Ordonanţă de urgenţă nr. 94 din 2 noiembrie 2011 (actualizată)

Având în vedere condiţiile actuale ale economiei, în care întărirea disciplinei economico-financiare şi eliminarea tuturor disfuncţionalităţilor şi blocajelor reprezintă interes naţional major,

în considerarea faptului că instanţa de contencios constituţional a reţinut, în considerentele Deciziei nr. 392 din 16 octombrie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar, că statului îi revine obligaţia principială de a asigura, potrivit prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţia României, republicată, protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, aceste elemente constituind situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

luând în considerare constrângerile bugetare impuse de efectele crizei economice şi necesitatea implementării unor măsuri unitare la nivelul unor operatori economici,

având în vedere atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice privind controlul respectării indicatorilor economico-financiari aprobaţi prin bugetele de venituri şi cheltuieli ale unor operatori economici, prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 203/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

luând în considerare atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice rezultate din prevederile legilor bugetare anuale privind fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat unor operatori economici, indiferent de forma de proprietate,

ţinând cont de condiţionalităţile cuprinse în aranjamentul stand-by încheiat cu Fondul Monetar Internaţional,

având în vedere obligaţia Ministerului Finanţelor Publice de a organiza o structură de control cu atribuţii privind controlul gestionării fondurilor europene şi/ori a fondurilor publice naţionale aferente acestora, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi faptul că Ministerul Finanţelor Publice este singura autoritate competentă să verifice gestionarea fondurilor europene în situaţia în care există cazuri de incompatibilitate la nivelul structurilor de control organizate în interiorul autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene ori la solicitarea autorităţii de certificare, când aceasta constată că structurile de control organizate în interiorul autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene nu au investigat în mod corespunzător constatările cu implicaţii financiare sau cu posibile implicaţii financiare din rapoartele sale de verificare,

întrucât toate aceste aspecte vizează interesul public şi constituie situaţii urgente şi extraordinare a căror reglementare nu mai poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1

Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă reglementează inspecţia economico-financiară care se efectuează la operatorii economici, astfel cum sunt definiţi la art. 3 pct. 5.

Articolul 2

(1)Ministerul Finanţelor Publice efectuează inspecţia economico-financiară la operatorii economici cu privire la:

a)măsurile de realizare a veniturilor, de reducere a cheltuielilor şi de diminuare a arieratelor;

b)respectarea reglementărilor economico-financiare şi contabile;

c)fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi;

d)obligaţiile către bugetul general consolidat, cu excepţia celor fiscale, conform competenţelor legale.

(2)Obiectivele inspecţiei economico-financiare sunt:

a)creşterea responsabilităţii operatorilor economici în exercitarea activităţii economico-financiare;

b)întărirea disciplinei bugetare şi economico-financiare la operatorii economici.

Articolul 3

În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

1.dispoziţie obligatorie - act administrativ financiar cu caracter individual, emis de Ministerul Finanţelor Publice în activitatea de inspecţie economico-financiară efectuată de structurile de specialitate din cadrul acestuia;

2.control financiar de gestiune - formă a controlului financiar care se exercită în cadrul operatorilor economici privind gestionarea patrimoniului propriu şi a bunurilor din patrimoniul public şi privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale aflate în administrare, în concesiune ori închiriere;

3.creanţă bugetară - sume cuvenite bugetului general consolidat, cu excepţia celor de natură fiscală;

4.inspecţie economico-financiară - activitatea de control prin care se verifică modul de implementare a măsurilor de creştere a veniturilor, de reducere a cheltuielilor şi de diminuare a arieratelor, respectarea reglementărilor economico-financiare şi contabile, precum şi fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi, stabilind erori şi deficienţe în activitatea economico-financiară pentru a le remedia şi a le evita în viitor, precum şi stabilirea obligaţiilor către bugetul general consolidat, cu excepţia celor fiscale;

5.operator economic - denumire generică ce include:

a)regiile autonome, înfiinţate de stat sau de o unitate administrativ-teritorială;

b)companiile şi societăţile naţionale, precum şi societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic;

c)societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine o participaţie majoritară;

d)societăţile comerciale şi regiile autonome la care persoanele juridice de la lit. a)-c) deţin direct sau indirect o participaţie majoritară;

e)institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, altele decât cele care funcţionează ca instituţii publice;

f)alţi operatori economici, indiferent de forma de proprietate, pentru fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat;

Expresia operator economic nu include societăţi financiarbancare, societăţi de asigurări şi Societatea Comercială "Fondul Proprietatea" - S.A.

6.sume acordate de la bugetul general consolidat - denumire generică ce include, în principal, subvenţii, transferuri, alocaţii şi alte sume asimilate acestora, pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi.

Articolul 4

Conducătorii operatorilor economici sunt obligaţi să asigure organizarea şi exercitarea controlului financiar de gestiune privind patrimoniul propriu şi bunurile din patrimoniul public şi privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale aflate în administrare, în concesiune sau închiriere.

Capitolul IIInspecţia economico-financiară

Articolul 5

(1)Inspecţia economico-financiară se înfiinţează şi se organizează la nivel central în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 26 alin. (1), prin preluarea activităţii şi a personalului Direcţiei generale de control financiar din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, şi se exercită prin structura de specialitate.

(2)La nivel teritorial, structurile specializate din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice teritoriale, care exercită controlul financiar în baza Legii nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, cu modificările ulterioare, efectuează inspecţia economico-financiară şi se află în coordonarea metodologică a structurii de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Articolul 5^1

(1)Prin excepţie de la prevederile art. 1, structurile de inspecţie economico-financiară prevăzute la art. 5 reprezintă structurile de control care realizează atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice de constatare a neregulilor apărute în utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora şi de stabilire a creanţelor bugetare, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011

privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Verificările se finalizează prin întocmirea actelor de control prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011

, cu modificările şi completările ulterioare, şi de normele metodologice de aplicare a acesteia.

(3)Împotriva actelor de control prevăzute la alin. (2) se poate formula contestaţie în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011

, cu modificările şi completările ulterioare, care se soluţionează conform prevederilor acesteia.

Art. 5^1 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 107 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 457 din 6 iulie 2012.

Articolul 6

Organele de inspecţie economico-financiară au următoarele atribuţii:

a)verifică operaţiunile efectuate de operatorii economici în scopul creşterii veniturilor, reducerii cheltuielilor şi diminuării arieratelor, în fundamentarea şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli;

b)verifică exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţele financiar-contabile prevăzute de lege şi de actele de constituire a operatorilor economici;

c)controlează respectarea indicatorilor economico-financiari aprobaţi prin bugetele de venituri şi cheltuieli de către operatorii economici, precum şi respectarea modului de raportare a acestora;

d)verifică realitatea informaţiilor cuprinse atât în documentaţia aferentă fundamentării sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru susţinerea anumitor activităţi, cât şi în documentele justificative prevăzute de lege pentru acordarea acestora;

e)verifică la operatorii economici modul de organizare şi exercitare a controlului intern şi controlului financiar preventiv;

f)verifică modul în care operatorii economici, beneficiari ai finanţărilor rambursabile garantate de stat sau subîmprumutate, constituie şi asigură sursele de rambursare şi de plată a dobânzilor, comisioanelor şi/sau a celorlalte costuri, aferente finanţărilor rambursabile respective;

f^1)verifică modul de utilizare a fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora;

Lit. f^1) a art. 6 a fost introdusă de pct. 3 al art. unic din LEGEA nr. 107 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 457 din 6 iulie 2012.

g)îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite, potrivit legii, în sarcina Ministerului Finanţelor Publice.

Articolul 7

(1)Inspecţia economico-financiară se exercită la sediul operatorilor economici sau al organului de inspecţie economico-financiară, separat sau combinat, sub următoarele forme:

a)controlul ex-ante, care constă în verificarea fundamentării bugetelor de venituri şi cheltuieli ale operatorilor economici, a fundamentării sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru susţinerea unor activităţi, precum şi în verificările cu privire la constituirea şi asigurarea surselor de plată a finanţărilor rambursabile garantate sau subîmprumutate de stat;

b)controlul operativ, care constă în verificarea unor activităţi sau operaţiuni economico-financiare desfăşurate în cursul exerciţiului financiar curent; acesta se poate extinde şi asupra altor operaţiuni relevante aflate în derulare;

c)controlul ex-post (ulterior), care constă în verificarea activităţii operatorilor economici conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, aferente exerciţiilor financiare încheiate. Controlul financiar ex-post se desfăşoară la solicitarea autorităţilor publice cu atribuţii de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În toate cazurile în care se efectuează acţiuni de control financiar ex-post, un exemplar al actului de control întocmit, împreună cu copiile documentelor de valorificare, se transmite autorităţii care a solicitat verificarea.

(2)Inspecţia economico-financiară poate aplica următoarele metode de control:

a)inspecţie economico-financiară generală, care constă în activitatea de verificare a tuturor operaţiunilor din cadrul obiectivelor stabilite conform legii pentru întreaga perioadă supusă controlului;

b)inspecţie economico-financiară parţială, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau a mai multor operaţiuni din cadrul obiectivelor stabilite pentru perioada controlată.

(3)Inspecţia economico-financiară poate aplica următoarele proceduri de control:

a)studiul general prealabil, care constă în analiza elementelor esenţiale şi specifice ale activităţii ce urmează a se controla, pe baza cărora se identifică obiectivele inspecţiei;

b)analiza financiară, care constă în studiul modului de realizare a obiectivelor, factorii şi influenţele acestora asupra activităţii şi rezultatelor financiare;

c)controlul documentar contabil, care constă în analiza unor operaţiuni, procese sau fenomene economice, pe baza documentelor justificative, în scopul stabilirii legalităţii şi realităţii operaţiunilor şi activităţilor economico-financiare;

d)controlul prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor, operaţiunilor semnificative şi activităţilor efectuate, în perioada supusă inspecţiei;

e)controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate.

(4)Organul de inspecţie economico-financiară efectuează la sediul acestuia control documentar, care constă în: studiul general prealabil, analiza financiară, controlul electronic, analiza fundamentării bugetelor de venituri şi cheltuieli, analiza realizării indicatorilor economico-financiari şi influenţele acestora asupra rezultatelor financiare ale operatorilor economici.

Articolul 8

(1)În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, organele de inspecţie economico-financiară au dreptul:

a)să aibă acces neîngrădit la registre, evidenţe, documente, alte înscrisuri şi să solicite copii certificate după acestea, necesare inspecţiei economico-financiare;

b)să efectueze controale în spaţii şi în orice alte incinte în care se desfăşoară activitatea, în prezenţa reprezentantului legal al operatorului economic sau a unei persoane desemnate de acesta;

c)să beneficieze din partea operatorilor economici controlaţi de spaţii de lucru adecvate şi acces logistic corespunzător, necesare bunei desfăşurări a inspecţiei economico-financiare, în condiţiile în care există astfel de facilităţi;

d)să solicite informaţii şi explicaţii, verbale şi/sau în scris, în legătură cu obiectul inspecţiei economico-financiare de la persoanele prevăzute la art. 18;

e)să solicite prezenţa reprezentantului legal al operatorului economic controlat sau a altei persoane împuternicite la sediul organului de inspecţie economico-financiară; odată cu solicitarea, după caz, se vor indica şi documentele pe care acesta este obligat să le prezinte;

f)să stabilească obligaţiile prevăzute de lege în cadrul termenului de prescripţie prevăzut la art. 9 în sarcina operatorilor economici supuşi inspecţiei economico-financiare;

g)să solicite efectuarea de expertize sau alte tipuri de controale specializate necesare finalizării acţiunii de inspecţie economico-financiară. Expertizele fac parte din activitatea de documentare şi fundamentare a raportului de inspecţie economico-financiară;

h)să solicite altor autorităţi publice furnizarea de informaţii şi documente care au legătură cu operatorul economic supus inspecţiei economico-financiare;

i)să verifice modul de îndeplinire a măsurilor dispuse prin actul administrativ financiar;

j)să sesizeze organele de urmărire penală la constatarea unor fapte care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de legea penală;

k)să efectueze acţiuni de documentare, analiză şi urmărire a implementării unor reglementări la operatorii economici.

(2)Organele de inspecţie economico-financiară sunt îndreptăţite să constate, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce le revin, relevanţa stărilor de fapt financiare şi să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.

Articolul 9

(1)Dreptul organului de inspecţie economico-financiară de a stabili obligaţii în sarcina operatorilor economici se prescrie în termen de 5 ani de la încheierea exerciţiului financiar, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.

(2)Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor exerciţiului financiar încheiat.

(3)Dreptul de a stabili obligaţii, după caz, în sarcina operatorilor economici controlaţi se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

(4)Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Articolul 10

(1)Termenele prevăzute la art. 9 se întrerup şi se suspendă în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune potrivit dreptului civil sau penal, după caz.

(2)Termenul de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţiile prevăzute de lege în sarcina operatorilor economici controlaţi se suspendă pe perioada cuprinsă între momentul începerii inspecţiei economico-financiare şi momentul emiterii dispoziţiei obligatorii.

Articolul 11

(1)Inspecţia economico-financiară se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii în sarcina operatorilor economici.

(2)Perioada supusă inspecţiei economico-financiare începe de la sfârşitul perioadei precedentei verificări de aceeaşi natură şi cu aceleaşi obiective, în condiţiile alin. (1). În situaţia în care operatorul economic a fost supus unei verificări de către Curtea de Conturi, obiectivele avute în vedere de auditorul public extern nu mai pot fi supuse inspecţiei economico-financiare.

(3)În situaţia în care se constată abateri de la legalitate, care provin din exerciţiile financiare anterioare celor verificate şi care nu au făcut obiectul unui control anterior, perioada supusă inspecţiei economico-financiare se poate extinde şi asupra acestora, în condiţiile alin. (1).

(4)Verificarea solicitărilor de la autorităţi publice adresate Ministerului Finanţelor Publice se efectuează, potrivit competenţelor legale, dacă acestea nu au făcut obiectul unor controale anterioare.

Capitolul IIIRealizarea inspecţiei economico-financiare

Articolul 12

Competenţa de exercitare a inspecţiei economico-financiare, soluţionarea conflictului de competenţă şi delegarea competenţei se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice, pentru structurile aparţinând Ministerului Finanţelor Publice.

Articolul 13

Selectarea operatorilor economici care urmează a fi supuşi inspecţiei economico-financiare este efectuată de către organul de inspecţie economico-financiară competent, pe baza criteriilor de selecţie care vor fi stabilite prin norme metodologice.

Articolul 14

(1)Înaintea desfăşurării inspecţiei economico-financiare, organul de inspecţie economico-financiară are obligaţia să înştiinţeze operatorul economic în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie economico-financiară.

(2)După primirea avizului de inspecţie economico-financiară, operatorul economic poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecţiei economico-financiare. Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul de inspecţie economico-financiară prin decizie. În cazul în care organul de inspecţie economico-financiară a admis cererea de amânare a inspecţiei economico-financiare, acesta comunică operatorului economic data la care a fost reprogramată inspecţia economico-financiară.

(3)Avizul de inspecţie economico-financiară cuprinde:

a)temeiul juridic al inspecţiei economico-financiare;

b)data de începere a inspecţiei economico-financiare;

c)obiectivele inspecţiei economico-financiare şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei economico-financiare;

d)posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei economico-financiare.

(4)Avizul de inspecţie economico-financiară se comunică operatorului economic, în scris, înainte de începerea inspecţiei economico-financiare, astfel:

a)cu 30 de zile înainte, pentru operatorii economici care au calitatea de mari contribuabili, conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b)cu 15 zile înainte, pentru ceilalţi operatori economici.

(5)Avizul de inspecţie economico-financiară se comunică la începerea inspecţiei economico-financiare în următoarele situaţii:

a)în cazul efectuării unei inspecţii economico-financiare la un operator economic aflat în procedura de insolvenţă;

b)în cazul în care, ca urmare a unui control documentar, se impune începerea imediată a inspecţiei economico-financiare;

c)pentru extinderea inspecţiei economico-financiare la alte obiective şi perioade decât cele cuprinse în avizul de inspecţie economico-financiară.

(6)Emiterea avizului de inspecţie economico-financiară nu este necesară:

a)în cazul controlului documentar;

b)în cazul unor acţiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorităţi, potrivit legii;

c)în cazul refacerii inspecţiei economico-financiare ca urmare a unei decizii de soluţionare a plângerii prealabile;

d)pentru soluţionarea unor cereri ale operatorului economic;

e)în cazul unor acţiuni de documentare, analiză şi urmărire a implementării unor reglementări legale.

(7)Operatorul economic poate renunţa la beneficiul perioadei de comunicare a avizului de inspecţie economico-financiară prevăzut la alin. (4).

(8)Data începerii inspecţiei economico-financiare este data menţionată în registrul unic de control.

(9)Dacă inspecţia economico-financiară nu începe la 15 zile de la data prevăzută în aviz, operatorul economic va fi înştiinţat, în scris, asupra noii date de începere a inspecţiei economico-financiare.

Articolul 15

(1)Inspecţia economico-financiară se desfăşoară, de regulă, în spaţiile de lucru ale operatorilor economici controlaţi.

(2)Dacă nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei economico-financiare, atunci aceasta se va putea desfăşura la sediul organului de inspecţie economico-financiară sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu operatorul economic.

(3)Inspecţia economico-financiară se desfăşoară, de regulă, în timpul programului de lucru al operatorului economic. Inspecţia economico-financiară se poate desfăşura şi în afara programului de lucru al operatorului economic, cu acordul scris al acestuia şi cu aprobarea conducătorului organului de inspecţie economico-financiară.

Articolul 16

(1)Durata efectuării inspecţiei economico-financiare este stabilită de organele de inspecţie în funcţie de obiectivele stabilite şi nu poate fi mai mare de 3 luni.

(2)În cazul operatorilor economici care au calitatea de mari contribuabili, conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al celor care au sedii secundare, durata inspecţiei economico-financiare nu poate fi mai mare de 6 luni.

(3)Acţiunea de inspecţie economico-financiară poate fi suspendată ori de câte ori sunt motive justificate pentru aceasta. Condiţiile şi modalităţile de suspendare se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(4)La calculul duratei inspecţiei economico-financiare nu sunt incluse perioadele în care acţiunea de inspecţie economico-financiară este suspendată.

(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), ministrul finanţelor publice poate dispune efectuarea de misiuni de inspecţie economico-financiară pe perioada derulării programelor de interes naţional şi strategic stabilite prin acte normative la operatorii economici reprezentativi în domeniul vizat.

Articolul 17

(1)Inspecţia economico-financiară va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru realizarea obiectivelor inspecţiei economico-financiare.

(2)Inspecţia economico-financiară va fi efectuată în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin activitatea curentă a operatorului economic şi să utilizeze eficient timpul destinat inspecţiei economico-financiare.

(3)Inspecţia economico-financiară se efectuează o singură dată pentru fiecare exerciţiu financiar, pentru obiectivele prevăzute la art. 6 lit. b). Prin excepţie, Ministerul Finanţelor Publice poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecţiei economico-financiare şi până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare, necunoscute la data efectuării verificărilor, care influenţează rezultatele inspecţiei economico-financiare.

(4)Activitatea de inspecţie economico-financiară se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare aprobate în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, care vor fi corelate în prealabil cu programul de activitate al Curţii de Conturi.

(5)La începerea inspecţiei economico-financiare, organul de inspecţie economico-financiară este obligat să prezinte operatorului economic legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de inspecţiei economico-financiară. Începerea inspecţiei economico-financiare trebuie consemnată în registrul unic de control.

(6)La finalizarea inspecţiei economico-financiare operatorul economic este obligat să dea o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate pentru inspecţia economico-financiară. În declaraţie se va menţiona şi faptul că au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de operatorul economic.

Articolul 18

(1)Operatorul economic are obligaţia să coopereze cu organele de inspecţie economico-financiară în vederea determinării stării de fapt financiare, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realităţii, şi prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute.

(2)La începerea inspecţiei economico-financiare operatorul economic va fi informat că poate numi persoane care să dea informaţii. Dacă informaţiile operatorului economic sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, organul de inspecţie economico-financiară se poate adresa şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii.

(3)Pe toată durata desfăşurării inspecţiei economico-financiare operatorii economici supuşi acesteia au dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau juridică.

Articolul 19

(1)Operatorul economic va fi informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei economico-financiare asupra constatărilor rezultate din inspecţia economico-financiară.

(2)Organul de inspecţie economico-financiară prezintă operatorului economic proiectul raportului de inspecţie economico-financiară, care conţine constatările şi consecinţele lor, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere în scris, cu excepţia cazului în care operatorul economic renunţă la acest drept.

(3)Data, ora şi locul prezentării concluziilor vor fi comunicate operatorului economic în timp util.

(4)Operatorul economic are dreptul să îşi prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei economico-financiare, în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii proiectului raportului de inspecţie economico-financiară. După analizarea punctului de vedere prezentat de operatorul economic, organul de inspecţie economico-financiară va proceda la definitivarea raportului de inspecţie economico-financiară.

Articolul 20

(1)Organele de inspecţie economico-financiară vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecţiei economico-financiare care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de legea penală.

(2)În situaţiile prevăzute la alin. (1) organele de inspecţie economico-financiară au obligaţia de a întocmi proces-verbal, semnat de organul de inspecţie economico-financiară şi de către operatorul economic supus inspecţiei economico-financiare, cu sau fără explicaţii ori obiecţii din partea operatorului economic. În cazul în care cel supus inspecţiei economico-financiare refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecţie economico-financiară va consemna acest lucru în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat operatorului economic.

Articolul 21

(1)Rezultatul inspecţiei economico-financiare se consemnează, în scris, într-un raport de inspecţie economico-financiară în care se prezintă constatările inspecţiei economico-financiare din punct de vedere faptic şi legal.

(2)Raportul de inspecţie economico-financiară se întocmeşte la finalizarea inspecţiei economico-financiare şi cuprinde toate constatările în legătură cu perioadele şi obiectivele verificate. În cazul în care operatorul economic şi-a exercitat dreptul prevăzut la art. 19 alin. (4), raportul de inspecţie economico-financiară cuprinde şi opinia organului de inspecţie economico-financiară, motivată în drept şi în fapt, cu privire la acest punct de vedere.

(3)În baza constatărilor din rapoartele de inspecţie economico-financiară se dispun măsuri prin dispoziţie obligatorie emisă de organul de inspecţie economico-financiară competent.

(4)Dispoziţia obligatorie se comunică operatorilor economici controlaţi în termen de 10 zile de la data înregistrării raportului de inspecţie economico-financiară la organul de inspecţie economico-financiară.

(5)Măsurile dispuse prin dispoziţia obligatorie pentru plata obligaţiilor datorate, înlăturarea, corectarea, prevenirea neregulilor constatate în activitatea operatorilor economici controlaţi, recuperarea pagubelor produse şi pentru suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-contabile sunt obligatorii de la data comunicării acesteia.

Articolul 22

(1)Sumele cuvenite bugetului general consolidat, stabilite prin rapoartele de inspecţie economico-financiară şi înscrise în dispoziţia obligatorie, constituie creanţe bugetare. Dispoziţia obligatorie constituie titlu de creanţă.

(2)Pentru creanţele bugetare prevăzute la alin. (1) se datorează accesorii calculate conform dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de la data încasării acestora de către operatorul economic verificat sau de la termenele scadente ale obligaţiilor de plată.

(3)Creanţelor bugetare şi accesoriilor aferente, stabilite de organele de inspecţie economico-financiară competente, li se aplică reglementările legale în vigoare referitoare la colectarea creanţelor fiscale.

Articolul 23

(1)Împotriva dispoziţiei obligatorii se poate formula plângere prealabilă în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva dispoziţiei obligatorii se face de către Ministerul Finanţelor Publice.

(2)Soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva dispoziţiei obligatorii se face de către Ministerul Finanţelor Publice. Ministrul finanţelor publice, prin ordin, poate stabili şi în sarcina direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti competenţa de soluţionare a plângerilor prealabile formulate împotriva dispoziţiilor obligatorii emise de structurile prevăzute la art. 5 alin. (2), după caz.

Alin. (2) a al art. 23 a fost modificat de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 107 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 457 din 6 iulie 2012.

(3)Plângerea prealabilă nu suspendă executarea dispoziţiei obligatorii.

Articolul 24

(1)La solicitarea organelor de inspecţie economico-financiară, conducerea şi personalul operatorilor economici controlaţi au, potrivit legii, obligaţia:

a)să transmită actele, documentele şi înscrisurile solicitate la termenele şi în structura stabilită;

b)să permită accesul neîngrădit în sediul operatorului economic, precum şi în spaţiile şi orice alte incinte în care se desfăşoară activitatea economică;

c)să asigure spaţii de lucru adecvate şi acces logistic corespunzător, în condiţiile în care deţin astfel de facilităţi;

d)să furnizeze informaţii şi explicaţii verbale şi/sau în scris, după caz, în legătură cu obiectul inspecţiei economico-financiare;

e)să asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfăşurări a inspecţiei economico-financiare şi pentru clarificarea constatărilor;

f)să se conformeze, în termenele stabilite, măsurilor dispuse prin actul administrativ financiar.

(2)La solicitarea organelor de inspecţie economico-financiară, conducătorii operatorilor economici controlaţi au obligaţia să prezinte fundamentări, analize, situaţii, raportări şi orice alte informaţii cu privire la indicatorii economico-financiari din bugetele de venituri şi cheltuieli.

(3)Directorul economic, contabilul-şef, persoanele cu atribuţii în exercitarea controlului managerial al operatorului economic sunt obligate să informeze, în scris, Ministerul Finanţelor Publice în legătură cu efectuarea pe propria răspundere a conducătorului operatorului economic a unor operaţiuni care nu îndeplinesc condiţiile de legalitate, precum şi în legătură cu cele constatate prin rapoarte anuale de control intern managerial.

(4)Conducătorii operatorilor economici au obligaţia să furnizeze informaţiile solicitate de organele de inspecţie economico-financiară pentru efectuarea acţiunilor de documentare, analiză şi urmărire a implementării unor reglementări.

Capitolul IVContravenţii şi sancţiuni

Articolul 25

(1)Constituie contravenţie nerespectarea de către operatorii economici controlaţi a prevederilor art. 4 şi 24. (2) Contravenţia prevăzută la alin. (1) se sancţionează cu amendă astfel:

a)de la 30.000 lei la 40.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 24 alin. (1) lit. b) şi f);

b)de la 20.000 lei la 30.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 4, art. 24 alin. (1) lit. d) şi e) şi alin. (3);

c)de la 10.000 lei la 20.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 24 alin. (1) lit. a) şi alin. (4);

d)de la 5.000 lei la 10.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 24 alin. (1) lit. c) şi alin. (2).

(3)Amenzile contravenţionale prevăzute la alin. (2) se aplică operatorilor economici controlaţi sau persoanelor fizice responsabile, după caz.

(4)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele de inspecţie economico-financiare.

(5)Sumele încasate din amenzile aplicate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se fac venituri la bugetul de stat.

(6)Limitele amenzilor contravenţionale prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă se actualizează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice.

(7)Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Capitolul VDispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 26

(1)Ministerul Finanţelor Publice elaborează norme metodologice privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi structura organizatorică a inspecţiei economico-financiare, aprobate prin hotărâre a Guvernului, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2)Modul de organizare şi exercitare a controlului financiar de gestiune la nivelul operatorilor economici se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Articolul 27

Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se calculează conform normelor legale în vigoare la data când au început să curgă.

Articolul 28

(1)Controalele financiare nefinalizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se vor continua potrivit Legii nr. 30/1991, cu modificările ulterioare, Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 889/2005 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările ulterioare, şi procedurilor în vigoare la data începerii acestora.

(2)Plângerile prealabile depuse după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă împotriva proceselor-verbale de control financiar se soluţionează potrivit Normelor metodologice privind soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva proceselor-verbale de control financiar încheiate în baza Legii nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii Financiare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.160/2010.

Articolul 29

Normele metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 889/2005, cu modificările ulterioare, rămân aplicabile până la data aprobării normelor metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în măsura în care nu contravin prevederilor acesteia.

Articolul 30

Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, precum şi cu orice alte dispoziţii legale.

Articolul 31

Dispoziţiile art. 25 intră în vigoare în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Articolul 32

La articolul 29 alineatul (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 12 noiembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, după litera b) se introduce o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins:

c)persoanele cu atribuţii de inspecţie economico-financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, pentru contravenţiile prevăzute la art. 27, cu excepţia celor de la lit. d), e) şi j).

Articolul 33

Prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost completată prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică numai operatorilor economici definiţi la art. 3 pct. 5.

Articolul 34

La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 27 martie 1991, cu modificările ulterioare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Gheorghe Ialomiţianu

Ministrul administraţiei şi internelor,

Constantin-Traian Igaş

Bucureşti, 2 noiembrie 2011.

Nr. 94.