Decizie nr. 425 din 8 iulie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi, în special, ale art. 10 alin. (2) şi art. 16 din ordonanţa de urgenţă, excepţie ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 27.628/212/2012/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 53D/2014.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 3 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 27.628/212/2012/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi, în special, ale art. 10 alin. (2) şi art. 16 din ordonanţa de urgenţă, excepţie ridicată de Gilmar Belecciu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a hotărârii prin care s-a stabilit taxa judiciară de timbru în sarcina acestuia.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituţionale, deoarece în nota de fundamentare nu a fost evidenţiată existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată. Totodată, ordonanţa criticată nu respectă regula aşezării juste a sarcinilor fiscale, deoarece sub motivaţia impunerii unei taxe de timbru se instituie o sarcină fiscală ascunsă pentru a colecta către bugetul de stat alte sume de la contribuabil.

6.Dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii a cetăţenilor şi la accesul la justiţie, deoarece, din cauza taxelor şi impozitelor camuflate, justiţiabilul nu mai poate beneficia de actul de justiţie la care este îndreptăţit. Aceste taxe duc astfel la crearea unui serviciu public prohibit şi discriminatoriu pentru justiţiabilului de rând. De asemenea, deşi jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite, partea interesată este pusă în ipoteza de a contesta un act administrativ fiscal ce impune o obligaţie şi o cale administrativă de contestare prin intermediul instanţei judecătoreşti. Aşa fiind, autorul excepţiei susţine că nu poate fi obligat la plata unei taxe de timbru în contestarea unui act emis abuziv de către o instituţie ce este scutită la plata taxelor de timbru conform art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, întrucât această măsură contravine principiului egalităţii în faţa legii, măsura plăţii taxei fiind o formă de discriminare în relaţia cu instituţia respectivă.

7.Pentru aceleaşi raţiuni evocate mai sus, dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 afectează prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.

8.Judecătoria Constanţa - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, precum şi, în special, cele ale art. 10 alin. (2) şi art. 16 din ordonanţa de urgenţă, care au următorul conţinut:

–Art. 10 alin. (2): "În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestaţia la executare se taxează cu 100 lei.";

–Art. 16: "În materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează:

a)cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverinţe sau a oricărui altui înscris - 50 lei;

b)cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei."

14.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii a cetăţenilor, art. 21 alin. (2)-(4) referitor la accesul la justiţie, art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi ale art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile care motivează adoptarea ordonanţelor de urgenţă.

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 46 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi, în special, cele ale art. 10 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă, prilej cu care a statuat că, în ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă raportate la art. 115 alin. (4) privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă din Constituţie şi care se referă astfel la întreaga ordonanţă de urgenţă, acestea sunt neîntemeiate, deoarece situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată".

16.Prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, instanţa de contencios constituţional a stabilit că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. În raport cu obiectul criticii de neconstituţionalitate formulate, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 46/2014 că, în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă criticate, existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată şi urgenţa acesteia sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil, faptul că evoluţia în plan legislativ menţionată nu s-a reflectat într-un mod adecvat şi la nivelul cadrului normativ privind taxele judiciare de timbru, care au rămas în principal la nivelul stabilit în anul 1997, actualizat în anul 2010 prin aplicarea indicelui de inflaţie, necesitatea ca sistemul de taxare să reflecte noua structură şi dinamică a procesului civil, noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil, precum şi acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii şi pentru asigurarea logisticii necesare punerii în aplicare a noilor prevederi legale, de necesitatea asigurării, pe de o parte, a unui echilibru corespunzător între eforturile bugetare de asigurare a unui serviciu public calitativ şi obligaţia cetăţeanului care foloseşte acest serviciu de a contribui la susţinerea costurilor, dar şi, pe de altă parte, a transparenţei aplicării normelor în materie implicând o evidenţă clară asupra tuturor operaţiunilor pe care le implică sistemul de taxare, luarea în considerare a faptului că neadoptarea în regim de urgenţă a prezentului act normativ ar conduce la conservarea unui sistem de taxare neadecvat faţă de liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă, cu consecinţe negative pe planul situaţiei justiţiabililor şi al nevoilor acute ale sistemului judiciar, dar şi al transparenţei şi disciplinei financiare impuse de exerciţiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru.

17.Analizând toate motivele invocate de către Guvern în preambulul ordonanţei de urgenţă, în mod cumulat, Curtea a ajuns la concluzia că există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume condiţiile concrete în care urmează să se desfăşoare activitatea sistemului judiciar, având în vedere adoptarea noilor coduri, Codul civil şi Codul de procedură civilă, şi necesitatea finanţării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât a considerat că există o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie.

18.Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, ce se referă la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la principiul egalităţii în faţa legii, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra chestiunii scutirii instituţiilor statului de la plata taxei judiciare de timbru. Astfel, prin Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 25 februarie 2013, a statuat că, aşa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create. Principiul egalităţii în drepturi prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. Aşa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalităţii decât atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. Or, Curtea a reţinut că, în ipoteza prevăzută de textul de lege criticat, persoanele juridice, ca subiecte colective de drept, şi organele fiscale se află evident într-o situaţie diferită.

19.Ca atare, scutirea autorităţilor publice de la consemnarea vreunei cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor fiscale are o justificare obiectivă şi raţională, autorităţile respective - creditori bugetari - fiind finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autorităţile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget.

20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în ce priveşte dispoziţiile art. 16 din ordonanţa de urgenţă criticată cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

21.Referitor la critica fundamentată pe afectarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (2)-(4), Curtea constată că prevederile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 stabilesc cu privire la cererile introduse în faţa instanţei de contencios administrativ şi nu dispun cu privire la jurisdicţiile speciale administrative care, potrivit Constituţiei, sunt facultative şi gratuite. Aşa fiind, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (4) din Constituţie nu au legătură cu prevederile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

22.De asemenea, împrejurarea că prin aceste norme se stabileşte cuantumul taxei de timbru nu este de natură a afecta accesul liber la justiţie, deoarece, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit în nenumărate rânduri că prestaţiile judecătoreşti nu trebuie şi nu pot fi în toate cazurile gratuite. Astfel, prin Decizia nr. 87 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009, Decizia nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, şi Decizia nr. 358 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 decembrie 2013, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.

23.Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

24.Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De altfel, contribuţia justiţiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care pierde. Aşadar, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar.

25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 27.628/212/2012/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi, în special, ale art. 10 alin. (2) şi art. 16 din ordonanţa de urgenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 iulie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru