Decizie nr. 503 din 7 octombrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 656 alin. (3) şi art. 665 alin. (4) teza a treia şi alin. (6) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 10 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Virgil Gheorghe Petric şi Maria Mariana Petric în Dosarul nr. 8.804/182/2013 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 149D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Menţionează în acest sens deciziile nr. 171 din 20 martie 2014 şi nr. 229 din 15 aprilie 2014. În privinţa art. 656 alin. (3) din Codul de procedură civilă susţine că aceste dispoziţii reglementează, de fapt, o particularitate a executării. Arată că conflictul juridic s-a soluţionat, astfel încât creditorul se află deja în posesia unui titlu executoriu, iar debitorul, dacă consideră că i s-au încălcat drepturile, poate face contestaţie la executare. În privinţa art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 arată că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de cuantumul taxei de timbru.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 17 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.804/182/2013, Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 656 alin. (3) şi art. 665 alin. (4) şi (6) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 10 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Virgil Gheorghe Petric şi Maria Mariana Petric într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 656 alin. (3) şi art. 665 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, contravenind art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece este înlăturat controlul judecătoresc pe tot parcursul executării silite, realizându-se un transfer de putere şi competenţă de la instanţă în favoarea executorului judecătoresc, ca acesta să decidă în continuarea executării silite cu privire la legalitatea şi temeinicia fazelor de executare privind actele încheiate de executor. Mai apreciază că prin lăsarea unor faze execuţionale ale procesului civil la aprecierea unui serviciu administrativ public, care nu se bucură de garanţiile de independenţă şi imparţialitate ale instanţelor de judecată, se încalcă art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, cunoscându-se din practica judiciară nenumăratele abuzuri săvârşite de executorii judecătoreşti. Mai arată că dispoziţiile art. 665 alin. (4) din Codul de procedură civilă încalcă şi prevederile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti. Lipsa unui control real şi eficient al instanţei asupra executării silite are ca efect prelungirea duratei executării silite, prin litigii ulterioare născute din contestarea actelor de executare.

6.În ceea ce priveşte art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă arată că acesta contravine dispoziţiilor constituţionale ale 124 alin. (2), precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece prin atacarea actului printr-o altă contestaţie contestatorul va fi în imposibilitatea plăţii taxelor judiciare de timbru disproporţionate.

7.Referitor la art. 10 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se arată că stabilirea unor taxe de timbru oneroase în plină criză economică limitează accesul persoanei la justiţie. Mai susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituţională în integralitatea sa raportat la preambulul său din care se înţelege că se impune alimentarea bugetului de stat în detrimentul drepturilor cetăţeanului. Se susţine că actualele taxe judiciare de timbru ridică serioase probleme sub aspectul accesului liber la justiţie. În acest sens se arată că statul nu a păstrat un echilibru just între interesul său de a percepe cheltuieli de judecată în raport cu veniturile cetăţeanului, urmărind interesul reclamanţilor de aşi expune pretenţiile lor în instanţă, pe de o parte, şi de a avea posibilitatea valorificării drepturilor lor, pe de altă parte.

8.Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă opinează în sensul că textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 656 alin. (3) şi art. 665 alin. (4) [teza a treia şi nu întreg alin. (4) astfel cum rezultă din încheierea de sesizare] şi alin. (6) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 10 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. În realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 656 alin. (3) şi art. 665 alin. (4) teza a treia [şi nu întreg alin. (4)] şi alin. (6) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 10 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru texte de lege care au următorul cuprins:

–Art. 656 alin. (3) din Codul de procedură civilă: "Dacă prin lege nu se dispune altfel, încheierile se dau fără citarea părţilor, se comunică acestora, sunt executorii de drept şi pot fi atacate numai cu contestaţie la executare.";

–Art. 665 alin. (4) teza a treia şi alin. (6) din Codul de procedură civilă: "(4) [...]. De asemenea, încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.

[...]

(6)Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată exclusiv cu apel numai de creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.";

–Art. 10 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: "(2) În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestaţia la executare se taxează cu 100 lei.

(3)În cazul în care prin contestaţia la executare silită se invocă, în condiţiile art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabileşte potrivit art. 3 alin. (1)."

14.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile din Constituţie ale art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ. De asemenea se invocă şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Mai invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunţată în Cauza Dombo Beheer. B.V. împotriva Olandei. De asemenea se invocă şi dispoziţiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011.

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constată că autorii acesteia critică dispoziţiile art. 656 alin. (3) privind calea de atac împotriva încheierilor executorului judecătoresc şi pe cele ale art. 665 alin. (4) privind extinderea încuviinţării executării silite şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţată din Codul de procedură civilă din perspectiva faptului că prin înlăturarea controlului judecătoresc se realizează un transfer de putere şi competenţă de la instanţă la executorul judecătoresc care va decide în continuarea executării silite cu privire la legalitatea şi temeinicia fazelor de executare privind actele încheiate de executor. Mai arată că birourile executorilor judecătoreşti prestează un serviciu administrativ public şi nu se bucură de garanţiile de independenţă şi imparţialitate ale instanţelor de judecată. Mai susţin că dispoziţiile art. 665 alin. (4) din Codul de procedură civilă vin în contradicţie cu cele ale art. 60 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora "Actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente".

16.Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 665 alin. (4) constatând constituţionalitate acestora, respectiv prin Decizia nr. 171 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 19 mai 2014, şi Decizia nr. 316 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 29 iulie 2014. Cu acele prilejuri Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 638 din Codul de procedură civilă, caracterul de titlu executoriu al unei încheieri sau al unui proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc trebuie să fie expres prevăzut în lege. Curtea a statuat că stabilirea cheltuielilor de executare printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecătoresc, nu este un act arbitrar al acestuia, ci, potrivit chiar reglementării criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Sub imperiul reglementării deduse controlului, procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc nu scapă controlului instanţelor de judecată, iar întocmirea acestuia, în condiţiile prevăzute de lege, nu lezează în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare, câtă vreme împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, ceea ce oferă toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi (în acest sens a se vedea şi Decizia nr. 206 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 5 iunie 2003). Prin urmare, nu se poate considera că, prin textele criticate, executorii judecătoreşti ar fi dobândit atribuţii de înfăptuire a justiţiei. De asemenea, Curtea reţine că prin încuviinţarea executării silite de către instanţa judecătorească este respectat caracterul unitar al procesului civil, plasând executarea silită sub controlul instanţelor judecătoreşti (a se vedea în acest sens Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009).

17.Distinct de cele arătate, Curtea Constituţională constată că principiul constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat nu este încălcat prin dispoziţiile legale criticate, întrucât executarea hotărârilor judecătoreşti nu reprezintă o activitate de înfăptuire a justiţiei. Astfel cum s-a reţinut şi în Decizia Curţii nr. 631 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, executorii judecătoreşti acţionează în interesul unei bune administrări a justiţiei, reprezentând un organ auxiliar al acesteia, care are rolul de a pune în practică hotărârea pronunţată de instanţă. Executorul judecătoresc nu spune dreptul, deci nu realizează o activitate jurisdicţională, ci numai execută întocmai dispoziţiile judecătorului, cuprinse în hotărârea instanţei, potrivit competenţelor prevăzute de lege.

18.Curtea reţine că nici critica adusă textelor legale criticate prin raportare la art. 126 alin. (6) din Constituţie referitoare la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ nu poate fi reţinută, textul de referinţă invocat neavând incidenţă în cauză deoarece aspectele criticate privesc procedura executării silite în materie civilă.

19.În ceea ce priveşte invocarea contradicţiei art. 665 alin. (4) din Codul de procedură civilă cu dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 188/2000, se constată că potrivit art. 60 coroborat cu art. 61 din Legea nr. 188/2000, actele executorilor judecătoreşti sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti competente, cei interesaţi sau vătămaţi prin acte de executare putând formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Însă această critică nu poate fi reţinută, deoarece controlul de constituţionalitate semnifică verificarea conformităţii dispoziţiilor legale criticate cu normele şi principiile Legii fundamentale invocate, în limita unor critici ce vizează evidenţierea unui raport de contrarietate dintre acestea, şi nu contrarietatea cu alte dispoziţii legale cuprinse în alte legi.

20.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă raportată la art. 124 alin. (2) şi art. 21 din Constituţie astfel cum se interpretează prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 229 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, şi a reţinut în esenţă că soluţia legislativă criticată nu contravine art. 21 din Constituţie, raţiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviinţare a cererii de executare silită este aceea a celerităţii ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i sa admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestaţiei la executare. De asemenea, debitorul nu are interesul de a ataca încheierea de respingere a cererii de încuviinţare a executării silite, prin urmare nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a apelului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a apelului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestaţii împotriva oricărui act de executare.

21.Referitor la constituţionalitatea art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, şi a reţinut, în esenţă, împrejurarea că, deşi prin aceste norme se stabileşte cuantumul taxei judiciare de timbru, aceasta nu este de natură a afecta accesul liber la justiţie, deoarece, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit în nenumărate rânduri că prestaţiile judecătoreşti nu trebuie şi nu pot fi în toate cazurile gratuite. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.

22.Totodată, Curtea observă că legiuitorul a instituit, prin dispoziţiile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie (Decizia nr. 508 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2014).

23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Virgil Gheorghe Petric şi Maria Mariana Petric, în Dosarul nr. 8.804/182/2013 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 656 alin. (3) şi art. 665 alin. (4) teza a treia şi alin. (6) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 10 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 octombrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin