Decizie nr. 292 din 28 aprilie 2015

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Seuşan în Dosarul nr. 14.826/300/2014/a6 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 990 D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, întrucât, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului", este neconstituţională. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, se arată că aceasta este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 9 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 14.826/300/2014/a6, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Seuşan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei încheieri de cameră preliminară.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, precum şi celelalte norme constituţionale şi europene invocate, întrucât limitează forma de exprimare a părţii care formulează contestaţie împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară la cea scrisă şi nepublică, avocatul său neavând acces la concluziile procurorului şi neputând combate susţinerile acestuia. Se arată că, practic, textele criticate lipsesc de contradictorialitate procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate în această etapă a procesului penal împotriva aspectelor reţinute prin rechizitoriu. Se subliniază faptul că soluţionarea contestaţiilor în camera de consiliu, fără participarea contestatorului, a procurorului şi a celorlalte părţi este de natură să încalce, pe lângă dreptul la liberă exprimare, şi dreptul la apărare al părţilor.

6.Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prin art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost instituită procedura de soluţionare a cauzelor penale în camera preliminară, stabilindu-se că judecătorul de cameră preliminară hotărăşte, prin încheiere motivată, pronunţată în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului, iar încheierea se comunică acestora. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, contestaţia declarată împotriva acestei încheieri se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate. Se arată că, prin natura şi conţinutul ei specific, procedura de judecată în camera preliminară nu vizează fondul cauzei, ci doar verificarea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Pentru aceste motive, se constată că textele criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare al părţilor, întrucât procedura pe care o reglementează vizează aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu necesită o dezbatere, cu citarea părţilor. Mai mult, se arată că procedura de cameră preliminară nu exclude dreptul părţii interesate de a formula apărări, doar că acestea pot fi făcute în scris şi nu în cadrul unei dezbateri. Se observă că, de altfel, mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, iar legiuitorul, potrivit atribuţiilor sale constituţionale prevăzute la art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, poate stabili prin lege procedura de judecată şi modalitatea de exercitare a acestor proceduri. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33, a stabilit că "statele contractante se bucură de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care să permită sistemului judiciar să respecte imperativele articolului 6 din Convenţie".

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 346 alin. (1) şi ale art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

–Art. 346 alin. (1): "Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului. Încheierea se comunică de îndată procurorului şi inculpatului.";

–Art. 347 alin. (2): "Contestaţia se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate. Când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţia se judecă de către completul competent, potrivit legii."

11.Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 cu privire la dreptul la informaţie şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial, art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil şi art. 2 pct. 3 lit. a)-c), art. 4, art. 5 şi art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice privind dreptul la recurs, măsurile derogatorii, interdicţia suprimării drepturilor şi libertăţilor recunoscute prin Pact şi interzicerea discriminării.

12.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în acest articol, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului", este neconstituţională.

13.Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost pronunţată pe data de 9 octombrie 2014, iar constatarea neconstituţionalităţii textului criticat a intervenit, prin pronunţarea Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, după data încheierii anterior referite, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).

14.Curtea reţine că prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 şi Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală. De asemenea, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, paragraful 24, Curtea a reţinut că, în raport cu aceleaşi critici, textul criticat nu afectează drepturile procesuale ale procurorului, ale părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali, astfel încât excepţia apare ca fiind neîntemeiată.

15.Curtea reţine, totodată, că dispoziţiile art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală stabilesc procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva încheierilor pronunţate, conform art. 346 din acelaşi cod, de către judecătorul de cameră preliminară, prevăzând că acestea sunt soluţionate de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate, iar când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţia se judecă de către completul competent, potrivit legii. Or, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului (a se vedea Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, paragraful 25).

16.Având în vedere criticile formulate, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 30 privind libertatea de exprimare şi ale art. 31 referitor la dreptul la informaţie nu au incidenţă în cauză.

17.Întrucât prevederile art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală nu încalcă drepturile fundamentale invocate de autorul excepţiei, nu poate fi reţinută nici incidenţa în prezenta cauză a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală.

18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Seuşan în Dosarul nr. 14.826/300/2014/a6 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

2.Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian Seuşan în Dosarul nr. 14.826/300/2014/a6 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că prevederile art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2015.

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop