alt solicitant cere utilizarea capacităţii respectivei reţele;
d)infrastructura feroviară privată care există doar pentru uzul proprietarului său, pentru propriile operaţiuni de transport de marfă.
(4)Fără a se aduce atingere alin. (3), se pot exclude, cu respectarea legislaţiei în vigoare, prin hotărâre a Guvernului, de la aplicarea art. 8 alin. (3) infrastructurile feroviare locale şi regionale care nu prezintă importanţă strategică pentru funcţionarea pieţei feroviare, iar de la aplicarea cap. IV infrastructurile feroviare locale care nu prezintă importanţă strategică pentru funcţionarea pieţei feroviare. Ministerul Transporturilor notifică Comisiei intenţia de a exclude astfel de infrastructuri feroviare.
(5)Se exclud de la aplicarea art. 31 alin. (5) vehiculele operate sau prevăzute pentru a fi operate din şi către state terţe, care circulă pe o reţea al cărei ecartament este diferit de cel de 1435 mm.
(6)Ministerul Transporturilor stabileşte, prin ordin al ministrului, publicarea cadrului şi a regulilor de tarifare a utilizării infrastructurii feroviare aplicabil în mod specific serviciilor de transport internaţional de marfă provenind sau având ca destinaţie state terţe, operate pe o reţea al cărei ecartament este diferit de cel al reţelei feroviare din România, cu instrumente şi termene diferite de cele prevăzute la art. 29 alin. (1), în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura o concurenţă loială.
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1.acord-cadru - un acord general obligatoriu din punct de vedere juridic, încheiat în conformitate cu legislaţia în vigoare, care stabileşte drepturile şi obligaţiile unui solicitant şi ale administratorului infrastructurii cu privire la capacităţile de infrastructură care trebuie alocate şi la tarifele care se aplică pe o durată care depăşeşte o singură perioadă de valabilitate a graficului de circulaţie;
2.acord transfrontalier - orice acord între două sau mai multe state membre sau între state membre şi state terţe cu scopul de a facilita prestarea de servicii de transport feroviar transfrontalier;
3.administrator al infrastructurii - Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. - compania responsabilă pentru dezvoltarea, administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare, inclusiv managementul traficului, monitorizarea şi comanda semnalizării, potrivit obiectului de activitate/competenţelor acesteia, conform legislaţiei de înfiinţare şi funcţionare;
4.alocare - repartizarea capacităţii de infrastructură feroviară de către administratorul infrastructurii;
5.alternativă viabilă - accesul la altă infrastructură de servicii care este acceptabil din punct de vedere economic pentru operatorul de transport feroviar şi care îi permite să presteze respectivele servicii de transport de marfă sau de călători;
6.autoritate de acordare a licenţelor de transport feroviar - Organismul de Licenţe Feroviare Român, organism independent, constituit în cadrul Autorităţii Feroviare Române - A.F.E.R., responsabil cu acordarea licenţelor de transport feroviar în România, în condiţiile legii;
7.capacitate de infrastructură - posibilitatea de programare a traselor cerute pentru un segment de infrastructură pe o anumită perioadă;
8.contract de activitate - echivalentul expresiei acord de natură contractuală, definită la art. 3 pct. 16 din Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spaţiului feroviar unic european, contract încheiat între administratorul infrastructurii şi Ministerul Transporturilor, în numele statului, prin care se reglementează raporturile dintre administratorul infrastructurii şi instituţiile publice;
9.coordonare - procedura prin care administratorul infrastructurii şi solicitanţii încearcă să rezolve situaţiile cererilor concurente de rezervare pentru capacitatea de infrastructură;
10.document de referinţă al reţelei - documentul prin care se precizează în mod detaliat regulile generale, termenele, procedurile şi criteriile pentru sistemele de tarifare şi de alocare a capacităţilor de infrastructură, inclusiv orice alte informaţii de acest fel necesare pentru a permite solicitarea capacităţilor de infrastructură;
11.grafic de circulaţie - datele care definesc toate deplasările programate ale trenurilor şi ale materialului rulant pe infrastructura respectivă pe perioada de valabilitate a acestui grafic;
12.infrastructură feroviară - ansamblul elementelor cuprinse în lista din anexa nr. I;
13.infrastructură de servicii - instalaţiile, inclusiv terenul, clădirile şi echipamentele, care au fost amenajate în mod special, integral sau parţial, pentru a permite furnizarea unuia sau mai multor servicii prevăzute la pct. 2-4 din anexa nr. II;
14.infrastructură saturată - un element al infrastructurii pentru care cererile de capacitate de infrastructură nu pot fi satisfăcute în totalitate în anumite perioade, chiar şi după coordonarea diferitelor cereri de rezervare a acestor capacităţi de infrastructură;
15.întreţinere capitală - lucrările de rutină care nu sunt efectuate în cadrul operaţiunilor de zi cu zi şi care necesită scoaterea vehiculului din funcţiune;
16.licenţă de transport feroviar - autorizaţia acordată de o autoritate de acordare a licenţelor unei societăţi, prin care i se recunoaşte capacitatea de a presta servicii de transport feroviar în calitate de operator de transport feroviar. Prin licenţa de transport poate fi permisă prestarea doar a anumitor tipuri de servicii de transport feroviar;
17.linie de garare - liniile destinate în mod specific staţionării temporare a vehiculelor feroviare între două comenzi;
18.operator de transport feroviar - echivalentul expresiei întreprindere feroviară, definită la art. 3 pct. 1 din Directiva 2012/34/UE, orice entitate publică sau privată autorizată în conformitate cu prezenta lege, a cărei activitate principală constă în furnizarea serviciilor de transport feroviar de mărfuri şi/sau călători, tracţiunea fiind asigurată obligatoriu de aceasta; sunt incluse de asemenea societăţi care asigură doar tracţiunea;
19.operator al unei infrastructuri de servicii - orice entitate publică sau privată responsabilă pentru gestionarea şi acordarea accesului la o infrastructură de servicii sau pentru prestarea unuia sau mai multor servicii operatorilor de transport feroviar prevăzute la pct. 2-4 din anexa nr. II;
20.plan de îmbunătăţire a capacităţii - o măsură sau o serie de măsuri însoţite de un calendar de punere în aplicare, vizând ameliorarea restricţiilor de capacitate care au condus la declararea unui element de infrastructură drept infrastructură saturată;
21.profit rezonabil - o rată a rentabilităţii capitalului propriu, care nu poate depăşi 3% şi care ţine seama de risc, inclusiv la adresa venitului, sau de absenţa riscului suportat de operatorul infrastructurii de servicii;
22.reţea - întreaga infrastructură feroviară administrată de administratorul infrastructurii;
23.rută alternativă - o altă rută între acelaşi punct de origine şi aceeaşi destinaţie, în cazul în care există substituibilitate între cele două rute pentru prestarea respectivelor servicii de transport de marfă sau de călători de către operatorul de transport feroviar;
24.servicii regionale - serviciile de transport al căror scop principal este de a răspunde cerinţelor de transport ale unei regiuni, inclusiv ale unei regiuni transfrontaliere;
25.servicii urbane şi suburbane - serviciile de transport feroviar de călători, care funcţionează pentru a satisface necesităţile de transport ale unui centru urban sau ale unei conurbaţii şi ale zonelor de proximitate/limitrofe, asigurate prin intermediul trenurilor de transport de călători;
26.serviciu de transport internaţional de călători - un serviciu de călători în cadrul căruia trenul traversează cel puţin o frontieră a unui stat membru şi al cărui scop principal este acela de a transporta călători între staţii aflate în state membre diferite; se poate realiza introducerea şi/sau scoaterea de vagoane din compunerea trenului, iar diferitele segmente ale acestuia pot avea origini şi destinaţii diferite, cu condiţia ca toate vagoanele să traverseze cel puţin o frontieră;
27.serviciu de transport internaţional de marfă - un serviciu de transport în care trenul traversează cel puţin o frontieră a unui stat membru; se pot/poate realiza introducerea şi/sau scoaterea de vagoane din compunerea trenului, iar diferitele secţiuni pot avea origini sau destinaţii diferite, cu condiţia ca toate vagoanele să traverseze cel puţin o frontieră;
28.solicitant - un operator de transport feroviar sau o grupare naţională sau internaţională de operatori de transport feroviar sau alte persoane fizice sau juridice sau entităţi, de exemplu autorităţile competente prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1.370/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar şi rutier de călători şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1.191/69 şi nr. 1.107/70 ale Consiliului, şi încărcătorii, expeditorii şi operatorii de transport combinat care doresc să obţină capacităţi de infrastructură pentru activităţi de serviciu public sau în interes comercial;
29.state membre - state membre ale Uniunii Europene (UE) sau state părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European (SEE);
30.state terţe - state care nu sunt membre ale Spaţiului Economic European;
31.trasă - capacitatea de infrastructură necesară pentru a permite circulaţia unui tren între două puncte ale reţelei, în cursul unei perioade determinate.
(1)Operatorii de transport feroviar deţinuţi ori controlaţi, direct sau indirect, de către stat au un statut independent în ceea ce priveşte conducerea, administrarea şi controlul intern al problemelor administrative, economice şi contabile, în baza căruia ceea ce deţin, în special active, bugete şi conturi, sunt separate de cele ale statului. Activitatea operatorilor de transport feroviar unde statul deţine pachetul majoritar de acţiuni este supusă controlului Curţii de Conturi şi al celorlalte instituţii cu atribuţii de control.
(2)Concomitent cu respectarea cadrului de tarifare şi de alocare şi a normelor specifice stabilite prin legislaţia naţională, administratorul infrastructurii răspunde de propria conducere, administrare şi de controlul intern.
(1)Operatorii de transport feroviar îşi adaptează activităţile în funcţie de condiţiile pieţei şi gestionează aceste activităţi sub responsabilitatea propriilor organisme de conducere, în interesul furnizării de servicii eficiente şi corespunzătoare la cel mai scăzut cost posibil pentru calitatea serviciului solicitat. Operatorii de transport feroviar sunt administraţi conform principiilor care se aplică societăţilor, indiferent de cine sunt deţinute. Acest lucru este valabil, de asemenea, şi pentru obligaţiile de serviciu public care le sunt impuse de către stat şi pentru contractele de servicii publice pe care le încheie cu autorităţile competente ale statului.
(2)Operatorii de transport feroviar îşi întocmesc planurile de afaceri proprii, inclusiv programele de investiţii şi de finanţare. Respectivele planuri sunt concepute pentru a realiza, la nivelul societăţii, echilibrul financiar şi alte obiective tehnice, comerciale şi financiare ale gestiunii; planurile indică, de asemenea, mijloacele de atingere a acestor obiective.
(3)Prin trimitere la orientările de politică generală emise de Ministerul Transporturilor şi ţinând cont de planurile şi contractele naţionale, care pot fi multianuale, inclusiv planurile de investiţii şi de finanţare, operatorii de transport feroviar au dreptul:
a)să îşi stabilească organizarea internă, fără să aducă atingere dispoziţiilor art. 7, 29 şi 39;
b)să controleze furnizarea şi scoaterea pe piaţă a serviciilor şi să fixeze preţurile acestora;
c)să ia decizii privind personalul, activele şi achiziţiile proprii;
d)să îşi extindă cota de piaţă, să dezvolte noi tehnologii şi noi servicii şi să adopte orice tehnică managerială inovatoare;
e)să stabilească noi activităţi în domenii asociate domeniului feroviar. Acest alineat nu aduce atingere dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 1.370/2007.
(4)Deciziile majore legate de gestionarea activităţii operatorilor de transport feroviar, unde statul deţine pachetul majoritar de acţiuni, se aprobă de adunarea generală a acţionarilor, la propunerea consiliului de administraţie, cu respectarea dispoziţiilor legislaţiei în vigoare aplicabile societăţilor, indiferent de forma de proprietate.Secţiunea a 2-a Separarea între administrarea infrastructurii şi operaţiunile de transport şi între diferitele tipuri de operaţiuni de transport
(1)Infrastructura feroviară şi serviciile de transport feroviar se administrează în mod obligatoriu de către entităţi separate din punct de vedere juridic, decizional şi funcţional. Această prevedere este aplicabilă şi pe sectoarele infrastructurii feroviare închiriate către alte societăţi, în condiţiile legii, în vederea gestionării şi exploatării.
(2)Operatorii de transport feroviar şi administratorul infrastructurii au obligaţia să ţină conturi de profituri şi pierderi şi bilanţuri separate, respectând prevederile legale în vigoare, pentru activităţile legate de furnizarea serviciilor de transport şi, respectiv, pentru activităţile legate de administrarea infrastructurii feroviare şi să le publice pe paginile proprii de internet şi pe pagina de internet a Ministerului Transporturilor. Fondurile publice plătite pentru furnizarea serviciilor de transport sau pentru administrarea infrastructurii feroviare nu pot fi transferate între cele două sectoare de activitate. Plata serviciilor livrate între entităţile feroviare nu este considerată transfer de fonduri publice, indiferent de provenienţa fondurilor cu care se efectuează plăţile.
(3)Operatorii de transport feroviar au obligaţia să ţină şi să publice pe paginile proprii de internet conturi de profit şi pierderi şi bilanţuri separate, respectând prevederile legale în vigoare, pe de o parte în legătură cu activităţile privind furnizarea serviciilor de transport feroviar de mărfuri şi, pe de altă parte, în legătură cu activităţile privind furnizarea serviciilor de transport de călători. Fondurile publice plătite pentru activităţile legate de furnizarea serviciilor de transport ca obligaţii de serviciu public se prezintă separat în contabilitatea aferentă, în conformitate cu prevederile art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.370/2007, şi nu pot fi transferate activităţilor legate de furnizarea altor servicii de transport sau altor activităţi.
(4)Conturile diferitelor sectoare de activitate prevăzute la alin. (2) şi (3) se ţin în aşa fel încât să permită monitorizarea interdicţiei de transfer al fondurilor publice plătite unui sector de activitate către un altul, precum şi monitorizarea utilizării veniturilor din tarifele de utilizare a infrastructurii şi a excedentelor din alte activităţi comerciale.
(1)Administratorul infrastructurii are obligaţia de a asigura tuturor operatorilor de transport feroviar accesul echitabil şi nediscriminatoriu la infrastructură. În acest scop, administratorul infrastructurii trebuie să exercite următoarele funcţii esenţiale:
a)luarea deciziilor în legătură cu alocarea traselor, inclusiv definirea şi evaluarea disponibilităţii, precum şi alocarea efectivă a traselor individuale;
b)luarea deciziilor în legătură cu tarifarea utilizării infrastructurii, inclusiv stabilirea şi colectarea tarifelor, fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 29 alin. (1).
(2)Administratorul infrastructurii nu are dreptul de a efectua servicii de transport feroviar, cu excepţia transporturilor în interes propriu reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (1), Ministerul Transporturilor poate încredinţa unor operatori de transport feroviar sau oricărui alt organism responsabilitatea de a contribui la dezvoltarea infrastructurii feroviare, prin investiţii, întreţinere şi/sau finanţare, precum şi prin alte modalităţi prevăzute de lege. Încredinţarea unei astfel de responsabilităţi nu trebuie să implice preluarea de către entitatea respectivă a funcţiilor de decizie privind administrarea sau dezvoltarea infrastructurii feroviare.Secţiunea a 3-a Îmbunătăţirea situaţiei financiare
(1)Statul român, prin Ministerul Transporturilor, asigură dezvoltarea infrastructurii naţionale de cale ferată pe baza unei finanţări sustenabile a sistemului feroviar, ţinând cont de necesităţile pieţei interne a transporturilor şi de nevoile generale ale Uniunii Europene, inclusiv de necesitatea de a coopera cu statele terţe vecine. În acest scop, Ministerul Transporturilor, cu consultarea administratorului infrastructurii, elaborează strategia indicativă de dezvoltare a infrastructurii în vederea satisfacerii necesităţilor viitoare de mobilitate, în ceea ce priveşte întreţinerea, reînnoirea şi dezvoltarea infrastructurii. Strategia respectivă acoperă o perioadă de cel puţin 5 ani şi este reînnoibilă. După consultarea părţilor interesate, această strategie se publică de către Ministerul Transporturilor şi se transmite Comisiei Europene.
(2)Ministerul Transporturilor asigură administratorului infrastructurii, în conformitate cu legislaţia naţională şi cu prevederile art. 93, 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, denumit în continuare TFUE, finanţări la un nivel corespunzător cu funcţiile acestuia, astfel cum sunt prevăzute la art. 3 pct. 3, cu dimensiunea infrastructurii şi cu necesităţile financiare, în special pentru acoperirea investiţiilor noi. Prin hotărâre a Guvernului se poate decide, cu respectarea legislaţiei în vigoare, finanţarea acestor investiţii prin credite garantate de stat sau prin alte mijloace decât finanţarea directă din partea statului. În cazul în care administratorul infrastructurii desfăşoară şi alte activităţi economice în afara celei de administrare a infrastructurii, este necesară separarea contabilă a celor două categorii de activităţi, astfel încât finanţarea din partea statului să fie utilizată exclusiv pentru activitatea de administrare a infrastructurii. În orice caz, Ministerul Transporturilor asigură respectarea cerinţelor prevăzute la alin. (4).
(3)În cadrul politicii generale stabilite de Ministerul Transporturilor şi ţinând cont de strategia prevăzută la alin. (1) şi de finanţarea asigurată de stat, prevăzută la alin. (2), administratorul infrastructurii adoptă un plan de afaceri care să includă programele de investiţii şi de finanţare. Planul se întocmeşte astfel încât să asigure utilizarea, punerea la dispoziţie şi dezvoltarea optimă şi eficientă a infrastructurii, concomitent cu asigurarea echilibrului financiar şi punerea la dispoziţie a mijloacelor necesare pentru realizarea acestor obiective. Administratorul infrastructurii asigură solicitanţilor interesaţi, la cererea acestora, acces la informaţii relevante şi posibilitatea de a-şi exprima opiniile cu privire la conţinutul planului de afaceri în ceea ce priveşte condiţiile de acces şi de utilizare, precum şi natura, furnizarea şi dezvoltarea infrastructurii, înainte de aprobarea acestuia de către administratorul infrastructurii.
(4)În condiţii normale de activitate şi pe o perioadă rezonabilă care nu depăşeşte 5 ani, conturile de profit şi pierderi ale administratorului infrastructurii trebuie să prezinte cel puţin un echilibru între venitul rezultat din tarifele de utilizare a infrastructurii, excedentul rezultat din alte activităţi comerciale, veniturile nerambursabile din surse private şi finanţările din partea statului, pe de o parte, incluzând, dacă este cazul, plăţile în avans de la stat efectuate conform prevederilor legislaţiei în vigoare şi, pe de altă parte, cheltuielile cu infrastructura. În acest scop, în cadrul contractului de activitate încheiat între Ministerul Transporturilor şi administratorul infrastructurii, se va stabili finanţarea din partea statului astfel încât să asigure realizarea acestui echilibru, iar Ministerul Transporturilor va asigura alocarea fondurilor inclusiv, atunci când este cazul, pentru finanţarea unor acţiuni cu caracter multianual. Fără să aducă atingere obiectivului pe termen lung privind acoperirea de către utilizatori a costurilor infrastructurii pentru toate modurile de transport, pe baza unei concurenţe loiale şi nediscriminatorii între diversele moduri de transport, în cazul în care transportul feroviar poate concura cu alte moduri de transport în cadrul de tarifare prevăzut la art. 31 şi 32, Ministerul Transporturilor poate cere administratorului infrastructurii să îşi echilibreze conturile fără a apela la finanţarea statului.
Fără a aduce atingere regulilor Uniunii Europene în domeniul ajutoarelor de stat şi în conformitate cu prevederile art. 93, 107 şi 108 din TFUE, Ministerul Transporturilor instituie mecanismele adecvate care să contribuie la reducerea îndatorării operatorilor de transport feroviar cu capital de stat, la un nivel care nu afectează o bună gestiune financiară şi care le îmbunătăţeşte situaţia financiară. Mecanismele vor fi prevăzute prin hotărâre a Guvernului, cu respectarea prevederilor legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului de stat.
(1)Operatorilor de transport feroviar li se acordă, în condiţii echitabile, nediscriminatorii şi transparente, dreptul de acces la infrastructura feroviară din România, în vederea operării oricărui tip de servicii de transport feroviar de mărfuri. Respectivul drept include accesul la infrastructura care conectează porturile maritime şi interioare şi la alte infrastructuri de servicii prevăzute la pct. 2 din anexa nr. II şi la infrastructura care deserveşte sau ar putea deservi mai mult de un client final.
(2)Operatorilor de transport feroviar li se acordă dreptul de acces la infrastructura feroviară din România în scopul operării unui serviciu de transport internaţional de călători. Pe parcursul derulării unui serviciu de transport internaţional de călători, operatorii de transport feroviar au dreptul să îmbarce călători din orice staţie situată pe ruta internaţională respectivă şi să îi debarce în altă staţie. Respectivul drept include accesul la infrastructura care conectează infrastructurile de servicii prevăzute la pct. 2 din anexa nr. II.
(3)În urma unei solicitări înaintate de către autorităţile competente sau de către operatorii de transport feroviar interesaţi, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar trebuie să stabilească dacă scopul principal al serviciului prestat este acela de a transporta călători între staţii situate pe teritoriul unor state membre diferite.
(4)Măsurile care stabilesc detaliile procedurii şi criteriile care trebuie urmate în vederea aplicării prevederilor alin. (3) vor fi adoptate în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană.
(1)Ministerul Transporturilor, cu acordul Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, poate limita, prin decizie, dreptul de acces prevăzut la art. 10 la serviciile operate între un punct de plecare şi o destinaţie care fac obiectul unuia sau mai multor contracte de servicii publice de transport care sunt în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene şi/sau cu legislaţia naţională, după cum este cazul. O astfel de limitare nu are efectul de a restrânge dreptul de îmbarcare a călătorilor în orice staţie situată pe ruta unui serviciu internaţional şi de debarcare a acestora în altă staţie, cu excepţia cazului în care exercitarea acestui drept ar periclita echilibrul economic al unui astfel de contract de servicii publice.
(2)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar stabileşte, pe baza unei analize economice obiective şi a unor criterii predeterminate stabilite în condiţiile legii, dacă echilibrul economic al contractului de servicii publice ar fi periclitat, în urma unei solicitări din partea oricăreia dintre entităţile următoare:
a)Ministerul Transporturilor şi/sau autorităţile competente care au atribuit contractul de servicii publice;
b)oricare altă autoritate competentă interesată care are dreptul de a limita accesul în înţelesul prezentului articol;
c)administratorul infrastructurii;
d)operatorul de transport feroviar care execută contractul de servicii publice.
La solicitarea Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, autorităţile competente şi operatorii de transport feroviar care prestează aceste servicii publice pun la dispoziţie informaţiile solicitate, în limite rezonabile, pentru a putea lua o decizie. Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar analizează informaţiile puse la dispoziţie de aceste părţi şi, după caz, solicită orice informaţii relevante de la toate părţile implicate şi iniţiază consultarea acestora în termen de 30 de zile de la primirea solicitării. Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar trebuie să consulte toate părţile implicate, după caz, şi să informeze părţile cu privire la decizia sa motivată într-un termen predeterminat şi rezonabil şi, în orice caz, în maximum 6 săptămâni de la primirea tuturor informaţiilor relevante.
(3)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar prezintă motivele care stau la baza deciziei sale şi specifică termenul şi condiţiile în care oricare dintre entităţile de mai jos poate solicita reevaluarea situaţiei care a stat la baza emiterii deciziei:
a)Ministerul Transporturilor şi/sau autorităţile competente în materie;
b)administratorul infrastructurii;
c)operatorul de transport feroviar care execută contractul de servicii publice;
d)operatorul de transport feroviar care solicită accesul.
(4)Măsurile care stabilesc detaliile procedurii şi criteriile care trebuie urmate în vederea aplicării dispoziţiilor alin. (1)-(3) vor fi adoptate în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană.
(1)Fără a aduce atingere prevederilor art. 11 alin. (2), Ministerul Transporturilor poate percepe un tarif de la operatorii de transport feroviar care oferă servicii comerciale de transport feroviar de călători pentru exploatarea rutelor care intră în competenţa Ministerului Transporturilor conform contractelor de servicii publice, între două staţii de pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de prezentul articol. În acest caz, operatorilor de transport feroviar care oferă respectivele servicii de transport feroviar intern sau internaţional de călători le este aplicat acelaşi tarif pentru exploatarea rutelor care intră în competenţa Ministerului Transporturilor.
(2)Tariful are scopul de a compensa Ministerul Transporturilor pentru obligaţiile de serviciu public stabilite prin contractele de servicii publice atribuite, în condiţiile legii. Venitul obţinut din aplicarea acestui tarif şi plătit cu titlu de compensaţie nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru a acoperi în totalitate sau în parte costurile ocazionate de executarea obligaţiilor de serviciu public în cauză, ţinând cont de încasările reale şi de un nivel rezonabil de profit pentru executarea obligaţiilor respective.
Venitul obţinut din aplicarea acestui tarif şi plătit cu titlu de compensaţie se virează de către Ministerul Transporturilor la bugetul de stat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(3)Tariful respectiv respectă principiile echităţii, transparenţei, nediscriminării şi proporţionalităţii, în special între preţul mediu al serviciului de călători şi nivelul taxei percepute. Sumele totale percepute în temeiul prezentului alineat nu trebuie să pericliteze viabilitatea economică a serviciului de transport feroviar de călători căruia îi sunt aplicate.
(4)Ministerul Transporturilor păstrează informaţiile necesare pentru a se asigura că poate identifica originea şi utilizarea tarifului, având obligaţia de a pune aceste informaţii la dispoziţia Comisiei Europene.
(5)Măsurile care stabilesc detaliile procedurii şi criteriile care trebuie urmate în vederea aplicării acestui articol vor fi adoptate în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană.
(1)Administratorul infrastructurii furnizează tuturor operatorilor de transport feroviar, în mod nediscriminatoriu, pachetul minim de acces prevăzut la pct. 1 din anexa nr. II.
(2)Operatorii infrastructurilor de servicii oferă în mod nediscriminatoriu tuturor operatorilor de transport feroviar accesul, inclusiv accesul pe calea ferată, la infrastructurile prevăzute la pct. 2 din anexa nr. II şi la serviciile furnizate în cadrul acestor infrastructuri.
(3)Pentru a garanta transparenţa deplină şi accesul nediscriminatoriu la infrastructurile de servicii prevăzute la pct. 2 lit. a)-d), g) şi i) din anexa nr. II, precum şi furnizarea de servicii în cadrul acestor infrastructuri, în cazul în care operatorul unei astfel de infrastructuri de servicii se află sub controlul direct sau indirect al unui organism sau al unei societăţi care, de asemenea, activează şi deţine o poziţie dominantă pe pieţele naţionale de servicii de transport feroviar pentru care se utilizează infrastructura, operatorii acestor infrastructuri de servicii trebuie să se organizeze într-o manieră independentă din punct de vedere organizatoric şi decizional faţă de respectivul organism sau de respectiva societate. Această independenţă nu implică cerinţa de instituire a unei entităţi juridice separate pentru infrastructurile de servicii şi poate fi obţinută prin organizarea unor departamente distincte în cadrul aceleiaşi entităţi juridice. Pentru toate infrastructurile de servicii prevăzute la pct. 2 din anexa nr. II, operatorul şi respectivul organism sau respectiva societate au conturi separate, inclusiv bilanţuri şi conturi de profit şi pierdere separate, care se ţin şi se publică cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Operarea unei infrastructuri de servicii poate fi asigurată de administratorul infrastructurii sau de un operator al infrastructurii de servicii aflat sub controlul direct sau indirect al administratorului infrastructurii, cu respectarea cerinţelor prevăzute la art. 7. (3) Pentru a garanta transparenţa deplină şi accesul nediscriminatoriu la infrastructurile de servicii prevăzute la pct. 2 lit. a)-d), g) şi i) din anexa nr. II, precum şi furnizarea de servicii în cadrul acestor infrastructuri, în cazul în care operatorul unei astfel de infrastructuri de servicii se află sub controlul direct sau indirect al unui organism sau al unei societăţi care, de asemenea, activează şi deţine o poziţie dominantă pe pieţele naţionale de servicii de transport feroviar pentru care se utilizează infrastructura, operatorii acestor infrastructuri de servicii trebuie să se organizeze într-o manieră independentă din punct de vedere organizatoric şi decizional faţă de respectivul organism sau de respectiva societate. Această independenţă nu implică cerinţa de instituire a unei entităţi juridice separate pentru infrastructurile de servicii şi poate fi obţinută prin organizarea unor departamente distincte în cadrul aceleiaşi entităţi juridice. Pentru toate infrastructurile de servicii prevăzute la pct. 2 din anexa nr. II, operatorul şi respectivul organism sau respectiva societate au conturi separate, inclusiv bilanţuri şi conturi de profit şi pierdere separate, care se ţin şi se publică cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Operarea unei infrastructuri de servicii poate fi asigurată de administratorul infrastructurii sau de un operator al infrastructurii de servicii aflat sub controlul direct sau indirect al administratorului infrastructurii, cu respectarea cerinţelor prevăzute la art. 7. (4) Cererile depuse de operatorii de transport feroviar pentru acordarea accesului la servicii şi furnizarea acestora în cadrul infrastructurilor de servicii prevăzute la pct. 2 din anexa nr. II primesc răspuns într-un termen rezonabil, stabilit de Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data depunerii cererii. Aceste cereri pot fi respinse numai dacă există alternative viabile care le permit operarea serviciului respectiv de transport de marfă sau călători pe aceleaşi rute sau pe rute alternative în condiţii acceptabile din punct de vedere economic. Acest lucru nu obligă operatorul infrastructurii de servicii să realizeze investiţii în resurse sau infrastructuri pentru a răspunde tuturor cererilor depuse de operatorii de transport feroviar.
În cazul în care solicitările operatorilor de transport feroviar privesc accesul la servicii şi furnizarea acestora în cadrul unei infrastructuri de servicii gestionate de un operator al infrastructurii de servicii prevăzute la alin. (3), operatorul infrastructurii de servicii justifică, în scris, orice decizie de respingere şi indică alternative viabile.
(5)În cazul în care un operator al unei infrastructuri de servicii prevăzute la pct. 2 din anexa nr. II descoperă că există conflicte între diferite cereri, acesta trebuie să încerce să satisfacă, pe cât posibil, toate cererile. Dacă nu există nicio alternativă viabilă şi nu se pot rezolva toate cererile de capacitate pentru infrastructura respectivă pe baza necesarului demonstrat, solicitantul poate depune o plângere la Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, care examinează cazul şi ia măsuri, când este cazul, pentru a se asigura că o parte corespunzătoare din capacitate este acordată respectivului solicitant.
(6)În cazul în care o infrastructură de servicii prevăzută la pct. 2 din anexa nr. II nu a fost în folosinţă timp de cel puţin 2 ani la rând, iar operatorii de transport feroviar au informat operatorul respectivei infrastructuri de servicii cu privire la interesul lor legat de accesul la infrastructura respectivă, pe baza necesarului demonstrat, proprietarul acesteia trebuie să publice un anunţ de concesionare sau închiriere, în condiţiile legii, pentru operarea infrastructurii de servicii feroviare, parţial sau integral, cu excepţia cazului în care operatorul respectivei infrastructuri de servicii demonstrează faptul că un proces de reconversie aflat în desfăşurare face imposibilă utilizarea acesteia de către un operator de transport feroviar.
(7)În cazul în care operatorul infrastructurii de servicii prestează oricare dintre serviciile prevăzute la pct. 3 din anexa nr. II sub forma unui serviciu suplimentar, acesta îl furnizează, la cerere, operatorilor de transport feroviar, într-o manieră nediscriminatorie.
(8)Operatorii de transport feroviar pot cere administratorului infrastructurii sau operatorilor infrastructurilor de servicii, cu titlu de servicii suplimentare, serviciile auxiliare prevăzute la pct. 4 din anexa nr. II. Operatorul infrastructurii de servicii nu este obligat să presteze aceste servicii auxiliare. În cazul în care operatorul infrastructurii de servicii decide să presteze oricare dintre serviciile auxiliare respective, acesta îl prestează către operatorii de transport feroviar, la cerere, într-o manieră nediscriminatorie.
(9)Măsurile care stabilesc detaliile procedurii şi criteriile care trebuie urmate în vederea asigurării accesului la serviciile prevăzute la pct. 2-4 din anexa nr. II vor fi adoptate în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană.Secţiunea a 5-a Acorduri transfrontaliere
(1)Acordurile transfrontaliere se încheie de către Ministerul Transporturilor, care trebuie să se asigure că dispoziţiile incluse în aceste acorduri nu creează discriminări între operatorii de transport feroviar şi nu limitează libertatea operatorilor de transport feroviar de a opera servicii transfrontaliere.
(2)Ministerul Transporturilor notifică Comisiei Europene orice acord transfrontalier încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei legi. De asemenea, Ministerul Transporturilor notifică Comisiei Europene orice acord transfrontalier nou sau revizuit cu alte state membre, anterior încheierii acestora, în scopul de a permite Comisiei să decidă, prin acte de punere în aplicare, dacă respectivele acorduri sunt în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene.
(3)Ministerul Transporturilor notifică Comisiei intenţia de a începe negocierile şi de a încheia acorduri transfrontaliere noi sau revizuite cu state terţe.
(4)Ministerul Transporturilor informează periodic Comisia Europeană cu privire la astfel de negocieri şi, după caz, o invită să participe în calitate de observator.
(5)În conformitate cu legislaţia în vigoare, Ministerul Transporturilor este autorizat, ca urmare a unor decizii adoptate în acest sens de către Comisia Europeană, să aplice cu titlu provizoriu şi/sau să încheie acorduri transfrontaliere noi sau revizuite cu state terţe, cu condiţia ca aceste acorduri să fie compatibile cu legislaţia Uniunii Europene şi să nu aducă atingere politicii acesteia în domeniul transporturilor.Secţiunea a 6-a Monitorizarea pieţei
(1)În scopul monitorizării pieţei de către Comisia Europeană, Ministerul Transporturilor furnizează anual Comisiei informaţiile necesare cu privire la utilizarea reţelelor şi la evoluţia condiţiilor- cadru în sectorul feroviar, respectând totodată rolul partenerilor sociali.
(2)Ministerul Transporturilor şi Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, împreună cu reprezentanţii sectoarelor implicate, inclusiv, după caz, cu partenerii sociali din sectorul feroviar, utilizatorii şi reprezentanţii autorităţilor locale şi regionale, colaborează cu Comisia Europeană astfel încât aceştia să poată urmări mai bine dezvoltarea sectorului feroviar şi evoluţia pieţei, să evalueze efectul măsurilor adoptate şi să analizeze impactul măsurilor planificate de Comisia Europeană.
(1)Autoritatea responsabilă cu acordarea licenţelor de transport feroviar din România este Organismul de Licenţe Feroviare Român, înfiinţat în temeiul Legii nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară, cu modificările şi completările ulterioare, care funcţionează ca organism independent din punct de vedere funcţional şi decizional în cadrul Autorităţii Feroviare Române - A.F.E.R. (2) Organismul de Licenţe Feroviare Român nu furnizează servicii de transport feroviar şi este independent de orice societate sau entitate care furnizează astfel de servicii.
(3)Pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite conform legii, Organismul de Licenţe Feroviare Român, denumit în continuare OLFR, este desemnat să efectueze următoarele activităţi:
a)acordă licenţe operatorilor care efectuează transport feroviar;
b)acordă licenţe operatorilor care efectuează numai manevră feroviară;
c)acordă licenţe operatorilor care efectuează intermedierea activităţii de transport pe calea ferată;
d)acordă licenţe operatorilor care efectuează unele categorii de servicii de transport feroviar care nu intră în sfera de aplicare a prezentei legi;
e)elaborează propria strategie de modernizare şi dezvoltare;
f)acordă licenţe pentru operatorii care efectuează transport urban cu metroul;
g)întocmeşte anual un raport privind activităţile desfăşurate în anul precedent, pe care îl publică în Buletinul AFER şi pe pagina de internet a OLFR;
h)notifică Agenţiei Uniunii Europene pentru Căile Ferate, în termen de 30 de zile de la data emiterii, licenţele de transport feroviar acordate, modificate, suspendate sau retrase;
i)elaborează norme şi reglementări în domeniul său de activitate;
j)asigură înregistrarea operatorilor de transport feroviar în Registrul operatorilor de transport feroviar pe care îl gestionează;
k)asigură evidenţa şi păstrarea normelor, reglementărilor, instrucţiunilor, metodologiilor şi procedurilor aferente domeniului său de activitate;
l)publică periodic, pe pagina sa de internet, lista operatorilor de transport feroviar care au dreptul să efectueze prestaţii de transport feroviar;
m)îndeplineşte şi alte atribuţii specifice domeniului său de activitate, date în competenţa sa prin acte normative.Secţiunea a 2-a Condiţii de obţinere a licenţei de transport feroviar
(1)Orice societate stabilită în România, cu capital de stat şi/sau privat, care are înscrise în actul constitutiv activităţi de transport pe calea ferată, are dreptul să solicite OLFR obţinerea unei licenţe de transport feroviar corespunzătoare serviciilor de transport feroviar pe care urmează să le efectueze, în condiţiile legii.
(2)OLFR nu acordă licenţe de transport feroviar şi nici nu le prelungeşte valabilitatea în cazul în care nu sunt respectate cerinţele din prezentul capitol.
(3)Orice societate care îndeplineşte cerinţele prevăzute în prezentul capitol este îndreptăţită să primească o licenţă de transport feroviar în condiţiile legii.
(4)Nicio societate nu este autorizată să efectueze serviciile de transport feroviar reglementate de prezentul capitol dacă nu posedă licenţa de transport feroviar corespunzătoare pentru serviciile pe care urmează să le presteze, emisă de OLFR în condiţiile legii.
Operatorii de transport au dreptul de acces la infrastructura feroviară în condiţiile în care, pe lângă licenţa de transport feroviar, îndeplinesc şi condiţiile prevăzute de lege pentru prestarea serviciului de transport feroviar şi pentru accesul pe infrastructura feroviară.
(5)Pentru emiterea licenţei de transport feroviar se utilizează tipizatul comun având formatul standard prevăzut la anexa nr. I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/171 al Comisiei din 4 februarie 2015 privind anumite aspecte din cadrul procedurii de acordare de licenţe întreprinderilor feroviare.
(1)O societate care solicită o licenţă de transport feroviar trebuie să fie în măsură să demonstreze OLFR, înaintea începerii activităţilor sale, că va putea în orice moment îndeplini cerinţele privind onorabilitatea, capacitatea financiară, competenţa profesională şi, de asemenea, că va putea să acopere riscurile de răspundere civilă, aşa cum sunt enunţate la art. 19-22. (2) Societatea care solicită o licenţă de transport feroviar trebuie să furnizeze toate informaţiile necesare dovedirii îndeplinirii cerinţelor de acordare a acestei licenţe.
Ministerul Transporturilor defineşte, prin procedurile de acordare a licenţelor de transport feroviar, condiţiile în care sunt îndeplinite cerinţele de onorabilitate pentru a se asigura că o societate care solicită o licenţă de transport feroviar sau persoanele responsabile cu administrarea respectivei societăţi:
a)nu au suferit o condamnare penală gravă, inclusiv pentru fapte de participare la activităţi ale unei organizaţii criminale, pentru corupţie, pentru fraudă şi/sau pentru spălare de bani, pentru infracţiuni comise în domeniul comercial;
b)nu au fost declarate în stare de faliment;
c)nu au suferit o condamnare pentru infracţiuni grave stabilite în legislaţia specifică aplicabilă în domeniul transporturilor;
d)nu au fost sancţionate pentru încălcări grave sau repetate cu privire la îndeplinirea obligaţiilor impuse de legislaţia socială şi/sau legislaţia muncii, inclusiv obligaţiile impuse de protecţia muncii şi de legislaţia privind asigurările de sănătate, precum şi de legislaţia vamală, în cazul unui solicitant care doreşte să opereze transporturi feroviare transfrontaliere de mărfuri supuse procedurilor vamale;
e)nu au înscrise informaţii în cazierul fiscal.
(1)Cerinţele privind capacitatea financiară sunt îndeplinite când o societate care solicită o licenţă de transport feroviar poate demonstra că va fi în măsură să îndeplinească obligaţiile sale prezente şi potenţiale, stabilite pe bază de ipoteze realiste, pe o perioadă de 12 luni.
(2)OLFR verifică capacitatea financiară în special prin intermediul conturilor anuale ale operatorilor de transport feroviar sau, în cazul societăţilor care solicită o licenţă de transport feroviar, dar nu sunt în măsură să prezinte conturile anuale, pe baza unui bilanţ contabil înregistrat la autoritatea financiară competentă. Fiecare societate care solicită o licenţă de transport feroviar pune la dispoziţie cel puţin informaţiile prevăzute în anexa nr. III.
(3)OLFR consideră că o societate care solicită o licenţă de transport feroviar nu are capacitatea financiară dacă există arierate substanţiale sau recurente în materie de impozite sau de contribuţii sociale, rezultate din activitatea sa. Criteriile în funcţie de care se definesc noţiunile de arierate substanţiale sau recurente se stabilesc prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 25 alin. (1).
(4)OLFR poate solicita prezentarea unui raport de audit şi a documentelor corespunzătoare emise de o instituţie financiar-bancară, de o altă instituţie financiară sau de un auditor autorizat. Respectivele documente includ informaţiile prevăzute în anexa nr. III.
Cerinţele referitoare la competenţa profesională sunt îndeplinite dacă societatea care solicită o licenţă de transport feroviar poate să demonstreze că are o structură organizatorică ce posedă cunoştinţele sau experienţa necesară pentru exercitarea unui control operaţional şi a unei supravegheri sigure şi eficace a tipului de operaţii specificate în licenţa de transport feroviar.
Fără a aduce atingere normelor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat şi în conformitate cu prevederile art. 93, 107 şi 108 din TFUE, pentru a face dovada că îndeplineşte cerinţele în materie de asigurare a răspunderii civile, societatea trebuie să fie asigurată în mod corespunzător, conform legii, sau să dispună de garanţii adecvate, în condiţiile pieţei, pentru acoperirea, în conformitate cu legislaţia internă şi internaţională, a răspunderii sale civile în caz de accidente, în special în ceea ce priveşte călătorii, bagajele, mărfurile, poşta şi terţii. În pofida acestei obligaţii, se poate ţine seama de caracteristicile specifice şi de riscurile diferitelor tipuri de servicii, în special pentru operaţiunile feroviare cu scop cultural sau de patrimoniu.
(1)Licenţa de transport feroviar acordată de către OLFR este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii Europene şi al statelor părţi la Acordul privind spaţiul economic european. Licenţele de transport feroviar acordate într-un stat membru sunt valabile pe teritoriul României.
(2)O licenţă de transport feroviar acordată de către OLFR este valabilă atât timp cât operatorul de transport feroviar îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute în prezentul capitol. OLFR reexaminează la interval de 2 ani îndeplinirea acestor cerinţe.
(3)Dispoziţii specifice care reglementează suspendarea sau retragerea unei licenţe de transport feroviar sunt incluse în licenţa propriu-zisă.
(1)Dacă există suspiciuni în ceea ce priveşte respectarea de către un operator de transport feroviar a cerinţelor din prezentul capitol, în special a celor prevăzute la art. 18, OLFR poate verifica în orice moment dacă acel operator de transport feroviar îndeplineşte efectiv acele cerinţe.
(2)În cazul în care OLFR constată că un operator de transport feroviar nu mai îndeplineşte cerinţele, acesta suspendă sau retrage licenţa de transport feroviar acordată în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(3)În cazul în care OLFR constată că există suspiciuni în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor prevăzute în prezentul capitol de către un operator de transport feroviar căruia i s-a eliberat o licenţă de transport feroviar de către autoritatea de acordare a licenţelor dintr-un alt stat membru, acesta informează de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile, autoritatea competentă din statul membru.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul în care o licenţă de transport feroviar este suspendată sau retrasă din cauza nerespectării cerinţelor privind capacitatea financiară, OLFR poate elibera o licenţă de transport feroviar temporară până la reorganizarea operatorului de transport feroviar, cu condiţia ca siguranţa să nu fie periclitată. Licenţa de transport feroviar temporară poate fi eliberată pentru o perioadă de cel mult 6 luni.
(5)În cazul în care un operator de transport feroviar şi-a întrerupt activitatea pe o perioadă de 6 luni sau nu şi-a început activitatea în termen de 6 luni de la acordarea licenţei de transport feroviar, OLFR poate decide ca licenţa să fie supusă din nou unei proceduri de aprobare sau să fie suspendată.
(6)În ceea ce priveşte începerea activităţii, operatorul de transport feroviar poate solicita, pe baza unor motive justificate, stabilirea unui termen mai mare de 6 luni de la acordarea licenţei de transport feroviar, ţinând cont de tipul serviciilor de transport înscrise în licenţă, iar OLFR, în urma unei analize, poate aproba fixarea unui interval mai mare de 6 luni până la începerea activităţii de operare a serviciilor de transport feroviar.
(7)În cazul unei modificări de natură să afecteze situaţia juridică a unui operator de transport feroviar şi, în special, în caz de fuziune sau preluare, OLFR poate decide ca licenţa de transport feroviar să facă din nou obiectul unei cereri de aprobare. Operatorul de transport feroviar respectiv poate să îşi continue activitatea dacă OLFR nu decide că siguranţa este periclitată. Într-un astfel de caz, decizia trebuie motivată.
(8)În cazul în care un operator de transport feroviar intenţionează să îşi modifice sau să îşi extindă activităţile în mod semnificativ, licenţa de transport feroviar trebuie înaintată OLFR în vederea reexaminării acesteia.
(9)În situaţia declanşării unei proceduri de insolvenţă a unui operator de transport feroviar, OLFR analizează situaţia intervenită. Licenţa de transport feroviar se suspendă, cu excepţia situaţiei în care operatorul prezintă dovezi relevante cu privire la capacitatea de a-şi continua activitatea, prin reorganizare, în condiţiile legii, într-o perioadă rezonabilă prevăzută în procedurile de acordare a licenţei de transport feroviar.
(10)În cazul în care OLFR eliberează, suspendă, retrage sau modifică o licenţă de transport feroviar, acesta informează imediat Agenţia Uniunii Europene pentru Căile Ferate în acest sens.
(1)Procedurile de acordare a licenţelor de transport feroviar în România se aprobă prin hotărâre a Guvernului, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se postează pe pagina de internet a OLFR. Ministerul Transporturilor informează Comisia Europeană cu privire la aprobarea şi publicarea procedurilor de acordare a licenţelor.
(2)OLFR adoptă o decizie cu privire la cererea de acordare a unei licenţe de transport feroviar într-un termen rezonabil, dar nu mai târziu de 3 luni de la data la care i-au fost prezentate toate informaţiile relevante, în special datele prevăzute în anexa nr. III. OLFR ţine seama de toate informaţiile disponibile. Decizia se comunică de îndată societăţii care solicită o licenţă de transport feroviar. Orice refuz trebuie să fie motivat.
(3)Contestaţiile împotriva deciziilor luate de OLFR se soluţionează potrivit reglementărilor legale în vigoare referitoare la contenciosul administrativ.
Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar are dreptul de a solicita administratorului infrastructurii toate datele necesare pentru a se asigura că sistemele de tarifare şi de alocare a capacităţilor de infrastructură feroviară respectă principiile stabilite de prezenta lege şi permit astfel administratorului infrastructurii să introducă pe piaţă şi să utilizeze optim şi efectiv capacităţile de infrastructură disponibile.
(1)După consultarea părţilor interesate, administratorul infrastructurii stabileşte şi publică un document de referinţă al reţelei, care se poate obţine în formă tipărită după achitarea unei taxe care nu depăşeşte costul de publicare a acestui document. Documentul de referinţă se publică în cel puţin două limbi oficiale ale Uniunii, dintre care una este limba română. Conţinutul documentului de referinţă al reţelei va fi pus la dispoziţie gratuit, în format electronic, pe pagina de internet a administratorului infrastructurii şi este accesibil prin intermediul unui portal web comun creat de administratorii de infrastructuri din statele membre în temeiul cooperării acestora în conformitate cu prevederile art. 37 şi 40. (2) Documentul de referinţă al reţelei stabileşte caracteristicile infrastructurii puse la dispoziţie operatorilor de transport feroviar şi conţine informaţii care stabilesc condiţiile de acces la infrastructura feroviară relevantă. Documentul de referinţă al reţelei conţine, de asemenea, informaţii care stabilesc condiţiile de acces la infrastructurile de servicii legate de reţeaua administratorului infrastructurii şi de furnizare de servicii în cadrul acestor infrastructuri de servicii sau indică un site pe care astfel de informaţii sunt puse la dispoziţie cu titlu gratuit în format electronic. Conţinutul documentului de referinţă al reţelei este prevăzut în anexa nr. IV.
(3)Documentul de referinţă al reţelei se actualizează periodic şi se modifică, dacă este cazul.
(4)Documentul de referinţă al reţelei se publică cel târziu cu 4 luni înainte de data-limită pentru introducerea cererilor pentru capacităţi de infrastructură.
Orice operator de transport feroviar care asigură servicii de transport feroviar încheie, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, acordurile necesare cu administratorul infrastructurii. Condiţiile care guvernează aceste acorduri trebuie să nu fie discriminatorii şi să fie transparente, în conformitate cu prezenta lege.
(1)Stabilirea cadrului pentru tarifarea utilizării infrastructurii feroviare se face prin contractul de activitate prevăzut la art. 30 alin. (2), în conformitate cu prevederile legale în vigoare, cu respectarea independenţei administrării prevăzute la art. 4. Regulile specifice de tarifare se stabilesc de către administratorul infrastructurii şi se publică de către acesta în documentul de referinţă al reţelei, împreună cu cadrul pentru tarifarea utilizării infrastructurii feroviare. Administratorul infrastructurii calculează şi percepe tariful pentru utilizarea infrastructurii feroviare în conformitate cu cadrul şi regulile de tarifare stabilite.
(2)Administratorul infrastructurii se asigură că sistemul de tarifare utilizat se bazează pe aceleaşi principii valabile pentru întreaga reţea, exceptând cazul prevăzut la art. 32 alin. (3).
(3)Administratorul infrastructurii se asigură că aplicarea sistemelor de tarifare determină tarife echivalente şi nediscriminatorii pentru diferiţi operatori de transport feroviar care efectuează prestaţii de servicii de tip echivalent, în zone de piaţă similare, şi că tarifele aplicate efectiv respectă regulile stabilite în documentul de referinţă al reţelei.
(4)Administratorul infrastructurii respectă confidenţialitatea din punct de vedere comercial a informaţiilor care îi sunt comunicate de solicitanţi.
(1)Administratorul infrastructurii trebuie stimulat să reducă costurile de furnizare a infrastructurii şi nivelul tarifelor de acces, în condiţiile menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii serviciului de infrastructură şi ale respectării cerinţelor în materie de siguranţă.
(2)Fără a aduce atingere competenţelor lor privind planificarea şi finanţarea infrastructurii feroviare şi principiului bugetar al anualităţii, între Ministerul Transporturilor şi administratorul infrastructurii se încheie un contract de activitate pe o perioadă de cel puţin 5 ani. Acest contract respectă cel puţin principiile şi parametrii de bază din anexa nr. V. (3) Modul de punere în aplicare a stimulentelor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin contractul de activitate.
(4)În cazul în care modul de punere în aplicare a stimulentelor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin intermediul măsurilor de reglementare, acesta se va baza pe analiza reducerilor de costuri care ar putea fi obţinute. Aceste dispoziţii nu aduc atingere competenţelor de a revizui tarifele ale Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar prevăzute la art. 56. (5) Clauzele contractului de activitate prevăzut la alin. (2) şi structura plăţilor destinate asigurării fondurilor administratorului infrastructurii sunt convenite în avans şi acoperă întreaga durată a contractului.
(6)Prevederile proiectului contractului de activitate se publică de către Ministerul Transporturilor, astfel încât oricărui terţ interesat să i se ofere oportunitatea de a-şi exprima punctele de vedere cu privire la conţinutul contractului de activitate înainte de semnarea acestuia. Contractul de activitate se publică pe pagina de internet a Ministerului Transporturilor în termen de 30 de zile de la data încheierii sale.
Administratorul infrastructurii asigură coerenţa dintre prevederile contractului de activitate şi planul de afaceri prevăzut la art. 8 alin. (3).
(7)Administratorul infrastructurii elaborează şi ţine un registru al activelor din patrimoniul său şi al activelor de administrarea cărora este răspunzător în temeiul legii şi potrivit contractelor de concesiune/închiriere a domeniului public, încheiate în condiţiile reglementărilor în vigoare, care se utilizează pentru a evalua finanţarea necesară pentru repararea sau înlocuirea acestora. Registrul include şi informaţii privind cheltuielile cu reînnoirea şi modernizarea infrastructurii.
(8)Administratorul infrastructurii stabileşte o metodă de repartizare a costurilor între diferitele categorii de servicii oferite operatorilor de transport feroviar. Această metodă este actualizată periodic pe baza celor mai bune uzanţe internaţionale.
(1)Tarifele de utilizare a infrastructurii feroviare şi a infrastructurii de servicii se plătesc administratorului infrastructurii şi, respectiv, operatorului infrastructurii de servicii, iar aceştia le utilizează la finanţarea activităţilor lor.
(2)Administratorul infrastructurii şi operatorii infrastructurilor de servicii au obligaţia să furnizeze Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, la solicitarea acestuia, toate informaţiile necesare asupra tarifelor impuse pentru a permite acestuia să îşi îndeplinească funcţiile prevăzute la art. 56. În acest scop, administratorul infrastructurii şi operatorii infrastructurilor de servicii trebuie să poată demonstra operatorilor de transport feroviar că tarifele de utilizare a infrastructurii şi serviciilor facturate în fapt operatorilor de transport feroviar, în conformitate cu prevederile art. 30-37, respectă metodologia, regulile şi, dacă este cazul, baremele stabilite în documentul de referinţă al reţelei.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (4) sau (5) sau art. 32, tarifele pentru setul minim de prestaţii şi pentru accesul la infrastructura care conectează infrastructurile de servicii sunt stabilite la costul direct imputabil operării serviciilor de transport feroviar, în conformitate cu măsurile adoptate de Comisia Europeană, prin acte de punere în aplicare, privind modalităţile de calcul al costurilor suportate în mod direct ca rezultat al operării unui tren.
Administratorul infrastructurii poate decide să efectueze adaptări graduale la aceste modalităţi în termen de cel mult 4 ani după intrarea în vigoare a acestor acte de punere în aplicare.
(4)Tarifele de utilizare a infrastructurii prevăzute la alin. (3) pot include un tarif care să reflecte deficitul de capacitate al secţiunii identificabile a infrastructurii pe durata perioadelor de saturare.
(5)Tarifele de utilizare a infrastructurii prevăzute la alin. (3) pot fi modificate pentru a ţine cont de costurile efectelor asupra mediului determinate de exploatarea feroviară. Orice astfel de modificare este diferenţiată în funcţie de amploarea efectelor produse.
Administratorul infrastructurii asigură conformitatea cu dispoziţiile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/429 al Comisiei din 13 martie 2015 de stabilire a modalităţilor de urmat în ceea ce priveşte aplicarea tarifării pentru costul efectelor produse de zgomot şi cu alte măsuri de punere în aplicare, adoptate de Comisia Europeană, care stabilesc modalităţile de urmat în ceea ce priveşte aplicarea tarifării pentru costul efectelor produse de zgomot, inclusiv durata aplicării, şi permit ca diferenţierea tarifelor pentru utilizarea infrastructurii să ţină seama, după caz, de sensibilitatea zonei afectate, în special în ceea ce priveşte numărul persoanelor afectate, şi compunerea trenului cu un impact asupra nivelului de emisii sonore.
Orice modificare a tarifelor de utilizare a infrastructurii pentru a ţine seama de costurile aferente efectelor produse de zgomot trebuie să sprijine modernizarea vagoanelor prin aplicarea celei mai viabile tehnologii din punct de vedere economic care permite frânarea cu un nivel scăzut de zgomot.
Tarifarea costurilor de mediu care determină o creştere a valorii globale a încasărilor ce revin administratorului infrastructurii este permisă doar dacă o astfel de tarifare este aplicată în cazul transportului rutier de marfă, în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene şi legislaţia naţională.
Dacă tarifarea în cazul costurilor de mediu determină venituri suplimentare, acestea sunt folosite de administratorul infrastructurii pentru realizarea de investiţii în infrastructură.
Informaţiile necesare referitoare la aplicarea costurilor de mediu sunt gestionate de administratorul infrastructurii, care se asigură că originea tarifării costurilor de mediu şi modul lor de aplicare pot fi identificate, astfel încât aceste informaţii să poată fi puse la dispoziţia autorităţilor competente din România şi Comisiei Europene, la cerere.
(6)Pentru evitarea fluctuaţiilor disproporţionate nedorite, tarifele prevăzute la alin. (3)-(5) pot fi exprimate în medii calculate pentru o gamă rezonabilă de servicii de transport feroviar şi perioade. În toate situaţiile, mărimea relativă a tarifului de utilizare a infrastructurii trebuie raportată la costurile imputabile diferitelor servicii.
(7)Tarifele impuse pentru accesul pe calea ferată în cadrul infrastructurilor de servicii prevăzute la pct. 2 din anexa nr. II şi furnizarea de servicii în cadrul acestor infrastructuri nu trebuie să depăşească costul furnizării lor, plus un profit rezonabil.
(8)În cazul în care serviciile prevăzute la pct. 3 şi 4 din anexa nr. II ca prestaţii suplimentare şi auxiliare sunt oferite de un singur furnizor, tariful perceput pentru respectivul serviciu nu depăşeşte costul furnizării prestaţiei respective, plus un profit rezonabil.
(9)Pentru capacitatea utilizată în scopul întreţinerii infrastructurii pot fi percepute tarife. Respectivele tarife nu depăşesc pierderile din venitul net al administratorului infrastructurii cauzate de activitatea de întreţinere.
(10)Operatorul infrastructurii de prestare a serviciilor prevăzute la pct. 2-4 din anexa nr. II prezintă administratorului infrastructurii informaţiile referitoare la tarifele care urmează a fi incluse în documentul de referinţă al reţelei sau indică un site pe care astfel de informaţii sunt puse la dispoziţie cu titlu gratuit în format electronic în conformitate cu prevederile art. 27.
(1)Pentru recuperarea în totalitate a costurilor suportate de către administratorul infrastructurii, dacă piaţa permite, prin ordin al ministrului transporturilor se pot percepe majorări ale tarifelor pe baza unor principii eficiente, transparente şi nediscriminatorii, garantând totodată competitivitatea optimă a segmentelor pieţei feroviare şi respectând sporurile de productivitate realizate de operatorii de transport feroviar.
Totuşi, nivelul tarifelor nu trebuie să excludă utilizarea infrastructurii de către segmentele de piaţă care pot plăti cel puţin costul suportat direct ca urmare a operării serviciilor de transport feroviar, plus un indice de rentabilitate, dacă piaţa se pretează la aceasta.
Înainte de aprobarea perceperii unor astfel de majorări, Ministerul Transporturilor solicită administratorului infrastructurii o evaluare a relevanţei acestora pentru segmente de piaţă specifice, luând în considerare cel puţin elementele pereche prevăzute la pct. 1 din anexa nr. VI şi reţinându-le pe cele relevante. Lista segmentelor de piaţă definită de administratorul infrastructurii cuprinde cel puţin următoarele trei segmente: serviciile de transport de mărfuri, serviciile de transport de călători în cadrul unui contract de servicii publice şi alte servicii de transport de călători.
În plus, administratorul infrastructurii poate diferenţia segmentele de piaţă în funcţie de mărfurile sau de călătorii transportaţi.
De asemenea, se definesc segmentele de piaţă în cadrul cărora operatorii de transport feroviar nu operează în prezent, dar pot furniza servicii în cursul perioadei de valabilitate a sistemului de tarifare. Administratorul infrastructurii nu include o majorare în cadrul sistemului de tarifare pentru aceste segmente de piaţă. Lista segmentelor de piaţă se publică în documentul de referinţă al reţelei şi se reînnoieşte cel puţin o dată la 5 ani. Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar controlează lista respectivă în conformitate cu prevederile art. 56.
(2)Pentru transportul de mărfuri dinspre şi către state terţe operate pe o reţea al cărei ecartament este diferit de cel al principalei reţele feroviare din cadrul Uniunii Europene, administratorul infrastructurii poate stabili tarife mai ridicate pentru a recupera integral costurile suportate.
(3)Pentru proiectele de investiţii specifice viitoare, administratorul infrastructurii poate stabili sau poate menţine tarife mai mari pe baza costurilor pe termen lung ale unor astfel de proiecte, în măsura în care aceste proiecte cresc eficienţa sau rentabilitatea ori ambele şi care, în caz contrar, nu ar putea sau nu ar fi putut fi puse în aplicare. O astfel de înţelegere tarifară poate conţine şi acorduri asupra împărţirii riscului asociat cu noile investiţii.
(4)Tarifele de utilizare a infrastructurii în cazul coridoarelor feroviare menţionate în Decizia 2009/561/CE a Comisiei din 22 iulie 2009 de modificare a Deciziei 2006/679/CE în ceea ce priveşte implementarea specificaţiei tehnice de interoperabilitate referitoare la subsistemul control-comandă şi semnalizare al sistemului feroviar transeuropean convenţional se diferenţiază pentru a stimula echiparea trenurilor cu ETCS, în conformitate cu versiunea adoptată prin Decizia 2008/386/CE a Comisiei din 23 aprilie 2008 de modificare a anexei A la Decizia 2006/679/CE privind specificaţia tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul de control-comandă şi semnalizare al sistemului feroviar transeuropean convenţional şi a anexei A la Decizia 2006/860/CE privind specificaţia tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul de control-comandă şi semnalizare al sistemului feroviar transeuropean de mare viteză şi cu versiunile succesive. Această diferenţiere nu determină nicio schimbare totală a veniturilor administratorului infrastructurii. Această diferenţiere a tarifelor de utilizare a infrastructurii nu se aplică liniilor de cale ferată menţionate în Decizia 2009/561/CE, pe care pot circula doar trenuri dotate cu ETCS.
(5)Pentru a se evita orice discriminare, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar se asigură că tarifele medii şi marginale ale administratorului infrastructurii percepute pentru utilizarea echivalentă a infrastructurii sale sunt comparabile şi serviciile echivalente de pe aceleaşi segmente de piaţă sunt supuse aceloraşi tarife. Administratorul infrastructurii arată în documentul de referinţă al reţelei că sistemul de tarifare îndeplineşte aceste cerinţe în măsura în care nu este pus în situaţia de a dezvălui informaţii comerciale confidenţiale.
(6)În cazul în care administratorul infrastructurii intenţionează să modifice elementele esenţiale ale sistemului de tarifare prevăzut la alin. (1) anunţă acest lucru în mod public cu cel puţin 4 luni înainte de termenul de publicare a documentului de referinţă al reţelei, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (4).
(1)Fără a se aduce atingere prevederilor art. 101, 102, 106 şi 107 din TFUE şi prin excepţie de la principiul costurilor directe prevăzut la art. 31 alin. (3), orice reducere acceptată a tarifelor percepute unui operator de transport feroviar de către administratorul infrastructurii, pentru orice serviciu, respectă criteriile stabilite în prezentul articol.
(2)Reducerile se limitează la economisirea efectivă a costurilor administrative ale administratorului infrastructurii. Pentru a calcula nivelul reducerii nu se ţine seama de economiile efective deja incluse în tariful perceput.
(3)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (2), administratorul infrastructurii poate introduce, pentru toţi utilizatorii infrastructurii, sisteme de reduceri pentru fluxuri de circulaţie determinate, prin care acordă reduceri pe o perioadă limitată pentru a încuraja dezvoltarea unor noi servicii de transport feroviar sau reduceri care favorizează utilizarea unor linii folosite mult sub capacitatea lor.
(4)Reducerile se pot referi doar la tarifele percepute pentru o secţiune determinată de infrastructură.
(5)Pentru servicii asemănătoare se aplică sisteme de reduceri similare. Sistemele de reduceri se aplică într-o manieră nediscriminatorie tuturor operatorilor de transport feroviar.
(1)Prin hotărâre a Guvernului se poate institui un sistem de compensare pe o perioadă limitată, asigurând conformitatea cu prevederile art. 93, 107 şi 108 din TFUE, pentru utilizarea infrastructurii feroviare cu privire la costurile de mediu, de accident şi de infrastructură ale modurilor de transport concurente despre care se poate demonstra că nu au fost plătite, în măsura în care aceste costuri depăşesc costurile echivalente ale căii ferate.
(2)În cazul în care un operator de transport feroviar care a primit compensaţii se bucură de acest drept în mod exclusiv, compensaţiile trebuie să fie însoţite de beneficii asemănătoare acordate utilizatorilor.
(3)Metodologia utilizată şi calculele efectuate pentru sistemul de compensare se includ în hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1), ţinând cont de costurile specifice neacoperite ale infrastructurii de transport concurente care pot fi evitate. Sistemul se aplică operatorilor de transport feroviar în mod nediscriminatoriu.
(1)Sistemele de tarifare a infrastructurii încurajează operatorii de transport feroviar şi administratorul infrastructurii să reducă perturbările şi să îmbunătăţească performanţele reţelei feroviare printr-un sistem de îmbunătăţire a performanţei. Acest sistem poate conţine sancţiuni pentru acţiunile care perturbă exploatarea reţelei, compensaţii pentru operatorii de transport feroviar care au avut de suferit din cauza perturbării şi prime care recompensează depăşirea performanţelor.
(2)Principiile de bază ale sistemului de performanţă enumerate la pct. 2 din anexa nr. VI se aplică întregii reţele.
Administratorul infrastructurii poate percepe un tarif corespunzător pentru capacitatea de infrastructură alocată, dar neutilizată. Acest tarif de neutilizare încurajează utilizarea eficientă a capacităţilor de infrastructură. Încasarea acestui tarif de la solicitanţii cărora li s-a alocat o trasă este obligatorie în cazul neutilizării repetate a traselor alocate sau a unei părţi a acestora. În vederea impunerii acestui tarif, administratorul infrastructurii publică în documentul de referinţă al reţelei criteriile pentru stabilirea acestei neutilizări. Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar verifică aceste criterii, în conformitate cu prevederile art. 56. Plăţile aferente acestui tarif sunt suportate fie de către solicitant, fie de către operatorul de transport feroviar desemnat în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1). Administratorul infrastructurii trebuie să poată informa întotdeauna orice parte interesată asupra capacităţilor de infrastructură care au fost deja alocate operatorilor de transport feroviar care utilizează această infrastructură.
(1)Administratorul infrastructurii colaborează cu administratorii de infrastructuri din alte state membre în cadrul organismelor sau asociaţiilor administratorilor de infrastructuri din Europa, pentru a permite aplicarea unor sisteme tarifare eficiente, şi se asociază pentru a coordona activitatea de tarifare sau pentru a tarifa operarea serviciilor de transport feroviar care utilizează mai multe reţele de infrastructură ale sistemului feroviar din Uniunea Europeană/Spaţiul Economic European. În cadrul acestor colaborări, administratorul infrastructurii urmăreşte în special garantarea competitivităţii optime a serviciilor de transport feroviar internaţional şi asigurarea utilizării eficiente a reţelelor feroviare. În acest scop, administratorul infrastructurii stabileşte proceduri adecvate, care sunt conforme normelor stabilite prin prezenta lege.
(2)În sensul alin. (1), administratorul infrastructurii cooperează cu administratorii de infrastructuri din alte state membre pentru a permite aplicarea eficientă a majorărilor prevăzute la art. 32 şi a sistemelor de îmbunătăţire a performanţei prevăzute la art. 35 în cazul traficului care traversează mai mult de o reţea a sistemului feroviar din Uniunea Europeană/Spaţiul Economic European.Secţiunea a 3-a Alocarea capacităţilor de infrastructură
(1)Capacităţile de infrastructură sunt alocate de către administratorul infrastructurii. Odată alocate unui solicitant, capacităţile de infrastructură nu pot fi transferate de către acesta unei alte societăţi sau unui alt serviciu de transport. Orice tranzacţie în ceea ce priveşte capacităţile de infrastructură este interzisă şi determină excluderea prin decizie de către Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar de la următoarea procedură de alocare, la sesizarea documentată a administratorului infrastructurii.
Utilizarea capacităţilor de infrastructură de către un operator de transport feroviar în situaţia în care derulează activităţile unui solicitant care nu este operator de transport feroviar nu se consideră transfer.
(2)Dreptul de a utiliza capacităţi determinate ale infrastructurii sub formă de trasă poate fi acordat solicitanţilor pe durata maximă corespunzătoare unei singure perioade de valabilitate a graficului de circulaţie.
Administratorul infrastructurii şi un solicitant pot încheia un acord-cadru în conformitate cu prevederile art. 42 pentru utilizarea capacităţii unei infrastructuri feroviare relevante pentru o durată mai mare decât o singură perioadă de valabilitate a graficului de circulaţie.
(3)Drepturile şi obligaţiile respective ale administratorului infrastructurii şi solicitanţilor cu privire la orice alocare a capacităţilor de infrastructură sunt stabilite prin contract, cu respectarea prevederilor legislative specifice.
(4)În cazul în care un solicitant intenţionează să solicite o capacitate de infrastructură în vederea prestării unui serviciu de transport internaţional de călători, acesta trebuie să informeze administratorul infrastructurii şi Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar. Pentru ca să poată evalua dacă scopul serviciului internaţional este de a transporta călători pe o rută între staţii situate în state membre diferite şi care este potenţialul impact economic asupra contractelor de servicii publice existente, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar trebuie să se asigure că sunt informate toate autorităţile competente care au atribuit un serviciu feroviar de călători pe ruta respectivă, definit într-un contract de servicii publice, toate celelalte autorităţi competente interesate care au dreptul de a limita accesul în temeiul art. 11, precum şi toţi operatorii de transport feroviar care execută contractul de servicii publice pe ruta serviciului de transport internaţional de călători respectiv.
(1)Prin hotărâre a Guvernului se aprobă Regulamentul pentru alocarea capacităţilor de infrastructură, cu respectarea condiţiei de independenţă a administrării prevăzute la art. 4. Administratorul infrastructurii îndeplineşte procedurile de alocare a capacităţilor de infrastructură. Administratorul infrastructurii asigură alocarea capacităţilor de infrastructură într-o manieră echitabilă şi nediscriminatorie, în conformitate cu prevederile legale naţionale şi europene.
(2)Administratorul infrastructurii respectă confidenţialitatea comercială a informaţiilor care i-au fost comunicate.
(1)Administratorul infrastructurii colaborează cu administratorii de infrastructuri din alte state membre în cadrul organismelor sau asociaţiilor administratorilor de infrastructuri din Europa, pentru a permite elaborarea şi alocarea eficientă a capacităţilor de infrastructură care străbat mai multe reţele ale sistemului feroviar din cadrul Uniunii Europene/Spaţiului Economic European, inclusiv în temeiul acordurilor-cadru prevăzute la art. 42.
Aceste organisme sau asociaţii sunt indicate în documentul de referinţă al reţelei. Administratorul infrastructurii colaborează cu administratorii de infrastructuri din alte state membre pentru stabilirea unor proceduri adecvate, care se supun normelor specifice stabilite prin legislaţia Uniunii Europene şi organizează în consecinţă trasele care traversează mai multe reţele.
În cazul în care deciziile de alocare ale administratorului infrastructurii au impact asupra altor administratori de infrastructuri, acesta se asociază pentru coordonarea alocării sau pentru alocarea tuturor capacităţilor de infrastructură relevante la nivel internaţional, fără a aduce atingere reglementărilor specifice din legislaţia Uniunii Europene în materie de reţele feroviare orientate spre transportul de marfă. Principiile şi criteriile pentru alocarea capacităţii de infrastructură stabilite în cadrul acestei cooperări sunt publicate de către administratorul infrastructurii în documentul de referinţă al reţelei în conformitate cu prevederile pct. 3 din anexa nr. IV.
Reprezentanţi corespunzători ai administratorilor de infrastructuri din state terţe pot fi asociaţi acestor proceduri.
(2)Administratorul infrastructurii informează Comisia Europeană cu privire la organizarea principalelor întruniri din România care au ca temă elaborarea de principii şi practici comune de alocare a capacităţilor de infrastructură, Comisia Europeană fiind invitată să participe la acestea, în calitate de observator. Administratorul infrastructurii transmite Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar informaţii suficiente cu privire la elaborarea de principii şi practici comune pentru alocarea infrastructurii şi prin sistemele de alocare bazate pe tehnologia informaţiei astfel încât să îi permită să îşi desfăşoare supravegherea reglementată în conformitate cu prevederile art. 56. (3) La orice şedinţă sau altă activitate iniţiată pentru a permite alocarea capacităţilor de infrastructură pentru serviciile de transport feroviar între reţele, deciziile sunt luate numai de către reprezentanţii administratorilor de infrastructuri implicaţi.
(4)Administratorul infrastructurii indică în documentul de referinţă al reţelei organismele sau asociaţiile la care participă în cadrul cooperării prevăzute la alin. (1), membrii acestora, metodele de operare şi toate criteriile importante utilizate pentru evaluarea şi alocarea capacităţilor de infrastructură.
(5)În cadrul cooperării prevăzute la alin. (1), administratorul infrastructurii evaluează necesităţile şi, în cazul în care se impune, poate propune şi organiza trase internaţionale pentru a facilita operarea trenurilor de marfă care fac obiectul unei cereri de ultim moment, prevăzută la art. 48. (6) Administratorul infrastructurii pune la dispoziţia solicitanţilor trasele internaţionale prestabilite, propuse şi organizate în conformitate cu prevederile alin. (5).
(1)Cererile pentru obţinerea unor capacităţi de infrastructură pot fi făcute de către solicitanţi. Pentru a utiliza aceste capacităţi de infrastructură, solicitanţii desemnează un operator de transport feroviar pentru a încheia un acord cu administratorul infrastructurii în conformitate cu prevederile art. 28. Aceasta nu aduce atingere dreptului solicitanţilor de a încheia acorduri cu administratorul infrastructurii în temeiul art. 44 alin. (1).
(2)Administratorul infrastructurii poate impune anumite cerinţe solicitanţilor în vederea asigurării încasărilor previzionate şi a utilizării viitoare a infrastructurii. Respectivele cerinţe trebuie să fie corespunzătoare, transparente şi nediscriminatorii. Acestea sunt specificate în documentul de referinţă al reţelei, astfel cum se menţionează la pct. 3 lit. b) din anexa nr. IV. Acestea pot include doar prevederea unei garanţii financiare care nu trebuie să depăşească un nivel corespunzător, proporţional cu nivelul de activitate prevăzut al solicitantului, şi garantarea capacităţii acestuia de pregătire a unor oferte conforme pentru obţinerea unor capacităţi de infrastructură.
(3)Aplicarea prevederilor alin. (2) se conformează actelor de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană.
(1)Fără a se aduce atingere prevederilor art. 101, 102 şi 106 din TFUE se poate încheia un acord-cadru între administratorul infrastructurii şi un solicitant. Un astfel de acord-cadru precizează caracteristicile capacităţilor de infrastructură cerute de solicitant şi oferite solicitantului pe o durată care depăşeşte perioada de valabilitate a unui grafic de circulaţie.
În acordul-cadru nu se specifică trasa în mod detaliat, dar trebuie realizat astfel încât să răspundă nevoilor comerciale ale solicitantului. Orice acord-cadru se supune aprobării prealabile a Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar.
(2)Acordurile-cadru nu împiedică utilizarea infrastructurii în cauză de către alţi solicitanţi sau servicii.
(3)Acordurile-cadru permit modificarea sau limitarea clauzelor lor pentru a favoriza o mai bună utilizare a infrastructurii feroviare.
(4)Acordurile-cadru pot cuprinde penalităţi pentru cazul modificării sau încetării acestora.
(5)În principiu, acordurile-cadru se încheie pe un termen de 5 ani, care poate fi prelungit cu termene egale cu durata iniţială. În situaţii specifice, administratorul infrastructurii poate conveni asupra unei perioade mai scurte sau mai lungi. Orice perioadă mai lungă de 5 ani trebuie justificată prin existenţa unor contracte comerciale, investiţii speciale sau riscuri.
(6)Pentru serviciile care utilizează o infrastructură specializată prevăzute la art. 49 şi care necesită investiţii substanţiale şi pe termen lung, justificate în mod corespunzător de către solicitant, acordurile-cadru pot avea un termen de 15 ani. Orice termen mai lung de 15 ani este permis doar în situaţii excepţionale, în special în cazul unor investiţii de mare anvergură şi pe termen lung şi mai ales în situaţia în care aceste investiţii fac obiectul unor angajamente contractuale care includ un plan multianual de amortizare.
În astfel de cazuri excepţionale, acordul-cadru poate prevedea descrierea amănunţită a caracteristicilor capacităţii de infrastructură care urmează să fie pusă la dispoziţia solicitantului pe durata acordului-cadru. Aceste caracteristici pot include frecvenţa, volumul şi calitatea traselor. Administratorul infrastructurii poate reduce capacitatea rezervată care, pe o perioadă de cel puţin 30 zile, a fost utilizată sub pragul prevăzut la art. 52.
(7)Respectând confidenţialitatea comercială, dispoziţiile generale ale fiecărui acord-cadru sunt comunicate oricărei părţi interesate.
(8)Măsurile care stabilesc detaliile procedurii şi criteriile care trebuie urmate în vederea aplicării prezentului articol vor fi adoptate în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană.
(1)Administratorul infrastructurii respectă calendarul procesului de alocare prevăzut în anexa nr. VII.
(2)Anexa nr. VII poate fi modificată pentru a ţine seama de consideraţiile operaţionale ale procesului de alocare ca urmare a unor acte delegate adoptate de Comisia Europeană.
(3)Administratorul infrastructurii convine de comun acord cu ceilalţi administratori de infrastructură interesaţi asupra traselor internaţionale ce urmează să fie incluse în graficul de circulaţie, înainte de a începe consultările asupra proiectului graficului de circulaţie. Se vor aduce modificări doar dacă este absolut necesar.
(1)În conformitate cu legislaţia în vigoare, solicitanţii se pot adresa administratorului infrastructurii pentru a-i solicita un contract care să le acorde drepturi de utilizare a infrastructurii feroviare contra unui tarif, conform prevederilor din secţiunea a 2-a. (2) Cererile în legătură cu graficul de circulaţie normal respectă termenele prevăzute în anexa nr. VII.
(3)Un solicitant parte la un acord-cadru adresează cererea în conformitate cu respectivul acord.
(4)Pentru trasele care străbat mai multe reţele, administratorul infrastructurii din România, în colaborare cu administratorii de infrastructuri din statele membre implicate, se asigură că solicitanţii se pot adresa unui ghişeu unic care este fie un organism comun instituit de administratorii de infrastructuri, fie un singur administrator de infrastructură de pe o trasă. Respectivului administrator de infrastructură i se permite să acţioneze în numele solicitantului pentru a solicita capacităţile de infrastructură de la ceilalţi administratori de infrastructuri implicaţi. Această cerinţă nu aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 septembrie 2010 privind reţeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv.
(1)Administratorul infrastructurii satisface, pe cât posibil, toate cererile pentru capacităţi de infrastructură, inclusiv cererile pentru trase care traversează mai multe reţele şi ţine seama, pe cât posibil, de toate constrângerile impuse solicitanţilor, inclusiv de efectul economic asupra activităţilor lor.
(2)În cadrul procesului de planificare şi coordonare, administratorul infrastructurii poate acorda prioritate serviciilor specifice, dar numai după cum se prevede la art. 47 şi 49. (3) Administratorul infrastructurii consultă părţile interesate asupra proiectului graficului de circulaţie şi le acordă cel puţin 30 de zile pentru a-şi prezenta observaţiile. Părţile interesate îi includ pe toţi cei care au solicitat capacităţi de infrastructură şi părţile care doresc să folosească ocazia pentru a formula comentarii asupra modului în care graficul de circulaţie le poate afecta interesele privind utilizarea serviciilor de transport feroviar pe perioada de valabilitate a graficului de circulaţie.
(4)Administratorul infrastructurii ia măsurile adecvate pentru a ţine cont de preocupările exprimate.
(1)În cazul în care, în timpul procesului de planificare prevăzut la art. 45, administratorul infrastructurii se confruntă cu existenţa unor conflicte între diferite cereri, acesta încearcă, prin coordonarea cererilor, să asigure cea mai bună armonizare a tuturor cerinţelor.
(2)În cazul în care apare o situaţie care necesită coordonare, administratorul infrastructurii are dreptul, în limite rezonabile, să propună capacităţi ale infrastructurii diferite de cele solicitate.
(3)Administratorul infrastructurii încearcă, prin consultări cu solicitanţii implicaţi, să soluţioneze orice diferende. Aceste consultări se bazează pe comunicarea gratuită în scris sau în format electronic a următoarelor informaţii într-un interval rezonabil:
a)trasele solicitate de toţi ceilalţi solicitanţi pe aceleaşi rute;
b)trasele alocate cu titlu preliminar tuturor celorlalţi solicitanţi pe aceleaşi rute;
c)trase alternative propuse pe rutele relevante în conformitate cu prevederile alin. (2);
d)informaţii complete privind criteriile folosite în procesul de alocare a capacităţilor de infrastructură.
În conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2), aceste informaţii sunt furnizate fără a divulga identitatea altor solicitanţi, cu excepţia cazului în care solicitanţii vizaţi au fost de acord cu această divulgare.
(4)Principiile care reglementează procedura de coordonare se stabilesc în documentul de referinţă al reţelei. Acestea reflectă în special dificultatea coordonării traselor internaţionale şi efectul pe care orice modificare îl poate avea asupra altor administratori de infrastructuri.
(5)În cazul în care cererile pentru capacităţi de infrastructură nu pot fi soluţionate fără coordonare, administratorul infrastructurii încearcă să adapteze toate cererile pe baza acestei coordonări.
(6)Fără să aducă atingere căilor de atac existente şi prevederilor art. 56, în eventualitatea unor diferende în legătură cu alocarea capacităţilor de infrastructură, este pus la dispoziţie un sistem de soluţionare a diferendelor pentru rezolvarea promptă a acestora. Acest sistem este stabilit în documentul de referinţă al reţelei. În situaţia în care se aplică acest sistem, trebuie luată o decizie în termen de 10 zile lucrătoare.
(1)În cazul în care, după coordonarea traselor solicitate şi după consultarea solicitanţilor, nu se pot satisface în mod adecvat cererile pentru capacităţi de infrastructură, administratorul infrastructurii declară imediat respectiva secţiune a infrastructurii ca fiind infrastructură saturată. O secţiune a infrastructurii se declară saturată şi în cazul în care se poate prevedea că va avea o capacitate insuficientă în viitorul apropiat.
(2)În cazul în care infrastructura a fost declarată saturată, administratorul infrastructurii efectuează o analiză a capacităţii, conform prevederilor art. 50, dacă nu a fost deja introdus un plan de îmbunătăţire a capacităţii conform prevederilor art. 51. (3) În cazul în care tarifele prevăzute la art. 31 alin. (4) nu au fost percepute sau nu au determinat un rezultat satisfăcător şi infrastructura a fost declarată saturată, administratorul infrastructurii poate utiliza în plus criterii de prioritate pentru a aloca capacităţile de infrastructură.
(4)Criteriile de prioritate ţin seama de importanţa unui anumit serviciu pentru colectivitate în raport cu un alt serviciu care, în consecinţă, va fi exclus.
Pentru ca în acest cadru să se garanteze dezvoltarea unor servicii de transport corespunzătoare, în principal în scopul de a se răspunde cerinţelor de serviciu public, sau pentru a se promova dezvoltarea traficului feroviar de marfă naţional şi internaţional, Ministerul Transporturilor stabileşte criteriile de prioritate a acestor servicii la alocarea capacităţilor de infrastructură, în condiţii nediscriminatorii.
În condiţiile stabilite în contractul de activitate, administratorului infrastructurii i se va putea acorda, dacă este cazul, o compensaţie pentru orice pierdere a unor venituri ca urmare a necesităţii de a se aloca o anume capacitate de infrastructură, pentru anumite servicii, în conformitate cu paragraful anterior.
Aceste criterii şi aceste compensaţii trebuie să ţină cont de efectul acestei excluderi în alte state membre.
(5)Pentru determinarea criteriilor de prioritate se acordă atenţia necesară importanţei serviciilor de transport de marfă şi, în special, transportului internaţional de marfă.
(6)Procedurile care trebuie urmate şi criteriile care trebuie utilizate în cazul în care infrastructura este saturată se prezintă în documentul de referinţă al reţelei.
(1)Administratorul infrastructurii răspunde cererilor de ultim moment pentru trasele individuale cât mai repede posibil, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare. Informaţiile furnizate cu privire la capacităţile de infrastructură libere disponibile sunt aduse la cunoştinţă tuturor solicitanţilor care doresc să utilizeze aceste capacităţi de infrastructură.
(2)Administratorul infrastructurii va efectua, dacă este cazul, o evaluare a necesităţii menţinerii în cadrul graficului de circulaţie final a unei rezerve de capacitate de infrastructură, care să îi permită să răspundă rapid cererilor de ultim moment previzibile. Aceasta se aplică şi în cazul infrastructurii saturate.
(1)Fără a se aduce atingere prevederilor alin. (2), capacităţile de infrastructură se consideră disponibile pentru a fi utilizate pentru toate tipurile de servicii care sunt conforme caracteristicilor necesare utilizării trasei respective.
(2)În cazul în care există alte rute alternative corespunzătoare, după consultarea părţilor interesate, administratorul infrastructurii poate desemna o anumită infrastructură pentru a fi utilizată pentru tipuri determinate de trafic. Fără să aducă atingere prevederilor art. 101, 102 şi 106 din TFUE, în cazul în care a avut loc o astfel de desemnare, administratorul infrastructurii poate acorda prioritate acestui tip de trafic la alocarea capacităţilor de infrastructură.
Respectiva desemnare nu împiedică utilizarea acelei infrastructuri şi pentru alte tipuri de trafic în situaţia în care sunt disponibile capacităţi de infrastructură.
(3)În cazul în care infrastructura a fost desemnată în conformitate cu prevederile alin. (2), acest lucru se specifică în documentul de referinţă al reţelei.
(1)Obiectivul analizei capacităţii este să se determine constrângerile la nivelul capacităţii infrastructurii care nu permit cererilor de capacitate să fie satisfăcute în mod corespunzător şi să se propună metode care să permită soluţionarea cererilor suplimentare. Analiza capacităţii stabileşte cauzele saturării şi măsurile care pot fi luate pe termen scurt şi mediu pentru a o diminua.
(2)Analiza capacităţii ia în considerare infrastructura, procedurile de operare, tipul diferitelor servicii operate şi efectul tuturor acestor factori asupra capacităţilor de infrastructură. Măsurile avute în vedere includ în special modificarea rutei, replanificare, modificări de viteză şi îmbunătăţirea infrastructurii.
(3)Analiza capacităţii se va realiza într-un interval de 6 luni de la identificarea infrastructurii saturate.
(1)În termen de 6 luni de la încheierea analizei capacităţii, administratorul infrastructurii elaborează un plan de îmbunătăţire a capacităţii.
(2)Planul de îmbunătăţire a capacităţii se elaborează după consultarea utilizatorilor infrastructurii saturate. Acesta trebuie să identifice:
a)cauzele saturării;
b)evoluţia probabilă a traficului;
c)constrângerile la care este supusă dezvoltarea infrastructurii;
d)variantele şi costurile sporirii capacităţii, inclusiv modificările probabile ale tarifelor de acces.
Pe baza analizei cost-beneficiu a posibilelor măsuri identificate, acesta stabileşte de asemenea acţiunile care trebuie întreprinse pentru îmbunătăţirea capacităţii infrastructurii, precum şi un calendar pentru punerea în practică a măsurilor.
(3)Administratorul infrastructurii nu mai percepe tarifele prevăzute la art. 31 alin. (4) pentru infrastructura saturată în cazul în care:
a)nu elaborează un plan de îmbunătăţire a capacităţii; sau b) nu face progrese în aplicarea acţiunilor identificate în planul de îmbunătăţire a capacităţii.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), cu aprobarea Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, administratorul infrastructurii poate continua să perceapă aceste tarife dacă:
a)planul de îmbunătăţire a capacităţii nu poate fi realizat din cauze independente de voinţa sa; sau b) soluţiile disponibile nu sunt viabile din punct de vedere economic sau financiar.
(1)În documentul de referinţă al reţelei, administratorul infrastructurii stabileşte condiţiile în care ţine cont de nivelurile anterioare de utilizare a traselor în determinarea priorităţilor pentru procesul de alocare a capacităţilor de infrastructură.
(2)În special pentru infrastructura saturată, administratorul infrastructurii impune renunţarea la o trasă care, pe o perioadă de cel puţin 30 de zile, a fost utilizată sub un anumit nivel care trebuie stabilit în documentul de referinţă al reţelei, dacă aceasta nu s-a datorat unor cauze de altă natură decât cea economică, independente de voinţa solicitantului.
(1)Cererile de acordare de capacităţi de infrastructură pentru realizarea lucrărilor de întreţinere se transmit în cursul procesului de planificare.
(2)Administratorul infrastructurii ţine seama de efectele pe care capacităţile de infrastructură rezervate pentru lucrările de întreţinere planificată a căii le pot avea asupra solicitanţilor.
(3)Administratorul infrastructurii trebuie să informeze cât mai rapid posibil părţile interesate despre indisponibilitatea capacităţilor de infrastructură din cauza unor lucrări de întreţinere neplanificate.
(1)În cazul perturbării circulaţiei trenurilor provocate de o problemă de natură tehnică sau de un accident, administratorul infrastructurii ia toate măsurile necesare pentru restabilirea situaţiei normale. Pentru aceasta elaborează un plan de intervenţie în care enumeră diferitele organisme care trebuie informate în cazul accidentelor grave sau în cazul perturbării semnificative a circulaţiei trenurilor.
(2)În cazuri urgente şi în situaţia în care este absolut necesar, din cauza unei defecţiuni în urma căreia infrastructura a fost scoasă temporar din funcţiune, trasele alocate pot fi retrase fără preaviz pe toată perioada necesară repunerii în funcţiune. Administratorul infrastructurii poate cere operatorilor de transport feroviar să îi pună la dispoziţie resursele pe care acesta le consideră corespunzătoare pentru restabilirea cât mai rapidă a situaţiei normale.
(3)Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română (A.S.F.R.) poate solicita operatorilor de transport feroviar să se implice în aplicarea şi monitorizarea conformităţii lor cu standardele şi regulile de siguranţă.Secţiunea a 4-a Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar
(1)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar este organizat şi funcţionează ca structură fără personalitate juridică în cadrul Consiliului Concurenţei şi îndeplineşte rolul organismului de reglementare naţional unic, în sensul prezentei legi.
(2)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar este independent din punct de vedere organizatoric, juridic, decizional şi în ceea ce priveşte deciziile de ordin financiar faţă de administratorul infrastructurii feroviare, organismele de tarifare a infrastructurii feroviare, organismele de alocare a capacităţilor de infrastructură feroviară, precum şi faţă de operatorii de transport feroviar. Din punct de vedere funcţional, acest organism este independent faţă de orice autoritate competentă implicată în acordarea unui contract de servicii publice.
(3)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar este format din 5 membri. Aceştia sunt selectaţi în cadrul unei proceduri transparente, fiind numiţi şi revocaţi prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. Preşedintele Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar este numit dintre membrii Plenului Consiliului Concurenţei.
(4)Este interzis membrilor Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar să solicite sau să primească instrucţiuni din partea oricărei entităţi publice ori private pe durata exercitării funcţiilor pe care le deţin.
(5)Membrii Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să fie cetăţeni români cu o experienţă relevantă de cel puţin 5 ani şi competenţă corespunzătoare, probată cu documente justificative, în unul dintre domeniile: economic, juridic, feroviar, alte industrii de reţea, administraţie publică;
b)să nu deţină acţiuni sau părţi sociale, direct ori indirect, la administratorul infrastructurii feroviare, la organismele de tarifare a infrastructurii feroviare, la organismele de alocare a capacităţilor de infrastructură feroviară şi/sau la operatorii de transport feroviar;
c)să nu facă parte din consiliul de administraţie şi/sau din adunarea generală a acţionarilor în cadrul entităţilor prevăzute la lit. b);
d)să nu aibă raporturi de muncă sau să nu desfăşoare activităţi remunerate pentru oricare dintre entităţile, acţionarii sau asociaţii operatorilor prevăzuţi la lit. b);
e)să nu îndeplinească sarcini care au legătură cu atribuirea contractelor de servicii publice de transport feroviar;
f)să nu deţină alte funcţii sau demnităţi publice, cu excepţia celor din cadrul Consiliului Concurenţei şi a funcţiilor sau activităţilor din domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice ori al creaţiei literar-artistice;
g)să depună anual o declaraţie de avere şi o declaraţie de interese, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(6)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar deliberează şi decide valabil în cvorum de cel puţin 3 membri, dintre care unul trebuie să fie preşedintele sau reprezentantul său desemnat. Membrii Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar se retrag din procesul decizional în cazurile care privesc o societate cu care au avut legătură directă sau indirectă în anul precedent lansării unei proceduri.
(7)Deciziile Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar se adoptă cu majoritatea de voturi a membrilor prezenţi. Fiecare membru dispune de un vot. În caz de paritate de voturi, prevalează soluţia votată de preşedinte sau, după caz, de reprezentantul care îl înlocuieşte.
(8)Mandatul de membru al Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar încetează:
a)la expirarea duratei;
b)prin demisie;
c)prin deces;
d)prin revocare, conform prevederilor alin. (9).
(9)Revocarea din funcţie a unui membru al Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar se dispune prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei în următoarele cazuri:
a)imposibilitate de a-şi îndeplini mandatul mai mult de 120 de zile calendaristice consecutive dintr-un interval de 140 de zile;
b)condamnare penală prin hotărâre judecătorească definitivă, pentru care nu a intervenit reabilitarea;
c)nerespectarea termenului de 15 zile pentru ieşirea din starea de incompatibilitate, prevăzut la alin. (10);
d)la survenirea unei situaţii de conflict de interese în sensul alin. (11).
(10)Orice membru care în momentul numirii sau pe parcursul mandatului se află în una dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute la alin. (5) lit. b)-f) are la dispoziţie un termen de cel mult 15 zile pentru ieşirea din starea de incompatibilitate. În caz de nerespectare a acestui termen, mandatul celui aflat în această situaţie încetează, urmând a fi numit un alt membru.
(11)Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana care exercită funcţia de membru al Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar are un interes personal de natură patrimonială sau un interes care rezultă din calitatea de reprezentant al statului în cadrul organelor de conducere ale administratorului infrastructurii feroviare din România şi/sau ale operatorilor de transport de călători ori de marfă, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin.
(12)Membrii Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar nu pot deţine nicio poziţie sau responsabilitate profesională în cadrul operatorilor sau al entităţilor reglementate timp de cel puţin un an după încheierea mandatului lor.
(13)Ordinul de revocare din funcţie a membrilor Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar poate fi atacat la instanţele de contencios administrativ, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data aducerii sale la cunoştinţa persoanei revocate.
(14)În cazul vacantării unui loc în componenţa Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar pentru una dintre situaţiile prevăzute la alin. (8) lit. b)-d) se va proceda, conform prevederilor alin. (3), la numirea unui nou membru pentru durata rămasă din mandat, în funcţia devenită vacantă. Membrii Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar ale căror mandate au expirat rămân în funcţie până la numirea succesorilor lor.
(15)Pentru activitatea depusă, membrii Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar au dreptul la o indemnizaţie lunară, stabilită prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei, care nu poate depăşi 20% din indemnizaţia lunară a preşedintelui Consiliului Concurenţei.
(16)În cadrul Consiliului Concurenţei funcţionează Direcţia de supraveghere feroviară, care asigură aparatul tehnic necesar desfăşurării activităţii Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar.
(17)Cheltuielile necesare desfăşurării activităţii Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar vor fi cuprinse în bugetul Consiliului Concurenţei.
(1)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar acţionează fără a aduce atingere competenţelor Consiliului Concurenţei de a aplica dispoziţiile Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată, în domeniul transportului feroviar.
(2)Fără a aduce atingere termenului prevăzut la art. 46 alin. (6), Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar analizează şi se pronunţă prin decizie cu privire la plângerea formulată de orice solicitant care consideră că a fost tratat inechitabil, a fost discriminat sau nedreptăţit în orice fel, în special prin deciziile adoptate de către administratorul infrastructurii sau, după caz, de către operatorul de transport feroviar sau de către operatorul unei infrastructuri de servicii în ceea ce priveşte:
a)documentul de referinţă al reţelei în versiunile provizorii şi finale ale acestuia;
b)criteriile stabilite în documentul de referinţă al reţelei;
c)procedura de alocare şi rezultatul său;
d)sistemul de tarifare;
e)nivelul sau structura tarifelor de infrastructură care i se cer sau i se pot cere a fi plătite;
f)măsuri privind accesul în conformitate cu prevederile art. 10-13;
g)accesul la servicii şi tarifarea acestora, în conformitate cu prevederile art. 13. (3) În cazul în care se formulează o plângere împotriva refuzului de acordare de capacităţi de infrastructură sau contra termenilor unei oferte de capacitate, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar va analiza contestaţia şi fie confirmă faptul că hotărârea administratorului infrastructurii rămâne neschimbată, fie cere modificarea acelei hotărâri.
(4)În cadrul analizei plângerilor, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar are următoarele atribuţii:
a)să solicite informaţii şi/sau documente şi să iniţieze consultări cu părţile implicate, precum şi cu orice altă entitate publică sau privată care poate oferi informaţii relevante pentru analiza plângerii, în termen de maximum 30 de zile de la primirea plângerii;
b)să adopte o decizie în termen de maximum 40 de zile de la primirea tuturor informaţiilor şi/sau documentelor necesare analizei şi să comunice părţilor decizia sa motivată;
c)să impună prin decizie măsuri care să asigure remedierea situaţiei, în situaţia în care se constată că solicitantul a fost tratat inechitabil, a fost discriminat sau nedreptăţit în ceea ce priveşte unul sau mai multe dintre elementele prevăzute la alin. (2).
(5)În urma unei solicitări înaintate de către autorităţile competente sau de către operatorii de transport feroviar interesaţi, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar trebuie să stabilească, prin decizie, dacă scopul principal al serviciului prestat este acela de a transporta călători între staţii situate în state membre diferite.
În acest sens, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar va elabora un regulament pentru testele de scop principal şi pentru testele de echilibru economic, în conformitate cu prevederile Regulamentului UE nr. 869/2014 al Comisiei din 11 august 2014 privind noi servicii feroviare pentru călători. Acest regulament va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei şi pe pagina web a Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar.
(6)Fără a aduce atingere competenţelor Consiliului Concurenţei din România legate de aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 21/1996, republicată, de asigurare a concurenţei pe pieţele de servicii feroviare, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar are competenţa:
a)să monitorizeze situaţia concurenţei de pe pieţele de servicii feroviare şi, în special, să controleze aspectele prevăzute la alin. (2) în vederea prevenirii discriminării unor solicitanţi;
b)să verifice, în special, dacă documentul de referinţă al reţelei conţine clauze discriminatorii sau creează puteri discreţionare ale administratorului infrastructurii, care ar putea fi utilizate pentru discriminarea unor solicitanţi.
(7)În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (6), Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar poate impune, prin decizie, măsuri care să asigure remedierea situaţiei constatate.
(8)Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar are competenţa să ceară informaţii şi/sau documente relevante administratorului infrastructurii şi oricărui operator de transport feroviar din România. Informaţiile solicitate se furnizează într-un termen rezonabil care se stabileşte de către Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar şi care nu depăşeşte 30 de zile. În situaţii excepţionale, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar convine şi autorizează o prelungire a termenului, care nu poate depăşi două săptămâni. Informaţiile şi/sau documentele care trebuie furnizate acestuia cuprind toate informaţiile solicitate în conformitate cu prevederile alin. (4) lit. a). Acestea includ datele necesare în scopuri statistice şi de observare a pieţei.
(9)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar cooperează îndeaproape cu Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, în sensul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 877/2010 privind interoperabilitatea sistemului feroviar, cu modificările ulterioare, precum şi cu OLFR, în sensul prezentei legi.
Aceste autorităţi elaborează în comun un cadru pentru schimbul de informaţii şi pentru cooperare vizând prevenirea efectelor negative asupra concurenţei sau a siguranţei pe piaţa feroviară.
Acest cadru include un mecanism prin care Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar poate să furnizeze Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română şi OLFR recomandări privind aspectele care ar putea afecta concurenţa pe piaţa feroviară şi prin care Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate să furnizeze Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar şi OLFR recomandări privind aspectele care ar putea afecta siguranţa pe piaţa feroviară.
Fără a aduce atingere independenţei vreuneia dintre autorităţile de mai sus în sfera competenţelor acestora, autoritatea relevantă examinează orice astfel de recomandare înainte de adoptarea deciziilor sale.
În cazul în care autoritatea în cauză se abate de la această recomandare, aceasta va justifica motivele în cadrul deciziilor pe care le adoptă.
(10)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar consultă cu regularitate cel puţin o dată la 2 ani reprezentanţii utilizatorilor serviciilor de transport feroviar de mărfuri şi călători, pentru a ţine cont de opiniile acestora referitoare la piaţa feroviară.
(11)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar se asigură că tarifele stabilite de către administratorul infrastructurii sunt în conformitate cu prevederile cap. IV secţiunea a 2-a şi sunt nediscriminatorii. Negocierile dintre solicitanţi şi administratorul infrastructurii cu privire la nivelul tarifelor de utilizare a infrastructurii sunt permise numai dacă sunt purtate sub supravegherea Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, în condiţiile prevăzute la art. 31 alin. (2). Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar intervine dacă negocierile sunt susceptibile să contravină cerinţelor prezentului capitol.
(12)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar are competenţa de a audita sau de a iniţia audituri externe la administratorul infrastructurii, la operatorii de infrastructuri de servicii şi, unde este relevant, la operatorii de transport feroviar, pentru a verifica conformitatea cu dispoziţiile de separare contabilă prevăzute la art. 6. În această privinţă, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar are dreptul de a solicita orice informaţii şi/sau documente relevante. În special, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar are competenţa de a solicita administratorului infrastructurii, operatorilor de infrastructuri de servicii şi tuturor operatorilor ori entităţilor care efectuează sau integrează diverse tipuri de transport feroviar sau activităţi de administrare a infrastructurii, după cum se menţionează la art. 6 şi 13, să furnizeze integral sau parţial informaţiile contabile prevăzute în anexa nr. VIII.
(13)Fără a aduce atingere competenţelor Consiliului Concurenţei, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar poate de asemenea să tragă concluzii referitoare la ajutoarele de stat, pe care le transmite spre informare Consiliului Concurenţei.
(14)În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale legale, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar va putea exercita puterile de inspecţie prevăzute de Legea nr. 21/1996, republicată.
(15)Atribuţiile Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar şi ale aparatului său tehnic se vor regăsi în Regulamentul de organizare, funcţionare şi procedură, adoptat de Consiliul Concurenţei. În exercitarea atribuţiilor Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar vor fi elaborate regulamente şi instrucţiuni, care vor fi puse în aplicare prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei.
(16)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar trebuie să deţină o capacitate organizaţională suficientă în ceea ce priveşte resursele umane şi materiale, proporţională cu importanţa sectorului feroviar din România. Această capacitate va fi dimensionată corespunzător şi prevăzută în cadrul bugetului anual aprobat al Consiliului Concurenţei.
(17)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar întocmeşte şi publică anual, pe pagina sa de web, raportul privind activitatea desfăşurată.
(1)Deciziile Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar sunt obligatorii pentru toate părţile vizate de acestea. Deciziile Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar vor fi comunicate părţilor în cauză şi vor fi publicate pe pagina sa de web. La publicare se va ţine seama de interesele legitime ale întreprinderilor în cauză, astfel încât secretul de afaceri să nu fie divulgat.
(2)Deciziile Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Instanţa poate dispune, la cerere, suspendarea executării deciziei atacate, în condiţiile legii. În cazul amenzilor, suspendarea se poate dispune cu condiţia plăţii unei cauţiuni stabilite conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la creanţele bugetare.
(3)Procesele-verbale de constatare şi de aplicare a unor sancţiuni în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (5) pot fi contestate la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea judecătoriei se poate ataca cu recurs la Tribunalul Bucureşti - Secţia contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare.
(1)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar face schimb de informaţii cu organisme de supraveghere similare din alte state membre cu privire la activitatea lor, la principiile şi practicile lor decizionale şi în special cu privire la aspectele principale ale procedurilor lor şi la problemele de interpretare a legislaţiei Uniunii Europene în domeniul feroviar.
Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar colaborează cu organismele de reglementare din alte state membre şi în alte privinţe în scopul coordonării decizionale pe teritoriul Uniunii Europene/Spaţiului Economic European. În acest scop, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar participă şi colaborează în cadrul unei reţele care se întruneşte periodic.
(2)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar reprezintă România în relaţia cu Comisia Europeană în ceea ce priveşte cooperarea activă cu celelalte organisme de reglementare din domeniul feroviar.
(3)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar colaborează cu organismele de reglementare din statele membre, inclusiv pe baza unor acorduri de lucru, pentru a-şi acorda reciproc asistenţă în sarcinile de monitorizare a pieţei, în tratarea plângerilor şi în derularea anchetelor.
(4)În cazul unei plângeri sau al unei anchete din proprie iniţiativă pe tema accesului sau a tarifării în cazul unei trase internaţionale, precum şi în cadrul monitorizării concurenţei pe piaţă în legătură cu transportul feroviar internaţional, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar consultă organismele de reglementare ale tuturor celorlalte state membre prin care trece trasa respectivă şi Comisia Europeană, dacă este cazul, şi solicită de la acestea toate informaţiile necesare anterior luării unei decizii.
(5)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, consultat în conformitate cu prevederile alin. (4), furnizează toate informaţiile pe care are dreptul să le solicite în virtutea legislaţiei naţionale. Aceste informaţii pot fi folosite doar în scopul analizării plângerii sau al derulării anchetelor.
(6)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar va pune la dispoziţia altui organism de reglementare, aflat pe teritoriul unui stat prin care trece trasa internaţională, informaţiile pertinente pentru ca acesta să poată lua măsuri cu privire la părţile implicate.
(7)Administratorul infrastructurii are obligaţia să pună la dispoziţia Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, în termenul stabilit de acesta, toate informaţiile necesare solicitate în scopul analizării plângerii sau al derulării anchetei prevăzute la alin. (4).
(8)Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar invită Comisia Europeană să participe la activităţile prevăzute la alin. (3)-(7), în vederea facilitării cooperării organismelor de reglementare din statele membre.
(9)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar colaborează cu organismele de reglementare din alte state membre pentru elaborarea de principii şi practici comune pentru luarea deciziilor pe care este abilitat să le ia în temeiul prezentei legi şi pe baza experienţei sale şi a participării la activităţile reţelei prevăzute la alin. (1).
(10)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar analizează deciziile asociaţiilor de administratori de infrastructuri din care face parte administratorul infrastructurii din România, la care se referă art. 37 şi art. 40 alin. (1), care au sau pot avea incidenţă pe teritoriul României.
(1)Ministerul Transporturilor sau Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar poate solicita Comisiei Europene examinarea măsurilor specifice adoptate de autorităţile naţionale cu privire la aplicarea directivei, referitoare la condiţiile de acces la infrastructura şi serviciile feroviare, acordarea de licenţe întreprinderilor feroviare, tarifarea infrastructurii şi alocarea capacităţilor, în termen de 12 luni de la adoptarea măsurilor respective.
(2)În vederea aplicării prevederilor alin. (1), Ministerul Transporturilor şi/sau Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar desemnează cel puţin un reprezentant în Comitetul constituit pentru asistarea Comisiei Europene, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie.Secţiunea a 5-a Răspunderea, contravenţiile şi amenzile cominatorii
Încălcarea prevederilor prezentei legi poate atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, potrivit legii.
(1)Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 0,1% la 0,4% din cifra de afaceri totală realizată de întreprinderea în cauză în anul financiar anterior sancţionării următoarele:
a)nerespectarea măsurilor impuse de Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar printr-o decizie adoptată, în condiţiile prezentei legi;
b)nerespectarea de către administratorul infrastructurii a obligaţiei de publicare a documentului de referinţă al reţelei în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (4), cu cel puţin 4 luni înainte de data-limită de introducere a cererilor pentru capacităţi de infrastructură;
c)nerespectarea de către administratorul infrastructurii a obligaţiei de a face publică, cu cel puţin 4 luni înainte de termenul de publicare a documentului de referinţă al reţelei, intenţia de modificare a elementelor esenţiale ale sistemului de tarifare prevăzute la art. 32 alin. (1).
(2)Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 de lei la 20.000 de lei, precum şi cu excluderea solicitantului de la următoarea procedură de alocare, transferul, respectiv tranzacţionarea de către solicitant a capacităţilor de infrastructură ce i-au fost alocate, în condiţiile prezentei legi.
(3)Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 0,04% la 0,1% din cifra de afaceri totală realizată de întreprinderea în cauză din anul financiar anterior sancţionării următoarele fapte:
a)furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate potrivit prevederilor art. 56 alin. (4) lit. a), alin. (8) şi (12);
b)obstrucţionarea inspecţiei realizate în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (14).
(4)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) lit. a) se fac de către Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, prin decizie.
(5)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (3) lit. b) se fac prin proces-verbal întocmit de către personalul abilitat cu puteri de inspecţie, prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei.
(6)Individualizarea sancţiunilor care se aplică de Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar conform prevederilor alin. (4) se face ţinând seama de gravitatea şi durata faptei, în conformitate cu instrucţiunile adoptate în acest sens de Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar şi aprobate prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei. Sumele provenite din amenzile aplicate de Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar se fac venit la bugetul de stat, în condiţiile legii.
(7)Dispoziţiile prevăzute la alin. (3) lit. b) se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 5, 8, 28, 29, 32 şi 34.
Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar poate obliga întreprinderile, prin decizie, la plata unor amenzi cominatorii, în sumă de până la 3% din cifra de afaceri zilnică medie din anul financiar anterior sancţionării, pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a le determina:
a)să se conformeze măsurilor dispuse prin decizie a Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar în îndeplinirea atribuţiilor sale;
b)să furnizeze în mod complet şi corect informaţiile şi/sau documentele care le-au fost solicitate conform prevederilor art. 56 alin. (4) lit. a), alin. (8) şi (12); în situaţia în care nefurnizarea informaţiilor şi/sau documentelor solicitate persistă chiar şi după un nou termen de răspuns stabilit de către Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar;
c)să se supună inspecţiei realizate pentru îndeplinirea atribuţiilor Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar.
Prevederile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, care transpune norme ale Directivei 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale.
(1)Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, primind acces la documentele, datele şi informaţiile obţinute în baza prevederilor art. 11 alin. (2), art. 56 alin. (4) lit. a), alin. (8), (12) şi ale art. 58, este ţinut de respectarea strictă a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu atribuit legal respectivelor documente, date şi informaţii, în conformitate cu reglementările în vigoare.
(2)În realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar va putea utiliza, în condiţiile legii, informaţiile şi documentele colectate de către alte autorităţi şi instituţii publice în derularea activităţilor specifice ale acestora.
(3)Informaţiile colectate potrivit prevederilor art. 56 alin. (14) pot fi folosite doar pentru scopul aplicării prezentei legi.
(1)Contractul de activitate al administratorului infrastructurii prevăzut la art. 30 alin. (2), în vigoare la data aprobării prezentei legi în conformitate cu prevederile art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară şi tarifarea utilizării infrastructurii feroviare, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică, începând cu anul 2017, în vederea asigurării conformităţii prevederilor contractuale cu dispoziţiile prezentei legi.
(2)Hotărârile Guvernului prevăzute la art. 9, art. 25 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi se aprobă în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Ministerul Transporturilor emite ordinul ministrului prevăzut la art. 2 alin. (6) în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(4)Consiliul Concurenţei emite ordinele prevăzute la art. 56 alin. (5) şi (15) în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(5)În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Transporturilor va modifica şi va completa, în conformitate cu prevederile prezentei legi, Hotărârea Guvernului nr. 581/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1.476/2009 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 1.371/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile şi obligaţiile călătorilor din transportul feroviar, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 1.696/2006 privind aprobarea Regulamentului pentru alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară.
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a)Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară şi tarifarea utilizării infrastructurii feroviare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 31 august 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 8/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
b)alineatul (2) al articolului 29 din Legea nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(1)Ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ anterior se face trimitere la Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară şi tarifarea utilizării infrastructurii feroviare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 8/2004, cu modificările şi completările ulterioare, trimiterea se va considera făcută la dispoziţiile corespunzătoare din prezenta lege.
(2)În scopul aplicării prezentei legi, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar aprobă regulamente şi instrucţiuni, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi care sunt puse în aplicare prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(3)Anexele nr. I-VIII fac parte integrantă din prezenta lege.
*
Prezenta lege transpune Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spaţiului feroviar unic european, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 343 din 14 decembrie 2012.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
FLORIN IORDACHE
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, 4 noiembrie 2016.
Nr. 202.
LISTA
elementelor infrastructurii feroviare
Infrastructura feroviară este alcătuită din elementele de mai jos, cu condiţia ca acestea să facă parte din reţeaua feroviară, inclusiv liniile de serviciu, dar cu excepţia liniilor situate în interiorul atelierelor de reparaţii a elementelor infrastructurii feroviare, în depouri sau în remizele de locomotive şi liniile secundare private:
–terenuri;
–linii de cale ferată şi terasamente, în special rambleuri, debleuri, drenuri şi rigole, şanţuri de scurgere, apeducte, ziduri de sprijin, plantaţii pentru protecţia taluzurilor şi a căii etc.; peroane pentru călători şi rampe pentru mărfuri, inclusiv cele din gări pentru călători şi din terminale de marfă; acostamente şi drumuri de acces; ziduri de împrejmuire, garduri vii, parapete şi garduri; benzi de protecţie împotriva incendiilor; puncte de încrucişare; ecrane de protecţie împotriva zăpezii etc.;
–construcţii: poduri, apeducte şi alte pasaje superioare, tuneluri, excavaţii acoperite şi alte pasaje inferioare; pereţi de susţinere şi structuri de protecţie împotriva avalanşelor, a căderilor de pietre etc.;
–treceri la nivel, inclusiv instalaţii destinate asigurării siguranţei traficului rutier;
–suprastructură, în special şine, şine cu şanţ şi contraşine; traverse şi longrine, materiale mici de asamblare pentru linie, balast, inclusiv pietriş şi nisip; macazuri, puncte de încrucişare, dispozitive de încălzire a macazurilor etc.; plăci turnate şi transbordoare, mai puţin cele rezervate exclusiv pentru locomotive;
–căi de acces pentru călători şi mărfuri, inclusiv acces pe şosea şi acces pentru pietoni care vin şi pleacă pe jos;
–instalaţii de siguranţă, de semnalizare şi de telecomunicaţii din liniile curente, din staţii şi din triaje, inclusiv instalaţii de producere, transformare şi distribuţie a curentului electric pentru semnalizare şi telecomunicaţii; clădiri afectate pentru aceste instalaţii sau dispozitive; frâne de cale;
–instalaţii de iluminat pentru trafic şi siguranţa acestuia;
–instalaţii de transformare şi transport ale energiei electrice pentru tracţiunea trenurilor; substaţii, cabluri de alimentare dintre substaţii şi fire de contact, linii de contact cu suspensie catenară şi suporturi;
–clădiri utilizate de departamentul pentru infrastructură, inclusiv cele utilizate de o parte din instalaţiile pentru colectarea taxelor pentru transport.
SERVICIILE
care trebuie prestate către operatorii de
transport feroviar (prevăzute la art. 13)
1.Pachetul minim de acces cuprinde:
a)tratarea cererilor pentru acordarea de capacităţi de infrastructură feroviară;
b)dreptul de utilizare a capacităţilor de infrastructură acordate;
c)utilizarea infrastructurii feroviare, inclusiv a macazurilor şi a joncţiunilor;
d)conducerea traficului feroviar, inclusiv semnalizarea, reglementarea, dispecerizarea, precum şi comunicarea şi furnizarea de informaţii privitoare la circulaţia trenurilor;
e)utilizarea echipamentelor de alimentare electrică pentru curentul de tracţiune, în situaţia în care sunt disponibile;
f)toate celelalte informaţii necesare introducerii sau operării serviciilor pentru care au fost acordate capacităţile de infrastructură.
2.Se acordă accesul, inclusiv accesul pe calea ferată, la următoarele infrastructuri de servicii, în cazul în care acestea există, şi la serviciile furnizate în cadrul acestor infrastructuri:
a)gările pentru călători, clădirile acestora şi celelalte instalaţii, inclusiv afişarea informaţiilor despre călătorie şi amplasamentul adecvat pentru serviciile de emitere a biletelor;
b)terminale de marfă;
c)staţiile de triaj şi infrastructurile de formare a trenurilor, inclusiv infrastructuri pentru manevră;
d)linii de garare;
e)infrastructuri de întreţinere, cu excepţia infrastructurilor de întreţinere capitală dedicate trenurilor de mare viteză sau altor tipuri de material rulant care necesită facilităţi specifice;
f)alte infrastructuri tehnice, inclusiv instalaţii de curăţare şi de spălare;
g)infrastructurile portuare maritime şi interioare legate de activităţi feroviare;
h)infrastructurile de intervenţie;
i)infrastructuri de alimentare cu combustibil şi furnizarea de combustibil în aceste infrastructuri, tarifele aferente trebuind să figureze separat pe facturi.
3.Serviciile suplimentare pot cuprinde:
a)curentul pentru tracţiune; tarifele aferente trebuie să figureze pe facturi separat de tarifele pentru utilizarea echipamentelor de alimentare electrică, fără a se aduce atingere aplicării Directivei 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE transpuse în legislaţia naţională prin Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare;
b)preîncălzirea trenurilor de călători;
c)contracte specifice pentru:
–controlul transportului mărfurilor periculoase;
–asistenţă în operarea trenurilor speciale.
4.Serviciile auxiliare pot conţine:
a)accesul la reţelele de telecomunicaţii;
b)furnizarea de informaţii suplimentare;
c)inspecţia tehnică a materialului rulant:
d)servicii de emitere a biletelor în gările pentru călători;
e)serviciile de întreţinere capitală furnizate în cadrul infrastructurilor dedicate trenurilor de mare viteză sau altor tipuri de material rulant care necesită facilităţi specifice.Anexa III
CAPACITATEA FINACIARĂ
(prevăzută la art. 20)
Informaţiile care trebuie furnizate de către întreprinderile care solicită o licenţă de transport feroviar, în conformitate cu prevederile art. 20, acoperă următoarele aspecte:
a)resursele financiare disponibile, inclusiv soldul bancar, provizioane pentru descoperiri de cont şi împrumuturi;
b)fondurile şi activele disponibile cu titlu de garanţie;
c)capitalul circulant;
d)costurile relevante, costurile de achiziţie a vehiculelor, a terenurilor, a clădirilor, a instalaţiilor şi a materialului rulant;
e)sarcinile instituite asupra activelor unei întreprinderi;
f)impozitele şi contribuţiile sociale;
g)nivelul restanţelor privind plata impozitelor şi contribuţiilor sociale.Anexa IV
CONŢINUTUL
documentului de referinţă al reţelei (prevăzut la art. 27)
Documentul de referinţă al reţelei, prevăzut la art. 27, trebuie să conţină următoarele informaţii:
1.un capitol care stabileşte natura infrastructurii disponibile pentru operatorii de transport feroviar şi condiţiile de acces la aceasta. Informaţiile din prezenta secţiune trebuie să fie armonizate anual cu registrele de infrastructură feroviare care se publică în conformitate cu prevederile art. 32 din Hotărârea Guvernului nr. 877/2010 privind interoperabilitatea sistemului feroviar, cu modificările ulterioare, sau să facă trimitere la acestea;
2.un capitol cu privire la principiile de tarifare şi la tarife. Acesta conţine detalii adecvate asupra sistemului de tarifare şi informaţii suficiente asupra tarifelor, precum şi alte informaţii relevante referitoare la acces, care se aplică serviciilor enumerate în anexa nr. II, asigurate de un singur furnizor. Detaliază metodologia, regulile şi, după caz, baremele utilizate pentru aplicarea prevederilor art. 31-36, atât pentru taxe, cât şi pentru costuri. Conţine informaţii asupra modificărilor tarifare deja stabilite sau prevăzute în următorii 5 ani, dacă sunt disponibile.
Întreprinderile care gestionează infrastructura feroviară închiriată, în condiţiile legii, vor transmite informaţiile specifice din paragraful anterior, pentru includerea în documentul de referinţă al reţelei, sau indică un site web unde aceste informaţii sunt disponibile gratuit în format electronic;
3.un capitol asupra principiilor şi criteriilor pentru alocarea capacităţilor de infrastructură. Aceasta stabileşte caracteristicile generale ale capacităţilor de infrastructură disponibile pentru operatorii de transport feroviar şi orice restricţii în legătură cu utilizarea ei, inclusiv condiţiile probabile pentru întreţinerea capacităţilor de infrastructură. De asemenea, specifică procedurile şi termenele-limită în legătură cu procesul de alocare a capacităţilor de infrastructură. Conţine criteriile speciale utilizate în timpul procesului, în special:
a)procedurile conform cărora solicitanţii pot cere capacităţi de infrastructură de la administratorul infrastructurii;
b)condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească solicitanţii;
c)planificarea proceselor de depunere a cererilor şi de alocare, precum şi procedurile care sunt urmate pentru solicitarea de informaţii referitoare la planificare şi procedurile de planificare a unor lucrări de întreţinere programate sau neprevăzute;
d)principiile care reglementează procedura de coordonare şi sistemul de soluţionare a litigiilor disponibile ca parte a acestei proceduri;
e)procedurile care trebuie urmate şi criteriile utilizate în situaţia în care infrastructura este saturată;
f)detalii asupra restricţiilor impuse utilizării infrastructurii;
g)condiţii prin care se ţine seama de nivelurile anterioare de utilizare a capacităţilor de infrastructură în determinarea priorităţilor pentru procesul de alocare.
Descrie amănunţit măsurile luate pentru a se asigura tratamentul adecvat al serviciilor de transport de marfă, serviciilor internaţionale, precum şi solicitărilor care se supun procedurilor de ultim moment. Conţine un formular tipizat pentru cererile de alocare a capacităţilor de infrastructură. Administratorul infrastructurii trebuie să publice, de asemenea, informaţii detaliate referitoare la procedurile de alocare a traselor internaţionale;
4.un capitol referitor la informaţiile despre licenţa prevăzută la art. 25 din prezenta lege şi la certificatele de siguranţă feroviară emise în conformitate cu prevederile Legii nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară, cu modificările şi completările ulterioare, sau care indică un site web unde aceste informaţii sunt disponibile gratuit în format electronic;
5.un capitol referitor la informaţiile despre procedurile de soluţionare a litigiilor şi de introducere a căilor de atac în chestiuni ce privesc accesul la infrastructura şi serviciile feroviare, precum şi sistemul de îmbunătăţire a performanţelor menţionate la art. 35;
6.un capitol referitor la informaţiile despre accesul la infrastructurile de servicii menţionate în anexa nr. II şi despre tarifarea acestora. Operatorii infrastructurilor de servicii care nu se află sub controlul administratorului infrastructurii furnizează informaţii despre tarifele pentru accesul la infrastructură şi pentru prestarea de servicii, precum şi despre condiţiile tehnice de acces pentru includerea în documentul de referinţă al reţelei sau indică un site web unde aceste informaţii sunt disponibile gratuit în format electronic;
7.un model de acord pentru încheierea acordurilor-cadru între administratorul infrastructurii şi un solicitant, în conformitate cu prevederile art. 42.
PRINCIPIILE ŞI PARAMETRII DE BAZĂ
ai contractului de activitate între ministerul
transporturilor şi administratorul infrastructurii (prevăzut la art. 30)
Contractul de activitate detaliază dispoziţiile art. 30 şi include cel puţin următoarele elemente:
1.domeniul de aplicare a contractului în ceea ce priveşte infrastructura şi infrastructurile de servicii, care se defineşte luând în considerare structura serviciilor prevăzute în anexa nr. II. Acesta vizează toate aspectele administrării infrastructurii, inclusiv întreţinerea şi reînnoirea infrastructurii aflate deja în exploatare. Dacă este cazul, se poate include şi construcţia de noi infrastructuri;
2.structura plăţilor sau a fondurilor alocate serviciilor de infrastructură enumerate în anexa nr. II, întreţinerii, reînnoirii şi tratării restanţelor în activitatea de întreţinere şi de reînnoire. Dacă este cazul, se poate include şi structura plăţilor sau a fondurilor alocate infrastructurilor noi;
3.obiective de performanţă focalizate pe utilizator, sub forma unor indicatori şi a unor criterii de calitate care acoperă elemente precum:
a)performanţa feroviară, cum ar fi din punctul de vedere al vitezei pe linie, al fiabilităţii şi al satisfacţiei clientului;
b)capacitatea reţelei;
c)gestionarea activelor;
d)volumele de activitate;
e)nivelurile de siguranţă;
f)protecţia mediului;
4.volumul posibilelor restanţe în activitatea de întreţinere şi activele care urmează a fi eliminate din uz şi care, prin urmare, determină fluxuri financiare diferite;
5.stimulente prevăzute la art. 30 alin. (1), cu excepţia celor puse în aplicare prin măsuri de reglementare în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (3);
6.obligaţiile minime de raportare ale administratorului infrastructurii în ceea ce priveşte conţinutul şi frecvenţa rapoartelor, inclusiv informaţiile care trebuie publicate anual;
7.durata convenită a acordului, care va fi sincronizată şi va corespunde duratei planului de afaceri, şi cadrul şi regulile de tarifare stabilite de stat;
8.reguli de abordare a întreruperilor majore ale operaţiunilor şi a situaţiilor de urgenţă, inclusiv planurile de urgenţă şi de reziliere anticipată a contractului, precum şi informarea la timp a utilizatorilor;
9.măsuri de remediere, care se iau în situaţia în care una dintre părţi îşi încalcă obligaţiile contractuale sau în situaţiile excepţionale care afectează disponibilitatea finanţării publice. Acestea includ condiţiile şi procedurile de renegociere şi reziliere anticipată.
CERINŢE
aplicabile costurilor şi tarifelor aferente
infrastructurii feroviare [prevăzute la art. 32 alin. (1) şi art. 35]
1.Elementele pereche care trebuie avute în vedere de administratorul infrastructurii în situaţia în care se defineşte o listă de segmente de piaţă în vederea introducerii de majorări în sistemul de tarifare, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1), includ cel puţin următoarele:
a)servicii călători/marfă;
b)trenuri care transportă mărfuri periculoase/alte mărfuri;
c)servicii internaţionale/interne;
d)transport combinat/trenuri directe;
e)servicii transport de călători urban ori regional/interurban;
f)trenuri complete/vagoane izolate;
g)servicii transport feroviar regulate/ocazionale.
2.Sistemul de îmbunătăţire a performanţelor prevăzut la art. 35 trebuie să se axeze pe următoarele principii de bază:
a)pentru a atinge un nivel convenit al performanţei şi pentru a nu periclita viabilitatea economică a unui serviciu, administratorul infrastructurii convine cu solicitanţii asupra parametrilor sistemului de îmbunătăţire a performanţelor, în special asupra valorii întârzierilor, asupra limitelor plăţilor datorate în temeiul sistemului de îmbunătăţire a performanţelor, atât în ceea ce priveşte cursele individuale, cât şi totalitatea curselor unui operator de transport feroviar într-o perioadă dată;
b)administratorul infrastructurii comunică operatorilor de transport feroviar graficul de circulaţie pe baza căruia se calculează întârzierile, cu cel puţin 5 zile înainte de cursă. Administratorul infrastructurii poate aplica o perioadă de preaviz mai redusă în caz de forţă majoră sau de modificări tardive ale graficului de circulaţie;
c)toate întârzierile se încadrează în una dintre următoarele clase şi subclase de întârziere:
1.cauze legate de gestionarea operării/planificării, imputabile administratorului infrastructurii:
1.1.elaborarea graficului de circulaţie;
1.2.formarea trenului;
1.3.greşeli în procedura de operaţiuni;
1.4.aplicarea eronată a regulilor de prioritate;
1.5.personalul;
1.6.alte cauze;
2.cauze legate de instalaţiile de infrastructură, imputabile administratorului infrastructurii:
2.1.instalaţii de semnalizare;
2.2.instalaţii de semnalizare la trecerile la nivel;
2.3.echipamente de telecomunicaţii;
2.4.echipamente de alimentare cu energie electrică;
2.5.linie;
2.6.structuri;
2.7.personalul;
2.8.alte cauze;
3.cauze legate de ingineria civilă, imputabile administratorului infrastructurii:
3.1.lucrări planificate de construcţii;
3.2.neregularităţi în executarea lucrărilor de construcţie;
3.3.restricţii de viteză din cauza liniilor defecte;
3.4.alte cauze;
4.cauze imputabile altor administratori de infrastructuri:
4.1.provocate de administratorul de infrastructură anterior;
4.2.provocate de administratorul de infrastructură următor;
5.cauze comerciale imputabile operatorului de transport feroviar:
5.1.depăşirea timpului de oprire;
5.2.cererea operatorului de transport feroviar;
5.3.operaţiuni de încărcare;
5.4.neregularităţi la încărcare;
5.5.pregătirea comercială a trenului;
5.6.personalul;
5.7.alte cauze;
6.material rulant imputabil operatorului de transport feroviar:
6.1.planificarea turismului/reorganizarea turismului;
6.2.formarea trenului de către operatorul de transport feroviar;
6.3.probleme la vagoane-transport călători;
6.4.probleme la vagoane-transport marfă;
6.5.probleme care afectează vagoanele, locomotivele şi automotoarele;
6.6.personalul;
6.7.alte cauze;
7.cauze imputabile altor operatori de transport feroviar:
7.1.provocate de operatorul de transport feroviar următor;
7.2.provocate de operatorul de transport feroviar anterior;
8.cauze externe, neimputabile nici administratorului de infrastructură, nici operatorului de transport feroviar:
8.1.grevă;
8.2.formalităţi administrative;
8.3.influenţă exterioară;
8.4.efecte meteorologice şi cauze naturale;
8.5.întârziere datorată unor motive exterioare în reţeaua următoare;
8.6.alte cauze;
9.cauze secundare, neimputabile nici administratorului de infrastructură, nici operatorului de transport feroviar:
9.1.incidente periculoase, accidente şi pericole;
9.2.ocuparea liniei din cauza întârzierii aceluiaşi tren;
9.3.ocuparea liniei din cauza întârzierii altui tren;
9.4.întoarcere;
9.5.legături;
9.6.anchetă suplimentară necesară;
d)oricând este posibil, întârzierile se impută unei singure organizaţii, luându-se în seamă atât responsabilitatea pentru provocarea întreruperii, cât şi capacitatea de restabilire a condiţiilor normale de trafic;
e)la calculul plăţilor se ţine seama de întârzierea medie a serviciilor feroviare pentru cerinţe similare de punctualitate;
f)administratorul infrastructurii comunică operatorilor de transport feroviar un calcul al plăţilor datorate în temeiul sistemului de îmbunătăţire a performanţelor, de îndată ce acest lucru este posibil. Acest calcul trebuie să înglobeze toate cursele întârziate dintr-o perioadă de cel mult 30 de zile;
g)fără să aducă atingere căilor de atac existente şi dispoziţiilor prevăzute la art. 56, în cazul unor diferende în legătură cu sistemul de îmbunătăţire a performanţelor, se pune la dispoziţie un sistem de soluţionare a diferendelor pentru a rezolva rapid astfel de situaţii. Acest sistem de soluţionare a diferendelor trebuie să fie imparţial faţă de părţile implicate. Dacă se aplică acest sistem, trebuie luată o decizie în termen de 10 zile lucrătoare;
h)o dată pe an, administratorul infrastructurii publică nivelul mediu anual al performanţei serviciilor realizat de operatorii de transport feroviar pe baza principalilor parametri conveniţi în sistemul de îmbunătăţire a performanţelor.Anexa VII
CALENDARUL PROCESULUI DE ALOCARE
(prevăzut la art. 43)
1.Graficul de circulaţie este stabilit o dată la un an calendaristic.
2.Modificarea graficului de circulaţie se realizează la miezul nopţii, în a doua sâmbătă din luna decembrie. În cazul în care o modificare sau o ajustare se face după trecerea iernii, în special pentru a ţine cont, după caz, de modificările în mersul de tren al traficului regional de călători, aceasta va avea loc la miezul nopţii, în a doua sâmbătă din luna iunie, precum şi la nevoie, în alte momente dintre aceste date. Administratorul infrastructurii poate stabili date diferite şi informează Comisia Europeană în cazul în care traficul internaţional riscă să fie perturbat.
3.Data-limită de primire a cererilor pentru capacităţile de infrastructură care trebuie incluse în graficul de circulaţie nu poate depăşi 12 luni anterior intrării în vigoare a graficului de circulaţie.
4.Cel mult cu 11 luni înaintea intrării în vigoare a graficului de circulaţie, administratorul infrastructurii, în colaborare cu ceilalţi administratori de infrastructuri implicaţi, se asigură că au fost stabilite trasele internaţionale provizorii. Administratorul infrastructurii asigură, pe cât posibil, respectarea acestor trase provizorii în timpul procedurilor ulterioare.
5.La cel mult 4 luni de la termenul-limită de predare a ofertelor de către solicitanţi, administratorul infrastructurii pregăteşte un proiect de grafic de circulaţie.
INFORMAŢIILE CONTABILE
care trebuie transmise la cerere Consiliului Naţional de
Supraveghere din Domeniul Feroviar [prevăzute la art. 56 alin. (12)]
1.Separarea contabilă:
a)conturi de profit şi pierderi şi bilanţuri contabile separate pentru activităţile de administrare a transportului de marfă, a transportului de călători şi a infrastructurii;
b)informaţii detaliate despre sursele individuale, utilizările fondurilor publice şi alte forme de compensare, într-o manieră transparentă şi detaliată, cuprinzând inclusiv o prezentare detaliată a fluxurilor de numerar ale agenţilor economici, pentru a determina modul în care au fost cheltuite aceste fonduri publice sau alte forme de compensare;
c)categorii de costuri şi profit, permiţând să se determine dacă au existat subvenţii încrucişate între aceste activităţi diferite, conform cerinţelor Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar;
d)metodologia utilizată la repartizarea costurilor între diferite activităţi;
e)în cazul în care întreprinderea reglementată face parte dintr-o structură de grup, detalii complete ale plăţilor efectuate între operatorii de transport feroviar.
2.Monitorizarea tarifelor de acces la calea ferată:
a)diferitele categorii de costuri, prezentând în special informaţii suficiente despre costurile marginale/directe ale diferitelor servicii sau grupe de servicii, pentru a permite monitorizarea tarifelor de infrastructură;
b)suficiente informaţii pentru a permite monitorizarea tarifelor individuale plătite pentru servicii sau grupe de servicii; la cererea Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, aceste informaţii trebuie să conţină date referitoare la volumele serviciilor individuale, la preţurile serviciilor individuale şi la veniturile totale aferente serviciilor individuale plătite de clienţii interni şi externi;
c)costurile şi veniturile aferente serviciilor individuale sau grupelor de servicii cu ajutorul unei metodologii pertinente, conform cerinţelor Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, prin care să se identifice preţurile potenţial anticoncurenţiale - subvenţii încrucişate, preţuri de ruinare şi preţuri excesive.
3.Indicarea performanţei financiare:
a)o declaraţie de performanţă financiară;
b)o declaraţie sumară de cheltuieli;
c)o declaraţie de cheltuieli de întreţinere;
d)o declaraţie de cheltuieli de operare;
e)o declaraţie de venit;
f)note justificative care dezvoltă şi explică declaraţiile, după caz.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.