Decizia nr. 345 din 6 octombrie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.071/1/2025 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.403/99/2024, privind lămurirea următoarei chestiuni de drept:

Dacă majorarea de 5% rezultată din aplicarea art. III pct. 3 și 4 și art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 se aplică în cazul funcționarilor angajați ai caselor județene de pensii raportat la salariul de bază la nivel central aflat în plată în luna decembrie 2023 sau la salariul de bază la nivel central aflat în plată la 1.01.2024.

Magistratul-asistent arată că la dosar a fost depus raportul întocmit.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare.

Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 27 februarie 2025, în Dosarul nr. 1.403/99/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată la 19 mai 2025 cu nr. 1.071/1/2025.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învățământ și alte sectoare de activitate bugetară, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023

Articolul III

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

(...)

3.La anexa nr. VIII, la capitolul I litera A punctul I, asteriscul «*)» se modifică și va avea următorul cuprins:

*)Funcții publice de stat, stabilite și avizate potrivit legii în cadrul aparatului Administrației Prezidențiale, al Parlamentului, al Guvernului, al ministerelor, al Academiei Române, al Avocatului Poporului, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, al Consiliului Național al Audiovizualului, al Consiliului Legislativ, al Casei Naționale de Pensii Publice și structurilor subordonate, al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și structurilor subordonate, al Inspecției Muncii și structurilor subordonate, al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială și structurilor subordonate, al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și structurilor subordonate, al Institutului Național de Statistică și structurilor subordonate, al Ministerului Sănătății și direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, al Ministerului Culturii și direcțiilor pentru cultură județene și a municipiului București, al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și structurilor subordonate, al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și structurilor subordonate, al Autorității pentru Reformă Feroviară, al Agenției Naționale pentru Administrare Fiscală și unităților subordonate, al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, al organismelor intermediare pentru programe operaționale, precum și pentru funcțiile publice corespunzătoare înalților funcționari publici din cadrul instituției prefectului.

4.La anexa nr. VIII, la capitolul II litera A punctul I, asteriscul «*)» se modifică și va avea următorul cuprins:

*)Aparatul de lucru al: Administrației Prezidențiale, al Parlamentului, al Guvernului, al ministerelor, al Academiei Române, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al Curții Constituționale, al Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, al Consiliului Național al Audiovizualului, al Consiliului Legislativ, al Casei Naționale de Pensii Publice și structurilor subordonate, al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și structurilor subordonate, al Inspecției Muncii și structurilor subordonate, al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială și structurilor subordonate, al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și structurilor subordonate, al Institutului Național de Statistică și structurilor subordonate, al Ministerului Sănătății și direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, al Ministerului Culturii și direcțiilor pentru cultură județene și a municipiului București, al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și structurilor subordonate, al Autorității pentru Reformă Feroviară, al Agenției Naționale de Administrare Fiscală și unităților subordonate, al Avocatului Poporului, al Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, al Agenției Naționale de Presă AGERPRES, al Consiliului Economic și Social, al Autorității Electorale Permanente, al organismelor intermediare pentru programe operaționale, altor organe centrale de specialitate.» (...)

Articolul IV

(1)Începând cu salariile aferente lunii ianuarie 2024, prin derogare de la dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul instituțiilor prefectului, cu excepția serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, serviciului public comunitar de pașapoarte și a funcțiilor de demnitate publică, drepturile salariale aferente se stabilesc la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului.

Prin acțiunea introductivă, reclamanta persoană fizică a formulat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii (...), contestație împotriva Deciziei nr. (...), solicitând anularea în parte a acesteia, emisă în aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 128/2023, cu privire la cuantumul salariului de bază și al sporului de condiții vătămătoare stabilite începând cu 1.01.2024, emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească, începând cu aceeași dată, salariul de bază lunar corespunzător funcției și gradului profesional, aflat în plată la această dată la nivelul Casei Naționale de Pensii Publice, conform art. III pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, și sporul de condiții vătămătoare la nivel maxim aflat în plată la 1.01.2024 la Casa Națională de Pensii Publice și plata diferențelor salariale rezultate, actualizate.

În susținerea cererii, reclamanta a arătat că, prin art. III pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 de modificare a anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, s-a realizat o aliniere a funcțiilor de la nivel central și teritorial, cu scopul de a înlătura diferențele salariale existente între aceleași funcții și grade profesionale, presupunând ca, începând cu 1.01.2024, să nu mai existe diferențe salariale între funcționarii publici care își desfășoară activitatea la centru, în speță Casa Națională de Pensii Publice, și cei care își desfășoară activitatea în teritoriu (la casele teritoriale de pensii).

Contestația formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă de către angajator, cu motivarea că salariul de bază a fost stabilit în raport cu salariul de bază aflat în plată în luna decembrie 2023 la Casa Națională de Pensii Publice, deoarece reclamanta nu era îndreptățită la calculul primei tranșe de stabilire a salariului în raport cu salariul cuvenit la nivel central începând cu 1.01.2024, fiind invocate dispozițiile art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023.

Or, în opinia reclamantei, această situație contravine intenției legiuitorului de egalizare a salariilor de bază de la nivelul administrației publice centrale cu cele de la nivel teritorial și de a nu fi create în continuare discrepanțe. Din lecturarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 128/2023 se poate observa că, la art. I și II, se face vorbire de majorări salariale pentru personalul din învățământ, iar la art. III, de egalizarea salariilor de bază de la nivel teritorial cu cele de la nivel central, motiv pentru care cele două tranșe egale de acordare a diferențelor salariale trebuiau stabilite în raport cu salariile de la nivelul Casei Naționale de Pensii Publice aflate în plată la 1.01.2024.

În ceea ce privește sporul pentru condiții vătămătoare, reclamanta a arătat că se regăsește într-o situație contrară Legii-cadru nr. 153/2017, în sensul în care, începând cu 1.01.2024, beneficiază de un salariu de bază aferent unei funcții de stat - administrație publică centrală, însă, tot cu această dată, sporul pentru condiții vătămătoare este aferent salariului de bază aferent unei funcții teritoriale (case teritoriale de pensii).

Pârâta Casa Județeană de Pensii (…) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, menționând că neacordarea procentului de creștere salarială din salariul de bază a fost strict voința legiuitorului care a considerat că nu toate categoriile de salariați ar trebui să beneficieze de respectiva majorare salarială și a dispus prin acte normative succesive plafonarea tuturor categoriilor de sporuri ale personalului plătit din fonduri publice.

În cadrul soluționării acțiunii s-au dispus sesizarea instanței supreme și suspendarea judecății cauzei.

Pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept ce face obiectul cauzei, instanța de trimitere a subliniat că trebuie îndeplinite următoarele condiții cumulative:

–obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice;

–Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să nu fi fost sesizată/să nu se fi pronunțat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective;

–chestiunea de drept care formează obiectul judecății nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Aceste condiții sunt îndeplinite, întrucât, în cauză, este vorba despre un proces privind stabilirea și plata unor drepturi de natură salarială ale unui funcționar public, angajat al Casei Județene de Pensii (…).

Asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a prezentei cauze Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Referitor la condiția ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, față de obiectul acțiunii, problema de drept supusă analizei este direct incidentă în speță, statuarea instanței supreme asupra chestiunii de drept obiect al sesizării urmând a avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce va fi dispusă.V. Punctul de vedere al completului de judecată

Instanța de trimitere nu a formulat niciun punct de vedere.VI. Punctul de vedere al părților

Reclamanta a considerat că majorarea de 5% rezultată din aplicarea prevederilor art. III pct. 3 și 4 și ale art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 se aplică în cazul funcționarilor angajați ai caselor județene de pensii raportat la salariul de bază la nivel central aflat în plată la 1.01.2024.

Pârâtul nu a exprimat un punct de vedere.VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme nu a fost necesară consultarea instanțelor naționale cu privire la practica judiciară relevant.VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prezintă relevanță următoarele decizii ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:

–Decizia nr. 96 din 31 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 503 din 29 mai 2025, prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, noțiunea „drepturile salariale aferente“ privește doar salariul de bază, astfel cum este definit de art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare;

–Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1275 din 18 decembrie 2024, prin care s-a stabilit că:

–în interpretarea și aplicarea art. I alin. (1) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, personalul din familia ocupațională „Justiție“, ale cărui drepturi salariale au fost calculate, prin acte administrative ale ordonatorilor principali de credite, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, fără a se ține cont de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu beneficiază de majorarea de 5% a indemnizației de încadrare brute lunare, începând cu 1 ianuarie 2024;

–în interpretarea și aplicarea art. III pct. 3 și art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, cu trimitere la art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, structurile subordonate ale A.P.I.A. și Inspecției Muncii nu beneficiază de dreptul la majorare cu 5% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023 a salariului de bază/indemnizației de încadrare brute lunare cuvenite de la 1 ianuarie 2024, cu excepția situației în care din aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 128/2023 ar rezulta o majorare a salariilor de bază mai mică decât procentul prevăzut la art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, situație în care se aplică procentul de 5% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023.

IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Asupra admisibilității sesizării

Temeiul sesizării îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“, iar conform alin. (3) al aceluiași articol „Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze“.

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile:

a)existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024;

b)completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;

c)existența unei chestiuni de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu;

d)soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;

e)chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită.

De asemenea, în această procedură Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță, nu doar de către completurile de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.

Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect anularea deciziei emise în aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 128/2023 cu privire la cuantumul salariului de bază și al sporului de condiții vătămătoare stabilite începând cu 1.01.2024 și emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească, începând cu aceeași dată, salariul de bază lunar corespunzător funcției și gradului profesional aflat în plată la nivelul Casei Naționale de Pensii Publice, conform art. III pct. 3 din aceeași ordonanță de urgență, și sporul de condiții vătămătoare la nivel maxim aflat în plată la 1.01.2024 la aceeași instituție.

Astfel, obiectul dedus judecății privește plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în primă instanță.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ (spre exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.

De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a ținut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“.

În consecință, jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

În aceste condiții, se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite de a judeca în mod direct și efectiv procesul.

Chestiunea de drept supusă dezlegării nu se circumscrie însă exigențelor care să permită declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, autorul sesizării nearătând în ce constă dificultatea interpretării, în contextul în care dispozițiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete și nici neclare, neargumentându-se riscul apariției unei practici judiciare neunitare.

Or, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se face referire la „necesitatea identificării unor remedii procedurale eficiente care să asigure îndeplinirea dezideratului unei practici judiciare unitare în materia supusă reglementării“.

Autorul sesizării nu se confruntă cu o dificultate reală în interpretarea normelor de drept incidente, ci urmărește mai degrabă ca instanța supremă să verifice circumstanțele factuale și să aplice legea în scopul soluționării cauzei, cu toate că acest atribut intră și este necesar să rămână în sfera de competență a instanțelor judecătorești (Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, și Decizia nr. 31 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 28 iulie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Totodată, absența indicării elementelor de ambiguitate sau neclaritate a textelor, precum și lipsa punctului de vedere al instanței de trimitere relevă o solicitare de soluționare, în concret, a raportului dedus judecății.

În egală măsură, se constată că titularul sesizării nu lămurește elementele litigiului în privința căruia solicită dezlegări în drept, în condițiile în care deciziile menționate la cap. VIII din prezenta decizie oferă suficiente repere de interpretare necesare determinării modalității de calcul al drepturilor salariale cuvenite funcționarilor angajați ai caselor județene de pensii publice.

Ca atare, instanța de trimitere trebuie să procedeze la o calificare adecvată a raportului juridic care a învestit-o, în funcție de pretenția concretă formulată, neputând solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul mecanismului promovat, o subrogare în funcția jurisdicțională a judecătorului fondului.

Astfel fiind, este important a se reține că dezlegarea ce poate fi dată prin parcurgerea acestei proceduri trebuie să fie una de principiu, având valențele unei lămuriri a conținutului și finalității textelor de lege supuse interpretării, adică a identificării voinței legiuitorului, iar nu una de rezolvare a raporturilor juridice dintre părți, ceea ce presupune în mod necesar o aplicare a normei de drept la situația de fapt, pentru că acesta este conținutul funcției jurisdicționale, specifică instanțelor de judecată învestite cu soluționarea cauzelor.

În atare situație, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se impune respingerea sesizării, ca inadmisibilă.