Decizie nr. 298 din 5 iunie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, excepţie ridicată de Miess Gerda Franciska Carolina în Dosarul nr. 29.571/197/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 671D/2013 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal răspunde, pentru partea Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Braşov, consilierul juridic Anda Zamora. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Comisiei Locale pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Braşov, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu modul de aplicare a legislaţiei în materia fondului funciar, invocând totodată şi probleme privind fondul cauzei, referitoare la nelegalitatea hotărârii pronunţate de instanţa de judecată. Or, prerogativa interpretării înţelesului unei norme legale în scopul aplicării acesteia la situaţia de fapt dedusă judecăţii aparţine exclusiv instanţei de judecată, astfel încât aspectele invocate în susţinerea excepţiei nu intră în sfera de atribuţii a Curţii Constituţionale. Depune concluzii scrise.

4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care precizează că autoarea excepţiei trebuia să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, iar sintagma "în orice mod" prevăzută de dispoziţiile legale criticate acoperă şi preluările abuzive.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5.Prin Încheierea din 20 septembrie 2012, astfel cum a fost modificată prin Încheierea din 15 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 29.571/197/2011, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) şi art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar.

6.Excepţia a fost ridicată de Miess Gerda Franciska Carolina cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 4.920/04.04.2012 pronunţate de Judecătoria Braşov într-o cauză având ca obiect fond funciar.

7.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât interpretarea acestora în sensul avut în vedere de prima instanţă este de natură să conducă la încălcarea dreptului de proprietate, în condiţiile în care are şi în prezent calitatea de proprietară tabulară asupra imobilului în litigiu. Arată că legea foloseşte din nou sintagma "în orice mod", care este neconstituţională în măsura în care include şi terenuri preluate nelegal, din textul de lege rezultând intenţia legiuitorului în sensul că persoanele ale căror imobile au trecut fără titlu în patrimoniul cooperativei agricole sunt obligate să urmeze procedura Legii nr. 18/1991. De asemenea, susţine că prevederile legale criticate au ca efect reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri asupra cărora statul nu are un titlu legal, legitimându-se totodată un abuz, în sensul că un teren intrat în posesia C.A.P. fără niciun titlu devine proprietatea statului, care, prin comisiile de aplicare a legii fondului funciar, îl poate atribui altor persoane, astfel că persoana care pierduse posesia asupra imobilului pierde, în prezent, şi dreptul de proprietate, ca efect al acestei reglementări, ceea ce este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale şi convenţionale privind dreptul de proprietate privată.

8.Tribunalul Braşov - Secţia I civilă apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens, susţine că prin Legea nr. 18/1991 şi prin legile ulterior adoptate în materia fondului funciar, legiuitorul a stabilit o procedură clară de urmat în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, pe care toate persoanele care pretind reconstituirea dreptului de proprietate în materie funciară sunt ţinute să o urmeze, iar dreptul de proprietate, în esenţa sa, nu este afectat.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere exigenţelor impuse de art. 44 din Constituţie. În acest sens, arată că nu există nicio neconcordanţă între normele criticate şi dispoziţiile constituţionale invocate, cu atât mai mult cu cât stabilirea conţinutului şi a limitelor acestui drept constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principală conferită de Constituţie. Prin urmare, având în vedere obiectul de reglementare a Legii nr. 18/1991 şi scopul acesteia, reglementarea condiţiilor în care operează acesta, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând Încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 8 alin. (2) şi art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul conţinut:

–Art. 8 alin. (2): "De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.";

–Art. 15 alin. (1) şi (2): "(1) Membrii cooperatori care, după caz, au părăsit cooperativa agricolă de producţie, nu au muncit în cooperativă sau nu locuiesc în localitatea respectivă, precum şi moştenitorii acestora pot primi terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei.

(2)Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi persoanelor ale căror terenuri au trecut, cu sau fără titlu, în patrimoniul cooperativei agricole de producţie fără ca ele să fi dobândit calitatea de cooperatori, precum şi, după caz, moştenitorilor acestora."

14.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1)-(4) privind dreptul de proprietate privată, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că în jurisprudenţa sa a statuat că dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit, în temeiul şi în condiţiile legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 630 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007). Prin urmare, Legea nr. 18/1991 instituie două proceduri de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate şi constituirea dreptului de proprietate. Reconstituirea dreptului de proprietate este utilizată în acele cazuri în care persoana îndreptăţită a avut teren în proprietate şi a pierdut această proprietate în condiţiile avute în vedere de lege, iar prin constituirea dreptului de proprietate legiuitorul urmăreşte, din diverse raţiuni, crearea dreptului de proprietate în favoarea unor categorii de persoane, care nu au fost niciodată proprietarii terenurilor respective.

16.Reconstituirea dreptului de proprietate se face la cererea persoanei îndreptăţite, iar în cazul persoanelor decedate, la cererea moştenitorilor acestora. Succesibilii care nu au acceptat moştenirea, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor, fiind consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

17.Analizând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor raportate la prevederile art. 44 alin. (1)-(4) din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că dispoziţiile legale supuse controlului, respectiv alin. (2) al art. 8 din Legea nr. 18/1991, stabilesc categoriile de persoane îndreptăţite să beneficieze de prevederile legii, şi anume membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat, în orice mod, teren de către aceasta, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora. De asemenea, alineatele (1) şi (2) ale art. 15 din Legea nr. 18/1991 prevăd categoriile de persoane care beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv foştii membri cooperatori, care au părăsit cooperativa agricolă de producţie, nu au muncit în cooperativa agricolă de producţie sau nu locuiesc în localitatea unde a fost cooperativa agricolă, precum şi moştenitorii acestora, cât şi persoanele ale căror terenuri au trecut în patrimoniul cooperativei, cu sau fără titlu, fără a dobândi calitatea de membru cooperator, precum şi, după caz, moştenitorii acestora.

18.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor privind preluarea "în orice mod" a suprafeţelor de teren în fostele cooperative agricole de producţie, Curtea reţine că la data preluării nu exista o reglementare care să constituie temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului. Însă Curtea constată că dispoziţiile legale criticate, incluzând în sfera de reglementare a legii şi suprafeţele de teren preluate de cooperativa agricolă de producţie fără titlu, stabilesc în interesul persoanelor îndreptăţite beneficiul prevederilor Legii nr. 18/1991.

19.În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neîngrădit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în patrimoniul său în baza unor titluri conforme cu legislaţia existentă în momentul dobândirii lor, precum şi de a stabili modul în care - prin restituire în natură, prin plata unor despăgubiri sau în orice altă modalitate - foştii proprietari sau moştenitorii acestora vor beneficia de reparaţii pentru prejudiciile suferite prin aplicarea unor prevederi legislative în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989. În consecinţă, chiar dacă naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei Legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietăţii. Aşa fiind, dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naşte în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Prevederile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii, potrivit art. 41 din Constituţie, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 17 martie 2004).

20.Prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, instanţa de contencios constituţional a reţinut că "legiuitorul ordinar este aşadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat".

21.De asemenea, prin Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, Curtea a statuat că dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate nu vizează absolutizarea exerciţiului prerogativelor acestuia, întrucât chiar art. 44 alin. (1) teza a doua şi art. 136 alin. (5) din Constituţie prevăd că legea stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi că proprietatea privată este inviolabilă "în condiţiile legii organice". Or, Curtea constată că, prin textele de lege criticate, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale.

22.În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în repetate rânduri (spre exemplu, în Cauza Dacia S.R.L. contra Moldovei, 2008, Cauza James şi alţii contra Regatului Unit, 1986, Cauza Sporrong şi Lonnroth contra Suediei, 1982) a precizat că art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinde trei reguli distincte: prima, stabilită în prima teză din primul alineat, este de natură generală şi enunţă principiul respectării proprietăţii; a doua regulă, cuprinsă în teza a doua a aceluiaşi alineat, se referă la privaţiunea de proprietate şi o supune anumitor condiţii; regula a treia, consemnată în al doilea alineat, recunoaşte statelor prerogativa, între altele, de a reglementa folosinţa bunurilor în conformitate cu interesul general. Între aceste reguli există o interdependenţă.

23.Totodată, referitor la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, instanţa europeană a statuat, în Cauza Scordino contra Italiei, 2006, că o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor trebuie să asigure un just echilibru între exigenţele interesului general al comunităţii şi cele de protecţie a drepturilor fundamentale ale individului.

24.De asemenea, instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 220 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 25 iulie 2011, a statuat că este opţiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută.

25.Curtea constată că reglementarea condiţiilor în care operează retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate constituie garanţii necesare în vederea valorificării dreptului pretins, cu condiţia urmării procedurii de restituire instituite de aceasta, şi relevă o deplină conformitate cu normele constituţionale şi convenţionale invocate de autoarea excepţiei.

26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Miess Gerda Franciska Carolina în Dosarul nr. 29.571/197/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. (2) şi art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 iunie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici