Decizie nr. 178 din 29 martie 2016

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Mihai Tîrnoveanu în Dosarul nr. 263/89/2015 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.119D/2015.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorul excepţiei a transmis precizări în susţinerea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate şi solicită judecarea cauzei şi în lipsă.

4.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.120D/2015 şi nr. 1.139D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Maria Costea şi de Gheorghe Cătălin Poede în dosarele nr. 377/89/2015 şi nr. 465/89/2015 ale Tribunalului Vaslui - Secţia civilă.

5.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

6.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosare, autorii excepţiei au transmis concluzii scrise în susţinerea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate şi solicită judecarea cauzelor şi în lipsă.

7.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.119D/2015, nr. 1.120D/2015 şi nr. 1.139D/2015, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.120D/2015 şi nr. 1.139D/2015 la Dosarul nr. 1.119D/2015, care este primul înregistrat.

8.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, raportat la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, arată că, aşa cum rezultă din preambulul ordonanţei, urgenţa este justificată de reluarea plăţii indemnizaţiilor reparatorii pentru categoriile de beneficiari, conform Legii nr. 341/2004, începând cu luna ianuarie 2015. De asemenea, arată că, din urmărirea procesului legislativ, rezultă că a fost respectată procedura privind dezbaterea accelerată a ordonanţei de urgenţă. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, arată că, prin Decizia nr. 721 din 9 decembrie 2014, Curtea a statuat că dreptul la indemnizaţie reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9.Prin încheierile din 11 iunie 2015 şi 18 iunie 2015, pronunţate în dosarele nr. 263/89/2015, nr. 377/89/2015 şi nr. 465/89/2015, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. Excepţia a fost ridicată de Mihai Tîrnoveanu, de Maria Costea şi de Gheorghe Cătălin Poede în cauze având ca obiect contestaţii privind alte drepturi de asigurări sociale, respectiv indemnizaţii lunare reparatorii conform Legii nr. 341/2004.

10.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că Legea nr. 341/2004 este o lege organică şi nu putea fi modificată printr-o ordonanţă de urgenţă, care creează un dezechilibru bugetar. De asemenea, apreciază că, prin instituirea titlului de "Luptător cu Rol Determinant", se încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, deoarece Legea nr. 341/2004 este o lege de preschimbare a certificatelor obţinute în baza Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, abrogată prin art. 17 din Legea nr. 341/2004.

11.Consideră că prin emiterea ordonanţei de urgenţă criticate se creează o gravă discriminare între categoriile de participanţi la Victoria Revoluţiei din decembrie 1989, respectiv între luptătorii remarcaţi şi cei răniţi, reţinuţi şi urmaşi de Eroi Martiri, dar în mod deosebit între participanţii la Revoluţia română din decembrie 1989 şi alte categorii de beneficiari de indemnizaţii obţinute în baza altor fapte deosebite decât participarea la evenimentele din decembrie 1989.

12.Autorii apreciază că, din examinarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, nu reiese existenţa situaţiei extraordinare care să justifice urgenţa cerută de prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4). Totodată, susţin că actul normativ criticat nu respectă atât normele de tehnică legislativă, cât şi prevederile legale referitoare la transparenţa decizională, respectiv art. 7 din Legea nr. 52/2003.

13.Cu privire la indemnizaţia lunară reparatorie, autorii arată că aceasta reprezintă un "bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, iar sistarea ei contravine prevederilor constituţionale potrivit cărora cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege, şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii. Totodată, autorii susţin că neacordarea indemnizaţiei lunare reparatorii reprezintă o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate privată.

14.Tribunalul Vaslui - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 sunt constituţionale. În acest sens, faţă de critica de neconstituţionalitate extrinsecă, arată că actul normativ criticat nu este contrar prevederilor constituţionale ale art. 115, iar acordarea indemnizaţiei reparatorii nu reprezintă un drept fundamental, ci un beneficiu recunoscut de legiuitor, care poate face obiectul unei reveniri. Acordarea unor drepturi băneşti în semn de recunoştinţă pentru persoanele care au calitatea de revoluţionari ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, aşa încât actul normativ criticat este în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie. De asemenea, apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, fără a crea o discriminare, stabilesc categoriile de persoane care beneficiază de prevederile legii, doar din perspectiva rolului pe care acestea l-au avut la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989.

15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

16.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 este neîntemeiată. Astfel, cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, arată că, aşa cum rezultă din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, urgenţa este justificată de reluarea plăţilor privind indemnizaţiile reparatorii, pentru toate categoriile de beneficiari, conform Legii nr. 341/2004, începând cu luna ianuarie 2015. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, acordarea acestui beneficiu - indemnizaţia reparatorie - nu reprezintă un drept fundamental şi, ca atare, nu sunt încălcate prevederile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.

17.Avocatul Poporului, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 1.139D/2015, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că din urmărirea procesului legislativ reiese că a fost îndeplinită procedura intermediară care impune dezbaterea accelerată a ordonanţei de urgenţă şi, având în vedere caracteristica lor privind urgenţa reglementării, aceste acte normative nu se supun dezbaterii publice. De asemenea, apreciază că situaţia avută în vedere de Guvern poate fi calificată ca fiind una extraordinară, astfel încât, pe cale de consecinţă, se poate susţine existenţa unei urgenţe în adoptarea reglementării criticate. Susţine că nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (1), întrucât măsurile instituite prin dispoziţiile legale criticate se încadrează în marja de apreciere a statului în determinarea oportunităţii şi a intensităţii politicilor privind acordarea măsurilor de protecţie socială. Cât priveşte invocarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, arată că dispoziţiile legale, prin care se acordă titlul de luptător cu rol determinant, titlu care stă la baza condiţiilor de acordare a indemnizaţiilor, se aplică pentru viitor, de la data intrării în vigoare a legii. Totodată, prin noul titlu acordat de actul normativ - luptător cu rol determinant -, legiuitorul a ţinut cont de specificul fiecărei situaţii, adoptând soluţii diferite pentru situaţii diferite. În final, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, menţionează că dreptul la indemnizaţie reparatorie nefiind un drept fundamental, legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare.

18.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, cu modificările ulterioare.

21.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul român, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) şi (2) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 alin. (11) potrivit căruia, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 alin. (1) potrivit căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, art. 102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, art. 114 referitor la angajarea răspunderii Guvernului, art. 115 alin. (4), (5) şi (6) privind delegarea legislativă. De asemenea, sunt invocate art. 6 paragraful 2 şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie, Protocolul nr. 12 la Convenţie, referitor la interzicerea generală a discriminării, art. 7 şi art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi art. 17 privind dreptul de proprietate din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Totodată, autorii apreciază că prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 nu au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 3 decembrie 2013, şi cele ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.

22.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, respectiv prin Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2016, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

23.Astfel, Curtea a reţinut că, în memoria celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de recunoaştere a meritelor celor care sau remarcat în mod deosebit în lupta pentru răsturnarea regimului totalitar, ca recompensă a societăţii pentru contribuţia adusă la înfăptuirea Revoluţiei din 1989, a fost adoptată Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit acestei legi, titlurile ce puteau fi acordate luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 erau: "Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989", "Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989" şi "Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989", precum şi drepturile ce se cuveneau beneficiarilor acestor titluri.

24.Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, prin art. 17, a abrogat Legea nr. 42/1990, însă a menţinut unele dintre soluţiile legislative ale reglementării abrogate. Astfel, este păstrată denumirea titlurilor "Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989" şi "Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989", iar titlul "Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989" se referă, în noua reglementare, la trei categorii, şi anume "Luptător Rănit", "Luptător Reţinut" şi "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite".

25.Curtea a reţinut că Legea nr. 341/2004 stabilea acordarea unor drepturi persoanelor care au obţinut titlurile prevăzute de aceasta, printre care, potrivit art. 4, şi dreptul la o indemnizaţie lunară reparatorie, în condiţiile legii. Acordarea titlurilor se făcea prin preschimbarea certificatelor eliberate în perioada 1990-1997, privind calităţile şi titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990.

26.Curtea a observat că acordarea indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, potrivit căruia "De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 ["Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite"], numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor", a fost suspendată după cum urmează:

–în anul 2012, potrivit art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, introdus prin Legea nr. 283/2011 de aprobare a acesteia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011;

–în anul 2013, potrivit art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012;

–în anul 2014, potrivit art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013.

27.Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 au fost modificate şi completate dispoziţii din Legea nr. 341/2004, care stabileau categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi drepturile corespondente deţinerii acestor titluri. Astfel, sunt păstrate denumirile titlurilor de "Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989" şi "Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989", iar titlul "Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989", în noua formă a legii, se referă la patru categorii, şi anume "Luptător Rănit", "Luptător Reţinut", "Luptător cu Rol Determinant" şi "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite". În acest sens, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, titlurile instituite se vor acorda în condiţiile legii, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990, doar pentru cazurile în care solicitantul este posesor al certificatului şi titular al brevetului de atestare a titlului acordat de către Preşedintele României, prin decret prezidenţial, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Totodată, noul conţinut normativ al art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 prevede acordarea unei indemnizaţii de gratitudine lunară persoanelor care au obţinut titlurile de "Luptător cu Rol Determinant", cărora li s-au eliberat noile certificate potrivit noii reglementări.

28.Cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, raportată la prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4), Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei.

29.Având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum şi faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49), Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, este neîntemeiată.

30.Referitor la critica de neconstituţionalitate intrinsecă, raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege deduse controlului de constituţionalitate nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conţin, în sine, nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, textele urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare. Astfel, susţinerile autorilor excepţiei, în sensul că se anulează vechile titluri, nu pot fi primite, deoarece prin noua reglementare nu se anulează vechile titluri, ci doar se stabilesc categoriile de persoane care vor beneficia, în condiţiile noii reglementări, de recunoştinţă şi gratitudine.

31.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate instituie o discriminare în cadrul aceleiaşi categorii de revoluţionari - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite -, prin sistarea plăţii indemnizaţiei lunare reparatorii, Curtea a constatat că normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor destinatarilor săi, fără ca între aceştia să existe privilegii sau discriminări, astfel încât nu a putut fi reţinută încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă. În acest sens, a se vedea Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că nu constituie o discriminare faptul că, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective.

32.Cât priveşte critica potrivit căreia sistarea plăţii indemnizaţiei reparatorii contravine prevederilor constituţionale ale art. 44, Curtea a constatat netemeinicia acestor susţineri, întrucât, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Decizia nr. 922 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, ori Decizia nr. 419 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 18 august 2014, a statuat că dreptul la indemnizaţie reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că "legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare". Ca atare, indemnizaţia se acordă în condiţiile Legii nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015.

33.Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

34.Distinct de cele reţinute, cât priveşte invocarea art. 115 alin. (5) din Constituţie, potrivit jurisprudenţei Curţii, acesta condiţionează intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă de îndeplinirea cumulativă a două cerinţe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispoziţiile constituţionale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia "Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară". A se vedea în acest sens Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014. Astfel, potrivit fişei legislative, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 a fost adoptată în şedinţa de Guvern din 29 decembrie 2014, iar proiectul de lege privind aprobarea ordonanţei de urgenţă a fost transmis Senatului României, în calitate de primă Cameră sesizată, pentru dezbatere cu Adresa nr. E201/30/12/2014. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014. Prin urmare, au fost întrunite cele două condiţii cumulative necesare intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, astfel încât critica privind încălcarea art. 115 alin. (5) din Constituţie este neîntemeiată.

35.Referitor la critica potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 nu a fost supusă dezbaterii publice, încălcându-se astfel art. 31 din Constituţie, Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, "În cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare". Astfel, legiuitorul, ţinând cont de realitatea existenţei unor situaţii în care necesitatea protejării interesului public impune în mod obiectiv adoptarea unor măsuri urgente, a permis adoptarea unor acte normative fără îndeplinirea tuturor cerinţelor privind asigurarea transparenţei decizionale. Prin urmare, Curtea constată că nici această critică de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

36.Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale care consacră demnitatea omului ca valoare supremă a statului român, analizând susţineri asemănătoare celor invocate în prezenta cauză, Curtea, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, a reţinut, în esenţă, că, deşi temeiul moral al acordării dreptului la indemnizaţie reparatorie, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, "acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989".

37.Faţă de cele menţionate anterior, Curtea constată că şi critica raportată la art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit căreia dispoziţiile criticate afectează drepturi şi libertăţi fundamentale, este neîntemeiată.

38.De asemenea, Curtea observă că dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.

39.În final, Curtea constată că celelalte dispoziţii din Constituţie şi din actele juridice internaţionale invocate nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

40.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Tîrnoveanu, de Maria Costea şi de Gheorghe Cătălin Poede în dosarele nr. 263/89/2015, nr. 377/89/2015 şi nr. 465/89/2015 ale Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2016.

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici