Decizie nr. 953 din 12 iulie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 3 lit. a)-z), art. 7, art. 8, art. 10, art. 11, art. 24 şi art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Victor Ignat în Dosarul nr. 1.490/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde reprezentantul părţii Consiliul Naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii, consilier juridic Mihaela Jugaru, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la aceleaşi texte din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 29 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.490/2/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 3 lit. a)-z), art. 7, art. 8, art. 10, art. 11, art. 24 şi art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Victor Ignat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin textele de lege criticate se încalcă flagrant dreptul la un proces echitabil, deoarece persoanele vizate de această lege nu sunt considerate egale în şanse în faţa justiţiei şi se instituie o discriminare şi o falsă clasificare pe criterii profesionale neconforme cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. O întreagă categorie socială, cu drepturi şi libertăţi, urmează a fi pusă în afara legii şi a respectului concetăţenilor şi se tinde a se demonstra prin acţiuni în justiţie, prin darea unui verdict, apartenenţa la o structură militară şi în slujba serviciilor de informaţii, culpabilizând activitatea şi munca depusă sub jurământ militar şi sub ordin militar. Nu se face o distincţie între personalul militar numit prin ordin ierarhic şi cetăţenii persoane fizice care benevol sau din interese diverse sau din patriotism şi spirit civic aderau printr-un angajament scris la munca de informaţii, devenind agenţi informatori, colaboratori ai organelor ordinii. Textele criticate încalcă şi prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât prin definiţia dată noţiunii de colaborator al Securităţii se instituie o nouă răspundere pentru fapte şi activităţi realizate de persoana verificată, la un moment anterior instituirii acestui tip de răspundere. Cu privire la raporturile juridice "petrecute în trecut" şi ale căror efecte au fost definitiv tranşate, consideră autorul că legea nouă retroactivează şi devine incidentă asupra unor chestiuni care în acest moment sunt arhivate şi pentru care a fost împlinit termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere a acestor persoane. Normele criticate încalcă şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie, pentru că nesocotesc dispoziţiile art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care se referă la faptul că nu trebuie să existe o pedeapsă fără a fi prevăzută de lege şi care vorbesc de previzibilitatea legilor. Or, prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt previzibile şi lasă loc la interpretări în legătură cu înţelesul noţiunii de colaborator al Securităţii. Dispoziţiile legale criticate încalcă şi prevederile art. 53 din Constituţie, pentru că dau posibilitatea ca, în urma calificării unei persoane ca şi colaborator al Securităţii, drepturile şi libertăţile acesteia să fie îngrădite, iar aceste îngrădiri sunt în afara sferei limitative prevăzute de art. 53. Aceleaşi texte sunt neconstituţionale deoarece conferă în continuare Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii un caracter jurisdicţional.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece normele criticate sunt constituţionale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, prevederi cuprinse în art. 2 lit. b) privind noţiunea de colaborator al Securităţii, art. 3 lit. a)-z) privind dreptul de acces la informaţii de interes public în legătură cu anumite categorii de persoane, art. 7, art. 8, art. 10, art. 11, art. 24 şi art. 35 referitoare la structurile abilitate din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să efectueze acţiunile de verificare, personalul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, căile de atac împotriva adeverinţelor eliberate în urma notelor de constatare şi condiţiile în care se poate exercita acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia şi cele privind normele aplicabile care fac obiectul activităţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (4) privind statul de drept şi principiul separaţiei puterilor în stat, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 privind libertatea individuală, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 alin. (1) privind dreptul la informaţie, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară, art. 55 privind apărarea ţării, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 116 alin. (1) privind structura administraţiei publice centrale de specialitate, art. 117 alin. (1) privind înfiinţarea ministerelor şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra aceloraşi texte de lege, constatând că sunt constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 lit. b) şi ale art. 7, art. 8 şi art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 980 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 17 august 2009. În legătură cu dispoziţiile art. 3 lit. a)-z) din acelaşi act normativ, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 919 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009. Cu privire la art. 11 din ordonanţă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009.

Curtea a reţinut, ca apreciere generală, că, faţă de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, realizând o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Actuala reglementare legală are ca finalitate deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora. În acest sens a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009. Prin aceeaşi decizie, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, nu se poate reţine încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile beneficiind de posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.

Tot astfel, cu privire la critici similare, Curtea Constituţională a mai observat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigenţele constituţionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare. Totodată, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalităţii în drepturi, deoarece art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, Curtea a reţinut că, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată lucrător sau colaborator al Securităţii, reglementarea criticată nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a normei legale. În plus, prin Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009, Curtea a observat că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnităţii persoanei, legiuitorul a înţeles să dedice întregul articol 2 din ordonanţa de urgenţă definirii termenilor cu care aceasta operează.

Întrucât nu au fost evidenţiate elemente noi, se impune menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară, ale art. 55 privind apărarea ţării, ale art. 116 alin. (1) privind structura administraţiei publice centrale de specialitate şi ale art. 117 alin. (1) privind înfiinţarea ministerelor, invocate de autorul excepţiei, se constată că nu sunt incidente în cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 3 lit. a)-z), art. 7, art. 8, art. 10, art. 11, art. 24 şi art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Victor Ignat în Dosarul nr. 1.490/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta