Decizie nr. 179 din 12 februarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f), art. 3 şi art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Paşca" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.989/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 32 alin. (2) şi art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) şi art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 şi, respectiv, ca inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 3 din Legea nr. 12/1990, abrogat la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 3 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 13.989/325/2007, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f), art. 3 şi art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie invocată de Societatea Comercială "Paşca" - S.R.L.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, întrucât cauza dedusă judecăţii are un obiect mai mare de 3 miliarde lei vechi, competenţa de soluţionare a acesteia revine tribunalului, iar nu judecătoriei, soluţia contrară, consacrată de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 criticate, fiind discriminatorie. Cât priveşte normele din Legea nr. 12/1990 ce fac obiectul excepţiei, se susţine că "sancţionarea realizării unei activităţi care nu se desfăşoară în condiţiile legii este excesivă şi contrară Constituţiei, în condiţiile în care sancţionarea nu se individualizează pe diferite modalităţi de realizare a activităţilor neconforme cu legea şi pe diferite modalităţi de neîndeplinire a condiţiilor stabilite de lege." În plus, "confiscarea veniturilor obţinute prin realizarea unei activităţi care nu se desfăşoară în condiţiile legii este excesivă şi aduce atingere proprietăţii."

Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) şi art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite este neîntemeiată. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 din Legea nr. 12/1990, aceasta este inadmisibilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) şi art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f), art. 3 şi art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite.

Textele criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, au următorul cuprins:

–Art. 32 alin. (2): "Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.";

–Art. 34 alin. (2): "Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate îi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii."

Textele criticate din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările şi completările ulterioare, au următorul cuprins:

–Art. 1 lit. a): "Constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte:

a)efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege.";

–Art. 2 alin. 1 lit. f): "1 Constituie contravenţii faptele prevăzute la art. 1 lit. a)-k) şi se sancţionează după cum urmează: [...]

f)faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i), j) şi k), în cazul în care au fost săvârşite de persoane juridice, cu amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei.";

–Art. 6 alin. 1: "Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) şi j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum şi sumele de bani şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă şi se valorifică în condiţiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administraţiei publice centrale."

Art. 3 din Legea nr. 12/1990, criticat de asemenea de autorul excepţiei şi care privea competenţa judecătoriei de a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie întocmit în baza Legii nr. 12/1990, era abrogat la data sesizării Curţii Constituţionale prin Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi a plângerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 30 iunie 1997.

În susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1) şi (8) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:

I. În ceea ce priveşte prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 criticate, acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu dispoziţiile Legii fundamentale invocate în prezenta cauză.

Astfel, cât priveşte art. 32 alin. (2) din actul normativ menţionat, prin Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Curtea, respingând excepţia, a constatat că "textul de lege criticat nu îngrădeşte dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti. Prin reglementarea criticată legiuitorul nu a înţeles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale".

De asemenea, prin Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, şi prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea Constituţională a statuat că art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor "reprezintă o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenţei atribuite de art. 126 alin. (2) din Constituţie legiuitorului, care poate institui, pentru situaţii deosebite, reguli speciale în ceea ce priveşte stabilirea competenţei instanţelor de judecată şi a procedurii de judecată".

Tot astfel, prin Decizia nr. 737 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 30 octombrie 2007, Curtea Constituţională a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.

II. Cât priveşte dispoziţiile art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) şi art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, Curtea s-a mai pronunţat de asemenea în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 429 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, a cărei soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.

III. Excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 din Legea nr. 12/1990, criticat de asemenea de autoarea excepţiei, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, având în vedere faptul că acest text de lege era abrogat la data sesizării excepţiei de neconstituţionalitate, iar, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor legale în vigoare.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) şi art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Paşca" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.989/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.

2.Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta