Decizia nr. 368 din 28 mai 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 191 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Predica și Aristița-Elena Predica în Dosarul nr. 4.442/315/2014/a1 al Judecătoriei Târgoviște. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.422D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorii excepției de neconstituționalitate au depus o cerere prin care solicită prorogarea pronunțării cu două săptămâni, având în vedere faptul că apărătorul ales se află în imposibilitatea de a se prezenta în fața Curții, din motive de sănătate.

4.Având cuvântul cu privire la cererea formulată, reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată, întrucât la dosar nu au fost depuse acte doveditoare care să certifice imposibilitatea prezentării apărătorului ales din motivele medicale invocate. Mai mult decât atât, subliniază că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, avocatul are posibilitatea să își asigure substituirea, atunci când - dintr-un motiv sau altul - nu se poate prezenta personal în fața instanței de judecată pentru susținerea cauzei.

5.Deliberând, Curtea respinge cererea formulată ca neîntemeiată, pentru aceleași motive invocate și de reprezentantul Ministerului Public.

6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

7.Prin Încheierea nr. 5.585 din 22 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.442/315/2014/a1, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 191 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gheorghe Predica și Aristița-Elena Predica cu ocazia soluționării unei cereri având ca obiect „reexaminare amendă judiciară“. Curtea învederează faptul că, prin aceeași încheiere, instanța de judecată a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, invocată de aceiași autori.

8.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că în aplicarea principiului unui recurs efectiv, competența de soluționare a unei astfel de cereri de reexaminare trebuie să fie atribuită instanței imediat superioare, pentru ca astfel să poată fi îndeplinite condițiile de imparțialitate și independență, și nicidecum unui alt judecător din cadrul aceleiași instanțe, așa cum se întâmplă în prezent. Aceștia apreciază că în situația în care o cerere de reexaminare, care nu constituie o simplă măsură de administrare a justiției, este soluționată de către un coleg de la aceeași instanță al judecătorului care a pronunțat încheierea de ședință contestată, prin care a fost dispusă luarea unei măsuri sancționatorii, avem de-a face cu o procedură de reexaminare cu caracter „colegial“, și nicidecum cu o soluție care să fie supusă controlului unei jurisdicții cu grad ierarhic superior, care să îndeplinească criteriile de imparțialitate și independență.

9.Judecătoria Târgoviște apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că soluția legislativă criticată nu contravine dispozițiilor constituționale și convenționale invocate, întrucât cererea de reexaminare nu vizează judecarea fondului cauzei, fiind doar un incident procedural ce nu privește fondul pretenției deduse judecății instanței. Învederează, de asemenea, că nu se poate vorbi despre încălcarea art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, în cadrul cererii de reexaminare, sunt analizate legalitatea și temeinicia sancțiunii amenzii, precum și eventualele elemente necunoscute la momentul aplicării acesteia.

10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă atât doctrina relevantă în domeniu, cât și jurisprudența Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 631 din 27 octombrie 2016, prin care s-a reținut, în esență, că „spre deosebire de reglementarea anterioară, noul Cod instituie atribuția de soluționare a cererii de reexaminare în sarcina unui alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, dispoziția fiind de natură să asigure garanțiile de desfășurare a unui proces echitabil prin prisma imparțialității cu care această cale de atac va fi judecată. Se prevede, astfel, în mod expres faptul că cererea de reexaminare se soluționează cu citarea părților, prin încheiere, în camera de consiliu, iar nu în ședință publică, eliminând în acest fel opiniile neunitare existente în practica judiciară anterioară“.

12.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. Arată, astfel, că autorii excepției solicită modificarea legislativă a reglementării criticate, în sensul atribuirii competenței de soluționare a cererii de reexaminare unei instanțe ierarhic superioare. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, o asemenea critică este inadmisibilă.

13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 191 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, potrivit cărora „În toate cazurile, cererea se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea“.

16.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 24 privind dreptul la apărare, precum și art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că reglementarea de lege criticată a mai fost supusă controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 64 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 26 martie 2013, sau Decizia nr. 99 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 25 aprilie 2014, prin care Curtea a statuat că aceasta este conformă Legii fundamentale.

18.Curtea a reținut, astfel, că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Curtea a subliniat, totodată, că în noul Cod de procedură civilă legiuitorul a simțit nevoia limpezirii textului art. 191 alin. (3) și a prevăzut că, în toate cazurile, cererea se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea. Astfel, spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865), se instituie atribuția de soluționare a cererii de reexaminare în sarcina unui alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, dispoziția fiind de natură să asigure garanțiile de desfășurare a unui proces echitabil, prin prisma imparțialității cu care această cale de atac va fi judecată. Se prevede astfel, în mod expres, faptul că cererea de reexaminare se soluționează cu citarea părților, prin încheiere, în camera de consiliu, iar nu în ședință publică, eliminând în acest fel opiniile neunitare existente în practica judiciară anterioară.

19.În jurisprudența sa referitoare la dispozițiile procedurale cuprinse în vechea lege procesual civilă, Curtea a reținut că soluția legislativă criticată nu contravine prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, or, cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului. În acest sens, prin Decizia din 6 iulie 2000, pronunțată în Cauza Moura Carreira și Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că sfera de aplicare a art. 6 din Convenție vizează drepturile și obligațiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce, în speța de față, nu este cazul - cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenției deduse judecății instanței.

20.Curtea a reținut, de asemenea, că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia modul de soluționare a cererii de reexaminare determină o restrângere nejustificată a dreptului la o cale efectivă de atac, aducându-se astfel atingere art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât cererea de reexaminare este o verificare judiciară efectivă, fiind analizate pe fond legalitatea și temeinicia sancțiunii amenzii și ale elementelor necunoscute la momentul aplicării acesteia. Totodată, Curtea a apreciat că soluționarea cererii de reexaminare de către aceeași instanță care a aplicat amenda și care a fost învestită cu soluționarea fondului litigiului, dar în completuri cu compunere diferită, nu este de natură a susține critica de neconstituționalitate, deoarece, prin aceasta, legiuitorul nu a înțeles să limiteze accesul la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiții egale a acestor drepturi constituționale. Or, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății.

21.Referitor la critica autorilor excepției formulată în sensul că, „în situația în care o cerere de reexaminare este soluționată de către un coleg de la aceeași instanță al judecătorului care a pronunțat încheierea de ședință contestată, prin care a fost dispusă luarea unei măsuri sancționatorii, avem de-a face cu o procedură de reexaminare cu caracter colegial și nicidecum cu o soluție care să fie supusă controlului unei jurisdicții cu grad ierarhic superior, care să poată îndeplini criteriile de imparțialitate și independență“, în jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005, Curtea a statuat că „sistemul colegial reprezintă o problemă de organizare judecătorească referitoare la alcătuirea completelor de judecată din mai mulți judecători“, așa încât nu poate fi primită critica potrivit căreia relația de colegialitate dintre judecătorii aceleiași instanțe ar constitui un virtual impediment la soluționarea obiectivă a unei cereri. De asemenea, prin Decizia nr. 741 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Curtea Constituțională a reținut că, „potrivit dispozițiilor constituționale, stabilirea competenței și a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului și că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. În aplicarea acestor dispoziții constituționale, legiuitorul stabilește componența completului de judecată și conduita pe care trebuie să o aibă acesta la soluționarea cauzelor ce îi sunt repartizate. Atât Constituția, cât și Legea privind organizarea judecătorească stabilesc, sub aspectul imparțialității, dreptul și obligația judecătorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecată desfășurându-se, potrivit legii, strict în limitele cadrului legal“. Curtea a subliniat, totodată, că, în ipoteza în care există dubii cu privire la imparțialitatea judecătorului, există mijloace de apărare prevăzute de lege care asigură suficiente garanții pentru o judecată echitabilă și imparțială.

22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Predica și Aristița-Elena Predica în Dosarul nr. 4.442/315/2014/a1 al Judecătoriei Târgoviște și constată că prevederile art. 191 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgoviște și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora