referitoare la interpretarea derogării prevăzută la art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019
Dosar nr. 515/1/2026
| Ana Hermina Iancu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Elena Carmen Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Diana Florea Burgazli | - judecător la Secția I civilă |
| Cristiana Dana Enache | - judecător la Secția I civilă |
| Mariana Hortolomei | - judecător la Secția I civilă |
| Cristina Truțescu | - judecător la Secția I civilă |
| Maricel Nechita | - judecător la Secția I civilă |
| Simona Maria Zarafiu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Rodica Zaharia | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Iulia Manuela Cîrnu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mirela Polițeanu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mihaela Mîneran | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Cristinel Grosu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Alexandru Răzvan George | - judecător la Secția de |
| Popescu | contencios administrativ și fiscal |
| Lucian Ioan Gherman | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Maria Violeta Chiriac | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Mădălina Elena Vladu-Crevon | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Georgiana Toader, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 14.044/3/2024, nr. 384/63/2024* și nr. 6.808/63/2024*.
După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, președintele completului, doamna judecător Ana Hermina Iancu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a dispus, în Dosarul nr. 14.044/3/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept privind:
Dacă derogarea prevăzută la art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019 se interpretează în sensul că funcționarii publici din cadrul aparatului propriu al Ministerului Finanțelor Publice și instituțiilor din subordine sunt exceptați de la plafonarea sporurilor, astfel cum a fost interpretată prin deciziile nr. 52 din 21 octombrie 2024 și nr. 104 din 9 decembrie 2024, pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 515/1/2026, termenul de judecată fiind 18 mai 2026.
Ulterior, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost înregistrate cu nr. 516/1/2026, respectiv nr. 517/1/2026 sesizările formulate de Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 384/63/2024*, respectiv, nr. 6.808/63/2024*, în vederea pronunțării unor hotărâri prealabile cu privire la aceeași chestiune de drept.
Având în vedere identitatea între obiectul primei sesizări și obiectul sesizărilor înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea dosarelor nr. 516/1/2026 și nr. 517/1/2026 la Dosarul nr. 515/1/2026.
Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017)
Articolul 23Sporul pentru condiții de muncă
Locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I (...)
Anexa nr. VIII - Familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“
Capitolul I, litera B - „Reglementări specifice funcționarilor publici“
Art. 1 (forma inițială) (1) „Funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat.“
Art. 1 (forma modificată prin art. XXVI din Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung) (1) „Funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat.“
Art. 1 (forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2025 pentru stabilirea unor măsuri privind personalul plătit din fonduri publice)
(1)Funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare în cuantum de până la 300 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat.
(2)Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018)
Art. 34 (forma inițială) - (2) „Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor (...), de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“
Art. 34 (forma modificată prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative) - „(2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor (...) de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“
Ordonanța Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sănătății, a unor reglementări cu privire la programe guvernamentale naționale și cu privire la măsuri fiscal-bugetare (Ordonanța Guvernului nr. 9/2019)
Articolul XIV
Drepturile salariale aferente personalului aparatului propriu al Ministerului Finanțelor Publice și instituțiilor din subordine se recalculează și se stabilesc, prin derogare de la art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 (...), cu aplicarea prevederilor cap. I lit. B art. 1 și cap. II lit. I art. 1 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu drepturile salariale aferente lunii următoare intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2022 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020)
Articolul I
(3)„În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor (...) de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021)
Articolul I
(5)„În anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor (...) de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2021, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022)
Articolul I
(5)„În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor (...) de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023)
Articolul II
Începând cu data de 1 ianuarie 2024, cuantumul sporurilor (...) de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“ din administrația publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017)
Anexa nr. 1 - Articol unic -
Pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, mărimea sporului pentru personalul prevăzut la cap. I și cap. II din anexa nr. VIII la Legeacadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția personalului din administrația publică locală, în funcție de numărul de factori de risc întruniți, este următoarea:
a)spor de la 10,1% până la 15% din salariul de bază pentru personalul care își desfășoară activitatea sub influența a 4 factori de risc din cei prevăzuți la art. 5 din regulamentul-cadru; (...).
III. Expunerea succintă a proceselorA. Dosar nr. 515/1/202618. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București cu nr. 14.044/3/2024, disjuns din Dosarul nr. 28.648/3/2023, reclamantul TMS (funcționar public - angajat al pârâtei), în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a solicitat obligarea pârâtei ca, începând cu 1.01.2018 și în continuare, până la intervenirea unei cauze legale, să stabilească, prin decizie, salariul brut lunar la nivelul salariului maxim aflat în plată în cadrul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și al celorlalte instituții aflate în subordinea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova și a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați pentru toate funcțiile similare, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, prin punerea în aplicare a prevederilor art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2017. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor salariale, respectiv a tuturor sporurilor, inclusiv a sporului pentru condiții deosebite în funcție de salariul nou stabilit și la plata diferențelor salariale cuvenite, rezultate în urma emiterii acestei decizii începând cu data de 1.01.2018 și în continuare, până la intervenirea unei cauze legale, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentința nr. 2.629 din 26.04.2024 s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în ceea ce îl privește pe reclamantul TMS în favoarea Tribunalului Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care, prin Sentința nr. 296 din data de 10.07.2025, a respins cererea formulată de reclamantul TMS, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul TMS.B. Dosar nr. 516/1/202621. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, cu nr. 384/63/2024, reclamantul ZM (funcționar public - angajat al pârâtei) a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, solicitând obligarea acesteia la recalcularea drepturilor salariale, respectiv a tuturor sporurilor, inclusiv a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă în funcție de salariul nou stabilit prin Sentința nr. 616 din 10.04.2023, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 993/63/2023, și la plata diferențelor salariale cuvenite, rezultate în urma emiterii acestei decizii, începând cu data de 1.12.2019 și în continuare, până la intervenirea unei cauze legale, sume actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 aplicată la suma solicitată, în conformitate cu art. 166 alin. (4) din Codul muncii, de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite.
Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentința nr. 595 din 9.04.2024, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 384/63/2024, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ZM, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.
După rejudecare, prin Sentința nr. 574 din 29.05.2025, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 384/63/2024* s-a admis acțiunea formulată de reclamantul ZM, iar împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.C. Dosar nr. 517/1/202625. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, cu nr. 6.808/63/2024, reclamantul GEA (funcționar public - angajat al pârâtei) a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, solicitând:
(i)recalcularea cuantumului sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, acordat începând cu data de 1.10.2021 și în continuare, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a dreptului, în raport de cuantumul salariului de bază de 9.425 lei, stabilit prin Sentința nr. 1.782 din 12.10.2023, pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin Decizia nr. 186 din 29.01.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 6.553/63/2022*, (ii) plata diferențelor rezultate dintre cuantumul recalculat al sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă și cel efectiv acordat, sumele urmând a fi actualizate în raport de coeficientul de inflație, precum și să achite dobânda legală aferentă, până la momentul plății efective.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Prin Sentința nr. 81 din 5.02.2025 a Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
După rejudecare, prin Sentința nr. 880 din 7.11.2025, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6.808/63/2024* s-a respins cererea formulată de reclamantul GEA. Ulterior, împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat recurs.
Completul de judecată din cadrul Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, care a formulat sesizările în cele trei dosare conexate, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, subliniind că problema de drept este una reală, primind interpretări diferite atât la nivelul instanțelor de fond din circumscripția curții, cât și la nivelul Curții de Apel Craiova.
Astfel, într-o opinie, prin Decizia nr. 148/2026 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 1.347/63/2024, s-a reținut aplicabilitatea derogării instituite prin art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019, ceea ce a permis recalcularea sporului salarial cuvenit reclamantului în raport cu noul cuantum al salariului de bază recunoscut prin hotărâre judecătorească începând cu data de 1.12.2019, urmând ca, potrivit actelor normative adoptate anual în materie fiscal bugetară, începând cu luna ianuarie 2020, noul cuantum al sporului să se mențină plafonat până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2025, dat fiind că acest cuantum nu depășea limita maximă de 1.500 lei brut lunar, stabilită prin Legea nr. 296/2023.
Se mai arată că în același sens s-a pronunțat Curtea de Apel Craiova și prin Decizia nr. 340/2026 în Dosarul nr. 1.315/104/2025, respectiv prin Decizia nr. 202/2026, în Dosarul nr. 8.197/63/2024.
Într-o opinie contrară, conform considerentelor încheierii de sesizare, prin deciziile nr. 1.866/2025 și nr. 1.865/2025, pronunțate în dosarele nr. 620/63/2024, respectiv nr. 613/63/2024, ale Curții de Apel Craiova, s-a reținut că „pentru perioada 2019-2022 au fost reglementate doar creșteri ale salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, neexistând nicio dispoziție referitoare la sporuri sau la celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar.
În schimb, prin dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în forma inițială, s-a stabilit că «începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.», ceea ce înseamnă că de la majorările care au vizat, indiscutabil, doar salariile de bază, după cum în mod expres prevăd normele citate anterior, legiuitorul a exceptat o serie de drepturi salariale, astfel că, în acest context, începând cu data de 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, inclusiv al celui pentru condiții de muncă, ce interesează cauza de față, a fost plafonat, prin voința legiuitorului, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018.(...)
Această măsură de politică fiscal-bugetară a fost menținută și în continuare, prin acte normative succesive, care au prevăzut plafonarea cuantumului sporurilor, (...) la nivelul celui acordat pentru luna decembrie a anului anterior, astfel că, începând cu 1 ianuarie 2019, acesta a rămas neschimbat.“
De asemenea, prin Sentința nr. 1.971/2024 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 28.648/3/2023 s-a respins acțiunea, reținându-se că „egalizarea privește salariul de bază, iar nu sporurile“, iar, prin Sentința nr. 564/2025 a Tribunalului Gorj în Dosarul nr. 14.043/3/2024 și prin Sentința nr. 732/2025 în Dosarul nr. 14.045/3/2024, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, acțiunea a fost respinsă.
În cele trei dosare conexate, părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la dezlegarea problemei de drept.
Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme nu a fost necesară consultarea instanțelor naționale cu privire la practica judiciară relevantă.
Instanța de trimitere a exprimat un punct de vedere identic în cele trei dosare conexate.
Astfel, instanța de trimitere consideră că de esența plafonării sporurilor pentru condiții de muncă este salariul de bază la care se aplică procentul de până la 15%, care în speță este cel din decembrie 2018, așa cum reiese din reglementările succesive cuprinse în art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și în art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.
Astfel, în situația unor funcționari publici care au beneficiat de o majorare a salariului de bază la nivel maxim pentru perioada 1.01.2019-31.12.2019, ca urmare a unor hotărâri judecătorești, devin incidente cele statuate cu efect obligatoriu prin Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024 și Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, în sensul că, pentru personalul care în perioada 2019-2022 a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, la acordarea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se țină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În susținere, instanța face trimitere la considerentele deciziilor nr. 52 din 21 octombrie 2024 și nr. 104 din 9 decembrie 2024.
În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele decizii care prezintă relevanță cu privire la soluționarea sesizării:
Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1316 din 24 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că: „Pentru personalul care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare prevăzut de articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare «Administrație» din administrația publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, este supus plafonării reglementate de art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“
Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, s-a stabilit că: „La acordarea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se țină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“
Prin aceeași decizie a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat, prevăzut în Legea-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VIII capitolul I litera B art. 1 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 296/2023, capitolul III, secțiunea 1, articolul XXVI, punctul 10, poate fi acordat funcționarilor publici angajați în cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, în condițiile în care prin aceasta s-ar depăși plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017?“.
Prin Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 februarie 2021, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23, ale art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. În considerentele de la paragraful 28 din această decizie s-a statuat că: „Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, care deleagă stabilirea mărimii sporului pentru condiții de muncă prin acte de reglementare secundară (regulament-cadru care se aprobă prin hotărâre a Guvernului), Curtea reține că, departe de a constitui o negare a rolului Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, prevederile de lege criticate nu fac altceva decât să dea expresie opțiunii legiuitorului în materia reglementării sporului pentru condiții de muncă, fără a încălca dispozițiile art. 61 din Constituție. Astfel, marja de apreciere a autorităților administrației publice în privința stabilirii mărimii sporului pentru condiții de muncă nu este nelimitată, ci aceasta se exercită, în condițiile legii, cu încadrarea în limitele maxime prevăzute de lege.“
Considerente similare se regăsesc în Decizia nr. 63 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 18 iulie 2023.
Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă.
Temeiul sesizării îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, aceasta „se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“, iar conform alin. (3) al aceluiași articol „Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze“.
Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile:
a)existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024;
b)completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;
c)existența unei chestiuni de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, întrucât soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept;
d)chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că cele trei sesizări conexate îndeplinesc condițiile menționate în paragraful anterior la lit. a), b) și d).
În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei se constată că, în concret, aceasta instituie o dublă condiționare: pe de o parte să existe o chestiune de drept, iar pe de altă parte să fie probată legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.
Raportat la această din urmă condiție, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (spre exemplu, Decizia nr. 42 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 16 octombrie 2024), s-a statuat că, prealabil sesizării instanței supreme, se impun stabilirea și evidențierea existenței unei legături strânse între maniera de dezlegare a chestiunii de drept, în raport cu interpretările posibile prefigurate, și soluționarea pe fond a cauzei, întrucât numai în aceste condiții se pot demonstra utilitatea și interesul în promovarea acestui demers. Această cerință legală presupune ca problema de drept să fie esențială, direct incidentă în soluționarea cauzei și raportată la limitele învestirii instanței de trimitere, cu alte cuvinte, hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către instanța de trimitere.
Analizând cele trei sesizări conexate, instanța supremă constată că întrebările prealabile, având conținut identic, formulate de Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 14.044/3/2024, respectiv nr. 6.808/63/2024*, nu au legătură cu soluționarea fondului respectivelor cauze.
Astfel, în timp ce prin întrebarea prealabilă adresată instanței supreme se urmărește a se stabili dacă derogarea prevăzută la art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019 se interpretează în sensul că funcționarii publici din cadrul aparatului propriu al Ministerului Finanțelor Publice și instituțiilor din subordine sunt exceptați de la plafonarea sporurilor salariale în interpretarea deciziilor nr. 52 din 21 octombrie 2024, respectiv nr. 104 din 9 decembrie 2024 ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin acțiunea care face obiectul Dosarului nr. 14.044/3/2024, reclamantul, funcționar public în cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice București, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, angajatorul să fie obligat:
a)să îi stabilească salariul brut la nivelul salariului maxim aflat în plată în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și al celorlalte instituții aflate în subordine (DGRFP Craiova, DGRFP Galați), pentru toate funcțiile similare, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive;
b)să îi recalculeze drepturile salariale, respectiv toate sporurile, inclusiv cel pentru condiții deosebite, în funcție de salariul nou stabilit;
c)să îi plătească drepturile salariale cuvenite, începând cu 1.01.2018 și, în continuare, până la intervenirea unei cauze legale, sumele urmând a fi actualizate cu inflația și dobânda legală.
Cu alte cuvinte, dacă prin întrebarea prealabilă se urmărește a lămuri în ce măsură drepturile salariale aferente personalului aparatului propriu al Ministerului Finanțelor Publice și instituțiilor din subordine se recalculează și se stabilesc, ca urmare a excepției instituite prin art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019, fără aplicarea măsurii plafonării sporurilor statuate de legislația fiscal-bugetară anuală, prin acțiunea care face obiectul Dosarului nr. 14.044/3/2024, așa cum rezultă din încheierea de sesizare a instanței supreme, reclamantul solicită egalizarea veniturilor sale salariale la nivelul maxim aflat în plată în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și al celorlalte instituții aflate în subordine. De altfel și raționamentul sentinței pronunțate în primă instanță vizează în ce măsură sunt aplicabile principiile egalității și nediscriminării, inclusiv cu privire la sporuri (reținându-se că „nu se poate modifica salariul total al reclamantului din prisma valorilor sporurilor acordate altor angajați ai pârâtei“), fără o analiză a dispozițiilor art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019, fiind în afara oricărei ambivalențe că, față de obiectul cauzei aflate pe rolul instanței de trimitere, un eventual răspuns din partea instanței supreme la întrebarea prealabilă nu este util în soluționarea Dosarului nr. 14.044/3/2024.
În aceeași ordine de idei, întrebarea prealabilă care face obiectul prezentei sesizări nu are legătură nici cu dezlegarea fondului pricinii ce face obiectul Dosarului nr. 6.808/63/2024* înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.
Astfel, în timp ce obiectul cauzei din Dosarul nr. 6.808/63/2024* vizează solicitarea reclamantului, funcționar public la Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova, de a i se recalcula sporul pentru condiții vătămătoare acordat începând cu data de 1.10.2021 și în continuare, în raport cu un nou cuantum al salariului de bază stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă, întrebarea prealabilă vizează incidența derogării instituite prin art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019.
Or, din lectura prevederilor art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019 rezultă cu prisosință că legiuitorul delegat a vizat o derogare de la aplicarea art. 34 >alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, această din urmă ordonanță de urgență reglementând plafonarea cuantumului sporurilor salariale acordate funcționarilor publici, inclusiv a sporului pentru condiții vătămătoare, pentru anul 2019, respectiv, după modificarea intervenită prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, pentru anul 2020.
Important este faptul că, dacă pentru anul 2019, măsura plafonării sporurilor salariale a fost reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 - forma inițială, iar, pentru anul 2020, printr-o modificare adusă Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018, pentru anii următori, începând cu anul 2021, măsura a fost reglementată prin ordonanțe de urgență distincte de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 etc.), aspect care consolidează concluzia din paragraful anterior.
În aceste condiții, cum din datele transmise de instanța de trimitere în legătură cu Dosarul nr. 6.808/63/2024* rezultă că pretențiile reclamantului nu vizează intervalul de timp în care prevederile art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019 și-au produs efectele (Ordonanța Guvernului nr. 9/2019 nici nu a fost invocată ca temei al acțiunii), respectiv anii 2019 și 2020, și nici efectele produse de actul normativ menționat asupra drepturilor salariale cuvenite în anii următori, cererea de chemare în judecată vizând perioada ulterioară datei de 1.10.2021, rezultă că, raportat la obiectul dosarului anterior menționat, nici în această situație, un eventual răspuns la întrebarea prealabilă nu este util judecătorului fondului pentru soluționarea cauzei.
Revenind la întrebarea prealabilă adresată instanței supreme în cadrul Dosarului nr. 384/63/2024*, înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, Secția contencios administrativ și fiscal, se constată că, raportat la condiția existenței unei veritabile chestiuni de drept, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă s-a statuat în mod constant că, pentru îndeplinirea acestei condiții, este necesar ca problema de drept antamată să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (spre exemplu, Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023). Noul act normativ, reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Din această perspectivă, problema de drept sesizată în Dosarul nr. 384/63/2024*, supusă dezlegării instanței supreme, nu se circumscrie însă exigențelor care să permită declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, în contextul în care dispozițiile legale incidente nu sunt lacunare, incomplete și nici neclare.
Astfel, Curtea de Apel Craiova, solicitând instanței supreme să statueze, așa cum s-a arătat și mai sus (paragrafele 55, 56, 58), dacă derogarea prevăzută la art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019 se interpretează în sensul că funcționarii publici din cadrul aparatului propriu al Ministerului Finanțelor Publice și instituțiilor din subordine sunt exceptați de la plafonarea sporurilor în interpretarea deciziilor nr. 52, respectiv nr. 104 din anul 2024 ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a omis să observe că, prin cele două decizii, nr. 52 din 21 octombrie 2024, respectiv nr. 104 din 9 decembrie 2024, instanța supremă a analizat incidența actelor normative adoptate anual în materie fiscal-bugetară (respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023) asupra sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare reglementat și în favoarea funcționarilor publici prin art. 1 din anexa nr. VIII capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017, fără însă a analiza și derogarea instituită pentru funcționarii publici din cadrul aparatului propriu al Ministerului Finanțelor Publice și instituțiilor din subordine prin art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019.
Or, în cauza ce face obiectul Dosarului nr. 384/63/2024*, instanța de trimitere are a decela în ce măsură reclamantul, funcționar public în cadrul unei direcții regionale a finanțelor publice, este îndreptățit să încaseze sporurile salariale, inclusiv cel pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, prin aplicarea cotei procentuale asupra noului salariu de bază recunoscut, începând cu data de 1.12.2019, prin hotărâre judecătorească definitivă, în condițiile în care art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019 instituie o derogare, pentru anii 2019 și 2020, de la interdicția majorării sporurilor în condițiile majorării salariilor de bază.
Trebuie subliniat că, pe lângă chestiunea clarității normelor a căror interpretare se solicită, aspect care blochează declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, dacă, ipotetic, instanța supremă ar da o dezlegare problemei de drept sesizate, în fapt, s-ar substitui instanței de judecată pe rolul căreia se află Dosarul nr. 384/63/2024*, ceea ce este inadmisibil, întrucât acestei din urmă instanțe îi revine exclusiv rolul de a interpreta și aplica legea raportat la situația de fapt punctuală dedusă judecății, în concordanță cu probele administrate. Așa fiind, în măsura în care se pune problema alegerii normei juridice aplicabile, respectiv a normei speciale sau a celei generale, o atare atribuție aparține exclusiv instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei, deoarece judecătorul este cel care indică dreptul aplicabil.
În consecință, identificarea dispoziției legale în baza căreia se calculează sporurile salariale cuvenite reclamantului începând cu data de 1.12.2019, respectiv conform normelor generale care instituie plafonarea, cuprinse în dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, sau conform dispozițiilor speciale derogatorii cuprinse în art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019, intră în competența instanței învestite cu soluționarea cauzei. Este relevant faptul că procedura sesizării prealabile urmărește asigurarea unei interpretări în drept, cu caracter de principiu, asupra unei norme de drept îndoielnice, neclare, dar nu are rolul de a stabili, în locul instanței judecătorești, care este dispoziția legală incidentă, respectiv norma generală ori cea specială aptă să ducă la dezlegarea raportului litigios, o atare atribuție rămânând în sfera de competență exclusivă a instanței de judecată legal învestite cu soluționarea procesului (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 149 din 5 mai 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 19 iunie 2025).
Instanța supremă constată că, pentru justificarea dificultății problemei de drept care face obiectul sesizării, instanța de trimitere a invocat faptul că există potențialul unei jurisprudențe neunitare și că, într-o fază incipientă, la Curtea de Apel Craiova ar exista deja practică judiciară neunitară.
A invocat instanța de trimitere că o primă opinie rezultă din Decizia nr. 148/2026 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. 1.347/63/2024 (în același sens fiind menționate și deciziile nr. 340/2026 în Dosarul nr. 1.315/104/2025, respectiv nr. 202/2026 în Dosarul nr. 8.197/63/2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova), în care s-a reținut că „în cazul reclamantului, funcționar public în cadrul unei instituții din subordinea Ministerului Finanțelor Publice, prin derogare de la art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019 a permis recalcularea sporului în litigiu, astfel că, fiindu-i recunoscut dreptul la un salariu de bază în cuantum de 9.425 lei, începând cu 1.12.2019, acesta avea dreptul la recalcularea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare începând cu luna decembrie 2019 în raport cu acest salariu de bază (9.425 lei*15%), urmând ca, potrivit actelor normative expuse anterior, începând cu luna ianuarie 2020, noul cuantum al sporului să se mențină plafonat până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2025, dat fiind că acest cuantum nu depășea limita maximă de 1.500 lei brut lunar, stabilită prin Legea nr. 296/2023.“
În susținerea celei de-a doua opinii, contrară celei menționate în paragraful anterior, instanța de trimitere a invocat Decizia nr. 1.866/2025 (Dosar nr. 620/63/2024), respectiv Decizia nr. 1.865/2025 (Dosar nr. 613/63/2024), pronunțate tot de Curtea de Apel Craiova, care au statuat că, pentru perioada 2019-2022 au fost reglementate doar creșteri ale salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, neexistând nicio dispoziție referitoare la sporuri sau la celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar“, în continuare fiind amintite prevederile art. 34 alin (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 referitoare la plafonarea cuantumului sporurilor, cu mențiunea că „această măsură de politică fiscal bugetară a fost menținută și în continuare, prin acte normative succesive“.
Instanța supremă constată însă că, în litigiile care fac obiectul deciziilor definitive menționate la paragraful anterior, instanța de recurs a tranșat aspectul cuantumului sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare începând cu data de 25.01.2021, în timp ce, așa cum s-a arătat și mai sus (paragrafele nr. 59 și 60), art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019 a instituit o derogare de la măsura plafonării sporurilor pentru anii 2019 și 2020. Or, atât timp cât silogismul logico-juridic pe care se sprijină Decizia nr. 1.866/2025 (Dosar nr. 620/63/2024), respectiv Decizia nr. 1.865/2025 (Dosar nr. 613/63/2024), pronunțate de Curtea de Apel Craiova, nu circumscrie explicit și efectul produs (în sensul derogării ori nederogării de la măsura plafonării) de prevederile art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019 la stabilirea aceluiași spor cu ocazia preluării în salariul brut începând cu anul 2021, așa cum s-a întâmplat în cadrul litigiului finalizat cu pronunțarea Deciziei definitive nr. 148/2026 (invocată în susținerea primei opinii, paragraful 69), nu se poate concluziona că, față de datele deținute în cadrul sesizării de către instanța supremă, la Curtea de Apel Craiova există practică neunitară pe aspectul analizat.
Această concluzie este susținută și de faptul că, deși în susținerea opiniei contrare au mai fost menționate Sentința nr. 1.971/2024 a Tribunalului București, respectiv Sentința nr. 564/2025 a Tribunalului Gorj și Sentința nr. 732/2025 a Tribunalului Dâmbovița, pronunțate în cauze disjunse din același dosar (nr. 28.648/3/2023 înregistrat pe rolul Tribunalului București), instanța de trimitere nu a menționat caracterul definitiv/nedefinitiv al acestora, iar, cu privire la raționamentul care a justificat soluțiile a precizat că „egalizarea privește salariul de bază, iar nu sporurile“, aspect ce excedează sesizării de față.
În atare situație, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 62/2024, se impune respingerea sesizărilor, ca inadmisibile.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 14.044/3/2024, nr. 384/63/2024* și nr. 6.808/63/2024*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
Dacă derogarea prevăzută la art. XIV din Ordonanța Guvernului nr. 9/2019 se interpretează în sensul că funcționarii publici din cadrul aparatului propriu al Ministerului Finanțelor Publice și instituțiilor din subordine sunt exceptați de la plafonarea sporurilor, astfel cum a fost interpretată prin deciziile nr. 52 din 21 octombrie 2024 și nr. 104 din 9 decembrie 2024 pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2026.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
ANA HERMINA IANCU
Magistrat-asistent,
Georgiana Toader
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
