Decizie nr. 354 din 5 iulie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marius Damian Burueană în Dosarul nr. 6.260/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

La apelul nominal se prezintă partea Roxandra Georgeta Maniu, personal şi asistată de apărător Vlad Manoliu, cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 200D/2005. La apelul nominal se constată lipsa autorilor excepţiei, Mircea Călugăreanu şi Maria Octavia Călugăreanu, precum şi a părţii Ioana Săvălaş, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor două dosare.

Avocatul părţii prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 200D/2005 la Dosarul nr. 57D/2005, care este primul înregistrat.

Partea Roxandra Georgeta Maniu solicită, prin avocat, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin nici unei prevederi din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că Legea fundamentală nu consacră accesul gratuit la justiţie, iar persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti trebuie să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 6.260/2003, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de către Marius Damian Burueană cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile.

Prin Încheierea din 23 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 78/2005, Tribunalul Teleorman - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Excepţia a fost ridicată de către Mircea Călugăreanu şi Maria Octavia Călugăreanu cu prilejul soluţionării unui apel împotriva unei sentinţe civile.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 3^1 şi art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 împiedică liberul acces la justiţie. Astfel, art. 3^1, citit împreună cu art. 20 alin. (1) din acelaşi act normativ, prevede că justiţiabilii care au introdus o cerere prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile sunt obligaţi să plătească, în mod anticipat, o taxă corespunzătoare taxei de timbru care ar fi trebuit plătită notarului pentru autentificarea actului; însă, spre deosebire de plată unei asemenea taxe la notariat, unde există certitudinea autentificării actului, în cazul prevăzut de art. 3^1 din Legea nr. 146/1997, nu este sigur că instanţa va pronunţa respectiva hotărâre, dar este cert că taxa datorată trebuie plătită anticipat.

Cu privire la art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, se susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21, deoarece, prevăzându-se obligativitatea achitării anticipate a unei taxe de timbru calculate procentual, se restrânge accesul liber la justiţie al persoanelor lipsite de mijloace băneşti şi se creează prin aceasta o discriminare pe criterii de avere între cetăţeni.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, art. 21 din Legea fundamentală nu consacră accesul gratuit la justiţie. Pe de altă parte, trimiterea la legislaţia notarială din cuprinsul art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 este o dispoziţie care facilitează accesul la justiţie, întrucât nivelul taxelor judiciare de timbru este inferior celui care ar rezultă din aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege.

Tribunalul Teleorman - Secţia civilă apreciază, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile legale criticate au menirea de a asigura acoperirea unei părţi din cheltuielile necesare funcţionării sistemului judiciar, precum şi de a limita exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.

De asemenea, instanţa judecătorească poate acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, înlesnind accesul la justiţie al persoanelor aflate în situaţii financiare deosebite.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, art. 3^1 din Legea nr. 146/1997, departe de a îngrădi accesul liber la justiţie, este o dispoziţie favorabilă justiţiabililor, deoarece cuantumul taxei judiciare de timbru este inferior celui care ar rezultă din aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege. De asemenea, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligaţia de plată anticipată a taxei judiciare de timbru, ca o condiţie legală pentru începerea procedurii de judecată, precum şi, în cazul nerespectării acestei condiţii, sancţiunea anulării acţiunii sau cererii adresate instanţei judecătoreşti. Ca atare, dispoziţiile legale criticate nu contravin nici unei prevederi din Constituţie, ci, dimpotrivă, reglementează modul de îndeplinire a unei obligaţii constituţionale, în aceleaşi condiţii prevăzute pentru toţi cei interesaţi în soluţionarea acţiunilor şi cererilor de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constituţiei, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3^1 şi art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările ulterioare. Art. 3^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a Ordonanţei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999, aprobată prin Legea nr. 169/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 11 aprilie 2001. Dispoziţiile legale criticate au următoarea redactare:

–Art. 3^1: "(1) Cererile introduse la instanţele judecătoreşti, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, se taxează corespunzător taxei de timbru pentru autentificarea actului, prevăzută la cap. I pct. 1 din anexa la Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, aprobată şi modificată prin Legea nr. 122/1998, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Dispoziţiile art. 9 alin. (3) se aplică în mod corespunzător." ;

–Art. 20 alin. (1) şi (3): " (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. [...]

(3)Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3)Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4)Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Asupra obligativităţii plăţii anticipate a taxelor judiciare de timbru şi a conformităţii acesteia cu art. 21 din Constituţie, care prevede liberul acces la justiţie, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, statuând că prevederile legale menţionate sunt conforme Legii fundamentale. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 499 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2005, Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 10 ianuarie 2005, Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000 şi Decizia nr. 245 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 29 martie 2001.

În aceste decizii Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nici o dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie.

Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.

De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie.

Soluţia adoptată şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

II. Cu privire la art. 3^1 din Legea nr. 146/1997, acesta se referă la cazul cererilor introduse la instanţele judecătoreşti, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile.

Aceste acţiuni în justiţie au fost prevăzute iniţial de Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizaţiilor de construire, reparare şi desfiinţare a construcţiilor, precum şi a celor referitoare la înstrăinările şi împărţelile terenurilor cu sau fără construcţii, publicat în Buletinul Oficial nr. 15 din 29 martie 1958. Astfel, art. 12 din acest act normativ prevedea că, în cazul în care s-a încheiat un înscris, din care rezultă că proprietarul unui teren cu sau fără construcţii s-a obligat să-l înstrăineze cu titlu oneros şi s-au respectat modalităţile de plată a preţului prevăzute în înscris, iar una dintre părţi sau succesorii acesteia nu se prezintă, din orice motive, la notariat pentru autentificarea actului de înstrăinare, instanţa judecătorească va putea da o hotărâre care să ţină loc de act autentic de înstrăinare.

Decretul nr. 144/1958 a fost însă abrogat prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991. Cu toate acestea, chiar după abrogarea decretului citat, în literatura juridică şi în practica judiciară s-a adoptat punctul de vedere potrivit căruia părţile pot să încheie antecontracte de vânzare-cumpărare imobiliară, iar instanţele pot pronunţa hotărâri care să ţină loc de contract autentic, în temeiul dispoziţiilor art. 1073-1077 Cod civil.

Astfel, din interpretarea extensivă a art. 1073 din Codul civil, ce consacră principiul executării în natură a obligaţiilor şi a art. 1077 din Codul civil, care prevede că, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de a face, creditorul poate fi autorizat să o ducă el însuşi la îndeplinire pe cheltuiala debitorului, s-a dedus că, pentru a asigura îndeplinirea exactă a obligaţiei asumate, legiuitorul permite instanţei să suplinească voinţa debitorului şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare.

Modul de stabilire a taxei de timbru pentru aceste acţiuni în justiţie, reglementat de art. 3^1 din Legea nr. 146/1997, este raportat la taxele care ar trebui plătite în cazul autentificării actului de vânzare-cumpărare la notarii publici, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, aceste taxe se plătesc anticipat.

Posibilitatea justiţiabililor de a cere instanţelor judecătoreşti pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, fiind o cale excepţională, impusă de echitate, de validare a unor acte de înstrăinare altfel nule, este firesc ca ea să fie supusă aceluiaşi regim de taxare ca în procedura notarială, care reprezintă regula. În absenţa unei taxări similare, instanţele judecătoreşti ar prelua parţial funcţia notarilor publici de autentificare a acestei categorii de acte şi s-ar deschide calea eludării prevederilor imperative ale legislaţiei notariale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 şi art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marius Damian Burueană în Dosarul nr. 6.260/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, respectiv de Mircea Călugăreanu şi Maria Octavia Călugăreanu în Dosarul nr. 78/2005 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Ştefania Diaconu