Decizie nr. 299 din 28 aprilie 2015

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în ansamblul său, şi în special, ale art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Lucica Hossu Longin în Dosarul nr. 8.479/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.052D/2014 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat Păuna Neculae, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Agenţia Naţională de Integritate. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând, în esenţă, că Legea nr. 176/2010 contravine art. 1 alin. (5), art. 20 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu respectă condiţiile de claritate şi precizie, fiind adoptată de Parlament cu încălcarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.018 din 19 iulie 2010. De asemenea susţine încălcarea dispoziţiilor art. 79 din Constituţie, în condiţiile în care, pentru amendamentele formulate asupra proiectului de lege, nu s-a solicitat avizul Consiliului Legislativ. Totodată, arată că prevederile art. 8 şi 11 din Legea nr. 176/2010 încalcă principiul neretroactivităţii legii, deoarece evaluarea activităţii, în vederea examinării unei eventuale încălcări a regimului incompatibilităţilor, se referă la o perioadă anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010.

4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că Legea nr. 176/2010 respectă normele de tehnică legislativă, astfel cum acestea sunt stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, şi produce efecte pentru viitor, fără a încălca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 483 din 21 noiembrie 2013, nr. 604 din 4 noiembrie 2014 şi nr. 309 din 5 iunie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5.Prin Încheierea din 16 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 8.479/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege. Excepţia a fost ridicată de Lucica Hossu Longin într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a constatat starea de incompatibilitate.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, ca motive de neconstituţionalitate extrinsecă, că Parlamentul nu a respectat în totalitate Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.018 din 19 iulie 2010, de vreme ce Legea nr. 176/2010 are, în continuare, o redactare deficitară, încălcând caracterul de precizie şi claritate al legii şi fiind astfel în contradicţie cu art. 147 alin. (4) şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragrafele 52 şi 55 şi Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunţată în Cauza Amann împotriva Elveţiei, paragraful 50).

7.Totodată, susţine că avizul dat de Consiliul Legislativ, înregistrat cu nr. 515 din 27 aprilie 2010, se referea la proiectul de Lege privind consolidarea integrităţii în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, înregistrat cu nr. 325/27.04.2010, devenit, după promulgare, Legea nr. 176/2010. Atât forma adoptată de Senat, cât şi cea adoptată de Camera Deputaţilor sunt substanţial deosebite de cea care a fost avizată de Consiliul Legislativ, prin Avizul nr. 515 din 27 aprilie 2010. În acest context, pentru amendamentele depuse în Senat şi Camera Deputaţilor, chiar şi după pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 1.018 din 19 iulie 2010, s-ar fi impus solicitarea avizului Consiliului Legislativ, în condiţiile în care, în urma amendamentelor, proiectul de lege a căpătat o formă diferită.

8.De asemenea arată că prevederile art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece Legea nr. 176/2010 a intrat în vigoare la data de 5 septembrie 2010, iar, în baza art. 8 din legea menţionată, Agenţia Naţională de Integritate a întocmit raportul de evaluare nr. 48.266/G/II din 26 octombrie 2012, prin care s-a avut în vedere perioada 29 iunie 2010-30 martie 2011, în care autoarea excepţiei a cumulat funcţia de membru al Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune cu funcţia de administrator al Societăţii "Letti Lou Film" - S.R.L. În aceste condiţii consideră că modul în care sunt redactate prevederile art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 permite, însă, o interpretare de natura celei efectuate de Agenţia Naţională de Integritate, în sensul extinderii evaluărilor şi asupra faptelor petrecute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010.

9.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine că prevederile Legii nr. 176/2010 respectă normele de tehnică legislativă menite să asigure sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul, forma juridică, limbajul şi stilul actului normativ, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Constituţie precizează că această critică excedează controlului Curţii Constituţionale, deoarece textul constituţional invocat nu prevede obligativitatea solicitării avizului Consiliului Legislativ şi pentru amendamentele aduse legii. Privitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, instanţa judecătorească opinează că aceasta este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate au în vedere tocmai reglementarea pentru viitor a limitelor temporale ale procedurii de evaluare şi nu instituie sancţiuni retroactive.

10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11.Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere formulat anterior în dosarele nr. 199D/2014, nr. 576D/2014, nr. 888D/2013, nr. 887D/2013 şi nr. 576D/2013 ale Curţii Constituţionale, exprimat în sensul constituţionalităţii prevederilor Legii nr. 176/2010, în ansamblul său, precum şi ale art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

12.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, precum şi ale art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 11 alin. (1) din aceasta, având următorul cuprins:

–Art. 8 alin. (1) şi (2): "(1) Scopul Agenţiei este asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice. În îndeplinirea acestui scop, Agenţia poate dezvolta relaţii de colaborare prin încheierea de protocoale cu entităţi din ţară sau din străinătate.

(2)Activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul Agenţiei se desfăşoară cu privire la situaţia averii existente pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform prevederilor acesteia, care se completează cu dispoziţiile actelor normative în vigoare.";

–Art. 11 alin. (1): "Activitatea de evaluare a declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora."

15.În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul retroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ şi art. 147 alin. (4) privind deciziile Curţii Constituţionale.

16.Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate cuprinse în Legea nr. 176/2010 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 662 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 13 august 2012, Decizia nr. 204 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 iunie 2013, Decizia nr. 207 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 18 iunie 2013, Decizia nr. 316 din 18 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 20 august 2013, Decizia nr. 401 din 8 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 27 noiembrie 2013, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, precum şi Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, şi Decizia nr. 604 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 28 ianuarie 2015.

17.Astfel, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă asupra Legii nr. 176/2010, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că Legea privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative a fost supusă controlului de constituţionalitate a priori, prin Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 22 iulie 2010, prilej cu care Curtea a statuat că legea a fost adoptată cu respectarea principiului bicameralismului, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, şi că din urmărirea procesului legislativ desfăşurat în cele două Camere ale Parlamentului, ulterior Deciziei nr. 1.018 din 19 iulie 2010, rezultă că Legea privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative a fost adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată, şi de Senat, în calitate de Cameră decizională, devenind, ulterior promulgării, Legea nr. 176/2010.

18.Distinct de aceasta, referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 79 din Constituţie, Curtea reţine că obligativitatea solicitării avizului Consiliului Legislativ există, potrivit textului constituţional invocat, în cazul proiectelor de acte normative, nu şi în cazul amendamentelor. În acelaşi sens, art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ prevede că avizarea amendamentelor supuse dezbaterii comisiei şi proiectelor de legi sau propunerilor legislative primite de comisie după adoptarea lor de către una dintre Camerele Parlamentului se face la cererea preşedintelui comisiei parlamentare sesizate în fond. În aceste condiţii, Curtea nu reţine susţinerile autorului excepţiei vizând încălcarea dispoziţiilor art. 79 din Constituţie.

19.De asemenea, Curtea constată că Legea nr. 176/2010 instituie într-un cadru coerent norme precise şi previzibile privind asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, de natură să permită destinatarilor să fie informaţi în avans asupra consecinţelor actelor şi faptelor lor şi să înţeleagă consecinţele legale ale acestora, astfel încât nu reţine criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.

20.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate vizând presupusul caracter retroactiv al prevederilor art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Curtea reţine că normele de lege criticate dispun pentru viitor, fiind aplicabile de la data intrării în vigoare a legii. Astfel, Curtea constată că prevederile legale criticate reglementează modul de acţiune în timpul următor intrării lor în vigoare, adică în domeniul propriu de aplicare, fără a încălca principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale, prevăzut de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.

21.De altfel, Curtea observă că motivele invocate de autorul excepţiei privesc, în principal, probleme de interpretare şi aplicare a legii, prin raportare la perioada supusă evaluării de către inspectorul de integritate, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucica Hossu Longin în Dosarul nr. 8.479/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2015.

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Simina Popescu