Decizie nr. 13 din 15 ianuarie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 3 lit. e), art. 4 alin. (1) şi art. 12 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, excepţie ridicată de Maria Pirtea şi Cornel Pirtea în Dosarul nr. 1.359/210/2013 al Tribunalului Arad - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 233D/2014.

2.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 18 decembrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi art. 56 alin. (2) teza a doua din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, a amânat pronunţarea pentru data de 15 ianuarie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3.Prin Încheierea din 17 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.359/210/2013, Tribunalul Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi a dispoziţiilor art. 3 lit. e), art. 4 alin. (1) şi art. 12 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013. Excepţia a fost ridicată de Maria Pirtea şi Cornel Pirtea într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei civile prin care s-a respins plângerea împotriva încheierii de carte funciară de respingere a cererii de reexaminare a unei alte încheieri. Prin cererea iniţială formulată de autorii excepţiei se solicita Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Chişineu-Criş modificarea categoriei de folosinţă a unui teren din "păşune" în "arabil".

4.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că dispoziţiile art. 20 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 [prin care au fost introduse alin. (1^1)-(1^3) în art. 78 din Legea fondului funciar nr. 18/1991] precum şi cele ale art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ, contravin principiului neretroactivităţii legii deoarece stabilesc interdicţia schimbării categoriei de folosinţă a pajiştilor înregistrate ca atare în Registrul agricol la data de 1 ianuarie 2007, după mai mult de 6 ani de la data respectivă. Or, în perioada scursă de la data de 1 ianuarie 2007 şi până la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, în Registrul agricol s-au putut înregistra, în condiţii de deplină legalitate, schimbări ale categoriei de folosinţă din "pajişte" în "arabil". În măsura în care aceste înregistrări în Registrul agricol s-au efectuat înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, în lumina noilor reglementări, sunt lovite de nulitate absolută.

5.Prevederile art. 3 lit. e) şi art. 12 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii şi dreptului de proprietate privată, respectiv îngrădesc dreptul de folosinţă al persoanelor fizice ce au în proprietate terenuri, prin instituirea obligaţiei de a menţine categoria de folosinţă pajişti pentru suprafeţele de teren deţinute în proprietate, fără o justă despăgubire sau alte compensaţii băneşti.

6.Tribunalul Arad - Secţia civilă îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 78 alin. (1^1)-(1^3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 au fost introduse prin art. 20 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, au intrat în vigoare în aprilie 2013 şi reglementează modalitatea în care e posibilă, de la data intrării în vigoare a ordonanţei, schimbarea categoriei de folosinţă a pajiştilor, respectiv a terenurilor care erau astfel înregistrate la data de 1 ianuarie 2007. Nu se aduce astfel atingere principiului neretroactivităţii legii. Totodată, prin textele de lege criticate nu sunt încălcate principiul egalităţii şi dreptul de proprietate, ci se reglementează modul de exploatare a pajiştilor permanente conform Regulamentului (CE) nr. 73/2009.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, face referire la prevederile din actele normative ce reglementează regimul juridic al pajiştilor, concluzionând că interesul legiuitorului este acela de a menţine destinaţia de folosinţă a acestei categorii de terenuri. Pentru acest motiv, nu se poate afirma că textele de lege criticate aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, în condiţiile în care acestea modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi. De asemenea, textele de lege criticate nu aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii, în condiţiile în care sunt aplicabile tuturor celor prevăzuţi în ipoteza normei juridice, statul asigurând un cadru legal menit să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situaţii juridice similare, respectiv beneficiarii constituirii şi reconstituirii dreptului de proprietate asupra pajiştilor.

9.Referitor la susţinerile autorilor excepţiei potrivit cărora instituirea obligaţiei de a menţine categoria de folosinţă pajişti pentru suprafeţele de teren deţinute în proprietate îngrădeşte dreptul de folosinţă aparţinând proprietarilor de terenuri, arată că aceasta nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Or, obligaţia de a menţine categoria de folosinţă pajişti a intervenit ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană şi adoptării Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorii excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut prin încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 20 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi dispoziţiile art. 3 lit. e), art. 4 alin. (1) şi art. 12 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013.

13.Curtea observă că, potrivit art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 78 alin. (1^1)-(1^3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, şi prevederilor art. 3 lit. e), art. 4 alin. (1) şi art. 12 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 13 mai 2013.

14.Ulterior datei sesizării Curţii Constituţionale, prevederile art. 78 alin. (1^2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 au fost modificate prin art. I pct. 5 şi 20 din Legea nr. 86/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 2 iulie 2014. Potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, relevante în cauză sunt textele de lege criticate în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 86/2014, acestea continuând să-şi producă efectele juridice. Curtea urmează să se pronunţe asupra lor. În aceste condiţii, textele de lege care fac obiectul controlului de constituţionalitate au următorul cuprins:

–Art. 78 alin. (1^1)-(1^3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991: "(1^1) Schimbarea categoriei de folosinţă în alte categorii de folosinţă a pajiştilor, înregistrate ca atare la data de 1 ianuarie 2007, aşa cum este prevăzut în primul paragraf al alin. (2) al art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 30 din 31 ianuarie 2009, în Registrul agricol, este interzisă.

(1^2)Fac excepţie de la prevederile alin. (1^1) terenurile ocupate de pajişti care, prin degradare sau poluare, şi-au pierdut total ori parţial capacitatea de producţie, terenuri pe care se vor executa lucrări de ameliorare şi amenajare, potrivit reglementărilor legale în vigoare.

(1^3)Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1^1) sunt lovite de nulitate absolută."

–Art. 3 lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013: "Sunt supuse regimului de organizare, administrare şi exploatare următoarele categorii de pajişti: (...) e) pajişti proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice".

–Art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013: "Deţinătorii de pajişti, astfel cum sunt definiţi la art. 2 lit. f), sunt obligaţi să menţină suprafaţa totală ocupată cu pajişti la 1 ianuarie 2007, aşa cum este prevăzut în primul paragraf al alin. (2) al art. 6 din Regulament, şi înregistrată în registrul agricol ca păşune/fâneaţă la acea dată, inclusiv cele aflate în administrarea ADS."

–Art. 12 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013: "(3) Beneficiarii constituirii şi reconstituirii dreptului de proprietate potrivit legilor proprietăţii au obligaţia de a menţine categoria de folosinţă pajişti."

15.Art. 6 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 30 din 31 ianuarie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, la care face trimitere art. 78 alin. (1^1)-(1^3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, prevede că: "Statele membre, cu excepţia noilor state membre, se asigură că terenurile utilizate ca păşuni permanente la data prevăzută pentru cererile de ajutor pe suprafaţă din 2003 sunt în continuare utilizate în acest scop.[...]. Bulgaria şi România se asigură că terenurile utilizate ca păşuni permanente la 1 ianuarie 2007 sunt în continuare utilizate în acest scop."

16.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi precum şi art. 44 alin. (2), (5) şi (6) privind dreptul de proprietate privată.

17.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că obligaţia României de a menţine terenurile utilizate drept păşune permanentă la data de 1 ianuarie 2007, tot în această categorie, a fost reglementată de art. 5 alin. (2) sfârşitul primului paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1.782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori şi de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2.019/93, (CE) nr. 1.452/2001, (CE) nr. 1.453/2001, (CE) nr. 1.454/2001, (CE) nr. 1.868/94, (CE) nr. 1.251/1999, (CE) nr. 1.254/1999, (CE) nr. 1.673/2000, (CEE) nr. 2.358/71 şi (CE) nr. 2.529/2001, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 270 din 21 octombrie 2003, astfel cum a fost modificat prin Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 1 iunie 2005, care prevedea la secţiunea "Agricultură" următoarele: "Cu toate acestea, Bulgaria şi România asigură că terenul care a fost utilizat drept păşune permanentă la data de 1 ianuarie 2007 este menţinut ca păşune permanentă."

18.Ulterior acestei reglementări, Curtea constată că prin pct. (7) al preambulului Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, s-a reţinut că "Regulamentul (CE) nr. 1.782/2003 a recunoscut efectul pozitiv asupra mediului al păşunilor permanente. Ar trebui menţinute măsurile stipulate în respectivul regulament care urmăresc să încurajeze menţinerea păşunilor permanente existente, pentru a oferi garanţii împotriva transformării masive a acestora în terenuri arabile." Prin urmare, art. 6 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede obligaţia ca România şi Bulgaria să se asigure că terenurile utilizate ca păşuni permanente la 1 ianuarie 2007 sunt în continuare utilizate în acelaşi scop.

19.Din examinarea dispoziţiilor art. 2 lit. a) coroborat cu art. 78 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, precum şi a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) lit. e) din Legea zootehniei nr. 72/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2002 (abrogat prin art. 33 din Legea nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor), acte normative adoptate anterior aderării României la Uniunea Europeană, Curtea constată că acestea permiteau schimbarea categoriei de folosinţă a pajiştilor. Ulterior, prin Legea nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011 s-a prevăzut în art. 3 că "România menţine şi se asigură că suprafeţele declarate ca pajişti la 1 ianuarie 2007 sunt în continuare utilizate pentru creşterea animalelor şi producerea de furaje", după care în art. 20 din capitolul III - "Pajişti în indiviziune" se prevede că "Schimbarea categoriei de folosinţă a pajiştilor se face cu aprobarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, autoritatea competentă pentru menţinerea terenurilor destinate păşunilor permanente în România". Pe de altă parte, prin art. 5 din Legea nr. 214/2011, se interzicea înstrăinarea, împărţirea, grevarea de vreun drept real sau personal, precum şi schimbarea categoriei de folosinţă a pajiştilor proprietate publică şi privată a statului şi a pajiştilor comunale şi urbane care fac parte din domeniul privat al statului şi se află în administrarea consiliilor locale respective [prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a)], precum şi a pajiştilor situate pe orice fel de terenuri din zonele montane, inclusiv golurile alpine, sau cele situate în zonele inundabile ale râurilor şi în Lunca Dunării, care nu intră în categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 214/2011 şi care sunt folosite numai în timpul prielnic păşunatului, aparţinând domeniului public al statului [prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c)].

20.Din această analiză Curtea constată, pe de-o parte, obligaţia impusă statului român prin regulamentele Consiliului Uniunii Europene anterior menţionate de a menţine ca păşune permanentă terenul utilizat în acest scop la data de 1 ianuarie 2007, iar, pe de altă parte, reglementarea de către legiuitorul român a posibilităţii schimbării categoriei de folosinţă a pajiştilor, cu cele două excepţii prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 214/2011, până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013.

21.Analizând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (1^1) şi (1^3) din Legea nr. 18/1991, introduse prin pct. 2 al art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, Curtea constată că prin dispoziţiile art. 78 alin. (1^1) şi (1^3) din Legea nr. 18/1991, legiuitorul instituie, pe de-o parte, interdicţia schimbării categoriei de folosinţă a pajiştilor înregistrate ca atare la 1 ianuarie 2007 în Registrul agricol, iar, pe de altă parte, reglementează sancţiunea nulităţii absolute pentru actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea alin. (1^1) al art. 78. Or, între momentul de referinţă 1 ianuarie 2007 şi data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor înregistrate ca pajişti a fost permisă de legiuitor, cu cele două excepţii prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 214/2011, actele juridice încheiate în această perioadă fiind valabil încheiate. Prin urmare, Curtea constată că excepţia este întemeiată, textele de lege criticate aducând atingere art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală întrucât reglementarea criticată elimină pentru trecut posibilitatea schimbării categoriei de folosinţă a pajiştilor şi instituie sancţiunea nulităţii absolute pentru actele valabil încheiate potrivit normelor legale în vigoare, prin care a fost schimbată categoria de folosinţă a pajiştilor în alte categorii de folosinţă, înainte de data de 13 mai 2013 (data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013).

22.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 86/2014, care reglementează obligaţia deţinătorilor de terenuri a căror categorie de folosinţă era înregistrată ca pajişte în Registrul agricol la data de 1 ianuarie 2007 "să menţină" această categorie de folosinţă, Curtea observă că şi aceasta este întemeiată. Textul de lege criticat aduce atingere art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală în situaţia în care categoria de folosinţă a terenurilor înregistrate ca pajişti a fost schimbată înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii actului.

23.În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării acestei legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Însă legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens Decizia nr. 201 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007).

24.Curtea a reţinut, de asemenea, că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (în acest sens sunt Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004 şi Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004).

25.Pornind de la aceste considerente, Curtea reţine că prevederile art. 78 alin. (1^1) şi (1^3) din Legea nr. 18/1991, introduse prin pct. 2 al art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, precum şi dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 86/2014, modifică atât starea legală anterioară, în care era permisă schimbarea categoriei de folosinţă a pajiştilor în Registrul agricol, cât şi efectele care s-au produs din raportul anterior şi care s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, ceea ce aduce atingere art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii din Legea fundamentală.

26.Curtea, reţinând că prevederile art. 78 alin. (1^1) şi (1^3) din Legea nr. 18/1991 şi dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 86/2014, sunt constituţionale numai în măsura în care modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, va admite excepţia de neconstituţionalitate şi va constata că prevederile art. 78 alin. (1^1) şi (1^3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 sunt constituţionale în măsura în care schimbarea categoriei de folosinţă a pajiştilor în Registrul agricol se realizează de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 şi, de asemenea, va admite excepţia de neconstituţionalitate şi va constata că prevederile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 86/2014, sunt constituţionale în măsura în care obligaţia de menţinere în categoria de folosinţă a pajiştilor incumbă deţinătorilor de pajişti înregistrate ca atare în Registrul agricol la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013.

27.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1^2) din Legea nr. 18/1991, introduse prin pct. 2 al art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat instituie o excepţie sub aspectul posibilităţii schimbării categoriei de folosinţă a pajiştilor, afectate de degradare şi poluare, aplicându-se în domeniul propriu de activitate al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, nefiind susceptibil de o interpretare potrivit căreia ar putea fi aplicat retroactiv.

28.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. e) şi art. 12 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, prin raportare la art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută. Curtea observă că, potrivit acestora, sunt supuse regimului de organizare, administrare şi exploatare pajiştile proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, iar beneficiarii constituirii şi reconstituirii dreptului de proprietate au obligaţia de a menţine categoria de folosinţă pajişti, ceea ce reprezintă o limitare a folosinţei ca atribut al dreptului de proprietate. Legiuitorul are posibilitatea de a stabili condiţiile şi limitele dreptului de proprietate în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie. Pentru a verifica dacă o astfel de limitare este justificată, Curtea Constituţională va analiza, prin prisma unui test de proporţionalitate dezvoltat în jurisprudenţa sa, dacă aceste obiective subsumate finalităţii urmărite califică scopul reglementării ca fiind unul legitim, dacă limitarea este rezonabilă în raport cu obiectivul urmărit şi nu tinde la transformarea acestui drept într-unul iluzoriu/teoretic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, şi Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014).

29.Analizând scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, Curtea constată că acesta vizează, pe de-o parte, reglementarea organizării, administrării şi exploatării pajiştilor permanente, în acord cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009, iar, pe de altă parte, menţinerea, întreţinerea şi utilizarea terenului în condiţii de păstrare a compoziţiei floristice a pajiştilor, ceea ce reprezintă un câştig pentru calitatea mediului, precum şi crearea de ferme viabile din punct de vedere economic şi sprijinirea fermierilor în elaborarea unui plan de afaceri şi program de dezvoltare pe termen scurt şi mediu, adaptat la cerinţele pieţei. Curtea constată, astfel, că aceste obiective subsumate finalităţii urmărite, califică scopul ca fiind unul legitim.

30.Faptul că sunt supuse regimului de organizare, administrare şi exploatare reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 şi pajiştile proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, precum şi faptul că beneficiarii constituirii şi reconstituirii dreptului de proprietate au obligaţia de a menţine categoria de folosinţă pajişte reprezintă măsuri adecvate şi necesare pentru îndeplinirea scopului legitim anterior menţionat. Curtea constată că legea respectă justul echilibru între măsurile care au determinat limitarea folosinţei ca atribut al dreptului de proprietate şi scopul legitim urmărit, întrucât între interesele concurente ale colectivităţii şi individului există un raport rezonabil de proporţionalitate, textul criticat asigurând atât protejarea intereselor colectivităţii referitoare la păstrarea fitocenozei specifice pajiştilor, aşadar a unei părţi componente a ecosistemului naţional, cât şi posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a folosi pajiştile în conformitate cu natura şi tipologia acestora.

31.Curtea observă că dispoziţiile art. 44 alin. (5) şi (6) din Legea fundamentală nu au incidenţă în prezenta cauză, întrucât conţinutul normativ al textului criticat nu vizează folosirea subsolului unor proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general.

32.Curtea constată că nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 16 alin. (1) referitor la principiului egalităţii din Legea fundamentală, deoarece prevederile legale criticate se aplică tuturor deţinătorilor de pajişti, fără privilegii sau discriminări, de la intrarea actului normativ în vigoare, pentru viitor. Privită din perspectiva unei deosebiri de tratament juridic între proprietarii care au putut schimba categoria de folosinţă înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 şi cei care sunt obligaţi să păstreze categoria de folosinţă pajişti după intrarea în vigoare a ordonanţei menţionate, deosebirea de tratament juridic este întemeiată pe un criteriu obiectiv şi rezonabil. În jurisprudenţa sa, în legătură cu aspectul menţionat, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate, fără ca aceste diferenţe să aibă semnificaţia unei discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014).

33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Admite excepţia de neconstituţionalitate formulată de Maria Pirtea şi Cornel Pirtea în Dosarul nr. 1.359/210/2013 al Tribunalului Arad - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 78 alin. (1^1) şi (1^3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 sunt constituţionale în măsura în care schimbarea categoriei de folosinţă a pajiştilor în Registrul agricol se realizează de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.

2.Admite excepţia de neconstituţionalitate, formulată de aceiaşi autori în dosarul aceleiaşi instanţe, şi constată că prevederile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 86/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, sunt constituţionale în măsura în care obligaţia de menţinere în categoria de folosinţă a pajiştilor incumbă deţinătorilor de pajişti înregistrate ca atare în Registrul agricol la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013.

3.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, formulată de aceiaşi autori în dosarul aceleiaşi instanţe, şi constată că prevederile art. 78 alin. (1^2) din Legea nr. 18/1991, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 86/2014, art. 3 lit. e) şi art. 12 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Arad - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu