Decizie nr. 133 din 13 martie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 teza întâi din Codul penal din 1969, excepţie ridicată de Marian Emanuel Enache şi Romeo Ionuţ Enache în Dosarul nr. 24.269/200/2012* al Judecătoriei Buzău - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 489D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 623/2010. Arată că autorii excepţiei pornesc de la un argument de identitate între infracţiunile de patrimoniu care produc consecinţe deosebit de grave şi infracţiunile de serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fiind nemulţumiţi, în realitate, de regimul sancţionator mai sever aplicabil furtului calificat în varianta prevăzută de art. 209 alin. 4 din Codul penal din 1969. Menţionează că noul Cod penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, redefineşte sintagma "consecinţe deosebit de grave" şi majorează pragul valoric stabilit drept criteriu de apreciere, astfel că autorii excepţiei au posibilitatea de a rezolva pe calea aplicării legii penale mai favorabile de către instanţa de judecată problema pe care au încercat să o soluţioneze prin intermediul controlului de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 16 iulie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 24.269/200/2012*, Judecătoria Buzău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 teza întâi din Codul penal din 1969.

Excepţia a fost ridicată de Marian Emanuel Enache şi Romeo Ionuţ Enache cu ocazia soluţionării unei cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 146 teza întâi din Codul penal din 1969 încalcă egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. Astfel, arată că au fost trimişi în judecată pentru furt calificat şi, respectiv, complicitate la furt calificat, cu un prejudiciu total estimat la suma de 79.957 euro, reprezentând circa 344.000 lei la cursul de la data epuizării infracţiunii săvârşite în formă continuată. În rejudecarea cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a prejudiciului pentru a se stabili dacă se impune schimbarea încadrării juridice în furt calificat, respectiv complicitate la furt calificat, care a produs consecinţe deosebit de grave. Potrivit art. 146 teza întâi din Codul penal din 1969, prin "consecinţe deosebit de grave" se înţelege o pagubă materială care depăşeşte ca valoare 200.000 de lei, însemnând circa 50.000 de euro. Invocă, totodată, faptul că Direcţia Naţională Anticorupţie este competentă să efectueze urmărirea penală dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 246, 247, 248 şi 248^1 din Codul penal din 1969. Astfel, fapte comise la adresa patrimoniului, având subiecţi activi obişnuiţi, necalificaţi, aşa cum este cazul infracţiunii de furt cu consecinţe deosebit de grave, sunt pedepsite mai drastic decât faptele de abuz în serviciu în formă agravată, ce sunt incriminate ca având şi ele consecinţe deosebit de grave şi care implică tot o lezare patrimonială, dar prin încălcarea atribuţiilor de serviciu ale unor subiecţi activi calificaţi, în condiţiile în care prejudiciul produs este mult mai mare, de peste 1.000.000 euro, echivalent în lei. Consideră că această situaţie contravine flagrant prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care implică şi o egalitate a răspunderii penale pentru fapte ce produc formal acelaşi gen de consecinţe, precum şi prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală. Mai arată că, din punct de vedere tehnic-formal, nu este de conceput existenţa unor consecinţe patrimoniale mai grave decât consecinţele deosebit de grave, ceea ce face necesară redefinirea "consecinţelor deosebit de grave" prin aducerea lor, de îndată, la pragul valoric cel mai ridicat prevăzut de legislaţie.

Judecătoria Buzău - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 50/2006, nr. 1.051/2008, nr. 239/2012 şi nr. 911/2012.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 311/2011, nr. 681/2011, nr. 752/2011, nr. 239/2012 şi nr. 911/2012.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 623/2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 146 teza întâi din Codul penal din 1969, abrogat la 1 februarie 2014 prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispoziţiile art. 146 teza întâi din Codul penal din 1969, modificate prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, au următorul cuprins: "Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei [...]."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile de lege criticate, deşi abrogate la momentul pronunţării Curţii, sunt supuse controlului de constituţionalitate, întrucât au legătură cu soluţionarea cauzei, conflictul de legi penale în timp urmând a fi soluţionat de către instanţa judecătorească.

Critica autorilor excepţiei vizează norma cu caracter explicativ cuprinsă în art. 146 teza întâi din Codul penal din 1969, în raport cu care este reglementată infracţiunea de furt calificat în varianta prevăzută de art. 209 alin. 4 din acelaşi cod. În opinia autorilor excepţiei, criteriul valoric avut în vedere de legiuitor pentru a defini sintagma "consecinţe deosebit de grave" este inadecvat şi în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.

Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 146 teza întâi din Codul penal din 1969, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare, de exemplu, prin Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 28 februarie 2006, prin care a statuat că reglementarea criticată este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni, cum ar fi, spre exemplu, furtul calificat, tâlhăria, înşelăciunea, delapidarea sau distrugerea calificată. Susţinerile cu privire la reaprecierea criteriului valoric care determină înţelesul expresiei "consecinţe deosebit de grave" nu pot fi reţinute. Modificarea conţinutului unei norme juridice, în sensul adaptării ei la realităţile sociale, este o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative în lumina dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". Curtea Constituţională, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituţională nu se poate substitui Parlamentului pentru modificarea limitei valorice prevăzute la art. 146 din Codul penal.

În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 1.051 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Decizia nr. 176 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 25 martie 2010, şi Decizia nr. 623 din 6 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 14 iunie 2010.

Prin urmare, reglementarea infracţiunii de furt calificat prin raportare la producerea unor consecinţe deosebit de grave în sensul art. 146 teza întâi din Codul penal din 1969 reprezintă o opţiune de politică penală, de competenţa exclusivă a legiuitorului, care nu aduce nicio atingere principiului egalităţii în drepturi, ce presupune ca la situaţii egale să corespundă tratament egal, iar la situaţii diferite să existe un tratament diferit, şi nici principiului conform căruia justiţia e unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian Emanuel Enache şi Romeo Ionuţ Enache în Dosarul nr. 24.269/200/2012* al Judecătoriei Buzău - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 146 teza întâi din Codul penal din 1969 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Buzău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 martie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică